Făclia, ianuarie-martie 1973 (Anul 27, nr. 8139-8205)
1973-01-13 / 8139. szám
Jj. —><tli8 ,i1a Uf %U2 Stil' PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIX Nr. 8139 Sâmbătă 13 Ianuarie 1973 4 pag. 30 bani în fiecare unitate, la fiecare loc de muncă RITMICITATE - EFICIENTA ECONOMICA ÎNALTĂ CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII ȘI VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A MASEI LEMNOASE-DEZIDERATE MAJORE ÎN EXPLOATĂRILE FORESTIERE Cum pot ajunge acestea la cote mai înalte? Prin extinderea mecanizării și a tehnologiilor înaintate Un colectiv harnic pornit la drum cu ambiții spre mai bine In exploatările forestiere, creșterea gradului de mecanizare și valorificare superioară a masei lemnoase reprezintă aspecte de maximă importanță, deoarece ambele (de cele mai multe ori chiar prin mecanizare crește gradul de valorificare a lemnului) sunt factori determinanți ai creșterii eficienței economice — obiectiv principal al actualului cincinal. Nu putem spune că nu s-au făcut pași însemnați, în ultimii ani, în direcția extinderii mecanizării spre dezideratul de sută la sută în acest sector al economiei în Carr wrt în re'"deJ.j- daca impermanent, în anumite perioade de vîrf, lipsa forței de muncă. Cum putem să soluționăm această situație? între altele, prin mecanizare completă, prin aplicarea tehnologiilor moderne de exploatare forestieră. In parchetul model de la Răchitaș-Reghin , vizitat în toamna anului trecut de tovarășul Nicolae Ceaușescu, s-a demonstrat fără drept de apel că sînt largi posibilități de a extinde mecanizarea în sectorul de exploatare forestieră. Dar nu numai atît de a aplica tehnologii noi prin care sporește considerabil productivitatea, se valorifică tot ce are copacul de la buștean la frunză, crește eficiență economică prin cele arătate mai înainte și prin mutarea unor activități de preindustrializare în pădure. Secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a indicat factorilor de răspundere prezenți în parchetul Răchitaș și la expoziția de mașini, utilaje și mecanisme destinate exploatărilor forestiere să ia neîntîrziat măsuri în vederea extinderii tehnologiilor înaintate — prezentate aici — a creșterii gradului de mecanizare — toate acestea în scopul valorificării superioare a masei lemnoase, a creșterii eficienței economice. Acum, la început de an, cînd în fiecare unitate economice „planurile de bătaie“ se află pe masa de lucru, ne-am interesat, la Combinatul de exploatare și industrializare a lemnului, cum vor fi materializate indicațiile secretarului general al partidului, la care ne-am referit mai sus. Inginerul Mihail Dincă, director tehnic la C.E.I.L. s-a referit, în discuția pe care am avut-o, la cîteva din preocupările conducerii combinatului în aceste probleme, în acest an. Ceea ce am remarcat de la bun început este dorința de a reduce cît mai repede posibil ponderea muncii manuale și de a pregăti extinderea tehnologiilor moderne. In anul 1972 s-au făcut pași însemnați înainte pe linia mecanizări în exploatări. Fazele de dobom și secționat au fost executate mecanizat în proporție de 92 la sută, iar cele de scos apropiat — 62,5 la sută; încărcatul lemnului a fost mecanizat în proporție de 58 la sută. Din aceste cîteva cifre se pot formula mai multe concluzii. Noi vom enunța doar una, că munca manuală deține încă o mare pondere în anumite faze, fapt ce menține productivitatea la un nivel scăzut (cu toate consecințele ce derivă din aceasta). Pentru acest an se prevede creșterea gradului de mecanizare pentru a ajunge la 95 la sută la doborît și secționat, 70 la sută la scos apropiat și încărcat. Sunt intenții demne de salutat, deși am dori ca aceste cifre să fie cît mai apropiate de 100. Știm însă că nu se poate face totul de la o zi la alta, că mecanizarea este condiționată de numeroși factori, între care și posibilitățile de dotare cu mașini, utilaje, instalații. In orice caz noile dotări din acest an sunt apreciabile: 20 de tractoare (din care 10 tractoare articulate de tip forestier), 50 fierăstraie mecanice, 7 funiculare, 4 tractoare cu instalație cu cablu și pilon (utilaj de mare viitor), îi cositoare de lemn rotund, 2 tocătoare mobile pentru crăci, 20 autocamioane cu troliu și altele. Pe lingă dotarea parchetelor cu astfel de utilaje a fost pro fon GOIA {Continuare în pag. a IlI-a) O recentă vizită la întreprinderea agricolă de stat din Cămaraș ne-a facilitat o interesantă discuție cu inginerul șef Petru Maxim, despre rezultatele anului trecut și mai ales despre ceea ce și-au propus lucrătorii acestei unități pentru anul 1973. Din punct de vedere al profilului, I.A.S. Cămăraș are două sectoare mari de activitate: cultura griului și plantelor tehnice (în speță, soia) și creșterea animalelor de producție și carne. In urma unor chibzuite măsuri tehnice și organizatorice, activitatea economică a acestei unități s-a redresat considerabil față de anii trecuți. Anul 1972, planul producției globale și marfă a fost depășit, iar efectivul de animale planificat pe 1973 a fost realizat încă la finele anului trecut (2.522 taurine). Cu toate că nu pare spectaculoasă o producție medie de î.8» xg' grîtî 1ST hectar,totuși ea poate fi calificată drept bună, mai ales avînd în vedere o serie de calamități care au bîntuit în vara trecută holdele I.A.S.: ploi torențiale, grindină în cîteva rînduri și o infestare destul de însemnată cu dăunătorul viermele sîrmă. După cum ne spunea inginerul șef, au fost tarlale întinse de pe care s-au cules peste 4.000 kg de grîu la hectar. Iată de ce pentru anul acesta s-au luat o seamă de măsuri tehnice spre a se evita cît mai mult posibil dijmuirea recoltelor. In „vetrele“ infestate cu viermele sîrmă s-a administrat, o dată cu arătura, insecticidul Dibutox, spre a împiedica apariția acestui dăunător. Pe 340 hectare au fost semănate soiuri rezistente la cădere și de mare productivitate. Rezostaia I elită, Aurora, Dacia și Turda-195. Semănatul efectuat în cadrul epocii optime, administrarea pe fiecare hectar cultivat a cite 300 kg superfosfat și 200 kg azotat de amoniu, precum și îngrășarea suplimentară în perioada de vegetație dau garanția că planul pe 1973 va fi realizat, cu toate că pe acest an lucrătorii I.A.S. și-au prevăzut 3.200 kg de grîu de pe fiecare hectar. Specialiști, I 'pricepuți și mecanizi ton hari nici are unitatea. Introducerea plății în acord global (care va trebui extinsă în toate sec- II. LIPȘANU (Continuare în pag. a lll-a) W) MI9 Consfătuirea crescătorilor de păsări și animale mici din județul Cluj Ieri, în sala de ședințe de pe str. Moților au avut loc lucrările Consfătuirii crescătorilor de păsări și animale mici din județul Cluj. Au participat președinți de consilii populare comunale, președinți, ingineri-șefi și șefi de ferme zootehnice din C.A.P., medici veterinari de circumscripții, crescători de păsări și animale mici din județ, reprezentanți ai Direcției generale județene a agriculturii, industriei alimentare și apelor, Uniunii județene a C.A.P., ai cooperației de consum, comisiilor de femei și ai U.T.C. In cadrul consfătuirii a fost prezentată o informare despre activitatea desfășurată de asociație în ultima perioadă de timp și s-au cooptat noi membri în comitetul asociației. In cadrul discuțiilor au fost dezbătute căile și metodele de extindere a creșterii păsărilor și animalelor mici de către populația județului. în cuvîntul său, tovarășul Constantin Doncea, consilier cu rang de ministru, președinte de onoare al Asociației generale a crescătorilor de păsări și animale mici s-a referit pe larg la importanța economică a acestei activități. In încheierea lucrărilor consfătuirii, tovarășul Constantin Crișan, secretar al Comitetului județean de partid a subliniat rolul și sarcinile asociației pentru ca aceasta să contribuie la îmbunătățirea aprovizionării populației cu carne, necesitatea de a se populariza posibilitățile și avantajele creșterii de către populația județului a unui număr cît mai mare de păsări și animale mici. Comitetul asociației va trebui să-și întocmească un plan de acțiune care să prevadă obiectivele concrete ce trebuie traduse în fapte în lumina sarcinilor ce revin asociației pentru a se valorifica mai deplin posibilitățile care există, de a se asigura creșterea efectivelor de păsări și animale mici. Participanții la consfătuire au adoptat textul unei telegrame adresată C.C. al P.C.R., tovarășului secretar general Nicolae Ceaușescu, în care își exprimă hotărârea de a munci neobosit pentru îndeplinirea sarcinilor asociației. f încheierea vizitei tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU in Republica Islamică Pakistan. Începerea vizitei in Iran Plecarea din Karachi Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, care a făcut o vizită oficială în Republică Islamică Pakistan, la invitația președintelui Zulfikar Ali Bhutto, a părăsit vineri dimineața orașul Karachi. Oaspeții au fost conduși la aeroport de guvernatorul Mir Rasul Bux Talpur, de ministrul principal al provinciei, Mumtaz Ali Bhutto, precum și de ministrul securității interne al Pakistanului, Akbar Khan, și soția acestuia, Fazal Akbar Khan — însoțitori de onoare pe toată durata vizitei. Pe traseul de la Palatul guvernoratului și pînă la aeroport, șeful statului român este salutat de locuitorii orașului prin aplauze și semne prietenești. In salonul de onoare al aeroportului, pe care sunt arborate drapelele de stat ale României și Pakistanului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu se întrețin cu oficialitățile pakistaneze. Are loc apoi ceremonia plecării. La scara avionului, oaspeții sunt salutați cordial de guvernatorul provinciei, de ministrul principal. La ora 10:30 (ora locală), aeronava prezidențială decolează, îndreptîndu-se spre Teheran. Pînă la granița cu Iranul, aeronava este escortată de reactoare ale forțelor militare aeriene pakistaneze. Desfășurată sub semnul prieteniei, stimei și încrederii reciproce, vizita efectuată în Pakistan de președintele Nicolae Ceaușescu se înscrie ca un moment de cea mai mare însemnătate în dezvoltarea colaborării multilaterale româno-pakistaneze, căreia îi deschide noi și ample perspective. Așa cum au subliniat în cuvîntările lor cei doi președinți și cum se arată în Declarația solemnă și în Comunicatul comun, popoarele român și pakistanez nutresc convingerea că această vizită va aduce o contribuție din cele mai remarcabile la adîncirea raporturilor prietenești dintre cele două țări și popoare, corespunzător intereselor reciproce, ale cauzei păcii, înțelegerii și cooperării internaționale. COMUNICAT COMUN cu privire la vizita oficială a președintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUȘESCU, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, in Republica Islamică Pakistan La invitația președintelui Republicii Islamice Pakistan, Zulfikar Ali Bhutto, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, a făcut o vizită oficială în Pakistan, între 8 și 12 ianuarie 1973. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România și personalitățile care l-au însoțit au vizitat, in cursul șederii lor în Pakistan, obiective economice, așezăminte social-culturale și monumente istorice din orașele Islamabad, Tarbela, Rawalpindi, Lahore și Karachi. Distinșii oaspeți au fost primiți pretutindeni cu caldă ospitalitate și ...u • nanifestări.. do .3»rî»b?ui.. și ale stimei reciproce dintre poporul român și poporul pakistanez. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România a exprimat admirația sa pentru succesele obținute de poporul pakistanez, în scurta perioadă de la obținerea independenței sale, în domeniile economic, social, cultural și a urat poporului pakistanez succese și mai mari în activitatea sa viitoare de construire a unei patrii prospere. Președintele Republicii Islamice Pakistan a declarat că poporul pakistanez urmărește cu o mare admirație impor (Continuare in pag. a IV-a) Sosirea la Teheran TEHERAN 12 (Agerpres). — Vineri, 12 ianuarie, după încheierea vizitei în Pakistan, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, a sosit în Iran, unde va efectua o vizită neoficială, la invitația Șahinșahului Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr și a împărătesei Farah Pahlavi Șahbani. Pe aeroportul Mehrabad din Teheran, unde sunt arborate drapelele de stat ale României și Iranului, președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, și tovarășa Elena Ceaușescu au fost întîmpinați de Șahinșahul Iranului și împărăteasa Farah. Cei doi șefi de stat își strâng mîinile cu căldură și cordialitate. Președintele Consiliului de Stat prezintă apoi gazdelor persoanele oficiale române care îl însoțesc — George Macovescu, ministrul afacerilor externe, Gheorghe Oprea, consilier al președintelui Consiliului de Stat. La rîndul său, șeful statului iranian prezintă președintelui Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu pe ministrul Curții imperiale, Assadullah Alam, ministrul afacerilor externe a.i., Ahmad Mir Fenderesky, generalul de armată Djaafar Chafeghat, șeful Casei militare imperiale, și alte personalități iraniene venite în întîmpinarea solilor poporului român. Pe aeroport, au fost prezenți ambasadorul României la Teheran, Alexandru Boabă, membri ambasadei și ai Agenției economice române. După ceremonia prezentărilor, președintele Consiliului de Stat și Șahinșahul Iranului iau loc pe podiumul de onoare instalat pe aeroport. Sunt intonate imnurile de stat ale României și Iranului. Cei doi șefi de stat trec apoi în revistă garda de onoare. Președintele Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, însoțiți de Șahinșahul Reza Pahlavi Aryamehr și împărăteasa Farah, iau loc apoi într-un elicopter special, îndreptîndu-se spre Palatul Alb din Aadabad, reședința rezervată oaspeților străini. Convorbirile dintre președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUȘESCU și Șahinșahul Iranului, MOHAMMAD REZA PAHIAVI ARYAMEHR Vineri, 13 ianuarie, în Palatul Nyavaran din capitala iraniană, au avut loc convorbiri între președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și Șahinșahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr. In cursul convorbirilor, cei doi șefi de stat au relevat progresul realizat în relațiile dintre România și Iran, precum și posibilitatea dezvoltării lor pe o bază de lungă durată și de ascensiune continuă. Au fost abordate, de asemenea, unele probleme actuale ale vieții internaționale, exprimîndu-se dorință ca cele două țări să contribuie în continuare la opera de pace și colaborare internațională. ÎN PAGINA A IV-A, DINEU OFERIT IN ONOAREA PREȘEDINTELUI NICOLAE CEAUȘESCU ȘI A TOVARĂȘEI ELENA CEAUȘESCU Oamenii trebuie ajutați să-și descopere vocația, să-și pună în valoare capacitatea profesională, să-și cristalizeze conștiința Am ajuns la Valea Calului — cel mai depărtat și mai izolat lot al Șantierului 4 Măguri — în preajma înserării, după ce străbătusem tare anevoie un drum forestier sinuos, acoperit în mare parte cu o platoșe de gheață, străjuit de versanți abrupți, înalți și foarte apropiați unul față de celălalt. Părea că înaintam într-o fundătură fără ieșire și fără lumină. Cînd au apărut dotările lotului, amplasate într-un pitoresc cadru natural, am avut sentimentul că privesc o fascinantă ilustrată turistică. De la aceste dotări în sus, începea împărăția stejarului, fagului și bradului, zmeurișului și ursului, șoimului și azurului. Marius Dobrescu, maistru miner principal, șeful lotului, și Maria Dobrescu, soția sa, gestionată de carburanți și lubrifianți, pregătitoare de azotat de amoniu pentru pușcare, mă primiră în locuința lor — o cameră modestă a barăcii de cazare, situată la nivel doi. Discuția se înfiripă repede, în mod firesc. — Tovarășe Dobrescu, am tot auzit de dumneavoastră, dar, pînă azi, n-am avut prilejul să stăm de vorbă împreună. Mă bucur că o putem face acum. — Ne bucurăm și noi, mai ales că sîntem rar vizitați de oaspeți. Accesul pînă aici e dificil, cu deosebire în toiul iernii. — Sînteți maistru minier. De cînd profesați această meserie? — Din 1950. Întîi am lucrat în bazinul carbonifer Schitu Golești. In 1963 am trecut la întreprinderea de construcții hidroenergetice. Am făcut lungi popasuri de muncă la Argeș, la Porțile de Fier, la Lotru, iar din 1970 activez în cadrul Amenajării hidroenergetice Someș. — Ce puteți raporta acum, la acest popas de muncă din Munții Gilăului? — Multe. In cadrul acestei amenajări am jucat mai mult un rol de deschizător de lucrări. Ce v-aș putea spune? întîi am construit, împreună cu brigada lui Petre Toșa, batardoul de îndreptare a Someșului Cald în galeria de deviere de la Tarnița. Apoi, succesiv, am început escavarea aducțiunii secundare Someșul Rece — Acumularea Tarnița, a galeriilor Măguri-aval și Măguri-amonte, a platformei de organisere de la Negruța. La începutul lui iunie 1972 am venit aicî, la Valea Calului. — Ce execută acest Iot? — Galeria de captare a Văii Calului (3200 de metri) care va intra în tronsonul Șoimu- Negruța al aducțiunii secundare Valea Ierii — Acumularea Fîntînele. — Ce era în acest loc în Iunie ’72? — Stîncă, apă și pădure, împreună cu noi, au venit aici 16 mineri și alți cîțiva muncitori. Micul nostru colectiv, aprovizionat la timp cu materialele necesare, a acționat energic și eficient, reușind să amenajeze foarte repede platformele pentru baracamentele prevăzute. La sfârșitul lui iunie, baraca pentru locuințe, cu două niveluri, era gata, fiind astfel rezolvată problema cazării definitive a oamenilor. Apoi a fost terminată și baraca metalică pentru atelierul mecanic. La 15 august am atacat portalul galeriei. Curînd după aceea am început procesul de escavare a galeriei. Am avut, pînă la finele anului, un plan de 250 metri, dar am realizat 280 metri. — Totul a decurs chiar așa de simplu? — Bineînțeles că nu. Dacă în ce privește lucrările de organizare ne-am descurcat o pe Lucian SAMBOAN (Continuare In pag. a llla) FILE DE CARNET L-am cunoscut mai demult. An de an a crescut stima mea față de om și activitatea sa pusă in slujba sănătății. — Tovarășe doctor, un caz grav! ■— îi explica la telefon sora de serviciu de la secția pediatrie a Spitalului din Cîmpia Turzii... . ..Noaptea, tîrziu, un om mărunțel de statură, vioi, plin de solicitudine, cu o vorbă domoală și înțeleaptă ca un proverb, porni în goana mașinii pentru a mai salva o viață. Am uitat să vi-l prezint, este doctorul Ionel Giurgiu, șeful secției mai sus pomenite. Fără a intra prea mult în amănunte, cîteva vorbe se cer a fi așternute pe hîrtie. După ce a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de agronomie. O doreau părinții. N-a trecut nici un an și și-a dat seama că nu simte chemare pentru această profesiune. S-a înscris la medicină. A simțit el această chemare, spre mulțumirea micilor pacienți de care se ocupă cu adevărată grijă de părinte... ... Dar, să revenim la telefonul nocturn. Era vorba de micuțul Marcel Trist, dar părinții care i-au dat viață s-au lepădat de el ca de o haină rea, nefolositoare. Puiul de om, cu toată vîrsta sa fragedă, a înțeles curînd că nu omul cu siringa îi este neprietenos, ci tocmai aceia de la care se aștepta mai puțin. Dar viața e viață și, uneori, cu toate eforturile depuse, nu o poți îndrepta. Marcel a rămas cel mai vechi „client“ al secției pediatrie. După ce în seara aceea a fost salvat de la o moarte aproape sigură, cu timpul s-a inzdr&venit. Așa, însă, se rupe întotdeauna de acolo de unde e mai slabă. Așa și cu Marcel. A paralizat la un picior și la o mină. „Părintele“ său adoptiv a intervenit pentru ai găsi un loc la Băile „1 Mai“ din Oradea. După un tratament atent, stăruitor, Marcel s-a întors la pediatrie. Acasă nu avea loc. Intre timp, patul său a fost ocupat de o fetiță. Marcel a rămas surprins reacționînd ca orice copil: — Ce cauți în patul meu? Doar eu aici locuiesc!... ... Șoferului care l-a adus pe Marcel de la clinică i-au dat lacrimile. Nu se aștepta la o astfel de replică. Copilăria este însă sinceră. Ea nu este obișnuită cu jumătăți de măsuri. Marcel și-a ocupat pasul. — Acum ce e cu el? — l-am întrebat pe dr. Ionel Giurgiu. —* Am intervenit pentru a-i găsi un loc la o Casă a copilului. Pînă atunci... ... Intr-o altă noapte (de ce oare întunericul facilitează mai mult durerea?), un alt telefon. De astă dată, doctorul își chema soția: — Lasă totul baltă și vino cu mine la Sibiu. Am un caz grav și Clinica din Cluj e în reparație. Nu pot să și conduc și să mă ocup de copil. Soția lui fiind ea însăși cadru medical, și-a înțeles soțul și a plecat la Sibiu. După cîteva zile, firul de viață care abia se mai ținea, a fost întărit, consolidat. Dăunăzî, într-o noapte de iarnă, cu zăpadă, cu ger și cu... musafiri, dr. Ionel Giurgiu primi un alt telefon. — Daniel e grav, tovarășe doctor! I-am aplicat tratamentul pe care mi l-aț indicat, dar temperatura tot nu cedează. Are 39,8 grade și, în plus, prezintă stări de dezechilibru — explica sora de serviciu, Silvia Sălăgean. Deși avea musafiri, doctorul a pornit spre viața amenințată. Daniel avea o viroză respiratorie cu determinări nervoase. După un consult amănunțit, doctorul s-a pronunțat: — Vă rog o siringă... Calm sigur, doctorul i-a făcut micuțului pacient o puncție lombară. După cîteva minute, Daniel Someșan a început să se relaxeze, temperatura a scăzut, iar peste ochii limpezi de astă dată ai copilului, s-a lăsat un somn odihnitor. Parcă numai acestea au fost telefoanele care l-au chemat pe doctor, în plină noapte, la căpătîiul unui copil suferind? Am căutat să stau de vorbă cu dr. Ionel Giurgiu mai pe îndelete, pentru a-mi explica încrederea, stima și respectul de care se bucură în fața părinților. — Nu se poate, « în ședință de partid! — mi s-a spus. — Și nu poate fi întrerupt cîteva minute? — Nicidecum. E doar secretarul organizației noastre de bază și tocmai el ține referatul. L-am căutat într-o după masă, acasă la el. — Nu e acasă — mi s-a răspuns. Are o ședință la Consiliul popular orășenesc. E deputat, doar... ... Spre sfirșitul anului 1972, printre cei decorați cu Medalia „Meritul sanitar“, s-a numărat și el. L-am felicitat din toată inima. Dar cîți nu au făcut-o? Nu știu dacă doctorul Giurgiu a sesizat, dar prin strîngerea de mină, prin felicitarea adresată, am dorit să-i transmit recunoștința tuturor copiilor tratați de el, a părinților scăpați de griji, a celor mulți, care, deși depășiți de vîrstă, i se adresează lui cu multă încredere. Și el, comunistul, deputatul, doctorul, omul, găsește pentru fiecare un sfat, o vorbă bună, un tratament și mult, mult timp. De aici i se trage recunoștința colectivă, stima, respectul. Iun CORDOȘ MEREU PREZENT LA DATORIE