Evenimentul, iulie-septembrie 1919 (Anul 27, nr. 105-176)

1919-07-01 / nr. 105

'Sí AJSÜL ul XX VIL lem No 105 I A Ș i PIAȚA UNIREI ^U&a«\u și 25 Bani ir|M al parfidalMt CMMrvater »mfinii CaVíntcUi ftfislüf #os!w forța. Legifera­­progres ce s ar „ Omenirea va trăi de aci înainte pe dreptate, nu pe rea legăturilor dintre capital și muncă este cel mai mare fi putut face vre­ odata. M’am intors in România Mare dar nu mu am intors in Rom­înia Nouă. Cine va face această Romînie Nouă . O vor face toate forțele na­ționale. Sistemul vieții de azi nu mai poate trăi. Lumea nouă să o facă țara întreagă. Nu putem trece peste Carpați și peste Prut cu falsurile din Romînia Veche. * Nu se poate o țară nouă dacă alegerile nu se vor face odată in toată Romînia Mare și dacă aceste alegeri nu vor fi libere. Îmi pun credința in democrat’a romina și dacă voi putea să-i fiu uni umil servitor îi voi fi<r‘. memmmss Propagandă românească în strim­itata fim­ânia incercuită.»Simpatiile Franței IV Evenimentele se precipitau ln O­­rient. Revelația rusească evolua spre bolșevism. Armata rusă nu mai era de­câtt caricatura ei. Sovietismul u­­ eisese patriotismul in inimile ostași­lor marii Rusii. România rămânea izolată și peste puțin înconjurată din toate părțile de vrăjmași. In Ocoidest, se urmăria cu inima strânsă peripețiile acestei tragedii. Nică pri m­­ă durerea și compătimirea nu era mai soare ca in Franța. La un moment dat, lumea politică intr’o mișcare de solidarizare spon­tană își arată simpatiile profunde ale Franței pentru noi. Cei 40 de parlamentari și cei 30 de profesori universitari Români, a­­ll­ați la Paris sunt invitați la două recepții oficiale.­­ Ele au avut loc la 24 Ianuarie 191B, una in clubul parlamentari­or, cealaltă in palatul președintelui Ca­­merei deputaților francezi. Discursurile ce s-au schimbat cu prilejul acesta, merită să fie cunos­cute in țară. La prima recepție, au vorbit doi parlamentari francezi, d de Selves, fostul ministru al Afacerilor străine, și d. Franklin-Bouillon, președintele Comisionei Afacerilor străine. Iată discursul celui dintăiu : „In numele Comisiunii Afacerilor străine a Senatului vă adresez salu­tul cel mai aeptuos și cel mai frățesc. Din toate timpurile, am iubit țara D' voastră, la reînvierea căreia Fran­ța a fost fericită să aducă concur­sul ei. Ne simțim atrași către ea de le­găturile unei origini comune și ale unei mentalități identice. ț Departe in Orient, ea apara ca re­prezentanta familiei latine, un fel de sentinelă înaintată, răspândind prin­tre popoarele de origină străină la zete strălucitoare ale grindirii sale. Astăzi afecțiunea noastră s’a mărit și s’a întărit in inimile noastre in ceasul in care nenorocirea v’a lovit, cănd sufletele noastre au vibrat cu o energie fără seamăn, împreună cu ale voastre. In orele aceste tragice, pe cari o­­le trăește, ați venit la noi, alături de noi locul Dv. ^ și de onoare. In această imter­ii, a­ți voit să fiți acolo unde luptă popoarele și civilizațiile libere contra forțelor de represiune brutali și sălbatică Cruciată sfântă, demnă de voi și de noi, demnă de marii noștri aliați. Câțiva din­trei, pe concursul că­rora aveau­ dreptul să­ compleți și cari, aflați mai aproape de voi, tre­buiau să vă dea un ajutor eficace, eu dezertat de la misiunea lor și au ce­dat unor calcule egoistice și neghioa­ba, său s­au supus unor suggestuni ale Inimicului, patria d-voastră a fost ivadată, bunurile d voastre au fost prădate, concetățenii d voastră au fost m­artirizați. Ah ! Cum am înțeles, noi cari am suferit de asemenea, noi cari înă­bușim de mult timp in sufletele noa­stre, durerile și rănile arzătoare ale provinciilor noastre răpite ! Dar, frați in nenorocire, noi sun­tem de asemenea­ frați in glorie, i­­zolați in Orient, ostașii voștri, ames­tecați cu ofițerii noștri, bani judecă­tori ai bravuréi lor, știa oi o falangă etoică ce sunt, subt inspirațîuna a domnului lor suveran, să fie sus și ferm drapelul onoarei. Fiți s guri, ce nu vom fi mai pu­țin uniți in victorie... Mai tărziu, in sacrele cari vor veni, cu senitatea vremei, istoria va scria marea tra­gedie și popoarele, miei și mari, ne vor confunda, in acelaș sentiment de pioasă recunoștință". Acestui frumos discurs, ii răspunde in câteva cuvinte ministru nostru la Paris, după care vorbește de Erm­il Pangrati din partea universitarilor Romăni. Intre altele,­­ sa scoate in relief vitejia armatei romănit care, silită să se lupte pe un front de 1200 kilo­metri, poata rezista trei luni unui inimic exdem­pr «la număr și mai ales ca armadtent. Oituzul, Mărăștîi și Mărășeștii trec glorioși in auzul Fran­cezilor atenți, cari aplaudă frenetic. „Români’, adaogă d. Pangrat?, și-au făcut datoria. Ei au credința nestră­mutată in triumful justiției, care va da tuturor resturilor libertatea. A­­vem credința nestrămutată că vom realiză idealul nostru național, ma­rea Românie. Vom merge până la capăt Da, suntem astăzi o «fortărea­ță »sed­ată, înaintea noastră"« vriș­­mașul, îndărătul nostru "stă trădarea rusească. Nu știm ce are să sa petreacă. Fi*vom zdrobiți ? Fi vom mântuiți ? Știm insă s­gur, că ori­ce s’ar în­tâmpla, sufletul românesc va rămâ­nea credincios idealului său național Și d. Fangrati nn se înșeală După două di­scursuri ale d-lor Baud și Atanasoviev, care au a vorb­t din partea parlamentului roman, luă cuvântul d. Franklin Bouillon, jun o­­rator fără seamăn, „Senatul și Camera franceză, zice ei, reprezentate in sănul comitetului de către comisiunile lor pentru afa­cerile străine, salută cu emoție pe parlamentarii și pa universitarii na­țiunii pașnice. Evenimentele acestor din urmă an­« arată­ încă odată lumii intregi rolul gior­os pe care 11 joacă România in pri*a astusia Ieri, fost tutul Franței, primind in cănul ei ,pe Majistatea sa Regina Maria, aducea un omagiu eroismului său, care i­g&kază talentul tău. Ieri incă Majestatea Sa Regine intr’un mesagiu vibrant către trupele sale arată vrăjmașului voința țării de a învinge sau a peri. In sfârșit, acum câteva zile, aresta­rea scandaloasă a ministrului Româ­niei la Petrograd dădea prilej tutu­ror țărilor aliate și neutre să facă o manifestare de simpatie și de rel­e pentru patria D voastră admi­­tetă odată, România apare in o­chii tuturor ca un simbol și un șam­­pion al dreptului. O reuniune cu aces­ta, permite Parlamentului francez de a proclama sus și tare sentimentele sale, de a a­­firma legaturile de paternitate, care unesc cele deja națiuni și de a arăta admirațiunea sa către aliata sa. Fraternitate profundă da rasă, ceea ce se­­ cam nitase înainte de război. Fără îndoială era pentru a­­ceasta rațiuni politice, dar care se făcuse tot ci trebuia ca să se întă­rească relațiani­e între cele două țări ? în tot cazul, faptele ne au dat o lecțiune, pe care nimeni nu va putea să o șteargă din săritele aoas­tra. Fraternitate c­u speranțe.­­La plân­sul populațiunior Alsaciei și Lore­nei, supuse Jugului odios al «em­pH- nului, răspunde plânsul provincii­or românești, supuse jugúim atât de crud al Ungurilor, dar al căror martir se va sfârși in curând Ce să spui de sentimentele de ad­­mipețiune stârnite in Franța de ati­tudinea României in­orale atât de dureroase prin cari m trece ectun ? Armată, guvern, popor: toate ele­mentele națiunii merita elogii. Erois­mului incomparabil al soMhților 4 răs­­punda energia șefilor și rezistența stoică a maselor. Amenințată din toate părțile, națiunea fa»« față și lefuză să cedeze nenorocului. E o pagină pe care nimeni o o va putea șterge din istorie. Dar afirmațiunea sentimentelor pe­­saune nu e suficientă, in ceasul a­­cesta, in care naț­inîie noastre au­­ joc asistența lor, oratorie ce impu­ne,tuturor, a lucra intr'un mod precis și până la cele mai «ioi dstalii pen­t­u a fortifica in fiecare zi uniunea noastră. Printr’o muncă comună vom pu­­tea grăbi ceasul soiuțiunii, «ar« va face indestructibilă și profitabilă in chip egal înțeleg«*» ceiar «eaă țar?. Comitetul parlamentar pentru na­țiunea in străinătate voește să *e cu colegii "săi Romăni cari tre­­bue să știe bine, că sunt aiei «ansi­­dereți ca frați in sala neastră co­mună“, intrianul din numerii« viitoare, voi» arăta mm unii­ politicienii «a știut să profite de nosate scane dispozițiaai pe spinarea Țării. Dar să povestise primii*» de la Palatul Bourbon, unde »’au schimbat discursuri politic» de cat mai mare importanță O­­laffalL 8 Comemorarea morte­ iul Eminescu Floarea de tevi a ocupat un loc de frunta sa inapiriția poatică a ma­relui Eminescu și atunci când teii in Boresa s’a stins din viață nefericitul nostru bard național. De aceea ie­șenii au ținut sa comemoreze pa E­­minescu și printr'un pelerinagiu la „Teiul lui Earnescu“ de la Copou. Dimineața s’a oficiat un Ta-Deum la Mitropolie, după amiază a avut loc un festival la Teatrul Naț­onel, in care d. A. G. Cuza a ținut o con­ferință și a cetit următoarele sublime versuri, al cărui autor este și apoi la orele 6 publicul isseen, compus mai ales din tineret, a pornit un cor­tegiu spre grădina Copou, la Teiu, unde au au rostit mai multe cuvănturi O vreme splendidă a favorizat ser­barea de eri. OMAGIU LUI EMIESCU (Rostit la Teatrul Național din Iași, cu pfilejul Comemorarea morței poetului, Dumineca 10 ț ‘Itt IUBie 1^*19), de d. A. C. Cuza. Seninei tale frunți i se cuvine Cununa cea de lauri și stegar... Și acum cănd ceasul răsplătire­ vin…, Pe-a dușmanilor jalnice ruine, Să se ridice sfântul tău altar. Câei ieri „la arme“ ți»ai «foem&t poporul, Care gemea in lanțuri »milit..» Și ași te-aclamă ei, biruitorul, Ce ți-a urm­at cu vitejie zborul­, Spre idealul său neprihnit. Un veac de prigoniri, sinistru, Ii ispășesc străinii, blestemați,. Suntem stăpâni pe Tisa și pe Nistru, Pe Ceremuș, pe Mureș și pe Istru Un neam, un singur neam, unit, de frați, Fii dar s’ăvit, pofit al deorobirei, Poet al idealului visat... Tu, ce ne-ai das pe p alaa­mă,tabrel, A biruinței noastre și-a Unirei, Poet cu lauri azi incununat. » r . jj, f TíililirttÉW I lisesiS și Redai« l&agiaa %** 1 teu r&nsfcd Chi­mimăt vechia 5& bani Informații Un însemnat număr de foști dem­nitari și foști senatori și deputați conservatori-naționaliști au fost con­vocați de d­l Take Ionescu acasă la d­l Mirmir Cantacuzino. Șeful a făcut o expunere largă a situației externe și interne. Consfătuirile vor urma în cursul săptămânii viitoari. Echipe de lucrători, cu sutele, n’an trimes in Muntenia pentru repararea liniilor telefonice. La noi de două luni de zile este deranjat fim l lași București și continuă a rm­ânea de renunt, aceasta pentru ca sa se ser­v­ească moldovenii, ca totdeauna. I­­na T­r. Lucia Bor­cea a fost numită în postul de Medic Primar al spitalului Maternitatea. D m a depus jurământul: „Epoca­ de astăzi anunță că d. I. Brătianu ar fi pișcat eri din Paris spre București și că d sa a semnat p­cea cu Germania, dar nu va semna pacna cu Austria. Un Te Deum s’a oficiat ori di­mineață la Mitropolie, cu ocaziu­­ne a semnărei pacei intre aliați și Germania, la care au a sistat re­prezentanții autorităților civile și militare. Amiralul englez Keyes a remis cu toată solemnitatea eurepită. CRUCEA DE SERIT orașelor Dunkerque și Verdun, singurele cetăți franceze ce au oficim» această înaltă distincțiune A apărut primul număr „Țara Nouă“ organ al Partidului muncitor și țâră­nesc. Cuprinde o serie de articole de multă însemnătate, datorite­­ lor Pro­fesori Paul Poter, I. Boreza, Partion,­­V­ihalache etc. 0­cetonei Ștefan Botez fost coman­dant al batalionului de specialități, a fost numit in Ministerul de Răsboi, ca director al geniului. *­v»* ——— In sala de Bibliotecă a corpului de avocați din Paris a avut loc o ceremo­nie in memoria avocaților morți pen­tru patrie. D­l Henri Robert decanul a rostit o cuvântare la care a răspuns 0-1 R. Poincaré Președintele Republicei care asista Masaryk președintele republicei Ceho­slovace, in fața evenimentelor recente produse in noua tânăra republică a în­sărcinat pe generalul Pelle șeful misi­­unei franceze cu comanda supremă a tuturor forțelor combatante a noei na­țiuni. Generalul Duval a fost însărcinat cu direcțiunea generală, a organizării ae­ronauticei franceze. In serviciile Direcțiunei Regionale C. f. R. din Iași sunt vacante posturi de impiegați de­ biurou și copiști retribuiți lunar cu 150 lei salariu și 304 lei și 50 bani alocație de scumpete de trai (respectiv cu 125 lei și 271.35) și a­nual cu 375 lei alocație de chirie (res­pectiv 312.50/. Acei cari voesc a fi numiți in a­seme­nea funcțiuni să înainteze la Direcțiunea Regională locală Serviciu­l­­ Strada Va­sile Conta­re. 9/ cererile lor, însoțite de acte doveditoare că sunt Români sau naturalizați Romăni, că au absolvit li­ceul sau școala superioară de comerț (respectiv invățămăntu secundar cel pu­țin) și că au satisfăcut condițiunile ce­rute de legea de recrutare. D. General N. Petala, coman­dantul corpului IV de armata, a sosit astăzi dimineață in localitate. MARII 1 WhE I9W ’mm Cutreerînd Orienta! în 19Î5 Note de Călătorie de DON EMILIO IV Pe Căile Rusiei XXIVI Dar terminăm, in fine. Și ia hrana, Trecem prin Îașinău Cine (noro ® ta să­­ cunoască, tu oa trenul de 11 sesri, sau dacă vrea bh fia mai comod rl cite­ scă cărțile d*­or D Moruri (l'r • bagi in țară străină) și Ion Ur*ga. (Ps almele Bolșevicilor) Eu n'am tîa­p să-i descriu, căci trenul mai pleacă și după scurt timp, trecând prin Bender, unde vechea cetate a Tighinei străjuește și acum amintind de vremurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare, paș­na paste marele pod peste Nistru Abea acum intrăm in adevărata Rusie, de care treimea să mă lege mai târz­u niște amintiri stat de tragice. Luăm drumul prin Kiev-Moscova- Petrograd In trenuri și prin gări, mare forfotsală de lume grăbită, ci­vili și mai ales militari. Aceiași mi­litari tembeli și măncători de se­mințe, pa care aveam mai târziu trist» poaamne să i cunoaștem așa de bine la noi acasâ. Afară câmpul acoperit de o ușoară zapada, lasă să se mai vadă din loc in loc, numai câte o tufă de mără­­cini *»n­ufite un pom singuratec. Din depărtare in depărtare câte un Șleau larg și nepotru îi traversează lini». Sânt celebrele „P* dorogi stot­­kovoi* căutat* da poeții ruși, încolo câte un «at izolat in pustie. Aproape de Kiev, o linie de tran­șa* intârită cu bușteni de brad Sân­ta« la 100 d* verste da linia fron­talei. La Kiev o oprire de o noapte Pă­răsim vechea gară de scândari și tra­gem la un mare hotel cu patru etaje, nu ae constat cu surprindere pe uși inscripții in caractere ebraica. La Salonic sa înțelegeam. Dar aici in centrul Ortodoxiei, aici unde sălășlu­­ește faimoasa Lavra Prepeska și unde națiunea evreiască se plânge mereu de persecuții și progromuri, nu m’ași fi așteptat să întâlnesc atâta Zionism. Paste o zi s­ntem la Moscova. Nu fără erapi­e pășesc in acest imens sat, care este creierul si inima Rusiei. Ne îndreptăm spre Hotel Metropol, teatru mai tărz­ui al luptelor dintre parti­zanii lui Karensky și ai lui Lenin In drum, o primă deziluzie : mirele și meschinele trăsuri, care contras­teazâ cu ideia ca mi făcusem ds echi*­pegieic Rusiei, după echsntiloEuele­scop­i­lor din țară. Ici colea câte o firaîa franșeză, de cofetărie, detonează prin caracterele ei latine, pe fondul acesta universal de caractere cirilice și da sl­viem. La Hotel, o cafenea oligintä dar goală Una din papnele cafenele ale Crișu­lui, caci Rușii nu iubesc viața de cafenea, prefer­ăndu-i pe esa mult mai solidă de restaurant. Și in ade­văr, marele restaurant de alături este tinut de lume Aici o a ocea constatare : borșul de sfeclă descris de Mor­uzi, in căr­țile și articolele sale, ca măncarea națională a Rusiei, nu există Adevăratul aliment fundamental, in afară de sămânța de floarea Soarelui și pe care ii regăsesc apoi pretutin­deni este : „soiul“ o supă dulceagă de vană tocată, dresă cu puțină smân­tâni. Re orez această gravă eroare, căci se știe că starea sefieteasca deriva de la stomach și îmi inchipuesc că alta este psi­holog­a pe care ți o da varză și alta cea pe care ți-o dă sfecla Bar halul de azi al Rusiei, cred că se trage in mare perle și din starea eufietească­i a poporului ei. Ca băutură: Tivastul alb și roșu, căci băuturi­le llcoolice sunt inter­zise, decănd cu războiul și mi se vând de­cât pe sub mână și cu pro­­țești fantastice. Profităm de micul popas, ca să vi­zităm Kremlinul.

Next