Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)

1937-03-01 / nr. 3-4

Actualitatea ideilor lui Miha­i Eminescu 49 Toate aceste fapte au un reflex în sufletul lui Mihai Eminescu. Ar­ticolele sale punctează fazele unei bătălii, momentele unei renaș­teri naționale și intelectuale. Articolele publicate în ziarul „Fede­­rațiunea” din Budapesta, în anul 1870, sunt scrise cu hotărâre, cu mult curaj, chiar cu o violență necesară creerei unei stări de spirit. Articolul „Echilibrul”, determină chemarea lui Mihai Eminescu în fața judecătorului de instrucție de la Pesta. Mihai Eminescu cere românilor din Ardeal intransigență, arată că „transacțiuni în drep­turi naționale nu încap”. Se crede destul de limpede că accentul cade pe spirit, pe puterea nevăzută a sufletului național, singur în măsură să-și hotărască destinul. Condiționarea monarhiei prin na­țiune,­­ naționalizarea industriei și a comerțului, ridicarea clase­lor țărănești, imanența legilor care conduc evoluția unei națiuni sun­t atâtea idei pe care Mihai Eminescu le desvoltă pe un plan de adâncă înțelegere. Chiar cu prilejul congresului de la Putna (15 Au­gust 1871) și mai înainte chiar, când publică în „Convorbiri Lite­rare: „Notiță asupra proectatei întruniri...” (15 Sept. 1870) Mihai Eminescu cere „o singură direcțiune a spiritului”, luptă împotriva divergențelor și a opiniilor separate, face un apel la solidaritate, dar nu mai puțin dându-și seama de lipsurile morale ale unui tre­cut apropiat, cere rectificarea și desvoltarea organică.­­ Manuscri­sele rămase la Academia Română, ne dau prilejul să cunoaștem ideile lui Mihai Eminescu din 1868—72, chiar de pe timpul când se afla la Viena. In ele se atacă „simulațiunea" fără valoare a cos­mopolitismului, falsitatea regimului de partid, chiar politica dezna­ționalizării este aspru criticată. Conchidem de aici, că ideile lui Mihai Eminescu erau formate și desvoltate în linii mari, mai înain­te de venirea lui în țară și de colaborarea la ziarele românești. Conferința ținută la Iași (16 Martie 1876) și publicată cu titlul „Influența Austriacă asupra Românilor din Principate” este o sin­teză a gândirii politice, un punct de plecare pentru viitoarea sa ac­tivitate ziaristică. Am putea spune că ideile expuse și desvoltate în „Curierul de Iași" și „Timpul”­, se aflau aici în germene. Am pu­tea adăuga, că nu aceste ziare au impus lui Mihai Eminescu o ati­tudine, ci el a impus-o prin autoritatea și prin convingerile lui for­mate mai dinainte. Critica domniei fanariote își păstrează intactă validitatea, teoria națiunei, care lasă să cadă accentul pe legile naturale și pe lupta dintre ideia statului și individualism, este sin­gura în măsură să îndreptățească o gândire politică românească. In critica pașoptismului și în desvoltarea antitezei dintre fond și for- Familia - Seria III. Anul IV. No. 3-4

Next