Făclia, iulie-septembrie 1969 (Anul 23, nr. 7045-7123)
1969-07-22 / 7063. szám
Proletari dîn toate țările, uniți-vă ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV Nr. 7063 Marți 22 iulie 1969 4 pagini 30 bani VIZITA CONDUCĂTORILOR DE PARTID ȘI DE STAT IN JUDEȚUL ARGEȘ PRIMIREA ENTUZIASTĂ FĂCUTĂ TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU In cursul zilei de luni, tovarășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, împreună cu tovarășii Manea Manescu și Dumitru Popescu au facut o vizită de lucru în județul Argeș. Vizita a prilejuit întîlniri cu oamenii muncii din industrie și agricultură, cu cadre de conducere din economie, cu activiști de partid și de stat. Prezența conducătorilor de partid și de stat pe meleagurile argeșene a fost salutată cu căldură și entuziasm de zeci și zeci de mii de cetățeni, care și-au manifestat, și cu acest prilej, încrederea și atașamentul deplin față de politica marxist-leninistă a partidului nostru, hotărîrea de a nu precupeți nici un efort pentru înfăptuirea ei. Oamenii muncii argeșeni au reafirmat entuziasmul cu care întîmpină Congresul al X-lea al partidului, eveniment de seamă în viața partidului și statului nostru, hotărîrea maselor largi de a îndeplini marile sarcini pe care partidul le pune în fața celor ce muncesc. Vizita în județul Argeș se adaugă șirului de puternice manifestări a unității întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist, al Comitetului său Central în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu. Argeșul sub semnul profundelor transformări socialiste Au trecut numai cîteva zile... Încă nu s-a stins în suflete ecoul manifestațiilor entuziaste cu care cetățenii județelor Cluj, Maramureș, Satu Mare, Bihor și Arad l-au primit pe conducătorul partidului și statului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Sunt încă vii în amintirea tuturor gesturile încărcate de emoție, marea de urale ce-l însoțeau de-a lungul întregului traseu pe secretarul general al Comitetului Central al partidului. Și iată, conducătorii partidului și statului nostru s-au întîlnit din nou cu cetățenii într-o vizită intrată în tradiția vieții publice din România. De astă dată, onoarea de a fi gazde le-a revenit cetățenilor județului Argeș. Pe apa Argeșului, în locurile din preajma ei s-ar putea spune că istoria este o realitate palpabilă. Pe aceste locuri s-au purtat glorioase lupte pentru neatîrnare și s-au înfiripat nemuritoare fapte de cultură menite să ducă la luminarea celor mulți. Argeșul zilelor noastre continuă să sporească acest tezaur prin munca harnicilor locuitori ai acestor meleaguri ce scriu file memorabile în istoria contemporană a României. Să începem cu industria. Dacă în urmă cu un sfert de veac geografia economică a acestei zone consemna existența numai a cîtorva mine rudimentare de cărbuni, a Fabricii „Textila“ — Găvana și a cîtorva ateliere, astăzi chiar și o sumară prezentare a noilor unități ale industriei noastre socialist ar ocupa un spațiu impresionant. Materializarea politicii de dezvoltare armonioasă a întregului teritoriu al patriei, marile combinate industriale construite sau în curs de construcție au dat o nouă înfățișare orașelor și satelor argeșene. Politica partidului de industrializare socialistă își găsește aici o expresie din cele mai grăitoare, a metamorfozat radical viața acestor meleaguri minunate, punînd în valoare avuțiile și energia nesecată a oamenilor săi. In Argeș a răsărit o impresionantă pădure de sonde, care avea sa transforme aceste locuri într-o nouă zonă petrolieră a țării. Aici s-a înălțat una din cele mai mari și mai moderne hidrocentrale, care împreună cu alte șase uzine formează o puternică bază energncă de la primire s-au vădit din plin atmosfera sărbătorească, entuziasmul, însuflețirea cu care populația județului a întîmpinat vizita tovarășului Nicolae Ceaușescu și a celorlalți conducători de partid și de stat Mii de oameni s-au adunat la ora dimineții în satul Glimbocata, al comunei Leordeni, punctul de intrare în județ. Pe chipurile tuturor se citește bucuria de a primi getică a țării. De aici a pornit la drum, în august 1968, primul autoturism românesc și tot aici, acum, în aceste zile, harnicii constructori ridică noi citadele ale industriei noastre chimice. Numai în ultimii trei ani, producția chimică a crescut de aproape trei ori față de anul 1965, cea de energie electrică o dată și jumătate, iar industria constructoare de mașini, cu 76 la sută. In 1968, întreprinderile industriale din județ au realizat o producție globală de 5,2 miliarde lei, de 12 ori mai mare decît aceea a anului 1950. Aici, în județul Argeș se află industria de autoturisme românești. Tot aici se realizează 87 la sută din producția de tananți, aproape 40, la sută din aceea de negru de fum și peste o cincime din producția de plăci fibrolemnoase. Este de ajuns să amintim Rafinăria din Pitești, Fabrica de motoare electrice, Fabrica de stofe „Argeșana", o fabrică de bere, una de preparate din carne, și înțelegem amploarea procesului de industrializare socialistă pe plaiurile argeșene. Graiul cifrelor se arată la fel de edificator și atunci cînd ne referim la agricultura județului Argeș. Aici își desfășoară activitatea 6 întreprinderi agricole de stat, 5 întreprinderi de mecanizare a agriculturii și 123 de cooperative agricole de producție. In clipa de față, pe ogoarele argeșene lucrează aproape 2 000 de tractoare, aproape 900 de combine și peste 1100 de semănători mecanice. Avuția obștească a cooperativelor a crescut, față de 1965, cu 30 la sută. Sutele de școli noi, un institut de învățămînt superior, căminele culturale, bibliotecile constituie o bază materială deosebit de puternică a vieții spirituale în plină efervescență pe meleagurile Argeșului, realități ale acestui proces de intensă evoluție pe toate planurile cu care cetățenii județului se mîndresc pe bună dreptate. Intr-o astfel de atmosferă de bilanț al muncii creatoare, prilejuită de intensele pregătiri pentru cel de-al X-lea Congres al partidului și pentru a XXV-a aniversare a eliberării patriei, i-au întîmpinat argeșenii pe conducătorii partidului și statului nostru, care au vizitat ieri județul, vizita conducătorilor partidului și statului. Se aud urări de bun venit, se aclamă în cinstea Partidului Comunist Român, a politicii sale înțelepte. „P.C.R. — P.C.R.“, „Ceaușescu — P.C.R.“, „Ceaușescu, Ceaușescu“ — scandează cei de față, vîrstnici și tineri, femei și bărbați. In ochii tuturor lucește emoția, toate privirile se îndreaptă spre oaspeți. Sînt momente de mare entuziasm. Tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Dumitru Popescu sînt întîmpinați de Gheorghe Năstase, prim-secretar al Comitetului județean de partid, președintele Consiliului popular județean, de conducători ai organelor locale de partid și de stat. Primul- secretar al Comitetului județean de partid dă glas „sentimentelor de aleasă prețuire, dragoste și stimă cu care locuitorii județului Argeș întîmpină astăzi pe oaspeții lor“. El se referă apoi la realizările obținute în însuflețită întrecere socialistă în cinstea Congresului al X-lea al partidului și a celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei, în industrie și agricultură, în dezvoltarea social-culturală, subliniind că vizita de lucru a conducătorilor de partid și de stat va constitui pentru toți oamenii muncii din județ un prilej de a strînge și mai mult rîndurile în jurul partidului, de a-și exprima hotărîrea lor nestrămutată de a contribui cu și mai mult succes la înfăptuirea politicii interne și internaționale a partidului, în aplauzele și uralele entuziaste ale celor prezenți tovarășul Nicolae Ceaușescu adresează tuturor locuitorilor județului un cald salut în numele C.C. al P.C.R., al guvernului și al Consiliului de Stat și le urează noi succese în munca de ridicare a acestui județ pe noi trepte ale progresului și civilizației. Cuvintele secretarului general al C.C. al P.C.R. sunt subliniate cu puternice aplauze și ovații. Răsună urale pentru partid, pentru Comitetul Central, pentru conducătorul său iubit, tovarășul Nicolae Ceaușescu. In văzduhul limpede al dimineții se aud vocile celor care intonează un imn de slavă partidului. Sunt corurile reunite ale unor cămine culturale. Se scandează din nou în cinstea partidului, a conducătorilor săi. Coloana de mașini, însoțită de douăsprezece autoturisme „Dacia“, recent ieșite de pe banda de montaj, se îndreaptă apoi spre Topoloveni —unul din cele mai tinere orașe ale județului.. Localitatea își întîmpină oaspeții în haine sărbătorești. Peste tot sînt prezente semne ale hărniciei și priceperii oamenilor de pe aceste locuri. Locuitorii Săi, adortați în centrul orașului, fac oaspeților o entuziastă primire. Apropierea coloanei oficiale declanșează un torent de urale. ■ Se face un scurt popas. Primarul orașului, Ion Radu, adresează oaspeților un cald cuvînt de bun venit. Un grup de tinere oferă buchete mari de fiori. Tovarășul Nicolae Ceaușescu mulțumește în cîteva cuvinte pentru frumoasa primire. Din nou, valuri de urale salută prezența oaspeților iubiți. Conducătorii de partid și de stat răspund aclamațiilor. Se vizitează o expoziție înfățișînd simbolic preocupările locuitorilor acestui tînăr oraș. Se văd aici costume populare, cusături de gherghef, covoare din lină, obiecte din ceramică, produse tradiționale de artizanat lucrate și azi cu măiestrie moștenită din străbuni de harnicii lucrători ai cooperativei din localitate, care valorifică și perpetuează neasemuitele tradiții ale artei populare, adăugîndu-i noi creații care întregesc și se încadrează organic și armonios în tumultuosul proces al industrializării. O a doua parte a expoziției oglindește munca neobosită a cooperatorilor agricoli din Topoloveni, strădaniile lor de a smulge pămîntului roade cît mai bogate. Este un prim contact cu activitatea oamenilor muncii de pe ogoarele județului. Următorul are loc în mijlocul cooperatorilor de la Văleni- Podgoria. Locuitorii acestei comune au ținut și ei să-i întîmpine sărbătorește pe oaspeți. Ei își manifestă acum adeziunea deplină, unanimă față de politica , internă și externă,, a Partidului Comunist Român. Mulțimea aflată în fața sediului cooperativei aplaudă entuziast. Zeci de mîini întind buchete de flori, mamele își înalță copiii spre conducătorul partidului, ca simbol al veșnicei continuități a acestui popor. Tovarășul Nicolae Ceaușescu răspunde cu căldură acestei manifestări, îi îmbrățișează pe cei mai tineri reprezentanți ai noilor generații, viitorul patriei. Răsună urale de bun venit. Sunt de față Nicolae Giosan, președintele Consiliului Superior al Agriculturii, și Gh. Petrescu, prim-vicepreședinte al U.N.C.A.P. Oaspeții sunt invitați în sediul cooperativei. Președintele ei, Gheorghe Neacșu, informează pe secretarul general al partidului despre succesele obținute de cooperatori, despre planurile pe care și le-au făcut pentru viitorii ani. Cooperativa, arată el, a fost înființată în anul 1950. In clipa de față, averea obștească se ridică la 5 300 000 lei. S-au obținut serioase realizări mai cu seamă în domeniul viticulturii și pomicultura, întreaga producție, subliniază președintele cooperativei, este valorificată pe bază de contract. Tovarășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer cer relații amănunțite cu privire la modul cum sunt folosite brațele de muncă, la gradul de mecanizare a lucrărilor și la extinderea suprafețelor irigate. Se remarcă și se apreciază pozitiv faptul că realizările cooperatorilor în unele sectoare sunt egale cu cele ale lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat învecinate. Tovarășul Nicolae Ceaușescu se interesează de metodele de lucru ale Consiliului de conducere al cooperativei, arătînd că o chezășie a bunului mers al muncii este conlucrarea, dezbaterea în comun a tuturor problemelor pe care activitatea concretă de fiecare zi le ridică. Cooperatorii din Văleni — Podgoria sunt felicitați pentru frumoasele rezultate obținute, pentru hărnicia lor și li se urează noi succese. La ieșirea din sediu asistăm la o nouă și emoționantă manifestație: încă o dată, brațele oaspeților sunt încărcate de flori. „Să ne trăiți ani mulți, tovarăși“, „Trăiască cel mai iubit fiu al poporului român, tovarășul Nicolae Ceaușescu" — se aude din mulțime. Nu departe de comuna Văleni se află stațiunea expert(Continuare în pag. a lu.a) Soare pe plaiuri soare în priviri BUJIA ROMÂNEASCĂ PE TREPTELE AFIRMĂRII Certificatul de naștere al bujiei românești a fost semnat aici la Cluj, odată cu actul revoluționar al naționalizării principalelor mijloace de producție, adică acum mai bine de două decenii. O mină de oameni, în frunte cu comuniștii, și-au propus ideea îndrăzneață pentru acele vremuri de a rezolva o problemă acută — aprovizionarea cu bujii a mijloacelor auto de toate tipurile existente atunci. De la cîteva mii de bucăți fabricate atunci s-a ajuns la o cantitate de ordinul milioanelor. De la 1,9 milioane lei cît era bunăoară valoarea producției globale în 1950 a întreprinderii s-a ajuns în 1969 la peste 30 milioane lei anual, în plus Jpusia românească, purtînd marca „Sinterom Made in Romania“ și-a „făcut“ loc pe mai bine de 20 piețe internaționale. Acest salt spectacular n-a fost lipsit de peripeții, de încercări nereușite, dar stă în caracterul comuniștilor să nu se dea bătuți cu una cu două, mai ales că era vorba de o sarcină deosebit de importantă. Procesul tehnologic de fabricare a bujiilor cu izolator ceramic a fost pus la punct după mai mulți ani, ca urmare a introducerii unor procedee moderne cum ar fi: sudarea prin rezistență a electrodului lateral pe corpul bujiei, fasonarea izolatorilor în stare crudă, filetarea corpurilor de bujii, rectificarea continuă în ciclu semiautomat pe mașini universale, arderea de vitrificare a izolatorilor în cuptor, tunel, schimbarea ceramicii cu alta cu caracteristici superioare etc. în prezent la „Triumf“ Cluj se fabrică nu mai puțin de 34 tipo dimensiuni de bujii cu izolator ceramic și 14 cu filament incandescent, satisfăcînd toate tipurile de motoare existente în țară, inclusiv autoturismul românesc „Dacia“. Recent a fost asimilată și bujia pentru noul tip de motocicletă ce va intra în curînd în fabricație. La „Triumf“ Cluj se fabrică și alte sortimente de produse deosebit de importante. Este vorba de o gamă variată de pompe de ungere auto, seringi de spălat, întrerupătoare pentru lampă stop la autovehicule, dispozitive auxiliare de ungere, tuburi ceramice de combustie, diferite bucșe ceramice. Obiectul principal de fabricație rămîne însă bujia. Ce-i rezervă viitorul bujiei românești? Un salt și mai spectacular. Producția fizică de bujii va crește de mai bine de 3 ori pînă în 1975 și de mai mult de 4 ori pînă în 1980 față de anul curent. In plus se vor introduce în fabricație, în cantități mari, piese sinterizate din fier și cupru, cu o largă utilizare la toate mijloacele auto, și care au marele avantaj , că nu necesită prelucrări mecanice și pot fi realizate la dimensiuni foarte precise, de ordinul micronilor. Va crește și producția de pompe de ungere și a altor sortimente. La sfîrșitul viitorului cincinal este prevăzut ca valoarea producției globale la „Triumf“ să crească de cinci ori, iar în 1980 de aproape opt ori, în acest scop, dincolo de Someș, pe platforma noii industrii clujene se află în construcție capacități de producție pentru fabricarea pieselor din pulberi metalice sinterizate și a discurilor de fricțiune. Secția va fi modern utilată și cu un înalt grad de mecanizare și automatizare. Tot în cadrul acestor capacități va fi găzduită și secția pentru fabricarea izolatorilor ceramici, un atelier de montaj, sculărie ș.a. Privind planul de dezvoltare a uzinei „Triumf“ îți dai repede seama că dezvoltarea face parte componentă din mărețul program al partidului A0 continuare neabătută a procesului de industrializare a țării, ce va fi supus apropiatului Congres al partidului nostru. Muncitorii, inginerii și tehnicienii uzinei, constructorii de pe șantier vor să aducă un omagiu de preț Congresului al X-lea al partidului și celei de-a 25-a aniversări a Eliberării patriei prin rezultatele muncii, care sunt peste așteptări, planul și angajamentele, fiind depășite la toți indicatorii, iar calitatea produselor mult superioară anilor precedenți. Ei încredințează Partidul, conducerea sa înțeleaptă, că vor fi la înălțimea sarcinei de cinste pe care au primit-o, de a ridica bujia românească pe ,o treaptă și mai superioară, avînd în vedere creșterea rapidă a parcului auto, în toate ramurile economiei naționale. Al. SOMEȘAN j Să o cunoaștem pe Ioana Schipor Trecem zilnic pe lîngă construcții noi. Ne-am obișnuit cu linia lor suplă, modernă, în contrast cu masivitatea acoperită de ornamente a clădirilor ridicate cîndva, mai demult. Peste ele au trecut anii, dar și-au păstrat însemnele stilului arhitectural de atunci. Betonul, prefabricatele, sticla, linia simplă și culoarea pastel slujesc azi altui stil. Cei mai mulți nu-i cunoaștem nici pe arhitecții proiectanți, nici pe inginerii executanți. Le admirăm opera, Ie aducem obiecții, dar nu-i J 4bim ca să discutăm cu ei... Nici n-ar fi indicat. Să-i lăsăm mai bine să lucreze. Totuși pe unul dintre cei care îmbină frumosul și utilul, estetica și practicul, am îndrăznit să-l deranjez, să-i răpesc cîteva ore prețioase, chiar dacă nu întrerupe munca la planșetă. Nu a fost greu să stăm de vorbă. Ioana Schipor, arhitect proiectant șef la D.S.A.P.G. Cluj îți spune ce gîndește, ce dorește, ce ar vrea să mai lucreze și ce țu-i place, deschis, fără ocolișuri, cu sinceritatea omului corect ce-și face datoria cu plăcere, îndrăgostit de meserie, cu visuri de construcții ca pe vremea studen t-CONTEMPORANII v-------------- ției. Au trecut 10 ani de atunci. Cînd a plecat la București pentru examenul de admitere la institut știa și nu prea ce înseamnă să fii arhitect. Ii plăcea desenul, avea simțul proporției și un deosebit spirit de observație, dar abia atunci a înțeles frumusețea profesiunii alese, „cea mai frumoasă dintre toate“ — mi-a spus. A înțeles necesitatea îmbinării esteticului cu partea funcțională a unei construcții, necesitatea încadrării ei în ambianța ansamblului arhitectural sau natural. Unii colegi ai Ioanei apreciază mai mult efectul rezultat din contrast, dar ea nu, tot așa cum nu atît detaliul stă în atenția concepției sale arhitecturale ci impresia lăsată de ansamblu. Am întrebat-o care sînt lucrările ce-i aparțin. Mi-a răspuns — selectînd în memorie ce i se părea mai interesant, mai bine realizat: — Nu am lucrat întotdeauna singură ci și cu alți colegi. Intr-o oarecare ordine cronologică ar fi: blocurile, de pe malul Someșului (in continuarea străzii Dragalina), sistematizarea Pieții Mihai Viteazul, cinematograful ReV publica, cantina și căminul cel mare din orășelul studențesc,, Casa Radio, iar singură, complexe comerciale la Dej și Gherla, cîteva puncte comerciale proiectate la Dej, Someșeni și Piața 14 iulie din Cluj și mai sînt și altele. Mă uitam cu uimire la femeia nu prea înaltă, cu păr bogat și chip de adolescent și nu-mi venea să cred că acele mîini mici au trasat liniile atîtor construcții, multe bine cunoscute, ...cel mai mare și mai elegant cinematograf din oraș, cel mai pretențios cămin dat fetelor din Adriana CALIAN (Continuare în pag. all-a) I * I I I I 18 iulie. Mașina ne poartă pe drumuri ce șerpuiesc prinpre lanurile de păioase ale întreprinderii agricole de stat Cămăraș. Oprim la marginea I I Unei tarlale cu orz, unde, în orele fierbinți ale amiezii, mecanizatorii r împreună cu specialiștii fermei Cămăraș — elaborau una din „șarjele“ vezii, după expresia plastică a unui combiner. Din cele 32 hectare cu orz cultivate în aceasta parte de hotar, rămăsese de recoltat doar o postată, treabă , lăsată pe seama unei singure combine. Ceilalți patru combineri „acostaseră“ cu corăbiile argintii la marginea miriștii, verificîndu-le înainte de plecare spre alte starlale. Scolta de pe 22 hectare cu orz, lucrare pe care o vom termina într-o zi — spunea ajutorul șef de fermă, Ioan Runcan. Ne străduim pentru a scurta cu mai mult durata execuției recoltării, animați de hotărîrea îndeplinirii angajamentului luat în cinstea [ I Congresului partidului, de a depăși producțiile planificate la hectar. Media de 2.700 kg la hectar realizată pînă în prezent constituie pentru toți lucrătorii fermei un puternic imbold în muncă. Dorindu-le succes în la trecerea care aici continuă cu avînt, am plecat să aflăm vești despre rezultatele obținute și de celelalte ferme ale întreprinderii. La Croanca Mociului, am zărit un alt grup de combine care, sub supravegherea șefului de fermă, ing. Grigore Aluaș, recoltau un lan de orz. Și aici, de pe 50 hectare din 70, orzul era deja în saci. Apoi, l-am întîlnit pe inginerul Pines Paul, tehnologul șef al întreprinderii. I I Dînsul ne întregi imaginea de ansamblu asupra mersului recoltării orzului. — La ferma din Năsal, din 80 de hectare au mai rămas 1225 hectare cu orz. Folosind 27 de combine în cursul zilei de mîine vom reuși să în I I Șarjele verii — Mai avem de strîns re-de recoltat doar vreo cinci. Adăugind realizările celorlalte ferme, avem recoltate 185 din cheiem recoltatul orzului, pentru a trece de săptămîna viitoare, la strîngerea recoltei de 1 1 pe cele 895 hectare cultivate cu grîu. Tehnologul șef ne prezintă apoi cîteva detalii din planul de măsuri întocmit pentru desfășurarea campaniei de recoltări. La strînsul recoltei de grîu vor fi utilizate 34 de combine. Pe unele parcele, inaccesibile combinelor, recol- tatul se va organiza manual. Cu forțele și mijloacele existente și pe baza măsurilor preconizate, în zece zile prielnice de lucru în cîmp întreaga recoltă va putea fi strînsă și adunată în hambare. Colectivul întreprinderii agricole de stat Cămăraș și-a luat angajamentul de a termina strîngerea recoltei de cereale păioase în cinstea Congresului partidului. Realizările de pînă în prezent consti tuie dovezi grăitoare ale strădaniilor muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor acestei întreprinderi, hotărîți de a nu-și precupeți eforturile pentru îndeplinirea angajamentului luat. II I I I I I Kötele. in gri „Și căi de mii de ani treceau In tot a ti rea clipe". Eminescu Griul tristeții selenare, griul îngrijorării, griul așteptării, griul segmentelor de îndoieli, griul tuturor nuanțelor de gri... Trăiam marea aventură umană, priveam marea aventură umană și, cuprins de sentimentul gri, mă gîndeam la suferinzii de afecțiuni cardiace. Apoi, am repetat numele celor trei pînâ mi s-au încrustat, silabă cu silabă, pe griul celulelor gînditoare: Neil Armstrong, Edwin Aldrin, Michael Collins. „Și căi de mii de ani treceau...“, era victoria geniului uman asupra tuturor limitelor sale; trăiam secunda dinți a epocii astrale; se învălmășea pâmîntul cu apele, praful gri al Lunii cu stelele, inerția cu mișcarea, ziua se păta cu noapte, haosul se tîra pe pajiști interioare... Numai ecoul mileniilor stăruia ca un vaier pe micul ecran dreptunghiular — ecoul îndurărilor și gesturilor noastre. Era în ele spasul intîiului om care a prîns focul în pumni. Era chiotul primului pămîntean călare pe roată. Era primul vîjîit al primei săgeți. Era zbaterea de aripi ale lui fear. Era geamătul sclavului care ridica piramide în Egipt și Mexic. Șopteau Euclid, Thales, Pitagora și Arhimede și a lor stirpe încheiată de Einstein. Din ev renascentist era Da Vinci, Konrad sibianul, de mai tir* ziu un Vlaicu, un Vuia, un Jiolkovski, un Tupolev, un Corsada și mii de anonimi. Citau în astre Galileo Galilei, Newton, Nicolas Kopernic. Gîndeau dincolo de astre Platon și Aristotel, Kant și Hegel, Marx și Lenin. Trăiau printre astre- Jupiter și Zamolxis, Ra și Odin. Ne aduceau graiul altor lumi nevăzătorul Homer, Virgiliu, anonimul „Mioriței“, Shakespeare, Eminescu, Lermontov, Verne, Wells... Tindeau spre astre Fidias, Michelangelo, Eiffel, Brâncuși, Picasso... „Din partea planetei Terra“, semnătura și truda tuturor fiilor săi cunoscuți sau anonimi. Miturile noastre, rătăcirile noastre, îzbînzile și căderile noastre, arsura gîndului și a mîinilor prijolite la focul creației. Revoluții și involuții, mers pe brinci prin caverne și zboruri peste everesturi, spirale, sfinta credință în mișcarea spiralelor. Partea superioară a spiralei a atins Luna gri. Partea de jos a spiralei are rădăcini în Africa, în Asia, in Americi, in Australia, în Europa... Așa gîndeam cînd Armstrong a atins carnea Lunii. Și mi-am amintit de zîmbetul lui Gagarin, de chipul sever al lui Komarov, de cei trei martiri astronauți americani. Era victoria civilizației umane, un semn de bunăvoință și pace dus Universului. Luna a răspuns gri și trist, așa cum au intuit poeții și Beethoven. Muzica sferelor repetă o simfonie gri. Din ziua de 21 iulie, anul 1969, era trecută și anul I, era astrală, culoarea mea preferată este griul. Și ce simplu suna glasul crainicei: „Vă invităm să urmăriți primii pași ai OMULUI pe Lună !“ iar de pe Lună, Terra apare strălucitoare și romantică... Cum o intuiesc poeții. Glorie veșnică geniului uman ! Fie ca anul I să aducă pacea, fericirea și bunăstarea tuturor neamurilor Terrei, care au trăit mii de ani „In tot atîtea clipe". Ion ARCAȘ Desen de Octavian BOUR ( [ Alexandru VLAD