Făclia, aprilie-iunie 1969 (Anul 23, nr. 6968-7044)
1969-04-08 / 6974. szám
Proletari din toate țările, uniți-vă ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV—Nr. 6974 Marți 8 aprilie 1969 4 pagini 30 bani ANCHETA ECONOMICĂ JUSTIFICĂ FIECARE SALARIAT RĂSPUNDEREA Încredințată? — întreprinderea noastră — ne spunea odată chimistul Ștefan Mureșan, directorul Fabricii de medicamente Terapia, una din unitățile cu bun renume din județul nostru — a reușit să se impună nu numai datorită nivelului ridicat de dotare, hărniciei ce caracterizează pe majoritatea salariaților noștri, ci și faptului că fiecărui om i s-a creat posibilitatea să lucreze în sectorul în care poate da cel mai mare randament. De fapt, acest punct de vedere este împărtășit în unanimitate de cei care se ocupă cu organizarea și conducerea producției. Principiul Omul potrivit la locul potrivit, impunîndu-se ca o necesitate obiectivă a unei activități economice eficiente, recent am întreprins o anchetă pe această temă. In toate întreprinderile investigate am constatat că repartizarea, promovarea cadrelor se face în raport de pregătirea, experiența, aptitudinile acestora. Analizîndu-se dacă o persoană întrunește sau nu condițiile cerute de o anumită responsabilitate, nu se au în vedere numai diversele criterii cerute de instrucțiuni, acte normative, state de funcțiuni, ci și de rezultatele concrete obținute de cel în cauză, perspectivele sale de dezvoltare, măsura în care îndrăgește meseria pe care o practică. Dîndu-se curs unei asemenea practici, în majoritatea întreprinderilor, funcțiile cheie sînt deținute de cei mai buni ingineri, economiști, tehnicieni și muncitori. Principiul Omul potrivit la locul potrivit înscriindu-se în practica de cadre a facilitat o judicioasă selecție, o deplină concordanță între aptitudinile reale ale fiecărui salariat și sarcinile ce revin acestuia pe linie profesională. Constatarea îmbucurătoare făcută nu exclude, din păcate, complet excepțiile. Paralel cu deplina concordanță existentă între condițiile impuse de funcția deținută în procesul de producție și criteriile impuse de acesta, se mai constată și unele disonanțe. Să ne oprim asupra cîtorva exemple. Deși se cunoaște că în cea mai mare măsură calitatea unui produs depinde de calitatea materiei prime, la Someșul, în funcția de recepționer principal a fost încadrată o persoană fără nici un fel de pregătire profesională. Cum poate oare să aprecieze acest recepționer calitatea materiilor prime livrate întreprinderii, fără a avea cel puțin cele mai elementare noțiuni de specialitate? Nu numai la aprovizionare, dar chiar și la controlul tehnic de calitate, în unele unități, există persoane care nu întrunesc condițiile cerute de munca prestată. Când funcția încredințată cuiva în mod nejustificat nu e prea importantă, indulgența manifestată în promovare are circumstanțe. Din păcate, însă, nu se produc abateri numai cind e vorba de responsabilități mărunte. Cu ocazia anchetei noastre am constatat că pînă și în posturi de răspundere sînt promovați sau menținuți salariați fără ca pregătirea pe care o au să se ridice la nivelul cerințelor. Despre ce funcții e vorba? Șefi de servicii (financiar, contabilitate, aprovizionare), economiști, dispeceri etc. De cele mai multe ori, această anomalie este justificată ca un rezultat al lipsei de cadre cu pregătire necesară. Nu spunem că problema necesarului de cadre a fost rezolvată. Mai avem încă nevoie de ingineri, de tehnicieni și economiști. Știm, de asemenea, că școlile de specialitate nu pot acoperi nici pe departe necesitățile de cadre cu pregătire medie — contabili, merceologi. Curios, însă, în unitățile în care am semnalat asemenea anomalii, sînt posibile corecturile necesare. Concret, în cele cîteva întreprinderi, unde funcțiile de șef al serviciului financiar sau contabilitate sînt deținute de unii tovarăși care nu au pregătirea de specialitate cerută, și nici nu fac față nu prea bune condiții îndatoririlor ce le revin, există economiști cu pregătire superioară și rezultate bune, dintre care, oricînd, unii ar putea fi promovați în funcția de șefi de serviciu. Și la „Someșul“ e o situație identică. In timp ce funcția de recepționer este deținută de o persoană fără pregătirea necesară, o tehniciană specializată în filatură, specialitatea pe care ar trebui să o aibă un recepționer, lucrează ca dactilografă. Prin urmare, uneori nu lipsa unor oameni specializați intr-o anumită meserie ci altele sunt cauzele neconcordanțelor dintre sarcinile încredințate unor salariați și pregătirea, aptitudinile acestora. Care sunt aceste cauze? Din discuțiile purtate cu ocazia anchetei noastre am dedus că de cele mai multe ori conducerile întreprinderilor preferă să mențină în anumite funcții pe unii salariați — care nu îndeplinesc toate condițiile cerute — pentru simplul motiv că acești oameni sunt cunoscuți. „Nu e chiar așa de grozav, dar de unde știu eu că altul pe care îl pun în locul lui, cu toată școala pe care o are, n-o să-mi facă greutăți?“ Acest fel de a privi lucrurile este completamente greșit. I. CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a ll-a) 7 II I Instantanee din campania agricola de primăvară LA SEMĂNAT DAR... FĂRĂ SEMINȚE! Săptămîna care a trecut s-a încheiat cu o zi de muncă încordată la cooperativa agricolă din Jucu. Am întîlnit zeci de cooperatori care, înțelegînd că nu e vreme de pierdut nici o clipă, au ieșit la lucru, în cîmp. Pe unii i-am găsit zorind terminarea construcției solarului ce se întinde pe 6 hectare, din care mai mult de trei sferturi este acoperit cu o polietilenă. Alții lucrau la pregătirea terenului, unde în curînd se vor planta răsadurile de roșii. Dar nu numai în grădina de legume, ci și pe tarlalele repartizate brigăzilor de cîmp muncile agricole sînt în plină desfășurare. Intr-o parte de hotar se însămînțau ultimele hectare cu ovăz, iar în lunca Someșului cooperatorii au ieșit la plantarea cartofilor timpurii. In sprijinul lor au venit mecanizatorii secției I.M.A. Bonțida. Tractoristul Vasile Nemeș discuta arătura de toamnă, iar mecanizatorul Teodor Moldovan, cu ajutorul unui șasiu autopropulsat, trasa rigolele în care un grup de cooperatoare plantau cartofii. In imediată vecinătate, pe o altă parcelă, se însămînțau cartofii cu ajutorul unei mașini. Aici l-am găsit și pe tovarășul Ioan Peteanu, preșședintele cooperativei, controlînd calitatea lucrărilor executate. El ne-a informat că unitatea și-a prevăzut în planul de producție să planteze 35 hectare cu cartofi timpurii, destinați valorificării la export. — Necazul nostru este — adăugă președintele — că nu avem asigurată sămînța de cartofi decit pentru vreo zece hectare. In două-trei zile, vom planta cartofii pe care-i avem, apoi suntem puși în fața unei alternative, ori primim sămînță de cartofi pentru suprafața planificată, ori va trebui să cultivăm terenul respectiv cu alte legume care să ne aducă veniturile prevăzute. Cum a ajuns cooperativa agricolă din Jucu în această situație? De ce lipsesc cartofii de sămînță pentru circa 20 de hectare? Răspunzîndu-ne la aceste întrebări, inginerul agronom Mircea Crăciun spunea: „ La întocmirea planului de producție am fost asigurați că vom primi sămînță de cartofi timpurii de la unitatea contractantă (G.L.F. Cluj) sau prin repartiție. Ulterior am fost anunțați să ne procurăm sămînță de unde vom putea. Personal m-am deplasat în județul Covasna pentru a procura cartofii necesari, dar nu am reușit să-i achiziționăm. De atunci discuția continuă între conducerea cooperativei și unitatea contractantă privind procurarea cartofilor de sămînță, dar problema a rămas tot nerezolvată. Iată că vremea semănatului cartofilor a sosit, dar cooperatorilor din Jucu le lipsește sămînța. Același lucru se poate spune și în legătură cu însămînțarea mazărei. Pentru 20 hectare ce trebuiau deja să fie însămînțate cu această cultură, la sfîrșitul săptămînii trecute lipseau încă semințele necesare. Fără a absolvi conducerea cooperativei de răspunderea ce o poartă pentru că nu s-a îngrijit din vreme de asigurarea necesarului de semințe, considerăm că este de datoria organelor contractante și a celor agricole să acorde ajutorul cuvenit acestei unități pentru a ieși din impasul în care s-a găsit campania de însămînțări. ” Alexandru VLAD I A reînceput școala ... La arat pe tarlalele C.A.P. Tureni Concurs pentru transferul cadrelor didactice Au început înscrierile pentru concursul instituit de Ministerul Invățămîntului, prin care, începînd din acest an școlar, se fac transferurile și numirile personalului didactic. Sînt scoase la concurs posturile și catedrele vacante din învățămîntul de cultură generală, de specialitate, profesional și tehnic, din școlile generale de 8 ani și grădinițele existente în orașele București, Arad, Brăila, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Timișoara și Tg. Mureș. La prima ediție a concursului, care se va desfășura în a doua jumătate a lunii aprilie, iau parte educatoarele, învățătorii, precum și profesorii care doresc să ocupe catedrele vacante de limba română, limba latină, istorie, pedagogie, psihologie, socialism științific, economie politică, matematică, biologie, geografie. Transferurile și numirile — pentru cei care au alte discipline de studiu în specialitate — urmează să fie efectuate în cursul lunii mai. Profesorii înscriși în concurs vor susține o probă scrisă pe teme de specialitate, iar învățătorii, două probe scrise la română și aritmetică. (Agerpres) i=nS5i=ngw Pe parcursul lecturilor mele am întîlnit nu o dată pasaje și opinii care bagatelizează și ridiculizează optimismul (atît în concepție cit și ca atitudine practică), punîndu-l pe seama naivității, a lipsei de experiență și de adîncime a reflecției și considerîndu-l o expresie a naturalului, a biologicului, echivalîndu-l intr-un cuvînt, cu instinctul de conservare, ba chiar cu lipsa de sensibilitate și receptivitate față de suferința umană. Intr-un anumit ungher sufletesc simțeam, instinctiv că un sîmbure de adevăr există în astfel de opinii. Dar nu mi-a trecut prin minte că voi fi pus în situația de a lua atitudine și de a formula o întrebare ca din titlu decit atunci cind am instituit violenta repudiere a optimismului în expresii care-l identificau cu frica (Oscar Wilde) și cu lașitatea. Prima reacție a optimismului din mine a fost aceea de a respinge fără rezerve asemenea cuvinte denigratoare despre optimism, care, oricumi, reprezintă una din formele atașamentului nostru profund pentru viață, un punct de sprijin în lupta pentru a o afirma, o manifestare sinceră de încredere în om, în virtuțiile minții și sufletului său, în capacitatea sa de creație, de rațiune și autodepășire, mai apoi, gîndindu-mă mai mult, și cu autocenzură, la optimism și la optimiști, la felul cum e înțeles și trăit, la felul cum e cultivat și încurajat, la condițiile moderne ale existenței și viabilității lui, am ajuns să înțeleg că nu optimismul în general, optimismul autentic e pus in cauză și încriminat de obicei, ci anumite forme simpliste și degradate — din păcate, destul de răspîndite —■ ale acestuia. Nădăjduiesc că aceste rinduri, cu cele cîteva precizări, distincții și nuanțe pe care le aduce, să nu i se pară inutile cititorului, sau, cel puțin, să nu i se pară inutilă întrebarea care îl și ne interesează. E dificil să fii astăzi un optimist „incorigibil“, dar și mai dificil e să nu fii, să nu poți fie lesne să afirmi că ești optimist (asta te scutește de multe explicații ...), dar dacă descoperi că optimismul tău a încetat de mult, că a fost o simplă fațadă, ce poți face pentru a redeveni?; tinerețe —■ optimism, această alăturare firească trebuie analizată, adîncită, pentru a putea răspunde întrebării din titlu cu fruntea sus: da, cultivăm un autentic optimism, izvorît din luciditate și conștiință a responsabilității. Altminteri... Se întîmplă ca doi inși să afirme, fiecare, că sînt optimiști, dar la o analiză, cu de sumară, am putea eventual descoperi că optimismul unuia este cu totul altceva decit al celuilalt. In înțelegerea cea mai simplistă, optimismul e redus la ceea ce e mai exterior și perisabil, la aparențele lui, fiind totuna cu veselia, buna dispoziție, cu voioșia, cu „cheful“ de viață. Pentru unii e suficient ca într-o zi oare care să dai dovadă de asemenea „ieșiri“ pentru a te putea numi optimist; după cum, dacă te înfățișezi lumii cu o mină abătută, dacă este cumva melancolic, mai puțin comunicativ, avînd motive de tristețe, poți fi luat ușor drept pesimist. O sancta magna semplicitas! Dacă a fi optimist sau pesimist s-ar reduce la asemenea aparențe, atunci toți suntem negreșit și una și alta. Căci cine nu știe, din proprie observație, că în dinamica extrem de complexă și de contradictorie a ființei noastre lăuntrice veselia cu tristețea, fericirea cu nefericirea, speranța cu deznădejdea, încrederea cu suspiciunea, neliniștea cu liniștea, reușita cu eșecul, acceptarea cu revolta etc. se îngemănează și se întrepătrund în infinite nuanțe și grade, urmîndu-și una alteia, ca noaptea zilei și lumina întunericului, împreună alcătuind această curgere ambiguă numită viață! E adevărat că în însăși structura psihică a omului și în înclinațiile naturale ale firii găsim germenii mentalității și convingerilor optimiste, e adevărat că n-am putea vorbi de optimism fără încrederea în om, în viață, în puterile proprii, fără credința în viitor, fără speranța „ce mîngîie dulce pe toți muritorii“. Credința în bine, în viitor, capacitatea de entuziasm și exaltare, speranța, încrederea, înclinația de a vedea mai întîi binele — toate aceste sînt premise instinctive, destul de confuze care stau la baza formării unei concepții optimiste despre lume și despre om și istoria sa. Dar tot acest complex de tendințe pozitive și înclinații Gheorghe BUȘ (Continuare în pag. a ll-a) CE FEL DE OPTIMISM CULTIVĂM ? • „TUR DE ORIZONT“ IN ACTIVITATEA DE CERCETARE ȘTIINȚIFICA A INSTITUTULUI DE IGIENA • ACTUALITATEA ȘI IMPLICAȚIILE IGIENEI MUNCII • ERGONOMIA, ȘTIINȚA IN PLINĂ AFIRMARE Epoca modernă, epoca tehnicii avansate și a marilor descoperiri, a redimensionat și a adus în plină actualitate una din ramurile medicinii mai puțin spectaculoase prin rezultatele imediate, și anume igiena. Cunoscînd larga sferă de cuprindere a acestei specialități, marile și importantele ei implicații în procesul general de ocrotire a sănătății publice, am considerat că o discuție pe această temă cu prof. univ. dr. ION PRODAN, directorul Institutului de igienă și dr. Silvia GABOR, șefa secției de igiena muncii, este mai mult decât binevenită. — Cu ajutorul d-voastră tovarășe profesor Prodan, am dori să facem un „tur de orizont“ în activitatea acestui institut de cercetare științifică. Activitatea institutului nostru a fost și este orientată spre rezolvarea unor probleme majore de igienă comunală, igienă școlară, igiena alimentației, igiena muncii și boli profesionale și epidemiologie. Marile probleme au fost atacate sub multiplele lor aspecte, cu participarea specialiștilor din toate secțiile institutului și cu antrenarea specialiștilor din diferitele clinici, fapt care a contribuit la rezolvarea multilaterală a chestiunilor ridicate de sănătatea publică. Această desfășurare largă a activității de ocrotire a sănătății, s-a bazat pe tradiția binecunoscută a școlii de igienă din Cluj, care a dat numeroase cadre calificate rețelei sanitare și centrelor de cercetare. Ca o caracteristică a întregii noastre activități este faptul că ne bazăm pe studiul dinamic al fenomenelor morbide, situînd în centrul preocupărilor omul în corelație cu mediul său de muncă și de viață. Fără a avea pretenția de a epuiza în întregime gama preocupărilor noastre, voi aminti cîteva teme de cercetare înscrise în agenda noastră de lucru la zi. De menționat în primul rînd cercetările privind impurificarea cu substanțe oxidante a centrelor industriale; studiul radioactivității apelor bazinelor naturale Griș și Someș; influența unor substanțe toxice din apele de suprafață asupra indicatorilor bacteriologici și biologici. S-au efectuat cercetări igienico-sanitare asupra lacurilor de acumulare ca surse de alimentare cu apă a populației și s-au făcut studii asupra salubrității centrelor rurale în curs de sistematizare prin examinarea geohelminților în factorii mediului ambiant. In cadrul igienei școlare au fost efectuate studii privind epidemiologia tusei convulsive în colectivități preșcolare, s-au stabilit unele legături privind dezvoltarea fizică și psihică, a elevilor iar rezultatele obținute pot fi utile în selecționarea pentru școlarizare a copiilor de 6 ani. — Prezența d-voastră tovarășe dr. Gabor la această discuție l-a determinat pe conducătorul instituției să omită intenționat problemele specifice igienei muncii. V-am ruga să faceți cuvenita completare pornind, bineînțeles de la importanța deosebită a acestor cercetări cu profunde și reale aplicații practice. — Intr-adevăr ritmul intens de industrializare a țării, apariția unor noi ramuri de industrie, a unor noi procedee tehnologice, construirea unor obiective industriale de mari capacități, bazate pe introducerea tehnicii moderne, determină creșterea contingențelor de muncitori, ce pot fi expuși la un număr din ce în ce mai variat de noxe profesionale, dintre care, unele mai puțin sau altele chiar deloc cunoscute, sub raportul riscului de îmbolnăvire. In plus, cunoscut fiind rolul pe care îl joacă factorii nocivi industriali — substanțe chimice, zgomot, vibrații, variații mari de microclimat — de a Emilia CRIȘAN (Continuare în pag. all-a) IGIENA SI SĂNĂTATEA PUBLICA j ADUNARE FESTIVĂ CONSACRATĂ SĂRBĂTORIRII ZILEI SĂNĂTĂȚII pînă cu acest an, a Zilei sănătății. Au participat cadre medicale din învățămîntul superior clujean, conducători de unități spitalicești și policlinici, medici, cadre sanitare medii și alți lucrători din rețeaua sanitară. Au participat, de asemenea, reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat. Adunarea a fost deschisă de tov. Garofița Pavel, vicepreședintă a Consiliului popular municipal Cluj. In numele Biroului Comitetului județean de partid și al Biroului Comitetului municipal de partid, tovarășul Remus Bucșa, membru supleant al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal de partid, a transmis un cald salut și urări de succese în muncă cadrelor medicale, tuturor lucrătorilor din rețeaua sanitară a municipiului și județului. Sărbătorirea Zilei sănătății și celelalte măsuri inițiate de partid se înscriu pe linia traducerii în viață a obiectivelor stabilite de cel de-al IX-lea Congres al partidului și a programului elaborat de Plenara din octombrie anul trecut cu privire la dezvoltarea și îmbunătățirea, ocrotirii sănătății publice. In acest context, cadrelor medicale și tuturor lucrătorilor sanitari le revine măreața misiune de a veghea la întărirea sănătății populației țării noastre. Apoi, tovarășul Aurelian Mazilu, directorul Direcției sanitare județene, a trecut în revistă, cu ocazia acestei zile, realizările importante din domeniul sănătății, ca și sarcinile de viitor ale lucrătorilor din acest sector. Intr-o atmosferă entuziastă, participanții la adunare au adoptat textul unei telegrame adresate Comitetului Central al partidului, tovarășului Nicolae Ceaușescu. La Casa de cultură a studenților din Cluj a avut loc ieri la prînz adunarea festivă consacrată sărbătoririi, înce Bucurie în tribune, 1-0 pentru „U“ Cluj (In pagina a IlI-a rubrica Sport: comentarii, știri, clasamente) Jurnal indiscret Sub chipul turistului! Grădina asta minunată, care se cheamă pămînt ,și unde trăim cu toții într-o anume alcătuire și înțelegere, are ciudățeniile și smintelile ei de la regulile cele drepte și fără de prihană. Și cum grădina e mare și vietățile ei sînt nenumărate și felurite ca și întîmplările ei. Intîmplarea cu totul întîmplătoare despre care scriu este următoarea: un turist a plecat în străinătate. De fapt, a vrut să plece. Ei bine, în asemenea împrejurări nu te duci cu mina goală. Faci și tu cîte un mic cadou cunoscuților, prietenilor, rudelor. E foarte firesc și cit se poate de uman. Turistul nostru a procedat ca atare. Și, la vamă, ce credeți că s-a găsit în Fiatul 1800, proprietatea sa personală? Să enumerăm cu sînge rece, 30 metri perdele, 3 litri rom Jamaica, 7 litri rom superior, 175 pachete piper-boabe, 30 bluze pentru femei, 6 pulovere pentru femei, 5 furouri, 15 chiloți de damă. Acest „turist“ apreciază și-l interesează o țară doar în măsura în care el poate să-și desfacă acolo taraba cu piper, furouri, pulovere de damă și rom. Ce e prea mult nu e sănătos. Firesc este ca asemenea oameni să mai rămînă pe la casele lor. Lăcomia acestora aduce nedorite pagube spirituale. C. Viorel