Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)
1937-03-01 / nr. 3-4
48 Nicolae Roșu să fii stăruitor, să ai mai presus de toate o credință și să te bizui pe dinamica unui element social. A pune o problemă și a aștepta rezolvarea ei dela un guvern, a aștepta să comentezi după ce faptul s'a împlinit, înseamnă a îndeplini un oficiu de secretar anonim, în cel mai bun caz de interpret, nici decum de îndrumător. In afară de aceasta Mihai Eminescu era pătruns de convingerea că marele rău al problemelor sociale vine de la democrație, de la liberalism. Critica lui se îndreaptă stăruitor în această direcție. Oamenii, ideile, faptele sunt sever judecate. Nu face nici o concesie. Nu crede într’o înbunătățire posibilă a spiritului democratic. In fața democrației, a protipendadei politicei și a birocrației parazitare, Mihai Eminescu promovează clasele producătoare românești, cultura națională, caracterele integre. In articolele sale nu se află nicio spărtură, nici un gol pe unde ar putea pătrunde inundația retorică, ereziile ideologice sau exagerările temperamentale. Din articolele lui Mihai Eminescu nu se pot culege expresii bombastice, fraze retorice, cuvinte sonore. Ideile lui sunti ideile conducătoare ale națiunii în îndelungata ei evoluție istorică; expresiile violente, invectivele, pamfletul, întotdeauna justificate obiectiv fac din C. A. Rosetti un personagiu permanent odios și ridicol, iar din Baradalele și Caradalele greco-bulgărești pacostea spurcată a românismului de care începi să te ferești instinctiv. înțelegând pe Eminescu ești nevoit să înțelegi toată lupta secolului al XIX, dintre românism și stăinism, dintre naționalism și democrație, înțelegând trebue să iei atitudine, să te diseci sufletește, să-ți faci un examen de conștiință și să te contopești în cutremurarea sufletească și în revolta ideală a lui Mihai Eminescu. Procesul naționalism-democrație nu a fost rezolvat definitiv nici astăzi. Și trăim ultimele clipe. Prea era îndârjită lupta, prea era exploatată națiunea, prea era puternică democrația pașoptistă ca Mihai Eminescu să nu-și fi dat seama că numai printro vehementă acțiune naționalistă se mai pot îndrepta lucrurile. Un istoric expune și judecă faptele documentar, un scriitor creiază prin ficțiunea fanteziei sale, un ziarist participă și orientează. Epoca premergătoare apariției lui Mihai Eminescu în ziaristică este o rușine națională, o înfrângere a energiilor naționale, o promovare a trădării, a lașității și a lipsei de caracter. Alexandru Ion I. fusese detronat printro conspirație liberală. Clasa conducătoare era înstrăinată și politicianizată. In Monarhia Austro-Ungară se punea problema ruperii dualismului și a autonomiei naționalităților.