Evenimentul, iulie-septembrie 1919 (Anul 27, nr. 105-176)
1919-07-01 / nr. 105
'Sí AJSÜL ul XX VIL lem No 105 I A Ș i PIAȚA UNIREI ^U&a«\u și 25 Bani ir|M al parfidalMt CMMrvater »mfinii CaVíntcUi ftfislüf #os!w forța. Legiferaprogres ce s ar „ Omenirea va trăi de aci înainte pe dreptate, nu pe rea legăturilor dintre capital și muncă este cel mai mare fi putut face vre odata. M’am intors in România Mare dar nu mu am intors in Romînia Nouă. Cine va face această Romînie Nouă . O vor face toate forțele naționale. Sistemul vieții de azi nu mai poate trăi. Lumea nouă să o facă țara întreagă. Nu putem trece peste Carpați și peste Prut cu falsurile din Romînia Veche. * Nu se poate o țară nouă dacă alegerile nu se vor face odată in toată Romînia Mare și dacă aceste alegeri nu vor fi libere. Îmi pun credința in democrat’a romina și dacă voi putea să-i fiu uni umil servitor îi voi fi<r‘. memmmss Propagandă românească în strimitata fimânia incercuită.»Simpatiile Franței IV Evenimentele se precipitau ln Orient. Revelația rusească evolua spre bolșevism. Armata rusă nu mai era decâtt caricatura ei. Sovietismul u eisese patriotismul in inimile ostașilor marii Rusii. România rămânea izolată și peste puțin înconjurată din toate părțile de vrăjmași. In Ocoidest, se urmăria cu inima strânsă peripețiile acestei tragedii. Nică pri mă durerea și compătimirea nu era mai soare ca in Franța. La un moment dat, lumea politică intr’o mișcare de solidarizare spontană își arată simpatiile profunde ale Franței pentru noi. Cei 40 de parlamentari și cei 30 de profesori universitari Români, allați la Paris sunt invitați la două recepții oficiale. Ele au avut loc la 24 Ianuarie 191B, una in clubul parlamentarior, cealaltă in palatul președintelui Camerei deputaților francezi. Discursurile ce s-au schimbat cu prilejul acesta, merită să fie cunoscute in țară. La prima recepție, au vorbit doi parlamentari francezi, d de Selves, fostul ministru al Afacerilor străine, și d. Franklin-Bouillon, președintele Comisionei Afacerilor străine. Iată discursul celui dintăiu : „In numele Comisiunii Afacerilor străine a Senatului vă adresez salutul cel mai aeptuos și cel mai frățesc. Din toate timpurile, am iubit țara D' voastră, la reînvierea căreia Franța a fost fericită să aducă concursul ei. Ne simțim atrași către ea de legăturile unei origini comune și ale unei mentalități identice. ț Departe in Orient, ea apara ca reprezentanta familiei latine, un fel de sentinelă înaintată, răspândind printre popoarele de origină străină la zete strălucitoare ale grindirii sale. Astăzi afecțiunea noastră s’a mărit și s’a întărit in inimile noastre in ceasul in care nenorocirea v’a lovit, cănd sufletele noastre au vibrat cu o energie fără seamăn, împreună cu ale voastre. In orele aceste tragice, pe cari ole trăește, ați venit la noi, alături de noi locul Dv. ^ și de onoare. In această imterii, ați voit să fiți acolo unde luptă popoarele și civilizațiile libere contra forțelor de represiune brutali și sălbatică Cruciată sfântă, demnă de voi și de noi, demnă de marii noștri aliați. Câțiva dintrei, pe concursul cărora aveau dreptul să compleți și cari, aflați mai aproape de voi, trebuiau să vă dea un ajutor eficace, eu dezertat de la misiunea lor și au cedat unor calcule egoistice și neghioaba, său sau supus unor suggestuni ale Inimicului, patria d-voastră a fost ivadată, bunurile d voastre au fost prădate, concetățenii d voastră au fost martirizați. Ah ! Cum am înțeles, noi cari am suferit de asemenea, noi cari înăbușim de mult timp in sufletele noastre, durerile și rănile arzătoare ale provinciilor noastre răpite ! Dar, frați in nenorocire, noi suntem de asemenea frați in glorie, izolați in Orient, ostașii voștri, amestecați cu ofițerii noștri, bani judecători ai bravuréi lor, știa oi o falangă etoică ce sunt, subt inspirațîuna a domnului lor suveran, să fie sus și ferm drapelul onoarei. Fiți s guri, ce nu vom fi mai puțin uniți in victorie... Mai tărziu, in sacrele cari vor veni, cu senitatea vremei, istoria va scria marea tragedie și popoarele, miei și mari, ne vor confunda, in acelaș sentiment de pioasă recunoștință". Acestui frumos discurs, ii răspunde in câteva cuvinte ministru nostru la Paris, după care vorbește de Ermil Pangrati din partea universitarilor Romăni. Intre altele, sa scoate in relief vitejia armatei romănit care, silită să se lupte pe un front de 1200 kilometri, poata rezista trei luni unui inimic exdempr «la număr și mai ales ca armadtent. Oituzul, Mărăștîi și Mărășeștii trec glorioși in auzul Francezilor atenți, cari aplaudă frenetic. „Români’, adaogă d. Pangrat?, și-au făcut datoria. Ei au credința nestrămutată in triumful justiției, care va da tuturor resturilor libertatea. Avem credința nestrămutată că vom realiză idealul nostru național, marea Românie. Vom merge până la capăt Da, suntem astăzi o «fortăreață »sedată, înaintea noastră"« vrișmașul, îndărătul nostru "stă trădarea rusească. Nu știm ce are să sa petreacă. Fi*vom zdrobiți ? Fi vom mântuiți ? Știm insă sgur, că orice s’ar întâmpla, sufletul românesc va rămânea credincios idealului său național Și d. Fangrati nn se înșeală După două discursuri ale d-lor Baud și Atanasoviev, care au a vorbt din partea parlamentului roman, luă cuvântul d. Franklin Bouillon, jun orator fără seamăn, „Senatul și Camera franceză, zice ei, reprezentate in sănul comitetului de către comisiunile lor pentru afacerile străine, salută cu emoție pe parlamentarii și pa universitarii națiunii pașnice. Evenimentele acestor din urmă an« arată încă odată lumii intregi rolul gioros pe care 11 joacă România in pri*a astusia Ieri, fost tutul Franței, primind in cănul ei ,pe Majistatea sa Regina Maria, aducea un omagiu eroismului său, care ig&kază talentul tău. Ieri incă Majestatea Sa Regine intr’un mesagiu vibrant către trupele sale arată vrăjmașului voința țării de a învinge sau a peri. In sfârșit, acum câteva zile, arestarea scandaloasă a ministrului României la Petrograd dădea prilej tuturor țărilor aliate și neutre să facă o manifestare de simpatie și de rele pentru patria D voastră admitetă odată, România apare in ochii tuturor ca un simbol și un șampion al dreptului. O reuniune cu acesta, permite Parlamentului francez de a proclama sus și tare sentimentele sale, de a afirma legaturile de paternitate, care unesc cele deja națiuni și de a arăta admirațiunea sa către aliata sa. Fraternitate profundă da rasă, ceea ce se cam nitase înainte de război. Fără îndoială era pentru aceasta rațiuni politice, dar care se făcuse tot ci trebuia ca să se întărească relațianie între cele două țări ? în tot cazul, faptele ne au dat o lecțiune, pe care nimeni nu va putea să o șteargă din săritele aoastra. Fraternitate cu speranțe.La plânsul populațiunior Alsaciei și Lorenei, supuse Jugului odios al «empH- nului, răspunde plânsul provinciior românești, supuse jugúim atât de crud al Ungurilor, dar al căror martir se va sfârși in curând Ce să spui de sentimentele de admipețiune stârnite in Franța de atitudinea României inorale atât de dureroase prin cari m trece ectun ? Armată, guvern, popor: toate elementele națiunii merita elogii. Eroismului incomparabil al soMhților 4 răspunda energia șefilor și rezistența stoică a maselor. Amenințată din toate părțile, națiunea fa»« față și lefuză să cedeze nenorocului. E o pagină pe care nimeni o o va putea șterge din istorie. Dar afirmațiunea sentimentelor pesaune nu e suficientă, in ceasul acesta, in care naținîie noastre au joc asistența lor, oratorie ce impune,tuturor, a lucra intr'un mod precis și până la cele mai «ioi dstalii pentu a fortifica in fiecare zi uniunea noastră. Printr’o muncă comună vom putea grăbi ceasul soiuțiunii, «ar« va face indestructibilă și profitabilă in chip egal înțeleg«*» ceiar «eaă țar?. Comitetul parlamentar pentru națiunea in străinătate voește să *e cu colegii "săi Romăni cari trebue să știe bine, că sunt aiei «ansidereți ca frați in sala neastră comună“, intrianul din numerii« viitoare, voi» arăta mm unii politicienii «a știut să profite de nosate scane dispozițiaai pe spinarea Țării. Dar să povestise primii*» de la Palatul Bourbon, unde »’au schimbat discursuri politic» de cat mai mare importanță OlaffalL 8 Comemorarea morte iul Eminescu Floarea de tevi a ocupat un loc de frunta sa inapiriția poatică a marelui Eminescu și atunci când teii in Boresa s’a stins din viață nefericitul nostru bard național. De aceea ieșenii au ținut sa comemoreze pa Eminescu și printr'un pelerinagiu la „Teiul lui Earnescu“ de la Copou. Dimineața s’a oficiat un Ta-Deum la Mitropolie, după amiază a avut loc un festival la Teatrul Națonel, in care d. A. G. Cuza a ținut o conferință și a cetit următoarele sublime versuri, al cărui autor este și apoi la orele 6 publicul isseen, compus mai ales din tineret, a pornit un cortegiu spre grădina Copou, la Teiu, unde au au rostit mai multe cuvănturi O vreme splendidă a favorizat serbarea de eri. OMAGIU LUI EMIESCU (Rostit la Teatrul Național din Iași, cu pfilejul Comemorarea morței poetului, Dumineca 10 ț ‘Itt IUBie 1^*19), de d. A. C. Cuza. Seninei tale frunți i se cuvine Cununa cea de lauri și stegar... Și acum cănd ceasul răsplătire vin…, Pe-a dușmanilor jalnice ruine, Să se ridice sfântul tău altar. Câei ieri „la arme“ ți»ai «foem&t poporul, Care gemea in lanțuri »milit..» Și ași te-aclamă ei, biruitorul, Ce ți-a urmat cu vitejie zborul, Spre idealul său neprihnit. Un veac de prigoniri, sinistru, Ii ispășesc străinii, blestemați,. Suntem stăpâni pe Tisa și pe Nistru, Pe Ceremuș, pe Mureș și pe Istru Un neam, un singur neam, unit, de frați, Fii dar s’ăvit, pofit al deorobirei, Poet al idealului visat... Tu, ce ne-ai das pe p alaamă,tabrel, A biruinței noastre și-a Unirei, Poet cu lauri azi incununat. » r . jj, f TíililirttÉW I lisesiS și Redai« l&agiaa %** 1 teu r&nsfcd Chimimăt vechia 5& bani Informații Un însemnat număr de foști demnitari și foști senatori și deputați conservatori-naționaliști au fost convocați de dl Take Ionescu acasă la dl Mirmir Cantacuzino. Șeful a făcut o expunere largă a situației externe și interne. Consfătuirile vor urma în cursul săptămânii viitoari. Echipe de lucrători, cu sutele, n’an trimes in Muntenia pentru repararea liniilor telefonice. La noi de două luni de zile este deranjat fim l lași București și continuă a rmânea de renunt, aceasta pentru ca sa se servească moldovenii, ca totdeauna. Ina Tr. Lucia Borcea a fost numită în postul de Medic Primar al spitalului Maternitatea. D m a depus jurământul: „Epoca de astăzi anunță că d. I. Brătianu ar fi pișcat eri din Paris spre București și că d sa a semnat pcea cu Germania, dar nu va semna pacna cu Austria. Un Te Deum s’a oficiat ori dimineață la Mitropolie, cu ocaziune a semnărei pacei intre aliați și Germania, la care au a sistat reprezentanții autorităților civile și militare. Amiralul englez Keyes a remis cu toată solemnitatea eurepită. CRUCEA DE SERIT orașelor Dunkerque și Verdun, singurele cetăți franceze ce au oficim» această înaltă distincțiune A apărut primul număr „Țara Nouă“ organ al Partidului muncitor și țârănesc. Cuprinde o serie de articole de multă însemnătate, datorite lor Profesori Paul Poter, I. Boreza, Partion,Vihalache etc. 0cetonei Ștefan Botez fost comandant al batalionului de specialități, a fost numit in Ministerul de Răsboi, ca director al geniului. *v»* ——— In sala de Bibliotecă a corpului de avocați din Paris a avut loc o ceremonie in memoria avocaților morți pentru patrie. Dl Henri Robert decanul a rostit o cuvântare la care a răspuns 0-1 R. Poincaré Președintele Republicei care asista Masaryk președintele republicei Cehoslovace, in fața evenimentelor recente produse in noua tânăra republică a însărcinat pe generalul Pelle șeful misiunei franceze cu comanda supremă a tuturor forțelor combatante a noei națiuni. Generalul Duval a fost însărcinat cu direcțiunea generală, a organizării aeronauticei franceze. In serviciile Direcțiunei Regionale C. f. R. din Iași sunt vacante posturi de impiegați de biurou și copiști retribuiți lunar cu 150 lei salariu și 304 lei și 50 bani alocație de scumpete de trai (respectiv cu 125 lei și 271.35) și anual cu 375 lei alocație de chirie (respectiv 312.50/. Acei cari voesc a fi numiți in asemenea funcțiuni să înainteze la Direcțiunea Regională locală Serviciul Strada Vasile Contare. 9/ cererile lor, însoțite de acte doveditoare că sunt Români sau naturalizați Romăni, că au absolvit liceul sau școala superioară de comerț (respectiv invățămăntu secundar cel puțin) și că au satisfăcut condițiunile cerute de legea de recrutare. D. General N. Petala, comandantul corpului IV de armata, a sosit astăzi dimineață in localitate. MARII 1 WhE I9W ’mm Cutreerînd Orienta! în 19Î5 Note de Călătorie de DON EMILIO IV Pe Căile Rusiei XXIVI Dar terminăm, in fine. Și ia hrana, Trecem prin Îașinău Cine (noro ® ta să cunoască, tu oa trenul de 11 sesri, sau dacă vrea bh fia mai comod rl cite scă cărțile d*or D Moruri (l'r • bagi in țară străină) și Ion Ur*ga. (Ps almele Bolșevicilor) Eu n'am tîap să-i descriu, căci trenul mai pleacă și după scurt timp, trecând prin Bender, unde vechea cetate a Tighinei străjuește și acum amintind de vremurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare, pașna paste marele pod peste Nistru Abea acum intrăm in adevărata Rusie, de care treimea să mă lege mai târzu niște amintiri stat de tragice. Luăm drumul prin Kiev-Moscova- Petrograd In trenuri și prin gări, mare forfotsală de lume grăbită, civili și mai ales militari. Aceiași militari tembeli și măncători de semințe, pa care aveam mai târziu trist» poaamne să i cunoaștem așa de bine la noi acasâ. Afară câmpul acoperit de o ușoară zapada, lasă să se mai vadă din loc in loc, numai câte o tufă de mărăcini *»nufite un pom singuratec. Din depărtare in depărtare câte un Șleau larg și nepotru îi traversează lini». Sânt celebrele „P* dorogi stotkovoi* căutat* da poeții ruși, încolo câte un «at izolat in pustie. Aproape de Kiev, o linie de tranșa* intârită cu bușteni de brad Sânta« la 100 d* verste da linia frontalei. La Kiev o oprire de o noapte Părăsim vechea gară de scândari și tragem la un mare hotel cu patru etaje, nu ae constat cu surprindere pe uși inscripții in caractere ebraica. La Salonic sa înțelegeam. Dar aici in centrul Ortodoxiei, aici unde sălășluește faimoasa Lavra Prepeska și unde națiunea evreiască se plânge mereu de persecuții și progromuri, nu m’ași fi așteptat să întâlnesc atâta Zionism. Paste o zi sntem la Moscova. Nu fără erapie pășesc in acest imens sat, care este creierul si inima Rusiei. Ne îndreptăm spre Hotel Metropol, teatru mai tărzui al luptelor dintre partizanii lui Karensky și ai lui Lenin In drum, o primă deziluzie : mirele și meschinele trăsuri, care contrasteazâ cu ideia ca mi făcusem ds echi*pegieic Rusiei, după echsntiloEuelescopilor din țară. Ici colea câte o firaîa franșeză, de cofetărie, detonează prin caracterele ei latine, pe fondul acesta universal de caractere cirilice și da slviem. La Hotel, o cafenea oligintä dar goală Una din papnele cafenele ale Crișului, caci Rușii nu iubesc viața de cafenea, preferăndu-i pe esa mult mai solidă de restaurant. Și in adevăr, marele restaurant de alături este tinut de lume Aici o a ocea constatare : borșul de sfeclă descris de Moruzi, in cărțile și articolele sale, ca măncarea națională a Rusiei, nu există Adevăratul aliment fundamental, in afară de sămânța de floarea Soarelui și pe care ii regăsesc apoi pretutindeni este : „soiul“ o supă dulceagă de vană tocată, dresă cu puțină smântâni. Re orez această gravă eroare, căci se știe că starea sefieteasca deriva de la stomach și îmi inchipuesc că alta este psihologa pe care ți o da varză și alta cea pe care ți-o dă sfecla Bar halul de azi al Rusiei, cred că se trage in mare perle și din starea eufieteascăi a poporului ei. Ca băutură: Tivastul alb și roșu, căci băuturile llcoolice sunt interzise, decănd cu războiul și mi se vând decât pe sub mână și cu proțești fantastice. Profităm de micul popas, ca să vizităm Kremlinul.