Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)

1937-03-01 / nr. 3-4

47 Actualitatea ideilor lui Mihai Eminescu afla. Era solicitat să dea îndrumări, să scrie. N­ vedem luând iniția­tive. In interpretarea gândirii politice a lui Mihai Eminescu, două păreri se confruntă. Prima este aceia, că Mihai Eminescu ar fi promovat în ziaristică o dialectică personală și u­n stil de gândire adecvat personalității și mai precis, a temperamentului său. A doua vrea să arate că Mihai Eminescu se afla în spiritul timpului și orientarea articolelor sale este un reflex natural și direct al unei stări de spirit generale. Credem că această confruntare este nu­mai aparentă, deoarece ambele interpretări se alătură și se su­prapun. Eminescu a fost un gazetar cu o mare și puternică perso­nalitate. Un om cult în toată cuprinderea cuvântului, ceia ce se în­tâlnește foarte rar în ziaristică. Eminescu aduce în articolele sale o pregătire, o documentare, o gândire și o logică, nu un spirit de im­provizare, de informație facilă și necontrolată, de adaptare la atmosfera străzii sau la starea trecătoare a opiniei publice. In zia­ristică, Eminescu ar­e o atitudine constantă, fără variațiuni de tem­perament sau contraziceri, fără naivități și credulități deșarte. Ata­când numai problemele fundamentale ale epocii și ale neamului, neglijând banalitatea și anonimatul oamenilor și ideilor de o clipă, Mihai Eminescu, chiar în gazetărie se ridică de la faptele cotidiane către­ permanență și generalitate. Cu o autoritate morală nezdrunci­nată, lipsit de ambiții, în afara oricărei influențe politice de partid, fără mari nevoi materiale cari Га [UNK] fi determinat să fie îngăduitor cu unii și prea aspru cu alții, Mihai Eminescu putea să scrie sub specie aeternitatis ... Faptul ca Mihai Eminescu s'a situat pe linia de evoluție natu­rală a națiunii, neținând seama de împrejurările de o clipă, faptul că în articolele sale se afirmă o judecată obiectivă și prea puțin o atitudine temperamentală, le ridică valoarea în fața istoriei și a timpului. Mihai Eminescu gazetarul, a refăcut cadrele genului. Ne a arătat că un ziarist nu este un curier care duce știrile și le înflo­rește cu un stil uniform și cât mai plat, ca pentru înțelegerea tutu­ror; ziaristul trebue să fie un îndrumător, un deschizător de ori­zonturi,­­ întotdeauna limpezi, care să îngădue o orientare de du­rată. Mihai Eminescu mai demonstrează prin scrisul său că numai gazetarul care trăește efectiv problemele esențiale ale neamului și se situează pe linia de evoluție istorică, scapă de pacostea efeme­rului și se adâncește în epica permanenței. A pumel o problemă so­cială, națională sau culturală în gazetărie, nu este tot una cu a o re­zolva. Pentru a contribui la rezolvarea ei trebue să ai o convingere,

Next