Familia, 1965 (Anul 101, nr. 1-4)

1965-09-01 / nr. 1

„POPORULUI, ADEVĂRA­TUL FĂURITOR AL TUTUROR BOGĂȚIILOR PATRIEI, TRE­BUIE SA-I ÎNCHINE oamenii DE ARTĂ ȘI CULTURA TOT CEEA CE POT CREA MAI FRUMOS ȘI MAI BUN“. Din Raportul prezentat de to­varășul NICOLAE CEAUȘESCU la cel de al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român. TELEGRAMĂ DIN GENEVA LA UN SECOL DE VIAȚA „FAMILIA” LUI IOSIF VULCAN, APROAPE CON­TEMPORANA CU MINE, PRIMEASCĂ DIN GENEVA URAREA DE A O RE­PETA PESTE ALTĂ SUTĂ DE ANI. TUDOr Arghezî Ir LA REAPARIȚIA «FAMILIEI» TEODOR HAȘ PRIM SECRETAR AL COMITETULUI REGIONAL CRIȘANA AL P. C. R. Prin evenimentele istorice care l-au marcat, cel de al XXI-lea an de după Eliberare va rămâne viu în conștiința și istoria poporului român. Fâcind bilanțul strălucitelor realizări ale oamenilor muncii din patria noastră, cel de al IX-lea Congres al Partidului Comunist Rr­mân a trasat cu o profundă clarviziune științifică jaloanele viitoa­relor bătălii pentru înălțarea României pe cele mai înalte culmi ale civilizației. Noua Constituție adoptată recent de către marele sfat al țării consfințește și dă caracter de lege cuceririlor de pînă acum ale poporului nostru, condus de călăuza sa încercată, Partidul Comunist Român. România a fost proclamată Republică Socialistă, stat al oame­nilor muncii de la orașe și sate, suveran, independent și unitar. Dezvoltind o economie puternică și multilaterală, bază a unui nivel de trai în permanentă creștere, poporul român se mindrește astăzi și cu o cultură înfloritoare, din ce în ce mai cunoscută și apreciată pe meridianele globului. In aceste condiții, ale unui an brodat cu evenimente de o aseme­nea importanță și în contextul unei dezvoltări economice și social­­culturale fără precedent, se împlinește un secol de la apariția primu­lui număr al revistei „Familia", editată și condusă cu pricepere de către iluministul Iosif Vulcan, care s-a născut, a trăit și a desfășurat o prodigioasă activitate pe aceste meleaguri. Evenimentul este marcat prin apariția noii serii a acestei reviste, expresie a cinstirii în țara noastră a valorilor autentice ale moștenirii culturale și a grijii pe care o poartă partidul dezvoltării vieții cultu­­ral-artistie din toate regiunile țării. „De-a lungul timpurilor — spu­nem tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea rostită la intîlnirea conducătorilor de partid și de stat cu oamenii de cultură și artă — cei mai buni oameni de cultură și artă au exprimat realitatea vremii lor au fost de partea poporului, pe care l-au ajutat și însuflețit în luja pentru o viață mai bună, pentru progres social". Revista „Familia" și entuziastul său fondator și animator, Iosif Vican, s-au situat pe această poziție apreciată de conducerea parti­­dul nostru. Vechea ..Familie" a însemnat un capitol luminos în istoria presei și literaturii române, acoperindu-se de o stimă nepieritoare. De-a lun­gul celor peste patru decenii de apariție neîntreruptă, ea a militat neobosit pentru luminarea poporului, a denunțat înapoierea mate­rială și culturală a maselor sub crunta asuprire habsburgică. Desfășu­­rîndu-și munca in anii dualismului austro-ungar publicația a contri­buit la cultivarea limbii și culturii române în Transilvania. Lungul drum al revistei este jalonat cu importante evenimente care constituie tot atîtea mari merite. „Familia" a publicat primele versuri ale lui Mihail Eminescu, deschizînd astfel drumul în poezie și făcînd pentru prima dată cunoscut publicului pe cel care avea să fie luceafărul poe­ziei românești. In 1871, anul Comunei din Paris, revista a publicat primul articol în limba română despre Karl Marx, articol care — cu toate limitele lui — dovedește dorința lui Vulcan de a face cunoscut cititorilor români pe întemeietorul socialismului științific. In ciuda autorităților habsburgice, care cereau, în autorizația de editare, o „revistă apolitică", „Familia" a găsit diverse și ingenioase forme publicistice în lupta sa împotriva exploatării sociale, pentru drepturile democratice ale maselor. Cîștigind un mare prestigiu în epocă, revista lui Iosif Vulcan a atras în cercul său de colaboratori mari personalități ale vieții cultei­­(continuare în pagina 2-a). ALEXANDRU ANDRIȚOIU ROMÂNIA SOCIALISTĂ Culoarea inimii înnobilată, lumina frunții ca de astru nou Și-această vîrstă entuziasmată prin care trece veacul cu ecou. — Și-a gestului frumoasă simetrie de parcă ar plimba spre cer un steag — Socialistă, demnă Românie primește-mi-le-n proaspătul tău prag. Aud prin timp dulci muzici ca de sfere, prin spațiu imnuri vaste deslușesc. Trăiesc cu energie și plăcere acest destin profund de românesc. In comunistul meu destin azi scris e al epocii superb și-n alt voltaj, în orice vis cresc aripi larg deschise Și-n orice gînd tresaltă un mesaj. Festivul piept, medalia și-arată, prin singe trec curenți primenitori. Exultă ora, clipa ne­desfată surprinsă de semețele splendori. Și totul e totală bărbăție și toate sunt totale armonii. In cerc și sferă totul se înscrie, rotundul clasic prinde forme vii Și tot ce spun se face cîntec mare în ritmul comunist desfășurat. Cu mina la chipiu privesc în zare la intonarea Imnului de Stat. TITUS POPOVICI DRUMUL MÎNDRIEI NOASTRE Anul 1965 s-a înscris de pe acum, cu litere de aur și de flacără vie, nepieritoare, în lunga, frămîn­­tata și eroica istorie a României: evenimentele care l-au încoronat vor rămîne de apururi gravate în su­fletul celor care am participat la ele, în conștiința generațiilor ce ne vor urma. Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Ro­mân, cel mai înalt for al gîndirii și acțiunii comu­niste din țara noastră, a trasat cu precizie, cu pro­fundă claritate științifică și cu un vibrant îndemn, drumul de viitor al Patriei, harta de mîine a Româ­niei, locul ei în lume. Constituția Republicii Socia­liste România a dat caracter de lege cuceririlor ob­ținute de poporul nostru în acești ani de luptă și de muncă plină de abnegație, de eroism, de sacrificii, de căutări creatoare și de mari împliniri. La capătul a două decenii fiecare din noi putem să privim în urmă cu îndreptățită mîndrie, patrio­tică și personală, lumea pentru care au luptat și au suferit cei mai buni fii ai poporului nostru, pentru care unii și-au dat viața, lumea în care omul nu mai este lup pentru semenul său, lumea guvernată de nobilele relații ale demnității umane, ale liber­tății, ale creației puse în slujba tuturor, lumea în care locul omului este determinat de valoarea lui, lumea în care omul nu se mai simte singur, lumea în care soarta unuia e legată de soarta tuturor, exis­tă, sintetizată în cuvintele strălucitor de simple: Republica Socialistă România! Sunt în istorie epoci în care timpul curge mono­ton, epoci în care un an seamănă cu altul și dece­niile seamănă cu deceniile, în care copiii trăiesc și­ mor la fel cum au trăit și murit părinții lor și pă­rinții părinților lor, în care speranța pare să-și fi luat zborul asemenea unei păsări rare. (continuare în pag. 16)

Next