Făclia, aprilie-iunie 1973 (Anul 27, nr. 8206-8283)
1973-04-01 / 8206. szám
Proletari din toate țăriletuniți vâ! Organ al Comitetului județean Cluj al P.C.R. și al Consiliului popular județean Anul XXIX — Nr. 8206 ji Duminică 1 aprilie 1973______________________6 pagini 30 bani______ CUVÂNTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU la adunarea festivă consacrată împlinirii a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social- Democrat al Muncitorilor din România— care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mișcării noastre muncitorești, a tradițiilor revoluționare, democratice ale poporulragi tovarăși. Istoria mișcării muncitorești din România este strîns legată de dezvoltarea generală economico-socială a societății noastre, de progresul forțelor de producție și de schimbările petrecute în relațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în comparație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvoltarea economică a Țărilor Române a fost mult timp frînată de o serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menținut în perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgirea pieței interne, apariția relațiilor de producție capitaliste. Totodată, a influență profund negativă asupra evoluției economico-sociale a țării a avut-o dominația străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român și care a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul înainte pe calea progresului social și economic. Abia către sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activității manufacturiere și a industriei, relații de producție de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, determinînd și, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mișcări sociale, cum au fost revoluția din 1821, revoluția burghezo-democratică de la 1848—1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenței de stat a României în 1877. Iau avînt în această perioadă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică și industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dezvoltării economiei Țărilor Românești în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, care acaparează ramuri principale ale industriei naționale. Penetrația capitalului străin — îndeosebi german, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creșterea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care își desfășurau activitatea în Muntenia și Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exista și în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcțiilor de mașini, chimică, textilă, de celuloză și hîrtie, capitalul autohton investit în societățile industriale pe acțiuni avînd lui român, ale forțelor progresiste, patriotice, ale comuniștilor — de care sînt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea românească modernă, toate victoriile obținute pe calea revoluției proletare și a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). Ingăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului popor, precum și vechilor militanți comuniști, socialiști, revoluționari și demopondera de sub 10 la sută. Urmările penetrației capitalului străin, ale exploatării bogățiilor țării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că, în acea perioadă pînă la cucerirea independenței de stat în 1877, Țările Românești plăteau încă bir — în bani și în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forțelor de producție, în relațiile de producție — și care demonstrează că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structura de clasă, în raportul de forțe sociale și politice ale societății românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție economică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară, care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societății era țărănimea, crîncea exploatată de moșieri și arendași, profund interesată în lichidarea proprietății feudale, în realizarea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forță progresistă a țării. Paralel cu dezvoltarea industriei creștea tot mai mult rolul social și politic al burgheziei, care acționa pentru desfășurarea largă a activităților economice, comerciale și, implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerințelor obiective ale dezvoltării societății noastre. Specificul desfășurării revoluției burghezo-democratice făcea totodată ca burghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moșierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de mijloc — mici meseriași și negustori — precum și pătura intelectuală, interesată în dezvoltarea democratică a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluționare ale maselor populare, exponentul aspirațiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unității naționale, cucerirea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă.Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către capitaliștii autohtoni agravată de jaful trusturilor străine care acționau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forță de muncă ieftină și de piață de desfacere a produselor erau cele mai calde felicitări, precum și urarea de a ține mereu sus steagul socialismului și comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupețind nimic, nici chiar viața, s-au ridicat împotriva exploatării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, pentru progresul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente și înfloritoarelor, accentuează contradicțiile de clasă din sinul societății românești de atunci, impulsionează mișcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economico-sociale a țării, al schimbărilor care au loc în raportul de forțe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa și a maselor muncitoare de exploatare și asuprire, căpătînd, totodată, și un caracter național, patriotic, prin aceea că țintea la apărarea independenței și suveranității țării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acțiuni revoluționare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut: greve și demonstrații care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii politice au fost inițiate de clasa muncitoare, de militanții socialiști pentru obținerea dreptului de vot universal și a altor libertăți democratice indispensabile desfășurării luptei de clasă împotriva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în țărănime — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pentru păstrarea ființei noastre naționale, pentru neatîrnarea țării — și care, în noile condiții, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o importantă forță revoluționară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rîndurile stăpînitorilor vremii, și intervenția sângeroasă a forțelor represive. Aceste răscoale au constituit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă și fraternitate între țărănime și mișcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaților, a victimelor opresiunii burghezomoșierești. In această perioadă, în Țările Românești se afirma o puternică pleiadă de intelectuali progresiști animați de ideile înaintate ale timpului și care își consacră cu abnegație energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate și neatîrnare a patriei, cuceririi unor largi drepturi și libertăți democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esențială a mișcării muncitorești din țara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenței lui, proletariatul și-a pus problema organizării ca clasă, înțelegînd că aceasta este o condiție hotărîtoare pentru desfășurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor exploatatoare, pentru realizarea țelurilor sale revoluționare, pentru eliberarea sociala a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului ferecut au apărut și s-au dezvoltat forme de organizare muncitorească, cum sînt asociațiile profesionale de întrajutorare — organizații ce-și propuneau la început revendicări cu caracter economic și care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de clasă. Aceste organizații, se consolidează și se înmulțesc, jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înființarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociației generale a tuturor lucrătorilor din România, care-și propunea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea muncitorilor din întreaga țară. Acest eveniment marchează începutul organizării de clasă pe scară națională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea și intensificarea organizării clasei muncitoare au apărut și au început sa se propage tot mai larg în țara noastră ideile socialiste De altfel, încă socialismul utopic pătrunsese în Țările Române, cîștigînd adepți în rîndul u nor intelectuali preocupați de găsirea* nor căi moi de dezvoltare * societății, și care s-a concretizat în forme originale, cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat în 1835 din inițiativa lui Teodor Diamant. Revoluția burghezo-democratică de la 1848, contactele stabilite cu mișcarea revoluționară din Occident au înlesnit de timpuriu cunoașterea programului Internaționalei întemeiate de Marx și Engels, care a avut o puternică influență asupra dezvoltării luptei revoluționare din România. In 1869, la Timișoara, ia ființă o secție a Internaționalei muncitorești, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la București, Iași și în alte orașe, la începutul deceniului al VIII-lea al veacului trecut, au desfășurat o largă activitate propagandistică, editînd o seamă de publicații ca: „Socialismul“, „Contemporanul“, „Dacia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omului“ și altele, prin intermediul cărora socialismul științific este larg răspîndit în rîndul proletariatului, al maselor muncitoare, precum și al unor cercuri de intelectuali progresiști. Ideile de bază ale întemeietorilor socialismului științific, Marx și Engels, au pătruns în România in mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință“, „Originea familiei, a proprietății privat» și « statului", „Manifestul comunist“, ,Sapîtalul’ și altele, la puțin timp după apariția lor. în felul acesta, militanții socialiști, partea înaintată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului științific, în cadrul procesului de unire a mișcării muncitorești cu socialismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare. încă din anii 1885—1886, în presa socialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent despre necesitatea creării unui „partid muncitoresc“, a unui „partid socialist“, a „partidului marxist al muncitorimii“. Un moment deosebit de important în evoluția politică spre realizarea acestui țel al clasei noastre muncitoare l-a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherea, în anul 1886, a lucrării „Ce vor socialiștii români?“, în care era susținută și argumentată temeinic necesitatea organizării partidului politic al proletariatului. Totodată, se sublinia, ca obiectiv politic fundamental al acestui partid, lupta revoluționară pentru cucerirea puterii în stat și instaurarea dfetcrtwri proletari**«lui. „Poporul, proletariatul —> scria Constantin Dobrogeanu- Gherea — ajungînd la putere, după revoluția socială proletară, va întrebuința dictatura de clasă ca mijloc pentru a-și întări domnia, pentru a organiza formele de viață ale societății socialiste“. După cum se vede, socialiștii români șiau pus încă de la început, în anod just, drept cerință obiectivă a trecerii la făurirea orînduirii socialiste, problema instaurării puterii clasei muncitoare, a exercitării dictaturii proletariatului ca formă de dominație împotriva claselor exploatatoare, a tuturor forțelor ostile societății eliberate de exploatare, ca o condiție a făuririi socialismului. (Aplauze puternice, prelungite). Această concepție privitoare la modul de realizare a transformării revoluționare a societății și-a pus cu putere amprenta, încă de la început, asupra întregii lupte revoluționare a proletariatului din România și a partidului său politic. Lucrarea la care m-am referit poate fi considerată, pe drept cuvînt, primul program al mișcării revoluționare marxiste din țara noastră. Luînd cunoștință de conținutul său, îYîederich Engels scria socialiștilor români: „Cu mare plăcere am văzut că socialiștii din România primesc în programul lor principiile de căpetenie ale teoriei care a izbutit a aduna într-un mănunchi de luptători mai pe toți socialiștii din Europa și America — e vorba de teoria prietenului meu, răposatul Karl Marx". De altfel, după cum se cunoaște, Marx și Engels au acordat o atenție deosebită studierii istoriei României, dezvoltării ei economico-sociale, evoluției mișcării muncitorești revoluționare din țara noastră, întemeindu-și unele concluzii și teze teoretice și pe cunoașterea realității societății românești din perioada respectivă. Clasicii marxismului au privit întotdeauna cu simpatie lupta eroică desfășurată de poporul român pentru eliberarea națională și socială, pentru unirea într-un singur stat național, pentru scuturarea jugului asupririi și dominației străine. La pe întreg teritoriul țării,, ia amploare și mișcarea muncitorească din Transilvania. O expresie elocventă a spiritului politic revoluționar al proletariatului din această provincie este făurirea, în 1890, a organizațiilor Partidului Social-Democrat din Transilvania, în această epocă se intensifică legăturile dintre socialiștii români de pe ambele versante ale Carpaților, se creează legături tot mai strânse între proletariatul din Muntenia, Moldova și Transilvania. Mișcarea muncitorească ce se dezvoltă concomitent în toate provinciile românești își propune ca unul din țelurile importante ale programului ei revoluționar realizarea unității naționale a poporului nostru. Socialiștii scriau în revista — cu un nume deosebit de semnificativ — „Dacia viitoare“: „Nu vom avea o zi, un ceas de odihnă pe cit timp un frate de-al nostru va gemeni lanțurile sclaviei și vom lupta necurmat, așteptînd cu nerăbdare și credință în viitor fericita zi cînd, mînă-n mînă, vom putea striga liberi și împreună: „Trăiască România“. (Aplauze puternice). Primii pași importanți în direcția organizării politice a proletariatului au fost înființarea în 1887, la București, Iași și în alte orașe din țară, a cercurilor muncitorești, transformate apoi în cluburi muncitorești, au un număr însemnat de membri. Acestea și-au propus ca principal obiectiv pregătirea congresului socialist ce avea să statueze înființarea partidului politic muncitoresc. Evoluția economică, social-politică și ideologică a societății românești oferea condițiile creării acestui partid. Așa cum arăta socialistul Constantin Mille într-un articol intitulat „Con (Conwulcwe în pog. a M-o) , începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii in urmă W.tîW) 0 MARTIE - O LUNA A RECORDURILOR DE ESCAVAȚIE IN GALERIILE AMENAJĂRII HIDROENERGETICE SOMEȘ Constructorii Amenajării hidroenergetice Someș desfășoară o activitate complexă pentru îndeplinirea și depășirea exemplară a planului de producție pe 1973, an hotărîtor al cincinalului. Zi de zi, ci depun eforturi susținute pentru accelerarea ritmurilor de execuție a lucrărilor de bază, pentru ridicarea pe trepte tot mai înalte a eficienței economice. Deosebit de semnificative ni se par in acest context realizările obținute in luna martie pe fronturile de lucru din subteran, în special în domeniul escavării galeriilor. întregul colectiv al lotului Galeria de fugă-debușare își onorează plenar angajamentul Colectivul lotului Galeria de fugă-debușare (Șantierul 2 Mârișel), condus de maistrul Ioan Beșu, este bine cunoscut pe întreaga amenajare pentru rezultatele excepționale obținute an de an în procesele tehnologice de escavare, betonare și injectare. Dezvoltînd succesul din 1972 — un aransament lunar de 100 metri în escavarea galeriei de fugă (frontul debușare) a centralei hidroelectrice Mărișel — acest colectiv a întrecut, în primele trei luni ale acestui an, toate așteptările. Este vorba de faptul că, în luna martie, pe frontul debușare al galeriei de fugă a fost atins un aransament de escavare de 130 metri! Această performanță productivă deosebit de valoroasă se înscrie în angajamentul întregului colectiv al lotului de a realiza străpungerea galeriei de fugă în perioada 10—15 mai, avansul față de graficul general de execuție fiind în prezent de 19 luni! La Fîntînele oamenii inginerului Ionel Ghiran își afirmă viguros virtuțile creatoare Un al doilea șecord, te afcă veluii amenajării, a fost stabilit în luna martie în cadrul Șantierului 3 Fîntînele, la lotul Fîntînele-debușare al Aducțiunii secundare lara-Fîntînele, lot condus de tînărul și valorosul inginer Ionel Ghiran. Formația de lucru a acestui lot, receptivă la avantajele mecanizării lucrărilor, a realizat în luna martie un avansament de 140 metri la escavare și de 120 metri la betonare.Se cuvine precizarea că Aducțiunea secundară Lara-Fîntînele are o secțiune transversală mai mică decit alte tunele ale amenajării, printre care și galeria de fugă. Dublul succes obținut de oamenii inginerului Ionel Ghiran nu constituie numai un nou record productiv, ci și o expresie pregnantă a aplicării celor mai bune tehnologii și a asigurării unei calități superioare a lucrărilor executate. Acest succes a creat un avans minimal de 2 luni In execuția aducțiunii secundare pe frontul Fînttînele-debușare. In aducțiunea secundară lara- Fîntînele alături de Augustin Duruș au apărut noi „sutiști" Recordul al treilea, la nivelul amenajării, a apărut în luna martie pe tronsonul Măguri-Fîntînele al Aducțiunii secundare Xara-Fîntânele. Șantierul 4 Măguri. Vestita brigadă de mineri a lui Augustin Duruș a realizat în acest tronson un aransament de 150 metri la escavare! Este un rezultat firesc al bunei organizări a muncii și a producției, al măiestriei și omogenității acestei formații de lucru, precum și al activității inginerului Ioan Masca, șef de și a maistrului Ioan Lupașcu. Deosebit de important și mai ales semnificativ este faptul că, alături de Augustin Duruș, au apărut în luna martie și alți „sutiști“ pe diverse tronsoane ale aducțiunii secundare. Este vorba, de exemplu, de brigada de mineri a lui Alexa Moldovan, care a realizat un aransament de 120 metri la escavare în tronsonul Șoimu-Negruța și de echipa lui Vasile Bîltan, care se mîndrește cu un rezultat similar, respectiv de 100 de metri, obținut în tronsonul Șoimu-Iara. Alte succese și o preliminare Mai menționăm ca succese deosebite ale primului trimestru al anului" depășirea programului operativ de escavare la distribuitori și la galeria forțată (aferente centralei hidroelectrice subterane Mărișel), a programului operativ de betonare pe fronturile Valea Leșu-Valea Rea și Valea Leșu-Casavanelor ale Aducțiunii principale Fîntînele-Mărișel, precum și a programului operativ de injectare pe frontul Valea Leșu- Valea Rea al aceleiași galerii cu secțiune transversală mare. Meritele principale revin inginerului Benone Balea și maistrului Ioan Ungureanu de la lotul Fereastra Leșului. De asemenea, la barajul și la centrala hidroelectrică Tainița, toate lucrările de construcție se încadrează în programul operativ de execuție. De menționat că barajul a atins cota 513, turnarea betonului în ploturi efectuîndu-se în prezent cu două macaralecapră (M.T. 100 și S.E. 2503), prima fiind aprovizionată în releu de una din cele două uriașe R.B.G.L.-uri, instalate în amonte. Pînă la cota finală a barajului mai trebuie parcurși pe verticală doar 12 metri de beton! Pe întreaga amenajare se prelimină, în trimestrul o realizare a planului producției globale In proporție de 102,4 la sută. btescut SAMBOAN ÎN PROBETIWIIUDOICI - CU 8 ZILE ÎNAINTE UITIMIM PREMISĂ LA FABRICA DE BERE DIN CLUJ Străbatem săli, hale, încăperi proaspăt văruite și placate cu faianță. La fiecare trei-patru metri ne oprim pentru a reține sau pentru a nota un element nou din relatările tovarășilor Octavian Rusu, directorul și Ladislau Janosi, inginerul Fabricîi de bere. Facem un scurt popas lângă maistrul Elek László, la pupitrul de comandă a compartimentului de fierbere. Omul, fără să-și ia privirea de pe ecranul în dosul căruia se învolburează masa brunroșcată a materiei prime, ne relatează pentru noi, noua instalație nu reprezintă o enigmă. Am participat la montarea ei, după care am plecat la Sadu, unde ne-am însușit procedeele de manipulare. Avantajele? Sunt imense. La vechea instalație, pentru a urmări procesul de fierbere, trebuia să urcăm și să coborîm niște scări de sute de ori pe zi. Aici aparatele indică tot ce trebuie făcut. Calitatea berei? Ar fi prematur să facem precizări. Pot să vă spun însă că gustul primei șarje a fost bun... Intrăm în împărăția uriașilor recipienți, a conductelor dozatorilor hidranților etc. Totul este nou» proaspăt vopsit. Aici se pregătește materia primă pentru plămădire» Inginerul Janosi ne semnalează « noutate* aici materia Andrei VARGA »ji’1-»" .......... ■ ..I. (Conthurar« ?n pag. a V-n) Avem In față o moară. O moară modernă, care împrumută berei un plus de calitate Conferința Uniunii județene a cooperativelor de consum ieri și sala de festivități a Uzinei „Cerbochim“ s-a desfășurat Conferința Uniunii județene a cooperativelor de consum, care a prilejuit reprezentanților celor peste 290.000 de membri cooperatori din județ o amplă analiză a activității desfășurate din martie 1970 și pînă în prezent, precum și a sarcinilor de plan pe 1973. La conferință au participat tovarășii Constantin Crișan și Soos Manea Carol, secretari ai Comitetului județean Cluj al P.S.R., Ștefan Tompa, vicepreședinte al Consiliului popular județean, și Alexandru Dinulescu, membru în Comitetul Executiv al CENTROCOOP. Conform ordinei de și aprobată de conferință, la primul punct tovarășul Ioan Ureche, vicepreședinte al U.J.G.G., a prezentat Darea de seamă a Consiliului Uniunii județene asupra activității desfășurate de la ultima conferință, precum și sarcinile de plan ce revin pe 1973 și propunerile pentru realizarea acestora. Tovarășul Dumitru Cimpoești directorat economic al IJECOOP, » peesentet apoi Htodul J» care a fost repartizat beneficiul pe anul 1972 și planul de venituri și cheltuieli pe 1973, iar tovarășul Alexandru Gonteana a prezentat Darea de seamă a Comisiei de cenzori. Pe marginea materialelor prezentate au luat cuvîntul tovarășii Ioan Ferenți, Augustin Enea, Nagy Marta, Maria Popovici, Serkely Bela, Olimpiu Barbu, Biro Luiza, Karácsonyi Zoltán, Gavril Moraru, Eugen Lazăr, Ilie Șchiopu, Lovrig Cristofor, Alexandru Gonteanu și Alexandru Dinulescu. Subliniind că actuala conferință s-a desfășurat în spiritul recentelor hotărîri ale partidului și statului privind perfecționarea vieții economice și sociale, tovarășul Soos Manea Carol, secretar al Comitetului județean de partid, a stăruit în cuvîntul său asupra preocupărilor lucrătorilor din acest domeniu de a se integra în efortul general al județului pentru realizarea sarcinilor actualului cincinal înainte de termen. Pentru atingerea acestui deziderat, activitatea de viitor a relevat Vorbitoru! *— trebuie să țină cont de o serie de realități care izvorăsc din neajunsurile manifestate pînă în prezent și orientată înspre direcțiile principale, specifice acestui domeniu de activitate, în această ordine de idei, vorbitorul a evidențiat necesitatea dezvoltării și modernizării bazei materiale a cooperației, folosirii intensive a spațiilor existente, asigurării unei circulații ritmice și economicoase a mărfurilor, exercitării unui control permanent și calificat, îmbunătățirii stilului de muncă al Consiliului Uniunii și a conducerilor cooperativelor de consum. Conferința a adoptat, în încheierea lucrărilor, hotărîri privind realizarea sarcinilor de plan pe anul 1973 și a ales Consiliul Uniunii județene și emisia de cenzori. în prima sa ședință, Consiliul a ales Biroul Executiv, care este format din 11 tovarăși. In funcția de președinte al Uniunii a fost reales tovarășul Alexandru Soporan, iar președinte al Comisiei de cenzori a fost ales tovarășul Riște Chirață,