Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)
1937-03-01 / nr. 3-4
Actualitatea ideilor lui Mihai Eminescu 51. lui Mihai Eminescu, dacă avem în vedere pe acelea din timpul lui, și mai cu seamă pe cele de după moartea lui și le confruntăm cu stările actuale ne dăm seama că desnaționalizarea românilor, pericolul democrației și invazia evreilor au mers progresiv. Revolte țărănești la 1888; trecerea arendășiei aproape complect în mâna evreilor; revoltele din 1907; înstrăinarea catastrofală a orașelor; năvala evreilor în cultură și în presă. Partidele politice s-au înmulțit; anarhia socială a crescut; jaful în averea statului a devenit și mai mare. Pelagra proporțional cu populația este mai întinsă astăzi decât în 1888 sau 1907, sifilisul la fel. Unde ne aflăm? In România Mare a anului 1937! Când vorbea Mihai Eminescu împotriva înstrăinării și a democrației? Intre anii 1876 și 1883!... Iată pentru ce gazetarul Mihai Eminescu trăește dincolo de timp și articolele sale pot fi cetite și astăzi deoarece actualitatea lor nu s’a pierdut. Un ziarist rămâne mare nu prin temperament sau prin invectivă, cu atât mai puțin prin funcția anonimă de informator, ci prin viziunea istorică și prin acțiunea dinamică a scrisului său care îl situiază pe linia de evoluție a națiunii. Un gazetar este mare și actual în măsura în care face să trăiască și trăește el însuși chiar elementele de permanență ale sufletului etnic. ❖ ❖ Ф Plecarea lui Mihai Eminescu de la conducerea redacțională a celor două ziare la cari a colaborat mai mult timp, „Curierul de Iași" și „Timpul”, nu se face pe neînțelegeri de idei, căci oriunde se afla, Mihai Eminescu era acela care impunea prin autoritatea și convingerile lui; plecarea nu se face nici pe chestiuni materiale, căci aceste combinațiuni nu intrau în judecata vieții sale. Plecarea lui de la cele două ziare este determinată de neînțelegeri morale și de demnitate omenească. Ziarul „Curierul de Iași” tipărindu-se la Tipografia Națională al cărui director era un oarecare Mircea, acesta găsi nimerit să roage pe Mihai Eminescu să scrie și să semneze anumite articole de laudă pentru primarul Iașului, un domn Pastia. Necunoscându-l și neștiind cine este, bun sau rău, Mihai Eminescu a refuzat. Mircea a propus atunci ca să scrie el articolul și să-l semneze Eminescu. Aceasta a stârnit indignarea lui Mihai Eminescu urmată de demisia din redacție. Se vede treaba că judecata directorului Tipografiei era prea meschină, și îndatoririle sale față de primarul Pastia prea mari, de vreme ce apar niște articole laudative care puteau fi atribuite lui Mihai Eminescu, Mihai Emi-