Evenimentul, aprilie-iunie 1922 (Anul 30, nr. 323-389)

1922-06-23 / nr. 384

A­n­­UL AL XXX- No. 384 '***' ‘‘■VsSi.1. *** IAșI rät* önnä 50 Bani if|as­ifi partta alai Democrat Vineri 23 Iunie 1922 SIS m INSERTS ȘI RECLAME 2 Iii (Acuta! ■ fân** ■*■•., Un Bii)fe vctiUa 1 im TAKE IONESCU NU MAI ESTE Eri í> vtile duieroasa din Hon­a a fost solusa 1a cunoștin­ța Missis­­terimni de Externe. Tike Ioniscu, fostul președite de Consiliul, șfeful partidu­­­lei dtnocru­, a sucombat in urma unei boale de inimă. Știrea reișteptata a produs consternare in toate cercurile politice din Capitală, întru­cât marele bărbat de stat se vindecase de febra tifo­dă de care suferise și se arumța ronproasa sa revenire in Țară. * * * Cu Tike Icruscu dispire o ilustră figură a Neamului românesc din toate timpurile. Vii [a sa întreagă a fost pusă in serviciul Patriei, încă din primii ani ai tinereței. Dotit cu o interflență sclipitoare, cu un talent fără pe­­reche cu mari vns«șir: de om de stat mire» in creștere pînă la geniul politic, Tike Ione­sen a fost unul din acele tipuri umane cari apar numai la distanțe de veacuri. In trecutul nostru politic, nici un alt român nu-i poate sta alături de cit Mihail Kogălnic»an«­ * * * Ultimele trei decenii din viața politică a Romîniei au răsunat de nu­mele lui Take Ionescu. Chiar da la începutul carierei sale, excepționalele sale calitati l’au impus iar primele rînduri. In 1891 intră in guvernul Lise.” Catar­­giu, ca ministru al Cultelor și Instructiunei publice. Acel guvern numit „Ma­rele minister* cuprindea pe Alexandru Lahovary, Petru P. Carp, Menalis Gher­­mani, Generalul Iacob .Lahovary, A!. Marghiloman, C. Olănescu și a durat pănă in 1895. A făcut senzație atunci duelul oratoric de la Senat dintre Gheorghe Mitzescu și Take Ionescu, cu prilejul discuției Legei Clerului, al cărei autor era tânărul ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice. Frumosul talent oratoric al lui Take Ionescu a făcut așa adi­că im­presie, incit, cel d’iatăi care l’a felicitat după terminarea discursului a fost ad­versarul său Gheorghe Mărzescu, mare cunoscător al dreptului canonic. De atunci, Take Ionescu a făcut parte din toate guvernele conserva­toire, relevăndu-se ca o forță politică de primul rang. Dar nu numai mare orator a fost ilustrul nostru șef, ci și strălucit publicist. Take Ionescu colabora aproape zilnic la ziarele partidului, In timpul refugiului și monimentul a avut moare» să­ l aibă printre d­­iaboratorii săi. . .fr D.î când războiul mondial a izbucni», -activitatea ia toate domeniile a­­;«• Tike Ionescu a devenit foarte intensă. El este acela care a pronunțat im-i.*Noul­ discurs in Cameră, in care cerea războiul in numele politicei in­­stinehului Neamului. Alături de un alt mare român, Nicolae Filipeees și incua­­j­orii de o falangă de buni patrioți, din cari mulți au dispărut ,prea de timpu­­­r­ii, Tike lovesc,a a sg­at Țara timp de doi ani spre a o pregăti pentru ma­­ma lu­i­ decisiv cărd trebuia să pornească la înfăptuirea destinelor sale. Ia fost dat să trăiască să vadi realizarea visului secular al Neamu* !***’* D ’ la Iași, unde si gîsea in refugiu, pleacă cel d’intăi cu „trenai Take la DPscu# isî străinătate, infințează c­i Pavai Brătașanu, mai mulți profesori tv.iv rs­tari, ca ziariștii Const. Mdle și Emil D. Figure și alții ziarul La Roumanie, in care in fâsset cunoscut Apusului , dreptatea revendicărilor ro­­mînești. Se pune in legătură cu toți factorii hotârâtori ai politicei europene și lucrează ca „simpli» particular“ pe lângă Conferința Păcei. De pe atunci pune bazele­ „M cei Antante“, pe care o presuaiza inainte de adunarea Congresului de pace, pentru ca statele din E­uropa centrală să se prezinte bloc la­ masa verde a diplomatei. După prima parte a șampaniei, cănd dușmanul ocupase două treimi din teritoriul național, Take Ionescu, cu amicii săi Dr. C. I. Istrate, Dimitrie A. Grecianu, B. Dglavrancea și N. Thalescu, intră in guvernul prezidat de d. Ion I. C. Brătianu, spre » si pregăti revanș«. Se incepa ofensiva glorioasă de la Micești. Cu­ toată defecțiunea armatei ruse, trupele rezistă eroic atacurilor f«r­oss<? «le dușmmnulei mult superior ca număr. Moldova au fost înv*d»tS, vasi târziu inimicul, cu ajutorul trupelor aliate, este alungat din Țară. * * * Cănd pacea s’a încheiat, Take Ionescu spunea că, fața de măreața reali­zare a unităței naționale, nu mai are nimic de dorit. Totuși mai era opera de consolidare a noului stat romăn la care marele romăo a trebuit să fie chemat. Ca ministru de Externe in guvernul generalului Averescu, Tike Ionescu, iu­­ rapi5,viruri neprielnise, «ăci colaborarea cu partidul poporului era minată de rivalități surde, reușește să consolidase, in ciuda «nor adversari fără discernă» raănî politic, politica e­aternă a Homăniei prin crearea „Micei Antante* al că­rei rol e așa de important in politice Europei centrale. * * * Spre sfârșitul vii­ței sale, omul acesta superior, care aduse atătea servicii mari Țarei și Neamului, a fost chemat să prezideze un guvern efemer, ca să­­na­se zică c* cel m­ai mare geniu politic al României contemporane a­ a fost președinte de Consiliu­­ * •* * -In­a­ța suveranității morții, desigur pasiunile politice vor amuți. Adver­sarii cari o viață vitreagă l’au băi­uit, pentru că nu se puteau ridica pănă la înălțimea personalităței Iui, ii vor descoperi merite, ii vor­­ duce laude,au ușu­rarea sufletească poate că a dispărut dcela ce le­ stătea în drumul combina­­­iunilor mărunte. Istoiria nepărtinitoare zisă va vorbi cu adâncă evlavie de acest titan al cugetărei romănfiști, a cărei dispar­ție indolează nu numai Țară noastră, ci și rațiunile aliate, cari l’au­­ predat ca pe cel mai mare român al veacului. Sfăști­ți de durerea acestei nude și im­ parali’e perdiri, organizația partidu­lui din Ia și și ziarul Evenimentul aduc prinosul lor de veșnică recunoștință acelui care a fost marele nostru învățător, Tike Ionescu. „Evenimentul“ Din viața politică­­ și socială a lui Take Ionescu Take Ionescu a înființat ziarul „La Roumanie”, care apăr­ea in Capitală in franțuzește și era orginul oficios al partidului conservator democrat și la care colaborau cei mai distinși publiciști, in frunte cu acel care se număra printre iluștrii ziariști, el insuși, Toni Ionescu. * Din Septembrie 1915, România participând la evenimentele din Balcani, cănd cu mobiliza­rea Bulgariei, Take Ionescu alături de Nicolae Filipescu, a fost consultat aproape zilnic. * La 16 Saptem­bris, nealag an, când cu onnaia aonaffim­irei parlamentarilor, dupa sfirgirea intrunirii, s’a format un impună­tor cortegiu, cu sasi da mii de oameni, sari an front o manifestația de simpatie nonast­ia Taka Ionasou. Tot atunci a’a constituit și Federatia Diiom­att, in frunta cu Nicolaa Filipenou și Taka Ionosan. Ziarul „Evenimentul“ s'a bucurat, in cursul marelui nostru resboi, de cinstea de a prenumăra printre co­laboratorii săi distinși, pe Take Io­­nes­cu. In locuința sa de pribegie, din strada Lățescu, Take Ionescu aproa­pe in fiecare zi dicta articole pentru ziarul nostru. Erau zile cănd des­­p­uneam de cate două trei articole, dictate de șeful nostru, mai cu samă cănd la Iași era cenzura nemțască. Articolele sale printre care „Do­­brogea„Basarabia„Pacea“, „ Caillaux*, „Cascada Tronurilor „Apararea* (in jurul ultimului con­siliu de Coroană de la 3 August

Next