Familia, 1868 (Anul 4, nr. 1-45)
1868-09-19 / nr. 33
jjPEST’A j 1 Jói \ f 19 sept. í 1 oct. £ Fóia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni. Ese totu a opt’a di qŞF* Pretiuni pentru Austria Nr. pejul.-dec...........................4 fl. — '/ OO Pentru Romania ■: ? pejul.—dec. unu galbenu. Cancelari’» redactiunei Strat’a lui Leopoldu Nr. 4, unde sunt a se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune. Amin ÎV. 1898. Ammvm mai harmure stirile-i alunga in spaim’a inghiatiata Cu sufletu ’n ruina unu rege-asirianu, Cum stanceloru arunca durerea-i inspumata Gemendulu uraganu. De ce nu sunt unu rege se sfarma cu-a mea durere De ce nu sunt Satan’a, de ce nu-su Dumnedieu, Se făcuse rump-o lume ce sfasîa ’n tăcere Sdrobitu sufletulu meu. Unu leu pustiei rege turbarea lui fuginda, Unu oceanu sa ’mbata pe alu venturiloru jocu Si nori-si spunu in tunetu durerea loru muginda Gândirile de focu. Eu singuru n’ amu cui spune cumplit’a mea durere Eu singuru n’ amu cui spune nebunulu meu amoru, Caci mie mi-a datu sartea amar’a mangaere O piétra se adoru. Murindului speranti’a, turbarei resbunarea, Profetului blestemulu, credintiei Dumnedieu, La Sinucidu o umbra ce-i speria desperarea, Nimicu, nimic’a eu. Nimic’a dor’ ban’a-ti care me învenina Nimicu dar’ suvenirea surisului teu linu, Nimicu de câtu o radia din fati’a ta senina Din ochiulu teu seninu. Si te iubescu copila cum repedea junia Iubesce 'n ochi de flăcări a dileloru norocu Iubescu precum iubesce pe-o alba vijelia Unu oceanu de focu. Din ochi de-ar sorbe geniu slabit’a mea privire De-ar tremură la sinu-mi gingasiulu teu mijlocu Ai pune pe-a mea frunte in vise de mărire Unu diademu de focu. Si-asiu pune sartea lumei pe budi’a-ti purpuria, Asiu pune lege lumei ridiendulu teu deliru Asiu face alu teu dîmbetu unu secolu de orgia Si lacrimele-ti miru. Câci te iubescu copila ca dieulu nemurirea, Ca preotulu altabiulu, ca spaim’a unu asilu, Ca sceptrulu man’a blanda, ca vulturulu mărire’a Ca visulu pe-unu copilu. Si pasu ’n urma-ti sbara c’o tainica mania Ca unu smintitu ce cata cu ochiu ’n galbenitu Cu fruntea ’nvinetîta cu fati’a cenusîa Icon’a ce-a iubitu, Mihaiu Eminescu.