Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)
1873-06-10 / nr. 23
Furiu Camiliu. Lun’a blandu lumina ceriulu linu de nóapte, Tain’a nopţii ’ngana dulci si blande siepte; Turnurile Romei, de pe siepte munţi. Si-innaltia mândru falnicele frunţi. Unu erou: Camiliu, ese din cetate, Plinu de indignare prin orasiu străbate ; Si ’n tacerea nopţii la porti se opri, Si ’nnaluandu-si man’a, elu asié vorbi: „Joe alu dreptăţii, Marte alu oştirii, Sciţi ca am scosu Roma din calea peririi; Dar uitandu aceste crudulu ei senatu, Dreptu recunoscintia adi ma esilatu. Eu urescu din sufletu astu-feliu de cetate, Cufundata ’n crime si fara dreptate; Roma me condamna , adio Roma dar! Juru n’oiu mai rentorce pe alu teu hotaru! Inse dati odata, voi diei din naltîme, Se simtiesca Roma, ca e fara mine; Si se planga-atunce marele-i pecatu, Ca cu nedreptate ea m’a esilatu!“ Timpulu trece ’n lupte, Roma-i far sperantia, Doue osti !’ Alia stau in aliantia; Lupt’a se incepe Rom’a s’a gonitu, Ostile-i in Tibru patulu si-au gasitu. Urbea se desierta, multi se ruina, Roma cucerita Galliloru se ’nchina . Era cetatienii, falnicii Romani, Cumpera cu frica pacea loru pe bani. Candu platescu ei banii unu susuru saude, Eta vine Furiu cu vr’o patru sute: „Stai dusmane inca, stai gefuitoru!“ Striga elu atunce, standu in calea loru. „Datin’a in Roma n’a fostu nici odata, Se cumpere pacea p’auru, ci pe spada. Iosu dictatoru Romei, dreptulu ea mi-a datu, Se dispunu de pace, lupta si ’mpacatu! Roma cere lupta, stati la lupta dara!“ Lupt’a reîncepe, Galii s’alungara. Zidurile Romei ei s’au innaluatu, Furiu Camiliu era si le-a salvatu. Vasiliu Budescu, Mireasa pentru mireasa. —Novela originala. — (Fine.) Corneli’a incepi a li spune cu lacrime in ochi recel’a, — care a aretatu-o Justinianu catra ea de unu timpu si cuvintele