Familia, 1874 (Anul 10, nr. 1-51)
1874-01-13 / nr. 2
14 FAMILIA. Si-acea, că cei-iulu unde avendu-i in placere, Prin ei noi deveniramu rivali lui Dumnedieu! Dar tu vrei consolare! Se scii c’aceea mare, Ce turba si s’arunca si purta monstrii ’n sinu: Ea-i stratulu ce produce margele-orientale; Astu-felu acel’a sufletu ce-i greu de lamentare, Acela-si are darulu se stinga-alu teu suspinu. Te ’ncrede dar in Tatalu, in nalt’a lui potere, Increde-te in tine cu unu nou devotamentu; Credinti’a dă sperantia, tara, renviere Aceste recreeza in sufletu mângâiere La lupte, la pericle unu nou angagiamentu. Deci vino, si cu mine cu anim’a ferbinte Se dâmu de tóte-oferte la bunulu Creatoriu! S’animu in doue lacremi o pia rogaminte, Si ceriulu va se verse a sale daruri sânte Credintia, mangaiare, sperantia ’n viitoriu !! V. R. Buticescu. Din orasiu Sa satu. — Novela. — „Iubite nepote! La Craciunu intrega famili’a se va afla la A. Fă-mi bucuri’a si vina si tu acolo! Avé-vei abnegatiunea d’a parasi capital’a ? Nu cutezu a spera acést’a. La toata intemplarea, fii asiguratu, că-mi vei face o prea plăcută suprindere, deca vei vini si tu. Multu timpu a trecutu deja, de candu ai fostu la noi pentru ultim’a-ora; totusi te vomu primi, ca si candu numai eri te-ai fi dusu de la noi. Eu stim totu-de-una cu aceia, pe cari i iubescu, cu tote că aceia se afla departe. Matusi’ata Maria H.“ Dumitru intorse epistol’a pana la pagin’a ultima, apoi dîse: — Tusîc’a mea are o curiosa idea. Audi la ea, in finea lui decemvre si caletorescu la tiera ? Ce e dreptu, ea are buni câni si frumosi cai; dar totusi cum se parasescu eu Bucurescu chiar acuma, candu amiculu meu rusu are unu „malheur“ continuu? Elu totu perde. Euni-am câstigatu 500 de galbeni. Apoi Berta cea frumóasa din strad’a Lipscaniîoru inca incepe a me trată mai afabilu; ea chiar a primitu propunerea mea d’a o petrece la camera, si a-i aretă acolo deputaţii cei mai renumiţi. Deca ea me va perde câteva dîle din ochii sei, eu voiu perde positiunea mea e luptata cu multe greutăţi. Apoi nici la Julia nu sum destulu de siguri, că s’o potu lasă câteva dîle singura, mai alesu de candu moftungiulu acest’a de Barbu se afla p’aice . . . Minunatu prospectu acest’a, d’a caletori acuma spre A. Tusîc’a mea de siguru o să-mi vorbésca de viitoriulu meu, si despre necesitatea unei direcțiuni bune a traiului meu. Verisioarele mele nu potu sa-mi faca distractiune, societatea barbateasca nu-mi place. Verisioarele mele măritate numai atunce mi-respundu, deca, barbatii loru li dau voia cu semne de ochi. Cu cele nemaritate nici nu sciu vorbi. Eu nu me pricepu la conversatiunea cu d’alde aste. Sciu, că déca voiu merge la A., in fine voiu avé prilegiu sa vorbescu si cu arendașii mosîei mele, si atunce voiu face o mare bucuria si matusiei mele de optu-dieci de ani. Mam’a a iubitu-o din tota anim’a, si ea a fostu pazitori’a copilăriei mele. In sfersîtu, toata secatur’a nu va dură multu, numai trei dîle, nici mai multu, nici mai pucinu; si-apoi me voiu rentórce éra si la petrecerile mele d’aice. In câtu privesce pe boerés’a B., dins’a e dusa la tiéra, si nu se va rentórce, decâtu numai peste doue septemane. Er Lidiei i voiu spune, că me ducu să primescu nesce parale; astufelu apoi de siguru nici ea nu se va opune caletoriei mele. Si după aceste elu dede ordinu servitoriului, să-i impiacheteze hainele de caletoria. Dumitru, precum se vede, nici decâtu nu eră vr’unu erou alu virtutiloru frumóse; nici chiar cei mai intimi amici ai lui nu cutezau sa afirme acéstea despre elu. Ma dora, amicii lui inca nu credeau mai stricatu, decâtu cum eră in realitate. E bine, desi elu nu eră asie decadintu, totusi avea o portare destulu de escesiva, ca matusi’a sa sa se pota teme cu dreptu cuventu de viitoriulu lui, si sa insuiésca a-lu abate de pe acésta cale greșita. Dumitru sositu la tusîc’a fu primitu ca unu angeru. Cu bucuria revedul elu mosî’a sa, ce n’o vediuse din copilăria, si care i storcea atâte sute de galbeni, mai alesu pe timpulu in care „studiă“ inca la Paris. Tusîc’a nu-lu intimpină cu cazania, salutandu-lu din anima ea dîse: „Iubitulu meu baiatu, ti-am arangiatu apartamentulu in care odinioara siedea fia iertat’a mum’a ta.a Tinerulu sburdalnicu se închină forte emotionatu. Candu dinsulu intră in salonu, atunce deja tota societatea eră adunata, nume cunoscute si maniere vechi. Tóate manile se intinsera spre elu, si nu se uri de felu in societatea loru. Bucatele erau foarte bune, er vinulu minunatu. Verisierele lui i se pareau mai fru- Aitului.