Familia, 1976 (Anul 112, nr. 1-12)

1976-01-01 / nr. 1

1 2 familia * • Prezentăm în această pagină 6 dintre cărțile apărute sub egi­da Comitetului pentru cultură și educație socialistă al județului Bihor. Ajunsă la cel de-al cincilea volum, Crisia înmănunchează și în acest an studii și articole, documente, note și recenzii — rod al cercetărilor efec­tuate de către muzeografii de la sec­ția de istorie a Muzeului Țării Cri­­șurilor, de către colaboratorii acestei instituții. Volumul, începe prin analiza și de­scrierea pieselor aparținînd epocii neolitice aflate în depozitul muzeului (D. Ignat­ Sava, Colecția veche neoli­tică a Muzeului Țării Crișurilor). Epo­ca bronzului este prezentată în vo­lum prin două categorii de „rarități": N. Chidioșan și I. Ordentlich. Un templu megaron din epoca bronzului descoperit la Sălacea și Cărucioare miniatură din lut aparținînd culturii Otomani de pe teritoriul României. S. Dumitrașcu și E. Molnár îm­bogățesc literatura de specialitate prezentînd Tezaurul de podoabe da­cice de argint de la Săcălăsău-Nou, j. Bihor, realizînd nu numai o me­ritorie încadrare a descoperirii într-o vastă arie de civilizație ci adăugind și o prețioasă pagină la istoria da­cilor dintre Crișul Repede și Barcău. Epoca veche se încheie prin prezen­tarea interesantelor Descoperiri da­cice și sarmatice la Șeitin (autor M. Blăjan). Deși se referă la prezentarea a nu­mai două secole, XVI și XVII, stu­diile și articolele ce se referă la evul mediu se ocupă de cîteva pro­bleme deosebit de importante: de­mografia și istoria politică a Bihorului în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. V. Maxim în Contribuții la geografia istorică a comitatului Bihor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, bazîndu-se pe documente inedite, prezintă evoluția numerică și corectează atestările anterioare ale unor sate bihorene. Mihai Viteazul, le­găturile sale cu Bihorul, aspectele po­litice ale vieții în comitatul Bihor, își găsesc loc în studiul Contribuții la istoria politică a Bihorului în epoca lui Mihai Viteazul (1598—1606), semnat de Liviu Borcea. Autorul pune într-o lumină nouă relațiile marelui domn cu Bihorul, lupta ma­selor pentru reintegrarea acestui colț de pămînt românesc Principatului Transilvaniei. loan Lenghel, E. Chi­­rilă și N. Tăutu prezintă succint pri­mul, Incunabulele bibliotecii județene Oradea, iar u­ltimii doi cercetători, Tezaurul mon­etal de la Dușești (sec. XVII). Cercetător pasionat al culturii din vestul Transilvaniei în epoca mo­dernă, Viorel Faur prezintă două im­portante instituții culturale bihorene (Istoricul bibliotecii societății de lec­tură din Oradea și Precizări referi­toare la activitatea Casinei române din Beiuș, iar Mihai Drecin în studiul Din activitatea financiară­­bancară a bihoreanului Partenie Cosma în cadrul băncii „Albina" din Sibiu aduce o importantă contribuție la gîn­­direa social-economică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ion Bratu semnează un ma­tarial ce cuprinde un important mo­ment din lupta românilor ardeleni pentru drepturi (Din inițiativa lui Alexandru Sterca Șuluțiu privind lupta pentru dreptul limbii române). Alexandru Porțeanu vine să împli­nească un vechi deziderat publicînd documentele din arhiva Consiliului Național Român, 1918 (Lupta revolu­ționară a maselor populare din Bihor pentru Unirea Transilvaniei cu Ro­mânia). 2 Mihai OPREA Aflată la cel de al doilea volum, ,,Biharea“ — publicație a Muzeului Țării Crișurilor, apărută în 1975 — pune la dispoziția cititorilor in­teresați studii de etnografie, artă plastică și, bineînțeles, de muzeogra­fie aplicată celor două domenii. Volumul se deschide cu un am­plu studiu semnat de Virgil Maxim și Ioan Godea: „Considerații isto­rice și demografice privind tipologia așezărilor rurale din nord-vestul Ro­­mâniei“. Subliniind importanța cu­noașterii tipologiei satelor din Bihor, mai cu seamă astăzi cînd se acordă o atît de mare importanță sistema­tizării orașului nostru ca și a între­gului județ, pe baza unor documente istorice din a doua jumătate a seco­lului al XVII-lea cei doi­­ cercetători prezintă evoluția tipurilor de așezări rurale din această zonă a țării. Aceeași problematică a preocupări­lor etnografice sub aspect istoric este abordată și în lucrările: „Valorificări etnografice din fondurile arhivistice“, de Virgil Maxim și Gheorghe Mu­­dura, cuprinzînd răspunsurile unor intelectuali din Bihor la chestionarul statistic-etnografic din 1819—1920, cel mai vechi document pentru cerceta­rea etnografică din aceste locuri. „Din istoricul preocupărilor etnogra­fice și folcloristice referitoare la așe­zările din depresiunea Beiușului (1816—1818) “ semnat de istoricul Viorel Faur subliniază meritele unor oameni de cultură din secolul trecut care prin scris, expoziții sau cu alte mijloace au făcut cunoscute valorile folcloru­lui românesc: „Bihorul în arhiva et­­nografică-folclorică a Muzeului et­nografic al Transilvaniei“, de loan Toșa și Delia Bratu, „Preocupări et­nografice ale profesorului Traian Tamaș“, de Iosif Gui. Cercetările de teren ale etnografului Ioan Godea s-au finalizat și în studiul „Tipologia planimetrică a bisericilor de lemn din nord-vestul României" unde autorul precizează, sub aspect planimetric, caracteristicile specifice bisericilor de lemn din Bihor. In „Considerații pre­liminare privind istoricul taxelor va­male la tîrgurile din Oradea", Tóth Susana încearcă ca printr-o prezen­tare istorică a taxelor vamale să oglindească de fapt epoca respectivă, cu caracteristicile ei sub aspect eco­nomic și, implicit, cu caracter social. Tot în prima parte sînt cuprinse și materialele: „Obiective bihorene în Muzeul Satului din București", de arh. Gabriela Ambruș și Romulus An­­tonescu, „Sculptorul naiv Iosif Lo­­văs", de Maria Zintz și fragmente din monografia satului Cărpinet, de Aurel Moțica. In cea de a doua secțiune a volu­mului sînt publicate cîteva studii de istoria artei. Materialul semnat de istoricul și criticul de artă Mircea Țoca ne oferă noi date privind viața culturală din nordul Transilvaniei între anii 1940—1944, subliniindu-se meritul unor prestigioși oameni de cultură și artă, ca Raoul Șorban, Petre Abrudan, Teodor Harșia, Emil Cornea care au desfășurat în condi­țiile grele de atunci o activitate na­­țional-revoluționară de păstrare și continuare a spiritualității românești. Rodica Hîrcă se ocupă de un gen al artei mai puțin­ cunoscut, făcînd cunoscută colecția de ex-libris a ar­tistului și colecționarului orădean Radvănyi Roman Károly. Merituoasă ni se pare și lucrarea Anei Martin care abordează opera sculptorului Romul Ladea dintr-un unghi de ve­dere mai puțin cercetat, al relației dintre concepție și formă, subliniind perfecta și permanenta compatibili­tate dintre cei doi termeni în creația acestui artist. A treia parte este afectată muzeogra­fiei, remarcăm materialul semnat de Georgeta Stoica, privind „Unele proble­me actuale din domeniul muzeografiei" și cel al etnografului sibian Corneliu Bucur, „Cu privire la pregătirea de specialitate a cadrelor din muzeele etnografice și integrarea cercetării științifice ca obiectiv fundamental al activității polivalente a muzeelor". Tot la acest capitol mai semnează Aurel Roșu, Elena Grigorescu și Le­­tiția Roșu. Ultima parte a cărții cuprinde note și recenzii ce semnalizează aparițiile citorva valoroase cărți din ultima vreme. Menționăm, de asemenea, pe lîngă varietatea și caracterul riguros știin­țific al temelor prezentate, ținuta sobră, atenția deosebită acordată prezentării grafice a volumului :,Blharea.“ 3 Maria ZINTZ Colectivul de naturaliști de la Mu­zeul Țării Crișurilor a scos cel de al treilea volum al culegerii de stu­dii și materiale NYMPHAER (1975), rod al unei activități care merită toată atenția. Publicația s-a impus deja atît în țară cît și în străinătate, aducîndu-și o deosebit de importantă contribuție la cunoașterea celor mai variate aspecte ale naturii, în primul rînd din zona celor trei Crișuri, în recentul volum sînt cuprinse lu­crări din variate domenii: geologie și hidrologie, paleobotanică și paleo­­zoologie, botanică și zoologie (ento­mologie, ihtiologie, ornitologie), cît și probleme legate de activitatea unor oameni de știință. Se remarcă de exemplu lucrările referitoare la ză­­cămîntul de ape termale din zona Oradea—Felix (G. Paal) și scurgerea debitului solid pe Crișul Alb (V. Van­­cea și V. Bolunduț), care, în afara unor date originale, fac referiri la o serie de aspecte de ordin practic ale activității economice. Sînt publicate apoi (R. Givulescu) date cu privire la unele conifere fosile, puțin obiș­nuite pentru flora actuală, care odată erau răspîndite în țara noastră. Sînt prezentate de asemenea specii de păsări fosile din rezervația paleon­tologică de la Betfia (E. Kessler) și o specie de reptilă nouă pent­ru știin­ță (T. Jurcsák) identificată pe teri­toriul județului Bihor. în cadrul lu­crărilor de zoologie menționăm pre­lucrarea unor materiale din renumita colecție ,,Biospeologica“ (Tr. Ceuca), cît și numeroase preocupări de orni­tologie, care cuprind diverse aspecte ale avifaunei din diferite zone ale țării, unele avînd chiar un caracter de sinteză la nivel național. Sînt pre­zentate specii rare, monumente ale naturii, grupe sistematice cu deose­bită importanță științifică, de către un colectiv larg de autori. Mai men­ționăm un material (A. Marossy) care se referă la colaborarea dintre mu­zeu și organizația de pionieri în ve­derea ocrotirii naturii, problemă de o mare actualitate. Volumul, editat în bune condiții grafice, oferă largi posibilități de in­formare unui cerc mare de specia­liști din diferite domenii de activi­tate, apoi studenților, profesorilor, cît și celor interesați de a-și lărgi ori­zontul de cunoștințe în­ domeniile respective de specialitate. 4 Ion PRINA Festivitățile ocazionate de centena­rul reuniunii de cîntări „Hilaria“ au fost marcate de o apariție editorială remarcabilă înmănunchind un șir de contribuții menite a pune în evidență rolul acestei „citadele spirituale" bi­horene în lupta pentru afirmarea tra­dițiilor progresiste. Născută în „epi­centrul furtunoaselor frămîntări poli­tice și sociale din cea de-a doua ju­mătate a veacului trecut" — cum foarte frumos se spune în prefață lucrării — Hilaria a demonstrat de-a lungul anilor că afirmarea ființei is­torice și naționale a populației de pe aceste meleaguri și-a găsit întotdea­una un corespondent adecvat în no­bilul și vibrantul mesaj al artei. Pen­tru că Hilaria n-a fost numai o „reuniune" cu profil exclusiv muzi­cal, ci un factor polarizant și catali­­zant al vieții culturale bihorene des­fășurată pe diverse fronturi de ac­țiune, o excelentă școală de educație estetică și patriotică, de afirmare a limbii române și sentimentelor de apartenență la neam. Iată de ce o astfel de cercetare monografică nu se putea dispensa de o „punere în context" a problemei, de o lărgire a investigației dincolo de obiectul strict al cercetării. Este exact ele­mentul care conferă personalitate mo­nografiei în sensul în care aceasta nu consemnează activitatea prestigi­oasei reuniuni închisă între docu­mentul arhivistic consemnîndu-i naș­terea și momentul aniversar, ci, printr-o largă comprehensiune a cli­matului istoric și social în general și al celui bihorean în special, se fac competente referințe la viața muzi­cală pe temeiul și în continuitatea căreia a luat ființă reuniunea de cîntări Hilaria. Ba chiar mai mult, în scopul unei mai juste înțelegeri a conținutului repertorial care a ve­hiculat, ca și pentru atîtea generații succesive, idei mobilizatoare purtînd marca specificității noastre etnice, ni se restituie, într-o convingătoare de­monstrație, rolul cîntecului popular bihorean în stimularea creației lo­cale. Este obiectul contribuțiilor „Vechi începuturi muzicale în Bi­hor" și „Pagini din viața muzicală a Bihorului între 1849—1918“ semnate de Ion Bradu, respectiv Viorel Faur. Un capitol însemnat din monogra­fie purtînd semnătura lui Ioan Chira, președintele comitetului de cultură și educație socialistă al județului Bi­hor este consacrat „Activității inter­belice a reuniunii de cîntări Hilaria". Pe tema „Integrarea Hilariei în mișcarea artistică de amatori Ion Bradu și Alexandru Firez sem­nează un interesant studiu, axat pe ideea unei totale implicări a Hilariei în suflul înnoitor al revoluției cultu­rale avînd drept scop declanșarea marilor resurse de simțire și creație ale maselor, chemate la o activitate dinamică, constructivă, în sfîrșit dar nu în cele din urmă, notăm apor­tul neobositului animator Florin Iatan care eu o rîvnă vrednică de laudă ne-a oferit, după toate rigorile știin­țifice, o bibliografie aproape ex­haustivă sub modestul titlu „Contri­buții la bibliografia Hilariei". Chiar dacă lucrarea este colectivă unitatea ei nu se pierde nici un moment (am considerat-o monografie) nu numai prin înlănțuirea cronologică a capi­tolelor, cît prin convergența unor idei, veritabile repere, în funcție de care se organizează conținutul între­gii cărți. Dacă la toate acestea mai adăugăm ținuta grafică ireproșabilă și materialul iconografic alcătuind el însuși o istorie în imagini a reuniu­nii, avem în Hilaria una dintre cele mai semnificative apariții editoriale editate de Comitetul de cultură în ultimii ani. 5 Cartea „Contribuții culturale biho­rene" se adaugă șirului aparițiilor editoriale prin care C.C.E.S. și-a fă­cut un ferm program de investigare și de reconsiderare, din perspectiva actualității, a tradițiilor progresiste legate de trecutul cultural al Bihoru­lui. Rod al contribuției unor cerce­tători locali, mulți dintre ei nume cu­noscute (I. Chira, I. Bradu, Robotoș Imre, I. Lenghel, Constantin Duma- Suceveanu, Ioan Igna, Ana Cociu, Rodica Ungur, Kovács Janos, Aurel Pop) cartea, prin vastitatea dome­niului abordat și supus unui minu­țios examen analitic, ar putea alcă­tui un substanțial capitol dintr-o po­sibilă monografie culturală a Biho­rului. Sunt comentate astfel: începu­turile culturale bihorene, tradiții ale cărții, societăți culturale, reviste de cultură (românești și maghiare) pre­cum și figuri reprezentative de ani­matori culturali bihoreni. Această substanță densă a cărții atestă exis­tența unei vieți culturale efervescente pe meleagurile Bihorului, firul mari­lor ei direcții fiind preluate și trans­mise în timp cu toată încărcătura lui de idei. Se evidențiază, astfel, o coordonată esențială a culturii biho­rene, cea legată de afirmarea senti­mentului național. Personalitățile cul­turale de aici n-au fost niște contem­plativi retrași, nu lumea înzestrată a artei, ci luptători dîrji, cu arma cu­­vîntului sau a scrisului, purtătorii de cuvînt ai aspirațiilor colective de li­bertate socială și națională. Iată de ce ei au trăit mai mult în conștiința generației lor decît în confruntarea cu examenul sever al istoriei literare. In această idee generozitatea cu care sînt prezentate de autorii contribu­țiilor este explicabilă. La fel și eve­nimentele imposibil de desprins din contextul unei frămîntate istorii prin care primesc Întotdeauna un nimic afectiv. Este și ideea clar subliniată în prefața lucrării. Din lectura aces­tora reiese că, deși datorită condi­țiilor politice și economice de odi­nioară intențiile și gîndurile înainta­șilor n-au reușit întotdeauna să de­pășească stadiul bunelor intenții, în­cercările și eforturile lor însă, jude­cate în ansamblul perioadei istorice respective, constituie pentru noi o sursă prețioasă de învățăminte". Tit­lul cărții îmbracă semnificația unei duble contribuții: pe de o parte stră­dania înaintașilor de a crea un cli­mat spiritual dinamic, factor activ de progres social, iar pe de altă parte aportul harnicilor cercetători locali de a-l face cunoscut și prețuit. BIHOR 75 Incepînd din anul 1971 planul edi­torial al Comitetului de cultură și educație socialistă a inclus un anuar bibliografic al cărui conținut este alcătuit din materiale publicate în­ presa locală și centrală, reflectând, însă, în exclusivitate, viața econo­mică și social-culturală a Bihorului, in toate compartimentele sale. Utili­tatea unui asemenea ghid este neîn­doielnică atît pentru nevoia de in­formare a individului cît și pentru elaborarea unor sinteze sau mono­grafii locale, la dispoziția cercetăto­rului fiind pus un material bibliogra­fic judicios sortat pe capitole și pro­bleme. Trebuie precizat, însă, că lu­crarea are un caracter exhaustiv și nu selectiv. Ordonarea materialului pe capitole s-a făcut din nevoia unei clare orientări într-un hățiș de tit­luri și nume, intenția autorilor fiind de-a pune la îndemîna celor intere­sați nu „cum s-a scris" despre Bi­hor, ci „tot ceea ce s-a scris" des­­spre Bihor. De aici și un caracter mai puțin reprezentativ al contribu­țiilor luate, în speță, din presa locală și prezența unor nume aflate într-o întîmplătoare contigență cu domeniul abordat. Distincția între un articol „de fond" sau „cu fond" și o notă pasageră expediată de un corespon­dent voluntar trebuia totuși făcută. Propunîndu-și o cercetare „pe orizon­tală" într-un domeniu vast însumînd un număr de aproape 100 de publica­ții periodice, autorii Maria Bölöni și Nicolae Mariș și-au asumat o sarcină grea pe care, cu excepția unor ne­ajunsuri inerente unei astfel de în­treprinderi, au dus-o la bun sfîrșit. Lucrarea, alcătuită după toate rigo­rile științifice este nu numai utilă, ci și binevenită. Viorel HORJ Mă surprind adeseori Sărutînd cîte-un­ poem Al acelui Domn suprem, Strîns la piept de lucitori — Călător intr-un sistem Mult mai fu­x ca al naturii In senin tras de vulturii Paradisului. Rechem La izvoarele rostirii Cuget, inimă să bată Răsări-vor înc-o dată Stele, nave, trandafirii... Nici nu voi citi profeți Disprețuitori de viață — Cei ce vind idei și greață Și destine de bureți. LUI EMINESCU Viața artei­ i energia Care vine din durere Și-nvestmîntă c-o putere De mormînt melancolia Creatorilor de rînd, Cei ce numără popoare Și se duc etern spre marea Bunătății lor visînd. Cred demult și-n veci că arta Nu-i un dar de azi pe mine Cum ar fi clăvita pine Și voi crede-n veci că arta Domnului pe care-1 chem în trecut din viitor Ne-a învins de-atîtea ori Cu artistul ei suprem. Gheorghe PITUȚ i

Next