Familia, 1986 (Anul 122, nr. 1-12)
1986-01-01 / nr. 1
___________________ _ FAMILIA OMAGIU FIERBINTE în urmă cu cîțiva ani eram în Piața Victoriei, loc de înaltă memorie pentru orădeni. Spațiul acesta reținut de istorie a cunoscut pașii lui Mihai Viteazu, ai lui Horia, Iancu, marșul trupelor eliberatoare ale Diviziei Tudor Vladimirescu, marile întîlniri democratice ale locuitorilor României care au ridicat Oradea la rangul de cetate industrială și culturală modernă. Eram deci în Piața Victoriei și așteptam sosirea de la aeroport a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Așteptarea mi-a trezit dorința rememorării întîlnirilor cu conducătorul partidului și statului nostru, nu numai pentru emoțiile care au însoțit întotdeauna aceste vii manifestări ale spiritului democrației socialiste ci și pentru a reface un drum de năzuinți și fapte parcurs sub conducerea Sa. Eram încă U.T.C.-ist cînd tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a întîlnit cu oamenii locului în această piață vorbindu-le despre viitor. Centrul orașului devenise un enorm cabinet de sistematizare, iar punctele cardinale ale orașului se fixau mult dincolo de perimetrul existent atunci. Mi-a rămas viu dialogul cu care s-a încheiat acea adunare luminoasă. „Sînteți de acord, tovarășii? — a întrebat tovarășul Nicolae Ceaușescu după ce a expus ce urma să se întîmple în viitorii ani la Oradea. „Da“, au răspuns zecile de mii de oameni continuînd cu urale și aclamații de o sinceritate emoționantă. Nu la puțină vreme au urmat alte întîlniri pline de bucurie și entuziasm. Țara se ridica mereu mai bine și oamenii simțeau o autentică mîndrie că trăiesc în acești ani luminați de ideile și gîndurile unui eminent om de stat cu o putere de muncă excepțională, spre care lumea contemporană privea cu respect și interes deosebit. Și îmi aduc aminte și de aceea întîlnire cînd apele au năvălit pustiitoare din rîuri, cînd inundațiile au amenințat viața orașelor și satelor. Prezența conducătorului partidului și statului împreună cu tovarășa academician, doctor inginer Elena Ceaușescu în Piața Victoriei în acea zi memorabilă arăta puterea nemaipomenită care lega oamenii de el. A vorbit puțin, cu durere în suflet pentru cele întîmplate în zilele precedente, dar cu o hotărîre și convingere că mîine va fi soare și bine, încît a dat mulțimii lumina încrederii și liniște. A fost o dovadă de patriotism și suflet înflăcărat care a intrat în istoria orașului și a țării. Ca scriitor și conducător al unei instituții de cultură simt mereu responsabilitatea ca spiritul acestei epoci să fie prezent în tot ce fac. Este un semn de răspuns la marile transformări ce se întâmplă zilnic în țara mea. Și ce aș putea altceva gîndi pentru conducătorul nostru în aceste zile de sărbătoare decît să îi urez din adîncul inimii, cu întreaga noastră națiune, tradiționalul „La mulți ani! Mircea BRADU PROFUNDA NOASTRĂ STIMĂ în acest prag de nou cincinal, cînd numărăm izbinzile și ne pregătim pentru noi eforturi creatoare, gîndul întregului popor, al întregii intelectualități, al celor care sînt meniți să înfăptuiască zi de zi, neprecupețit, vastele sarcini ale unei eficiente revoluții tehnico-științifice, — se îndreaptă spre primul fiu al țării, arhitectul suprem al României contemporane, eminentul bărbat de stat, conducătorul de o integritate, clarviziune și principialitate exemplare, revoluționarul neînfricat și patriotul ardent, secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Cincinalul în care am pășit, în deplină continuitate a liniilor directoare trasate de partid începînd cu Congresul al IX-lea, deschide o etapă calitativ superioară în toate domeniile vieții, astfel ca pe baza consolidării realizărilor din deceniile trecute să se treacă la un ritm de dezvoltare și mai intens, mai înalt, în concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu, energeticii îi revine importantul rol de a asigura suportul creșterii impetuoase a producției industriale, al dezvoltării transporturilor și telecomunicațiilor, al modernizării tehnice și intensificării agriculturii, al realizării programului de investiții și construcții — totul în condițiile augmentării neîncetate a productivității muncii și eficienței economice, printr-un tot mai înalt nivel al inzestrării energetice a muncii, asociat cu mecanizarea și automatizarea proceselor de producție. Urmînd prețioasele și nemijlocitele indicații ale secretarului general al Partidului, la Institutul de Subingineri din Oradea s-a realizat în premieră mondială omologată tehnologia și instalația pentru producerea de energie electrică din căldura apelor geotermale. Totodată eforturile colectivului de cercetare de la institut se îndreaptă spre producerea de energie electrică din resurse energetice recuperabile în diverse industrii. Este modesta noastră contribuție pe care o închinăm tovarășului Nicolae Ceaușescu, garant suprem al propășirii noastre, a cărui politică și concepție în domeniul energetic constituie premiza dezvoltării fără precedent a patriei noastre. Totodată prinosul nostru de recunoștință și stimă adîncă se îndreaptă spre tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, pentru afirmarea științei românești, pentru devotamentul patriotic cu care îndrumă amplul proces de înfăptuire a politicii partidului în domeniul științei, învățămîntului și culturii. Ca participant la grandioasa revoluție tehnico-științifică din țara noastră, ca dascăl și comunist îmi exprim profunda fericire că am fost hărăzit să trăiesc în măreața perioadă a istoriei României. Epoca Ceaușescu! Sînt convins că atît subsemnatul, cît și toți colegii mei, întregul popor român, nu ar fi fost în măsură să-și realizeze plenar forțele creatoare decît în această epocă datorită condițiilor minunate pe care le avem, datorită farului călăuzitor care ne îndrumă și care constituie pentru toți un inepuizabil tezaur de gîndire revoluționară și științifică. Primiți vă rog, mult stimate și mult iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu tradiționala noastră urare din străbuni. La mulți anii Conf. univ. dr. ing. Teodor MAGHIAR ONOR OSTĂȘESC Cu siguranță că marea însemnătate a Congresului al IX-lea al gloriosului nostru partid comunist rezidă, înainte de toate, în faptul că, exprimînd voința comuniștilor, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, a întregului popor român, a ales în funcția supremă de conducere în partid pe cel mai strălucit fiu al națiunii noastre, patriot înflăcărat și revoluționar consecvent, genial strateg al noului destin al patriei, bărbat de stat de înaltă autoritate în viața lumii contemporane, militant eminent al mișcării comuniste și muncitorești internaționale, omul care din cea mai fragedă tinerețe s-a dedicat cu întreaga ființă intereselor patriei și poporului român, cauzei libertății și independenței naționale, idealurilor progresului și păcii — tovarășul Nicolae Ceaușescu. Perioada scursă de la Congresul al IX- lea a marcat, totodată, alături de grandioasele înfăptuiri ce alcătuiesc chipul luminos al României de azi, începutul unei etape de profunde mutații calitative î ceea ce privește complexa problematică a apărării naționale. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a fundamentat în ultimele două decenii teze, idei de excepțională însemnătate referitoare la: unitatea dintre construcție și apărare în procesul de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate; apărarea națională ca operă și cauză a întregului popor; rolul determinant al dezvoltării economico-sociale în întărirea puterii armate a țării, raportul dintre om și tehnică în război și rolul decisiv al omului în luptă, caracterul unitar al organizării, înzestrării și pregătirii tuturor componentelor sistemului național de apărare, dreptul suveran, inalienabil al organelor noastre constituționale de a decide asupra folosirii puterii armate a țării și, în consecință, conducerea exclusivă de către partid a sistemului național de apărare, caracterul și particularitățile războaielor în epoca contemporană și căile preîntîmpinării lor etc. Toate acestea și-au găsit concretizare în doctrina militară a României socialiste, al cărei strălucitor fondator este tovarășul Nicolae Ceaușescu. De altfel, opera politico-militară a tovarășului Nicolae Ceaușescu atestă marile sale însușiri de conducător și teoretician militar de anvergură, care cunoaște profund, multilateral fenomenul politico-militar contemporan și dispune de o impresionantă capacitate de a elabora soluții originale ce asigură optimizarea activității în domeniul apărării naționale. Aniversarea zilei de naștere și a îndelungatei activități revoluționare a tovarășului Nicolae Ceaușescu ne oferă prilejul de a exprima, și cu această ocazie, întreaga noastră gratitudine față de comandantul suprem, ctitorul armatei moderne a României socialiste, pentru tot ceea ce a făcut și face în scopul întăririi continue a capacității de apărare a patriei, pentru afirmarea viguroasă a oștirii în viața social-politică a țării. Intîmpinînd cu onor ostășesc acest dram și important moment aniversar, armata țării își reînnoiește înaltul legămînt de a înfăptui neabătut Programul partidului,, hotărîrile Congresului al XlII-lea și cerințele Directivei comandantului suprem, urmînd luminosul exemplu de muncă și dăruire pentru prosperitatea continuă a țării pe care îl oferă eroul între eroii neamului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Locotenent colonel Nicolae BOCHIȘ 1 Nisipuri. Nisipuri cu trupuri ademenitoare cu cuprinzi cu ochii. Asta era aici cu mai bine de douăzeci de an în urmă. — Uite că am îndrăznit. Și bine am făcut! — își amintește inginerul Emeric Szabó, directorul Trustului județean I.A.S. E drept, problema în dispută nu era dintre cele mai simple, iar scepticii aveau argumente destul de grele. „Pămînturile acestea n-au întors niciodată nici măcar cit s-a așezat sub brazdă", ziceau unii „Piatră seacă!“, adăugau alții. Și-atunci, totuși, să mai îndrăznească oare cineva să le modeleze? Inginerul Szabó n-a cedat însă. Era o lipsă acută de utilaje. Au netezit cu ce au avut și cum au putut coamele cîtorva dune. Le-au disciplinat și smuls puterii vînturilor, opintind și boii pe care-i aveau pe vremea aceea la IAS Valea lui Mihai. Din „piatră seacă“ au apărut cuiburi de rod, sfîrșind cu pomăt bogat. Parcurgem cîteva din punctele „îndrăznelii“. Ferma nr. 2 Curtuișeni. Artizanul ei, o mai veche cunoștință, inginerul Ștefan Duca. — Primele plantații de măr le-am înființat în 1964, în sistem clasic, eșalonîndu-le apoi intensiv —■ pe 152 hectare, pînă prin 1973. Putem asigura astfel înlocuirea lor treptată la declin, fără a afecta nivelul producției la care a fost proiectată ferma. — Adică? — Adică 15 000 kg mere la hectar. Repet, sîntem pe nisipuri. Dar, de fapt, în ultimii 15 ani această cotă a fost constant depășită. Am realizat chiar și 31 850 kg mere la hectar, aducînd anual beneficii de ordinul milioanelor. Cifrele menționate se vor și ele o demonstrație. Și încă una de substanță. Despre toate acestea, Duca vorbea cu acel aer firesc, cumpătat, cu care orice gospodar îți vorbește despre rosturile casei lui, despre bucuriile lui. Spre Șimian, ferma inginerului Dani. Cu salturi la fel de spectaculoase. Pe lingă măr, am văzut înfiripîndu-se aici plantații masive de nuc.. Dar mărul rămîne totuși suveran. Toamna „arde" întregul hotar. E potop de pomăt. Și nu se poate să nu înțelegi atunci că drumul de la floare la fruct este la fel de lung, de imprevizibil și capricios, precum drumul de la vorbă la faptă. Să crești un măr sau să faci om dintrun copil par a fi lucruri asemănătoare. Interlocutorul nostru a precizat că tot ceea ce ne spune are un caracter tehnic. Adică este știință verificată. Merii stau un an în pepiniere, apoi se replantează în școala de altoire și abia cînd sînt de înălțimea omului își statornicesc locul în livadă. De la sămînță pînă cînd merii ajung să facă mere trec 8 și chiar 12 ani. Dar nu e totul. Trebuie ocrotiți cu strășnicie. Iarna, primăvara și în timpul vegetației merilor au loc între 12 și 14 stropiri succesive. Aproape că nu-mi vine să cred — mai mult de 80 la sută din lucrările de combatere se execută noaptea, cînd nu e vînt și temperatura nu e ridicată. Intr-adevăr, e trudă multă să crești și să menții în plină sănătate un măr. Dacă ai izbutit, mărul trăiește și 100 de ani. Spectaculosul, aici, este doar acumularea efortului. Munca timp de patru anotimpuri. La Valea lui Mihai nu e brun de pădure în care merii își statornicesc rădăcinile cu plăcere. Nu e nici apă, deși la o ploaie bună un măr se adapă cu 3—4 căldări pline ochi. Pomicultorii de aici — cum sublinia inginerul Ioan Reteșan, directorul IAS Valea lui Mihai — își au mîndria lor proverbială, hărnicia și iscusința „corp la corp“ cu natura. Ceea ce într-un loc poate părea abatere, acolo e legea „agrotehnicii". Ierburile, stîrpite într-o parte, sînt ajutate să crească, cu orice preț, în plantațiile tinere pentru a fixa și fertiliza nisipul. Nu s-ar putea spune că pomicultorii n-au fost cutreierați și de îndoieli. N-au știut ce-i odihna. Au îndrăznit mereu, alergînd diminețile să cerceteze mugurii, de teamă să nu-i fi ars suflarea înghețată a vîntului rece. Bogăția rodului toamnei nu este însă o surpriză pentru lucrătorii de aici. O prevestește blîndul extaz al pomilor în floare. Cînd numeri pe fiecare creangă 60—70 flori. Cînd între flori și frunze există un raport numeric armonios. Se înțeleg mai bine satisfacția cînd trec cu rod mai bogat dintr-un an în altul, cînd vezi cum cresc, ca o binemeritată răsplată, dulcele poveri ale roadelor mult visate. întrebați, ei rezumă însă mult mai simplu: munca luată în serios pentru ca livezile să dea rodul întreg. Nu vezi cu adevărat frumusețile toamnei de nu zăbovești într-o livadă. E frumos și griul cînd e copt, dar nu te încîntă așa cum te încîntă o livadă pe rod. Aleg un ionatan aprins și palma mi se umple de rotunjimea lui tare, pietroasă. In căușul palmei s-a adunat parcă licărul amurgului din apusuri largi de august. Nu știu cum sînt alții, dar eu cînd mușc dintr-un măr însoțesc cu un gînd bun pe cel ce l-a sădit și îngrijit. Un fel de a mă răscumpăra pentru dulcețea și aromele care îmi umplu cerul gurii. Merele de Valea lui Mihai au o geografie. Sinonimă cu cea a nisipurilor aduse la marea confruntare cu belșugul. Pînă acum douăzeci și ceva de mii, nisipurile zburătoare de aici erau lăsate in voia soartei. Pășuni sărăcăcioase, cuprinse de arșiță la primul semn de secetă. Ici-colo, pe dune, se cultiva ceva secară. Una peste alta însă valoarea producției nu depășea 25 000 lei pe hectar. „Azi — ne spune inginerul Reteșan — de vreme ce veniturile la hectar bat către 120 000 lei, aceleași capricioase nisipuri se pot compara cu cel mai mănos teren din Cîmpia Crișurilor, destinat celor mai rentabile culturi". Povestea acestui impresionant salt este în fapt povestea livezilor ce au pus aici stăpînire asupra întinderilor aride pînă mai ieri. In lupta cu timpul, pomicultorii dela Valea au stimulat nisipurilor zelul de a produce, dîndu-le în chip generos munca lor, ca să primească de la ele în același chip, înzecit. La întoarcere, am întîlnit un om cu cazmaua săpîndici-colo într-un loc de cîmpie. Lua în mină și parcă mîngîia cu privirea un bulgăre de pămînt. Măsura atent stratul arabil, grosimea fertilului așezat de milenii deasupra pietrișului mărunt. A găsit ceea ce căuta: balastul pentru temelia construcției ce trebuia să o înalțe cooperativa. Ne-a atras atenția faptul aparent mărunt: locul de unde se scotea pietriș și nisip a fost nivelat și acoperit din nou cu pămînt fertil. Loc neted, bun pentru agricultură. Fiecare metru patrat de arabil înseamnă o pîine. Am inserat aceste rînduri cu gîndul la cei ce sapă canale ori șanțuri și gropi amestecînd stratul fertil cu sterilul. Și lasă în urma lor „deponiile“ — pămîntul galben ori albicios neroditor, scos din subsol și răsfirat la suprafață — de-a lungul canalelor de irigații ori desecări. Să reflectăm asupra cîtorva date. Unui utilaj greu îi sînt suficiente cîteva minute pentru a muta din loc pămîntul arabil de pe cîțiva metri patrați. Dar sînt necesari — spun experții — peste 3000 de ani pentru formarea unui strat de pămînt fertil, gros de numai 30 de centimetri. Iată de ce imaginea omului cu cazmaua, măsurînd stratul arabil, am reținut-o ca pe un simbol al spiritului de gospodar, al respectului față de pămînt, marea noastră avuție, „cheia" noii noastre revoluții agrare. Și ca pe un îndemn. loan LAZA AGRICULTURA - LA ÎNCEPUT DE CINCINAL