Făclia, aprilie-iunie 1970 (Anul 24, nr. 7277-7352)

1970-05-30 / 7326. szám

Ca să uităm ce-a fost ieri trebuie să facem mai mult an! in 27 mai, tovarășul Iosif T Farkas, directorul Intreprinderii „Bobîlna“ din Dej, ne-a primit cu următoarea veste: „Azi expediem în R.D. Germană un vagon de produse din lemn. Este primul lot de mărfuri pe care-l livrăm beneficiarilor de peste hotare după invazia apelor. In zilele următoare, expediem alte produse în Uniunea Sovietică, Republica Federală a Germaniei, în Belgia“ ... Un amănunt? E posibil. Noi însă îl considerăm un fapt deosebit de semnificativ pentru situația în care se află în momentul de față industria municipiului Dej. Unitatea de prelucrare a lemnului aparținătoare întreprinderii „Bobîlna“, care, practic, a fost distrusă de stihiile apelor în zilele de 12—13 mai, împreună cu restul unităților componente ale întreprinderii, și-a reînnodat activitatea productivă. In locul exemplului de mai sus putem aminti altele: începerea temperării cuptoarelortunel ale întreprinderii de produse refractare, sau reluarea producției — după obișnuitele revizii tehnice semestriale — de către Combinatul de celuloză și hîrtie. Practic, industria Dejului și-a reluat în întregime activitatea. Principalele capacități produc sau sunt pregătite să producă, deși urmele inundației continuă să stăruie încă. In multe locuri găsim provizorate, soluții de moment, dar acestea nu frînează și nici nu stînjenesc munca productivă. Unitatea producătoare de mobilă amintită funcționează într-o clădire provizorie; la „11 Iunie“, încă este nevoie de reparații și revizii; canalul de evacuare a apelor reziduale al C.C.H. încă nu a fost desfundat în întregime ... Cu toate acestea, oamenii produc și fac calcule: „Refractara“ va recupera restanța pînă la sfîrșitul anului, „Bobîlna“ pînă la 23 August, I.P.R.O.F.I.L. în prima decadă a lunii iunie, Fabrica „11 Iunie“ pînă la data de 5 a lunii iunie; C.C.H. va încheia luna mai cu planul îndeplinit, iar Depoul Dej- Triaj a intrat în normal în exploatare. Toți fac calcule, toți își stabilesc termene de recuperare a restanțelor, numai constructorii nu. Ei sunt în avans. Pe șantierul Dealul Florilor, cele 70 de apartamente programate pentru a fi date în folosință la sfîrșitul semestrului, sînt, în cea mai mare parte, finisate, iar familiile rămase fără adapost ocupă locuințele repartizate. B-5 și B-8 sunt gata. Urmează B-6 și B-7. Acestea, în prima urgență. Pînă la sfîrșitul anului, unitatea din Dej a Trustului de construcții locale intenționează să predea peste 400 de apartamente. Intr-un oraș în care timp de 130 de ore au stat în apă 756 de case (din care 120 s-au distrus complet, iar altele 500 s-au deteriorat), valoarea unui apartament iese din domeniul pecuniar. Se recurge și la soluții de moment: 14 familii vor fi cazate în barăci, alte 50 în corturi. Mulți sunt și vor fi ajutați să-și construiască locuințele individuale. Au început și lucrările de reparații. Aproximativ 100 de muncitori constructori au trecut la refacerea imobilelor proprietate de stat din urgența I-a. E un volum uriaș de lucrări. După calculele ing. Remus Olteanu, directorul întreprinderii de gospodărie comunală și locativă, pentru repararea celor 437 de imobile grav sau mai ușor deteriorate va fi nevoie de lucrări în valoare de peste 5.300.000 lei. La acestea se adaugă volumul, de reparații necesare la străzi, pavaje (aproximativ 8.500 metri pătrați), la rețelele de combustibil, apă și canalizare. Energeticienii care în zilele de grea cumpănă au fost la posturi, rezolvând iluminatul unor instituții și întreprinderi de importanță deosebită (Consiliul popular municipal, Spitalul, Poșta, Panificația) și au repus în funcțiune intr-un timp record rețelele electrice deteriorate, au trecut la înlocuirea provizoratelor, concomitent cu terminarea lucrărilor de refacere a liniilor electrice și a celor trei posturi de transformare încă scoase din funcțiune. Ing. Ioan Balotă, șeful secției rețele din Dej, este îngrijorat dintr-un singur considerent: alunecările de teren să nu deterioreze liniile de înaltă tensiune... Oamenii sînt în permanență pe traseu — sperăm că nu va fi nevoie de intervenția lor. Am poposit și la barajul de pe Someș. Pompele funcționează, trimițînd apă potabilă și industrială orașului. Instalațiile și construcțiile au rezistat. Doar platforma de beton este acoperită de nămol uscat. Oamenii n-aveau timp încă pentru evacuarea lui. Peste citeva zile, însă și betonul va fi curat... A. VARGA Industria Dejului - in funcțiune Apele învolburate Acolo unde au fost flori, unde au fost copii, unde au fost oamenii datoriei, oameni și speranțe, nu a mai rămas nimic. Apele îndrăgite, apele blinde, lin curgătoare, prietenoase și-au părăsit matca, s-au cuprins de minte, aunăvălit barbar peste oamenii pașnici, ca o forță a întunericului, absurdă, anarhică. Apele limpezi s-au tulburat, apele liniștite s-au învolburat, s-au răzvrătit fără milă. Au rupt zăgazurile, au murdărit viile, livezile, holdele tinere, au răsturnat casele oamenilor cu bătrîni și copii, cu părinți — numai grijă, numai iubire. Cînd totul a fost înecat, acoperit de mii, și acela furat din maluri, apele curgeau desfrînate, intr-un hohot satanic. Ploile necurmate, cerul întunecat hrăneau cu o patimă bolnavă furia apelor. S-a tulburat cerul, s-au tulburat apele. Dar limpezi, tari ca lumina au rămas conștiințele oamenilor, cei loviți de ape, cei veniți în grabă, prin întunecata perdea de ploi, pe drumurilerîuri, pe coastele prăvălite, din cerul îndușmănit. Trebuiau smulși din brațele viclene, mîrșave ale apelor oamenii pașnici, oameniicopii, oamenii muncii, oamenii datoriei. Apele s-au înfrățit cu noaptea, au venit tîlhărește în umbra ei, cînd somnul aduce odihna în trupurile obosite, în brațele muncite. S-au furișat în tindă, pe sub ușă, s-au ridicat în tăcere, tot mai sus, au cuprins trupurile culcate, au stins viața copiilor, îmbrățișați de mîinile mamelor, mîinile minunate. Apele au ucis ca un criminal inconștient, cu mintea tulbure, pustie. Dar în calea stihiilor au venit oamenii de pe deal, de la marginea puhoiului. Au intrat în apă și au strîns de pe case, din crengile copacilor, mame și copii, bătrîni și bărbați. După ce au șters lacrimile de pe obrajii femeilor, după ce au sărutat copiii s-au avîntat din nou în apele mohorîte, triste ca moartea. Ca în vremuri de război, unii au căzut la datorie, s-au pierdut în bezna stihiilor. Eroii binelui, omeniei ! Cînd apele s-au retras în matca lor, în albia lor, unde e rostul lor, au lăsat în urmă o tristețe sinistră, un pustiu jalnic, o durere fără seamăn. Oamenii rătăcesc printre ruine cuprinși de mihnire, tăcuți, îngîndurați. Nu mai sunt nici lacrimi, a secat izvorul lor, încovoiați, cu mișcări lente, scot din nămol obiectele casei, lucruri mărunte, dar parte din căminul lor, fiecare o amintire, fiecare un simbol. Printre ei au venit oameni noi, cu brațele pline de omenie — tineri din școli, din universități, muncitori din fabrici, soldați voinici. Au descins din camioane. Peste peisajul trist, ruinat, a început să se reverse muzica motoarelor, un simbol al omului modern, capabil să înfrunte urgia apelor, urgia cerului. O mișcare de masă, febrilă, disciplinată, de o seriozitate solemnă se desfășoară în urma apelor, împotriva apelor, într-un ritm sacadat, energic, prompt, sigur. Spre un singur țel: nici o urmă a urgiei, spre alinarea suferinței, pentru triumful vieții, Iuliu BĂRBAT EROII REFACERII (Urmare din pagia mentală și-a adus obolul în titanica acțiune de însuflețire a ceea ce apele distruseseră. In permanență în oraș sute de oameni, încălțați în cisme de cauciuc, s-au războit cu noroiul, apa și dărâmăturile. Pe frontispiciul Dejului renăscut și-au înscris numele muncitorii de la Tehnofrig, Metalul roșu, I.L.I.C. etc. Zilnic, după ce lăsau lucrul, în loc să se îndrepte spre case, sute de salariați din Cluj urcau în mașini îndreptîndu-se spre orașul care avea nevoie de atîta ajutor în acele clipe grele. Și rămînînd aici, 4, 5, 8 ore, atît cu timpul se permitea, lucrau din răsputeri. Numeroasele imagini întîlnite în aceste zile sînt edificatoare. După ce, uzînd de mijloacele pe care le aveau la îndemână, au curățat și pus la punct incinta depozitului din Dej, salariații secției din Cluj a întreprinderii de colectare a metalelor și-au propus să amenajeze și drumul de acces. Neavînd cu ce transporta piatra, ei au format un lung șir indian și, din mînă-n mină, la fel ca pe o bandă rulantă s-au deplasat cantități însemnate de piatră. Era cald, poziția in care trebuia stat — incomodă, dar nimeni nu a dat îndărăt. Ba și mai mult. După ce și-au terminat lucrul tovarășii de la I.C.M. s-au arătat dispuși să pună la punct și locuința unui cetățean afectată de inundații. Dejul și-a schimbat cu mult înfățișarea de acum două săptămîni. De pe străzile sale a dispărut complet noroiul. Oamenii nu mai umblă nebărbieriți, încălțați cu cisme de cauciuc. In scurtele lor clipe de răgaz, unii își permit chiar cîteva ture pe centru. Viața la care orașul s-a întors își trage însă seva din efortul și energia a mii de oameni iar noii constructori ai Dejului sînt nu numai localnici ci și clujeni, turdeni, bucureșteni sau cine mai știe din care alt colț al țării. SMALATUL MNB INIMI AIDE In virtutea profesiei, personalul medico-sanitar este aproape de om. Grija pentru bolnavi, nopțile de veghe, de încleștare, victoriile îi ajută să cunoască mai exact prețul vieții. Și se pare că acesta nu poate fi echivalat decit cu ajutorul celor mai frumoase sentimente umane. Acești slujitori ai vieții au fost prezenți în zilele catastrofei, și după aceea, în mijlocul oamenilor. Acum, am aflat că sunt solidari cu toți cei care oferă sinistraților ajutoare materiale. Numai prin donarea unor zile-muncă se va realiza suma de 2.741.784 lei. In contul 2.000 au fost depuși pînă acum 200.000 lei. Peste 90 de salariați au oferit 16 zile din salariu, alți 15 salariul pe o lună. Printre aceștia se numără profesorul Fazekas Ianos, dr. Liviu Stănescu, dr. Victor Comes, farmaciștii Virgil Constantinescu și Viorel Iunie, asistenta medicală Florica Ciuflutean, sora medicală Maria Dan, fochistul Ioan Noeiu și alții. Mulți medici au oferit indemnizațiile lor de clinică și retribuția cuvenită după gărzile de noapte. Aproximativ 2.500 de salariați au depus diferite obiecte — 250 de medici, 300 asistenți și surori, 400 muncitori de la întreținere sunt gata să răspundă la orice chemare. Uteciștii asistenți de la oficiul farmaceutic și-au exprimat dorința de a lucra în agricultură, la întreținerea culturilor. Pînă acum, colective de muncitori de la uzina Spitalului nr. 2 au pus în funcțiune încălzirea centrală a spitalului din Dej și au spălat camioane întregi de lenjerie, iar tehnicienii și mecanicii de la stația de salvare au reparat gratuit mașinile celor din Dej. Dr. Liana Popluca și mulți muncitori calificați printre care Alexandru Florian, Teodor Rusu, Ioan Lăpuște, renunță la 20-10 zile din concediul de odihnă și sunt hotărîți să meargă acolo unde vor fi solicitați. 55 de posesori de autoturisme sînt gata oricînd să asigure transportul de îmbrăcăminte și ajutoare în zonele sinistrate. Pînă acum s-au anunțat 60 de donatori care vor oferi singe în mod gratuit. 25 de salariați sunt gata să primească în familie copii sinistrați, iar asistenta medicală Sultana Tătaru, de la Spitalul oncologic dorește să pună la dispoziția sinistraților o cameră din locuința sa. Aflăm de la comitetul de partid din unitățile sanitare că acțiunea de sprijinire a sinistraților încă nu este încheiată. In următoarele zile se așteaptă alte manifestări ale generozității și solidarității oamenilor în alb cu cei care au încredere în ei. I. R. l-am vazut biruind Ne-a fost dat ca-n această primăvară, atit de mult așteptată, să pătimim ce n-am pătimit de cind istoria ne-a născut pe aceste plaiuri a căror frumusețe de vis am nemurit-o în cea mai suavă, mai cuprinzătoare și mai frumoasă metaforă din cire a fost in stare vreo limbă să creeze: „GVRA-DE-AM“. De-a lungul istoriei noastre, de două ori milenară, s-au abătut peste noi sumedenie de nenorociri cu gînd să ne șteargă de pe lume, de pe această gură-de-rai, unde am văzut dintru-nceput lumina soarelui, și n-au fost in stare. Toate au trecut și noi am rămas să vecuim de-a pururi aici, renăscind, asemeni păsării măiestre, de-atitea ori, din propria noastră cenușă, datorită unui nemaipomenit dor de viață ce ne gijgite-n vine, dar și pentru că rîul și codrul, stînca și pajiștea se-nfrățiră cu noi în așa înăsură nicit am crezut c-am devenit un singur trup și un singur suflet. Iată, însă, că-n primăvara asta — nu numai a naturii ci și a orînduirii noastre noi — am văzut cu uimire ceea ce nu ne-am putut imagina niciodată. Am văzut apele fierbînd și ieșindu-și turbate din matcă, dind buzna-n cimpuri și-n olate, sfărmind și înghițind așezări in floare, inecind turme și oameni, furindu-ne agoniseala adunată prin sudoarea frunții de-a lungul Cititorani, cu prețul attor renunțări numai ca să-nflorua țara asta așa cum niciodată ca acum n-am putut-o înflori. Și pe cînd să ne bucurăm de roadele muncii noastre cinstite, stihiile ni s-au pus absurd împotrivă. Am văzut toate acestea in zilele lui mai 1970 și ele ne-au cerut sufletul și ne-au amărit inima. Dar tot în aceste zile de florar mohorît am văzut ceea ce n-au văzut și nu puteau să vadă banii și străbunii noștri. Am văzut, cum, la chemarea comuniștilor, oamenii acestor pământuri, fără nici o excepție, au devenit o singură inimă și, o singură voință, o putere uriașă, infinit mai mare decit forța oarbă a naturii dezlănțuite. Și i-am văzut aruncîndu-se in valuri să-și salveze semenii, avutul obștesc și personal, pe care îl mai puteau salva; i-am văzut zile și nopți, fără întrerupere, sub bice de ploaie și vini, flămînzi și însetați, ridicind stavile în calea puhoaielor; i-am văzut împărțindu-și mîncarea frățește, îmbrăcîndu-i pe cei goi, punînd mină de la mină să-și refacă ceea ce s-a distrus; cu un cuvînt, i-am văzut biruind in această nemaipomenită încleștare dintre om și natură, cea mai crîncenă de care am avut parte. Ne-a fost greu. Știm că ne este și ne va fi greu multă vreme încă. Foarte greu. Dar vom trece și peste asta. Știm că vom trece. Mai știm, insă, un lucru de neprețuit pentru noi: atîta vreme ci sintem și vom fi solidari, nu va exista putere in lume să ne poată fringe, să ne oprească din drumul bunăstării și al fericirii pe care am pornit cu un sfert de veac in urmă. Petre BUCȘA Producția pierdută a fost compensată Datorită inundațiilor. ■. Combinatul de industrie alimentară Cluj a pierdut o producție în valoare de 5.000.000 lei. Ca să se poată recupera pierderea înregistrată, încă din primele zile ale catastrofei s-au luat măsuri de creștere a producției în unitățile ce nu au fost afectate de revărsarea apelor. Efortul depus aici pentru ridicarea randamentului muncii, precum și în vederea repunerii grabnice în funcțiune a întreprinderilor avariate a dat rezultat. In ziua de 28 mai, combinatul a reușit , să-și realizeze placul de producție pe cinci luni. Prin surplusul de produse obținut producția pierdută de unitățile din Dej a fost compensată. In continuare, preocuparea colectivului combinatului este orientată spre realizarea angajamentelor luate în întrecerea socialistă pe anii 1970. Sute și sute de militari au dat dovadă de inițiativă personală pe frontul incalculabil de lung al bătăliei cu apele dezlănțuite. Mai mult ca oriunde, in această bătălie militarii trebuiau să înfrunte neprevăzutul, să ia o hotărire in citeva clipe și să acționeze. . Năvala apelor era mai rapidă și mai distrugătoare ca a oricărui dușman. La Bertin, apele Mureșului își făcuseră un punct de rezistență din rambleul căii ferate, amenințînd ca de acolo să se năpustească din nou asupra orașului Arad. In fața acestei situații, căpitanii Dimitrie Vornan și Fritz Aristide au primit misiunea să arunce in aer rambleul de cale ferată în apropierea de Beilin. Porniți să execute ordinul la statul major al unității în care lucrează colonelul Vasile Dincă, acțiunea a început să fie urmărită cu cronometrul în mină. A sosit și ora H. Clipele treceau greu, din ce în ce mai greu. Semnalul că misiunea a fost îndeplinită, era explozia care întîrzia să se audă. La statul major neliniște, îngrijorare. Erau îngrijorați acum și de soarta ofițerilor. Ce s-a întîmplat cu ei? Au fost prinși de ape? Răspunsul l-au dat apele, au început să scadă. La rambleu se intimplase ceva? Dar ce? De ce nu s-a auzit explozia? Să fi rupt apele singure rambleul, să o fi pornit prin alte părți amenințînd sate, vieți, omenești? Neliniștii i-a pus capăt apariția căpitanului Dimitrie Vornan, care a dat raportul: Misiunea a fost îndeplinită. Dar in loc să se dinamiteze rambleul, s-a săpat un tunel sub rambleu, iar apele ademenite și-au făcut loc pe aici, scurgîndu-se pe sub terasamentul căii ferate. S-a putut astfel evita aruncarea căii ferate in aer și darea ei în folosință cu un ceas mai devreme. O strîngere de mină din partea comandantului și din nou în misiune. Apele nil așteptau. Grigore BEURAN Fapte ostășești InIȚIATIVA Prietenie pentru veșnicie O NOUĂ VIITURĂ... O rupere de nori în zona localității Jichișul de Jos, din seara zilei de joi, a provocat o nouă viitură, pe valea Sascăi, care a pătruns pe artera principală a municipiului Dej. In cursul nopții au fost inundate mai multe străzi. Apele s-au retras în primele ore ale dimineții de vineri. Echipele de pompieri și populația au lucrat în tot cursul zilei la scoaterea apei din subsolurile locuințelor și instituțiilor. In întreg municipiul domnește calmul, o atmosferă de muncă febrilă. Toate unitățile economice și instituțiile publice funcționează normal. Continuă să sosească ajutoare din țară și străinătate, care se împart imediat sinistraților. L. ROMAN OCHII „Manole, Manole, Meștere Manole...“ Din copilărie, din totdeauna, de cînd există pentru mine acel tărîm fabulos ce se cheamă aducere aminte, acea oglindă fermecată și neoglindă, de ieri și de alaltăieri, și de astăzi mai mult ca de oricînd, de astăzi și de cînd mă știu, am căutat să-mi închipui, cu sufletul și cu mintea, la dragoste și mihnire, ochii, ochii și numai ochii, ochii marelui bărbat și meșter valah, Manole. Oarecum au fost ochii lui, ochii bărbatului, bravului, ochii care au văzut pe Argeș în sus, pe Argeș în jos, pe Murăș în sus pe Murăș în jos, pe Dunăre tulbure, pe Someș lin, pe sub toate rîurile și pe sub toate ramurile țării, înainte de a fi, înainte de a se împlini și lega, zidiri, fără asemuiri, piară peste piatră durînd, piatră peste piatră căzînd. Pînă la steașină, pînă la cupole și turnuri și mai departe zidul și ochii lui ar fi vrut să zboare. Căci nu era un zid de rînd zidul ce se înălța și peste noapte cădea, zidul acela ce cerea sacrificiu suprem. Zidul eram însăși noi cei de dinainte de meșter, cei de atunci, cei de ieri și de astăzi. Noi eram cu cugetul nostru, cu încrederea noastră, cu speranțele noastre. Am căutat să-mi închipui ochii bunului meșter Manole ca pe proprii mei ochi, ca pe ochii întregii țări, la Dej, la citeva zile după ce tot ce nu am crezut, tot ce nu am gîndit, s-a arătat a fi respirația și bătaia noastră de inimă, nesomnul și brațele noastre, a fi viața tuturor celor ce sînt una cu aceste meleaguri și văzduhuri de la Carpați. Oare ce abisuri și fîntîni au fost ochii lui Manole? Ochii care au văzut cum zidirea se dărîmă și nu pot să o împiedice, ochii care au sperat, ochii care au văzut femeia cum se apropie și nu au putut să o împiedice, ochii în care se uscase lacrima, ochii care au văzut zidul cum strînge trupul femeii, ochii pe care i-a potopit durerea, ochii care au privit și au înțeles acea zidire cum alta nu mai era, ochii pe care nu i-a părăsit încrederea, ochii, ochii. Am privit la Dej ochii oamenilor, ochii aceia care erau și ochii noștri ai acelora care am fost și nu am fost acolo, ochii aceia care au văzut puhoaiele cum cresc, cum sfîșie, cum deznădăjduiesc piatră și copac, cum dezgroapă morții, cum îngroapă vii, puhoaiele blestemate, inconștiente, absurde. Așa ca ochii oamenilor la Dej, ca ochii noștri, acum știu, așa au fost ochii meșterului Manole, ochii pe care nu i-a părăsit încrederea, așa au fost ochii lui Horea, lui Iancu, ochii oștenilor lui Mihai și Ștefan. Biruința noastră fără vîrstă e ca și încercările noastre. Știu, ei, ochii, de ce nu-și ascund lacrima, de ce nu-și ascund durerea, de ce nu-și ascund ura. Știu ei, ochii, de ce cred. Ion COCORA Materiale de construcție pentru Dej In ziua de 27 mai, l-am intüns la Dej pe tovarășul Aureflea. Șeful Direcției comerciale a județului Cluj ne-a informat că, în vederea lucrărilor de reconstrucție care urmează să se desfășoare în oraș pentru lichidarea urmărilor inundațiilor, au fost programate — în primă urgență — importante livrări de materiale. In conformitate cu această programare, municipiul Dej va primi, foarte curînd, fără repartiție, din producția realizată suplimentar: $ 960 tone ciment și 150 tone var din partea Fabricii de ciment din Turda; 0 340 mc cherestea, bilemanele și lemn de construcție din partea Combinatului de exploatare și industrializare a lemnului din Cluj; $ 69 tone oțel-beton din partea uzinei „Industria sîrmei“ din Cîmpia Turzii. De asemenea, pe baza unor repartiții suplimentare, municipiul Dej va mai primi: 100.000 cărămizi, 10.000 țigle și coame, plăci de azbociment etc. (I. s.) FĂCLIA PAGINA 3 Instantanee /V In numele omeniei Zi obișnuită de lucru la uzina Unirea. Sau poate nu e nici chiar atit de obișnuită. E o zi febrilă, clocotitoare ca toate zilele ce vor veni, cind oamenii de pretutindeni își înzecesc eforturile în aceste clipe de grea încercare pentru poporul nostru. Uniți, dedicîndu-și cu generozitate toată capacitatea de muncă țării, ei sînt mai puternici ca oricînd și acesta este primul semn, prima certitudine că în cele din urmă vor birui și vor șterge treptat urmele unei naturi iresponsabile din acest tulburător și ostil mai. Așadar, popas la Unirea. Se muncește fără preget. In 27 mai a fost aici zi de benzină. Spontan, oamenii au hotărît să strîngă bani pentru contul 2000 la uzină și apoi să-i predea la C.E.C. Ieri dimineață, Uzina Unirea a predat la C.E.C. în numele muncitorilor ei și în contul omeniei 2000 — suma de 53.270 lei. Poate e bine să defalcăm: atelierul mecanic a contribuit cu 13.595 lei, organizarea producției (cu 26 de oameni) 1.620 lei, turnătoria — 5.343 lei, montajul — 6.328 lei. Poate e bine să amintim pe Török loan, dispecer la turnătorie, care a dat 300 lei, maistrul Dumitrache Surugiu, Vasile Botiș, regiorul Traian Văcaru, turnătorul Butyka Alexandru care au dat, fiecare, câte 100 lei. Iată cum harnicii oameni de la Unirea au înțeles să întindă îndată o mină de ajutor frățească tuturor celor ce suferă azi de pe urma urgiei naturii. Doar omenia și patriotismul lor nu se opresc aici. Colectivul de muncă de la Unirea și-a luat angajamentul să dea în acest an peste plan 2.500.000 lei la producția globală și 1.500.000 la producția marfă. O echipă complexă a fost trimisă la Odorhei unde Unirea a livrat mașini ce trebuie repuse în funcțiune. Dacă va fi nevoie, uzina va trimite asemenea echipe la Arad și Mediaș. Sumar enumerate cîteva fapte care vorbesc de la sine, emoționant și convingător despre omenie, despre oamenii uzinei Unirea. V. IONESCU FIECARE ZI CIȘTIGATA (Urmare din pag. l-a) legume, Marți și miercuri, am însămânțat porumbul pe o suprafață de 20 hectare... Din cele 22 de atelaje pe care le avem, 15 sunt la arat în vederea însămînțării porumbului. Dacă am avea la dispoziție mijloace mecanizate suficiente, ritmul în care lucrăm pentru terminarea însămînțatului ar putea fi mult mai mare... Este limpede că la această cooperativă, față de volumul mare de lucrări care mai trebuie executate, ajutorul întreprinderii de mecanizare din Dej trebuie să fie substanțial suplimentat. Aci mai sînt de rezolvat și alte probleme. Asigurarea răsadurilor necesare pentru 6 hectare prevăzute să se cultive cu ardei și gogoșari. La cooperativa agricolă de producție din Bogata, am întîlnit în cîmp zeci de cooperatoare la plantatul cepei pe o suprafață de aproape un hectar. — Deși nu avem în plan să cultivăm legume, ne-a spus inginerul șef al unității, Dionisie Oros — noi am hotărît să cultivăm cu legume două hectare, din care 0,80 cu ceapă și 1,20 hectare cu gogoșari și roșii. Am început, în aceste zile, cositul sparcetei pe cele 120 hectare, iar circa 300 de membri cooperatori sînt în cîmp la plivitul griului. De mîine, vom începe aplicarea primei prașile pe cele 30 de hectare cu cartofi și pe unele parcele cu porumb. Și la această cooperativă, însă, mai sînt de însămînțat 120 de hectare cu porumb. Deși se lucra cu toate mijloacele mecanizate existente, respectiv cu cele 7 tractoare, două semănători 2 SPC-2 și 3 discuri, precum și cu atelajele C.A.P., așa cum ni s-a spus, însămînțatul porumbului nu va putea fi încheiat decît în cursul săptămînii viitoare, deoarece mai sunt de executat și alături pe o suprafață de 70 de hectare. La cooperativa agricolă din Bobîlna, inginerul șef Viorel Chiciudeanu, ne-a relatat că au fost însămînțate în zilele de marți și miercuri 55 hectare cu porumb. Cooperativa a primit pentru încheierea cît mai grabnică a semănatului acestei culturi 4 tractoare din județul Mehedinți. Pe zeci de membri cooperatori i-am văzut în cîmp la prășitul sfeclei de zahăr, această lucrare fiind executată deja de 12 hectare din cele 25 însămînțate. Miercuri, au ieșit, de asemenea, zeci de cooperatori la terminarea plantatului cartofilor pe ultimele 10 hectare. Conducerea cooperativei trebuie să manifeste o deosebită preocupare pentru folosirea la maximum a celor 20 de tractoare de care dispune în prezent, astfel ca acestea, terminînd cît mai grabnic însămînțatul celor 120 hectare cu porumb, să poată ajuta alte cooperative care au nevoie de mijloace mecanizate. Intr-o situație deosebit de critică se găsește însămînțatul porumbului la cooperativa agricolă de producție din Maia, aci mai sînt de însămînțat 340 de hectare. Mai trebuie, de asemenea, să se însămînțeze 10 hectare cu soia, 15 hectare cu sfeclă de zahăr, pe suprafața care a fost compromisă de viiturile de apă și, de asemenea, plante furajere pe alte zeci de hectare. Comitetul comunal de partid și consiliul de conducere trebuie să analizeze neîntîrziat această situație, deoarece ritmul în care se desfășoară vusămînțatul este mult sub posibilități, iar în cursul zilei de miercuri, cu toate că secția I.M.A. dispune de 11 tractoare Și au fost folosite și atelajele C.A.P., abia s-au însămînțat 20 de hectare. Cu un asemenea ritm nu se va putea termina semănatul decit peste vreo două săptămîni, prea tîrziu pentru asigurarea recoltei din acest an.