Familia, 1976 (Anul 112, nr. 1-12)
1976-01-01 / nr. 1
1 2 familia * • Prezentăm în această pagină 6 dintre cărțile apărute sub egida Comitetului pentru cultură și educație socialistă al județului Bihor. Ajunsă la cel de-al cincilea volum, Crisia înmănunchează și în acest an studii și articole, documente, note și recenzii — rod al cercetărilor efectuate de către muzeografii de la secția de istorie a Muzeului Țării Crișurilor, de către colaboratorii acestei instituții. Volumul, începe prin analiza și descrierea pieselor aparținînd epocii neolitice aflate în depozitul muzeului (D. Ignat Sava, Colecția veche neolitică a Muzeului Țării Crișurilor). Epoca bronzului este prezentată în volum prin două categorii de „rarități": N. Chidioșan și I. Ordentlich. Un templu megaron din epoca bronzului descoperit la Sălacea și Cărucioare miniatură din lut aparținînd culturii Otomani de pe teritoriul României. S. Dumitrașcu și E. Molnár îmbogățesc literatura de specialitate prezentînd Tezaurul de podoabe dacice de argint de la Săcălăsău-Nou, j. Bihor, realizînd nu numai o meritorie încadrare a descoperirii într-o vastă arie de civilizație ci adăugind și o prețioasă pagină la istoria dacilor dintre Crișul Repede și Barcău. Epoca veche se încheie prin prezentarea interesantelor Descoperiri dacice și sarmatice la Șeitin (autor M. Blăjan). Deși se referă la prezentarea a numai două secole, XVI și XVII, studiile și articolele ce se referă la evul mediu se ocupă de cîteva probleme deosebit de importante: demografia și istoria politică a Bihorului în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. V. Maxim în Contribuții la geografia istorică a comitatului Bihor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, bazîndu-se pe documente inedite, prezintă evoluția numerică și corectează atestările anterioare ale unor sate bihorene. Mihai Viteazul, legăturile sale cu Bihorul, aspectele politice ale vieții în comitatul Bihor, își găsesc loc în studiul Contribuții la istoria politică a Bihorului în epoca lui Mihai Viteazul (1598—1606), semnat de Liviu Borcea. Autorul pune într-o lumină nouă relațiile marelui domn cu Bihorul, lupta maselor pentru reintegrarea acestui colț de pămînt românesc Principatului Transilvaniei. loan Lenghel, E. Chirilă și N. Tăutu prezintă succint primul, Incunabulele bibliotecii județene Oradea, iar ultimii doi cercetători, Tezaurul monetal de la Dușești (sec. XVII). Cercetător pasionat al culturii din vestul Transilvaniei în epoca modernă, Viorel Faur prezintă două importante instituții culturale bihorene (Istoricul bibliotecii societății de lectură din Oradea și Precizări referitoare la activitatea Casinei române din Beiuș, iar Mihai Drecin în studiul Din activitatea financiarăbancară a bihoreanului Partenie Cosma în cadrul băncii „Albina" din Sibiu aduce o importantă contribuție la gîndirea social-economică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ion Bratu semnează un matarial ce cuprinde un important moment din lupta românilor ardeleni pentru drepturi (Din inițiativa lui Alexandru Sterca Șuluțiu privind lupta pentru dreptul limbii române). Alexandru Porțeanu vine să împlinească un vechi deziderat publicînd documentele din arhiva Consiliului Național Român, 1918 (Lupta revoluționară a maselor populare din Bihor pentru Unirea Transilvaniei cu România). 2 Mihai OPREA Aflată la cel de al doilea volum, ,,Biharea“ — publicație a Muzeului Țării Crișurilor, apărută în 1975 — pune la dispoziția cititorilor interesați studii de etnografie, artă plastică și, bineînțeles, de muzeografie aplicată celor două domenii. Volumul se deschide cu un amplu studiu semnat de Virgil Maxim și Ioan Godea: „Considerații istorice și demografice privind tipologia așezărilor rurale din nord-vestul României“. Subliniind importanța cunoașterii tipologiei satelor din Bihor, mai cu seamă astăzi cînd se acordă o atît de mare importanță sistematizării orașului nostru ca și a întregului județ, pe baza unor documente istorice din a doua jumătate a secolului al XVII-lea cei doi cercetători prezintă evoluția tipurilor de așezări rurale din această zonă a țării. Aceeași problematică a preocupărilor etnografice sub aspect istoric este abordată și în lucrările: „Valorificări etnografice din fondurile arhivistice“, de Virgil Maxim și Gheorghe Mudura, cuprinzînd răspunsurile unor intelectuali din Bihor la chestionarul statistic-etnografic din 1819—1920, cel mai vechi document pentru cercetarea etnografică din aceste locuri. „Din istoricul preocupărilor etnografice și folcloristice referitoare la așezările din depresiunea Beiușului (1816—1818) “ semnat de istoricul Viorel Faur subliniază meritele unor oameni de cultură din secolul trecut care prin scris, expoziții sau cu alte mijloace au făcut cunoscute valorile folclorului românesc: „Bihorul în arhiva etnografică-folclorică a Muzeului etnografic al Transilvaniei“, de loan Toșa și Delia Bratu, „Preocupări etnografice ale profesorului Traian Tamaș“, de Iosif Gui. Cercetările de teren ale etnografului Ioan Godea s-au finalizat și în studiul „Tipologia planimetrică a bisericilor de lemn din nord-vestul României" unde autorul precizează, sub aspect planimetric, caracteristicile specifice bisericilor de lemn din Bihor. In „Considerații preliminare privind istoricul taxelor vamale la tîrgurile din Oradea", Tóth Susana încearcă ca printr-o prezentare istorică a taxelor vamale să oglindească de fapt epoca respectivă, cu caracteristicile ei sub aspect economic și, implicit, cu caracter social. Tot în prima parte sînt cuprinse și materialele: „Obiective bihorene în Muzeul Satului din București", de arh. Gabriela Ambruș și Romulus Antonescu, „Sculptorul naiv Iosif Lovăs", de Maria Zintz și fragmente din monografia satului Cărpinet, de Aurel Moțica. In cea de a doua secțiune a volumului sînt publicate cîteva studii de istoria artei. Materialul semnat de istoricul și criticul de artă Mircea Țoca ne oferă noi date privind viața culturală din nordul Transilvaniei între anii 1940—1944, subliniindu-se meritul unor prestigioși oameni de cultură și artă, ca Raoul Șorban, Petre Abrudan, Teodor Harșia, Emil Cornea care au desfășurat în condițiile grele de atunci o activitate național-revoluționară de păstrare și continuare a spiritualității românești. Rodica Hîrcă se ocupă de un gen al artei mai puțin cunoscut, făcînd cunoscută colecția de ex-libris a artistului și colecționarului orădean Radvănyi Roman Károly. Merituoasă ni se pare și lucrarea Anei Martin care abordează opera sculptorului Romul Ladea dintr-un unghi de vedere mai puțin cercetat, al relației dintre concepție și formă, subliniind perfecta și permanenta compatibilitate dintre cei doi termeni în creația acestui artist. A treia parte este afectată muzeografiei, remarcăm materialul semnat de Georgeta Stoica, privind „Unele probleme actuale din domeniul muzeografiei" și cel al etnografului sibian Corneliu Bucur, „Cu privire la pregătirea de specialitate a cadrelor din muzeele etnografice și integrarea cercetării științifice ca obiectiv fundamental al activității polivalente a muzeelor". Tot la acest capitol mai semnează Aurel Roșu, Elena Grigorescu și Letiția Roșu. Ultima parte a cărții cuprinde note și recenzii ce semnalizează aparițiile citorva valoroase cărți din ultima vreme. Menționăm, de asemenea, pe lîngă varietatea și caracterul riguros științific al temelor prezentate, ținuta sobră, atenția deosebită acordată prezentării grafice a volumului :,Blharea.“ 3 Maria ZINTZ Colectivul de naturaliști de la Muzeul Țării Crișurilor a scos cel de al treilea volum al culegerii de studii și materiale NYMPHAER (1975), rod al unei activități care merită toată atenția. Publicația s-a impus deja atît în țară cît și în străinătate, aducîndu-și o deosebit de importantă contribuție la cunoașterea celor mai variate aspecte ale naturii, în primul rînd din zona celor trei Crișuri, în recentul volum sînt cuprinse lucrări din variate domenii: geologie și hidrologie, paleobotanică și paleozoologie, botanică și zoologie (entomologie, ihtiologie, ornitologie), cît și probleme legate de activitatea unor oameni de știință. Se remarcă de exemplu lucrările referitoare la zăcămîntul de ape termale din zona Oradea—Felix (G. Paal) și scurgerea debitului solid pe Crișul Alb (V. Vancea și V. Bolunduț), care, în afara unor date originale, fac referiri la o serie de aspecte de ordin practic ale activității economice. Sînt publicate apoi (R. Givulescu) date cu privire la unele conifere fosile, puțin obișnuite pentru flora actuală, care odată erau răspîndite în țara noastră. Sînt prezentate de asemenea specii de păsări fosile din rezervația paleontologică de la Betfia (E. Kessler) și o specie de reptilă nouă pentru știință (T. Jurcsák) identificată pe teritoriul județului Bihor. în cadrul lucrărilor de zoologie menționăm prelucrarea unor materiale din renumita colecție ,,Biospeologica“ (Tr. Ceuca), cît și numeroase preocupări de ornitologie, care cuprind diverse aspecte ale avifaunei din diferite zone ale țării, unele avînd chiar un caracter de sinteză la nivel național. Sînt prezentate specii rare, monumente ale naturii, grupe sistematice cu deosebită importanță științifică, de către un colectiv larg de autori. Mai menționăm un material (A. Marossy) care se referă la colaborarea dintre muzeu și organizația de pionieri în vederea ocrotirii naturii, problemă de o mare actualitate. Volumul, editat în bune condiții grafice, oferă largi posibilități de informare unui cerc mare de specialiști din diferite domenii de activitate, apoi studenților, profesorilor, cît și celor interesați de a-și lărgi orizontul de cunoștințe în domeniile respective de specialitate. 4 Ion PRINA Festivitățile ocazionate de centenarul reuniunii de cîntări „Hilaria“ au fost marcate de o apariție editorială remarcabilă înmănunchind un șir de contribuții menite a pune în evidență rolul acestei „citadele spirituale" bihorene în lupta pentru afirmarea tradițiilor progresiste. Născută în „epicentrul furtunoaselor frămîntări politice și sociale din cea de-a doua jumătate a veacului trecut" — cum foarte frumos se spune în prefață lucrării — Hilaria a demonstrat de-a lungul anilor că afirmarea ființei istorice și naționale a populației de pe aceste meleaguri și-a găsit întotdeauna un corespondent adecvat în nobilul și vibrantul mesaj al artei. Pentru că Hilaria n-a fost numai o „reuniune" cu profil exclusiv muzical, ci un factor polarizant și catalizant al vieții culturale bihorene desfășurată pe diverse fronturi de acțiune, o excelentă școală de educație estetică și patriotică, de afirmare a limbii române și sentimentelor de apartenență la neam. Iată de ce o astfel de cercetare monografică nu se putea dispensa de o „punere în context" a problemei, de o lărgire a investigației dincolo de obiectul strict al cercetării. Este exact elementul care conferă personalitate monografiei în sensul în care aceasta nu consemnează activitatea prestigioasei reuniuni închisă între documentul arhivistic consemnîndu-i nașterea și momentul aniversar, ci, printr-o largă comprehensiune a climatului istoric și social în general și al celui bihorean în special, se fac competente referințe la viața muzicală pe temeiul și în continuitatea căreia a luat ființă reuniunea de cîntări Hilaria. Ba chiar mai mult, în scopul unei mai juste înțelegeri a conținutului repertorial care a vehiculat, ca și pentru atîtea generații succesive, idei mobilizatoare purtînd marca specificității noastre etnice, ni se restituie, într-o convingătoare demonstrație, rolul cîntecului popular bihorean în stimularea creației locale. Este obiectul contribuțiilor „Vechi începuturi muzicale în Bihor" și „Pagini din viața muzicală a Bihorului între 1849—1918“ semnate de Ion Bradu, respectiv Viorel Faur. Un capitol însemnat din monografie purtînd semnătura lui Ioan Chira, președintele comitetului de cultură și educație socialistă al județului Bihor este consacrat „Activității interbelice a reuniunii de cîntări Hilaria". Pe tema „Integrarea Hilariei în mișcarea artistică de amatori Ion Bradu și Alexandru Firez semnează un interesant studiu, axat pe ideea unei totale implicări a Hilariei în suflul înnoitor al revoluției culturale avînd drept scop declanșarea marilor resurse de simțire și creație ale maselor, chemate la o activitate dinamică, constructivă, în sfîrșit dar nu în cele din urmă, notăm aportul neobositului animator Florin Iatan care eu o rîvnă vrednică de laudă ne-a oferit, după toate rigorile științifice, o bibliografie aproape exhaustivă sub modestul titlu „Contribuții la bibliografia Hilariei". Chiar dacă lucrarea este colectivă unitatea ei nu se pierde nici un moment (am considerat-o monografie) nu numai prin înlănțuirea cronologică a capitolelor, cît prin convergența unor idei, veritabile repere, în funcție de care se organizează conținutul întregii cărți. Dacă la toate acestea mai adăugăm ținuta grafică ireproșabilă și materialul iconografic alcătuind el însuși o istorie în imagini a reuniunii, avem în Hilaria una dintre cele mai semnificative apariții editoriale editate de Comitetul de cultură în ultimii ani. 5 Cartea „Contribuții culturale bihorene" se adaugă șirului aparițiilor editoriale prin care C.C.E.S. și-a făcut un ferm program de investigare și de reconsiderare, din perspectiva actualității, a tradițiilor progresiste legate de trecutul cultural al Bihorului. Rod al contribuției unor cercetători locali, mulți dintre ei nume cunoscute (I. Chira, I. Bradu, Robotoș Imre, I. Lenghel, Constantin Duma- Suceveanu, Ioan Igna, Ana Cociu, Rodica Ungur, Kovács Janos, Aurel Pop) cartea, prin vastitatea domeniului abordat și supus unui minuțios examen analitic, ar putea alcătui un substanțial capitol dintr-o posibilă monografie culturală a Bihorului. Sunt comentate astfel: începuturile culturale bihorene, tradiții ale cărții, societăți culturale, reviste de cultură (românești și maghiare) precum și figuri reprezentative de animatori culturali bihoreni. Această substanță densă a cărții atestă existența unei vieți culturale efervescente pe meleagurile Bihorului, firul marilor ei direcții fiind preluate și transmise în timp cu toată încărcătura lui de idei. Se evidențiază, astfel, o coordonată esențială a culturii bihorene, cea legată de afirmarea sentimentului național. Personalitățile culturale de aici n-au fost niște contemplativi retrași, nu lumea înzestrată a artei, ci luptători dîrji, cu arma cuvîntului sau a scrisului, purtătorii de cuvînt ai aspirațiilor colective de libertate socială și națională. Iată de ce ei au trăit mai mult în conștiința generației lor decît în confruntarea cu examenul sever al istoriei literare. In această idee generozitatea cu care sînt prezentate de autorii contribuțiilor este explicabilă. La fel și evenimentele imposibil de desprins din contextul unei frămîntate istorii prin care primesc Întotdeauna un nimic afectiv. Este și ideea clar subliniată în prefața lucrării. Din lectura acestora reiese că, deși datorită condițiilor politice și economice de odinioară intențiile și gîndurile înaintașilor n-au reușit întotdeauna să depășească stadiul bunelor intenții, încercările și eforturile lor însă, judecate în ansamblul perioadei istorice respective, constituie pentru noi o sursă prețioasă de învățăminte". Titlul cărții îmbracă semnificația unei duble contribuții: pe de o parte strădania înaintașilor de a crea un climat spiritual dinamic, factor activ de progres social, iar pe de altă parte aportul harnicilor cercetători locali de a-l face cunoscut și prețuit. BIHOR 75 Incepînd din anul 1971 planul editorial al Comitetului de cultură și educație socialistă a inclus un anuar bibliografic al cărui conținut este alcătuit din materiale publicate în presa locală și centrală, reflectând, însă, în exclusivitate, viața economică și social-culturală a Bihorului, in toate compartimentele sale. Utilitatea unui asemenea ghid este neîndoielnică atît pentru nevoia de informare a individului cît și pentru elaborarea unor sinteze sau monografii locale, la dispoziția cercetătorului fiind pus un material bibliografic judicios sortat pe capitole și probleme. Trebuie precizat, însă, că lucrarea are un caracter exhaustiv și nu selectiv. Ordonarea materialului pe capitole s-a făcut din nevoia unei clare orientări într-un hățiș de titluri și nume, intenția autorilor fiind de-a pune la îndemîna celor interesați nu „cum s-a scris" despre Bihor, ci „tot ceea ce s-a scris" desspre Bihor. De aici și un caracter mai puțin reprezentativ al contribuțiilor luate, în speță, din presa locală și prezența unor nume aflate într-o întîmplătoare contigență cu domeniul abordat. Distincția între un articol „de fond" sau „cu fond" și o notă pasageră expediată de un corespondent voluntar trebuia totuși făcută. Propunîndu-și o cercetare „pe orizontală" într-un domeniu vast însumînd un număr de aproape 100 de publicații periodice, autorii Maria Bölöni și Nicolae Mariș și-au asumat o sarcină grea pe care, cu excepția unor neajunsuri inerente unei astfel de întreprinderi, au dus-o la bun sfîrșit. Lucrarea, alcătuită după toate rigorile științifice este nu numai utilă, ci și binevenită. Viorel HORJ Mă surprind adeseori Sărutînd cîte-un poem Al acelui Domn suprem, Strîns la piept de lucitori — Călător intr-un sistem Mult mai fux ca al naturii In senin tras de vulturii Paradisului. Rechem La izvoarele rostirii Cuget, inimă să bată Răsări-vor înc-o dată Stele, nave, trandafirii... Nici nu voi citi profeți Disprețuitori de viață — Cei ce vind idei și greață Și destine de bureți. LUI EMINESCU Viața artei i energia Care vine din durere Și-nvestmîntă c-o putere De mormînt melancolia Creatorilor de rînd, Cei ce numără popoare Și se duc etern spre marea Bunătății lor visînd. Cred demult și-n veci că arta Nu-i un dar de azi pe mine Cum ar fi clăvita pine Și voi crede-n veci că arta Domnului pe care-1 chem în trecut din viitor Ne-a învins de-atîtea ori Cu artistul ei suprem. Gheorghe PITUȚ i