Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)
1937-03-01 / nr. 3-4
47 Actualitatea ideilor lui Mihai Eminescu afla. Era solicitat să dea îndrumări, să scrie. N vedem luând inițiative. In interpretarea gândirii politice a lui Mihai Eminescu, două păreri se confruntă. Prima este aceia, că Mihai Eminescu ar fi promovat în ziaristică o dialectică personală și un stil de gândire adecvat personalității și mai precis, a temperamentului său. A doua vrea să arate că Mihai Eminescu se afla în spiritul timpului și orientarea articolelor sale este un reflex natural și direct al unei stări de spirit generale. Credem că această confruntare este numai aparentă, deoarece ambele interpretări se alătură și se suprapun. Eminescu a fost un gazetar cu o mare și puternică personalitate. Un om cult în toată cuprinderea cuvântului, ceia ce se întâlnește foarte rar în ziaristică. Eminescu aduce în articolele sale o pregătire, o documentare, o gândire și o logică, nu un spirit de improvizare, de informație facilă și necontrolată, de adaptare la atmosfera străzii sau la starea trecătoare a opiniei publice. In ziaristică, Eminescu are o atitudine constantă, fără variațiuni de temperament sau contraziceri, fără naivități și credulități deșarte. Atacând numai problemele fundamentale ale epocii și ale neamului, neglijând banalitatea și anonimatul oamenilor și ideilor de o clipă, Mihai Eminescu, chiar în gazetărie se ridică de la faptele cotidiane către permanență și generalitate. Cu o autoritate morală nezdruncinată, lipsit de ambiții, în afara oricărei influențe politice de partid, fără mari nevoi materiale cari Га [UNK] fi determinat să fie îngăduitor cu unii și prea aspru cu alții, Mihai Eminescu putea să scrie sub specie aeternitatis ... Faptul ca Mihai Eminescu s'a situat pe linia de evoluție naturală a națiunii, neținând seama de împrejurările de o clipă, faptul că în articolele sale se afirmă o judecată obiectivă și prea puțin o atitudine temperamentală, le ridică valoarea în fața istoriei și a timpului. Mihai Eminescu gazetarul, a refăcut cadrele genului. Ne a arătat că un ziarist nu este un curier care duce știrile și le înflorește cu un stil uniform și cât mai plat, ca pentru înțelegerea tuturor; ziaristul trebue să fie un îndrumător, un deschizător de orizonturi, întotdeauna limpezi, care să îngădue o orientare de durată. Mihai Eminescu mai demonstrează prin scrisul său că numai gazetarul care trăește efectiv problemele esențiale ale neamului și se situează pe linia de evoluție istorică, scapă de pacostea efemerului și se adâncește în epica permanenței. A pumel o problemă socială, națională sau culturală în gazetărie, nu este tot una cu a o rezolva. Pentru a contribui la rezolvarea ei trebue să ai o convingere,