Familia, 1872 (Anul 8, nr. 1-52)
1872-12-03 / nr. 49
576 trivita, si cu atâtu mai pucinu se pote lasa afara cuventului onóare.“ Dam’a primesce invitarea tacându cu o înclinare de capu; numai deca dins’a e deja angajata, i este permisu de eticheta a refusâ rogarea prin cuvinte fine, — si spunendu caus’a. Ori ce copila tinera, care merge la baiu mai alesu pentru dantiu, trebue sa observe acesta regula totu-de-una, inca si atunce candu jocausiulu nici decâtu nu-i place. Refusarea, fia aceea făcută cu istetîmea cea mai mare, — poate sâ aiba urmări foarte neplăcute; multe certe, cari — terminate cu duelu — immormentara fericirea unoru familie, — n’au avutu alta causa , decâtu o s cârfa in dantiu. In societate buna, asié dara nici in serata seu baiu, nu este cuviintiosu nici a vorbi pré mereu, nici cu voce nalta. In casulu primu cei din giurulu nostru aru gândi, câ vorbimu despre ei séu ele, facându critic’a loru; in casulu alu doi le amu aretu unu felu de dispretiu fatia cu ceialalti membrii ai societatii. Fetele tinere trebue se se fereasca cu precautiune de ocasiune a-si atrage atentiunea altora prin risetu innaltu. Asemene trebue sâ renuncie si la petrecerea atâtu de periculoasa, — câtu si unuta, d’a-si bate jocu de altii; ele aru deveni multu mai amabile, déca n’aru nutri acea părere falsa, câ batjocur’a si spiritulu multu sunt sinonime. Amendóue se deosebescu multu unulu de altulu, si unu proverbu francesu dîce férte bine: „La moquerie est l’esprit de ceux qui n’ont pas d’esprit.“ Dantiatori’a se desparte de la dantiatoriulu care o conduce la locul prin o închinare usiara, numai cu închinarea capului. Déca ar mai fi iertatu a dâalce unu svatu generalu dameloru, acel’a ar fi, ca ele sa nu aiba o portare pré rece si mechanica, cugetandu ca prin ast’a voru ave atare autoritate. Portarea si atitudinea damelor, chiar asiea nu poate sa fia rigida, — ca si afabilitatea — prea indiscreta. Adeverat’a comportare cuviintioasa, ca ori ce alta virtute, zace in mijlocu, si nu se poate desparți de adeveru si de simplitate. Invitările la serata trebue tramise de timpuriu ca damele sâ aiba timpu de ajunsu a-si pregăti toaletele. Asemene si or’a începutului seratei, faca se invitarea ori cu gur’a ori in scrisu, trebue amintita cu precisiune. Sâ mai ducemu câteva cuvinte despre servirea mancârilorul După dantiulu primu, dreptu recoritorie se oferu limonade si farinagiuri usioare, după alui doile inghiatiata, apoi mai tard cu beuture calde, bea, punciu etc. Deca societatea e prea numeroasa, ca in sal’a de mancare sa se poata face pregătiri pentru cina, — seu deca nu voiți a da cina, atunce catra finea seratei, in o odaia laterala se aranjeza unu felu de „buffet“, provedintu cu totu felulu de mancari reci de carne, fructe, dulcetiuri s. c.. După serata apoi se purta pe la toti bea sau cafea. Damei, de la care primiramu invitare la serata, ori ne-amu dusu acolo ori ba, i detorimu o visita, ce trebue s’o indeplinimu in decursu de optu dîle după serata, si care nici decâtu nu se pote suplini prin tramiterea unui biletu de visita. Marcu Emilianu. Salutarea. Asera pe ferestra in cugete-adencatu Priviam la alb’a luna, la ceriulu matelatu. JD’odata alu meu cugetu sboră in depărtare, La scump’a-mi filomila, trecendu peste hotare. Privii apoi cu sete gentilulu ei portretu, Punendu si-o sărutare pe miculu ei buchetu. Dar dea despre munte o adiare lina De ventu ce me atinge, si peptulu meu suspina. O voce argentina-mi parii c’am audîtu, Venindu de peste munte in venturu liniscitu. „Amice salutare!“ fu vocea sboratoria, Ce sufletu-mi atinse — ca râu’a pe o floare. Si martora mi-i lun’a si stelele ’n etern, Ca s’o mai vedu odata, atât’a eu mai ceru. Z. Antinescu. Resbunarea miresei. — Novela originala. — (Urmare.) — Nu e loculu aci , — respunse elu scurtu. Dar după o pausa adresă, amicului seu. a-