Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)
1937-03-01 / nr. 3-4
Actualitatea ideilor lui Mihai Eminescu 49 Toate aceste fapte au un reflex în sufletul lui Mihai Eminescu. Articolele sale punctează fazele unei bătălii, momentele unei renașteri naționale și intelectuale. Articolele publicate în ziarul „Federațiunea” din Budapesta, în anul 1870, sunt scrise cu hotărâre, cu mult curaj, chiar cu o violență necesară creerei unei stări de spirit. Articolul „Echilibrul”, determină chemarea lui Mihai Eminescu în fața judecătorului de instrucție de la Pesta. Mihai Eminescu cere românilor din Ardeal intransigență, arată că „transacțiuni în drepturi naționale nu încap”. Se crede destul de limpede că accentul cade pe spirit, pe puterea nevăzută a sufletului național, singur în măsură să-și hotărască destinul. Condiționarea monarhiei prin națiune, naționalizarea industriei și a comerțului, ridicarea claselor țărănești, imanența legilor care conduc evoluția unei națiuni sunt atâtea idei pe care Mihai Eminescu le desvoltă pe un plan de adâncă înțelegere. Chiar cu prilejul congresului de la Putna (15 August 1871) și mai înainte chiar, când publică în „Convorbiri Literare: „Notiță asupra proectatei întruniri...” (15 Sept. 1870) Mihai Eminescu cere „o singură direcțiune a spiritului”, luptă împotriva divergențelor și a opiniilor separate, face un apel la solidaritate, dar nu mai puțin dându-și seama de lipsurile morale ale unui trecut apropiat, cere rectificarea și desvoltarea organică. Manuscrisele rămase la Academia Română, ne dau prilejul să cunoaștem ideile lui Mihai Eminescu din 1868—72, chiar de pe timpul când se afla la Viena. In ele se atacă „simulațiunea" fără valoare a cosmopolitismului, falsitatea regimului de partid, chiar politica deznaționalizării este aspru criticată. Conchidem de aici, că ideile lui Mihai Eminescu erau formate și desvoltate în linii mari, mai înainte de venirea lui în țară și de colaborarea la ziarele românești. Conferința ținută la Iași (16 Martie 1876) și publicată cu titlul „Influența Austriacă asupra Românilor din Principate” este o sinteză a gândirii politice, un punct de plecare pentru viitoarea sa activitate ziaristică. Am putea spune că ideile expuse și desvoltate în „Curierul de Iași" și „Timpul”, se aflau aici în germene. Am putea adăuga, că nu aceste ziare au impus lui Mihai Eminescu o atitudine, ci el a impus-o prin autoritatea și prin convingerile lui formate mai dinainte. Critica domniei fanariote își păstrează intactă validitatea, teoria națiunei, care lasă să cadă accentul pe legile naturale și pe lupta dintre ideia statului și individualism, este singura în măsură să îndreptățească o gândire politică românească. In critica pașoptismului și în desvoltarea antitezei dintre fond și for- Familia - Seria III. Anul IV. No. 3-4