Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)
1879-01-28 / nr. 7
50 FAMILIA. necuvintezu sortea, ca — prin absintî’a fratelui Vasilie — mi-a datii rar’a fericire de a-ti putè face cunoscint ta. Zoe : Esti prea abundantu in complimente! E bine, domnul meu, eu te lasti singurii cu dl Bistritianu, ca se-i poti comunica acea causa importanta. (Merge câtra asia.) Flusturanu : Me rogu, dsiara, caus’a mea nu este atâtu de grabnica. Zoe : (Esindu.) Inse — precum spusesi — forte importanta. Ar fi dara pecatu se pîerdi macaru unu minutu. (Ese.) Scen’a IX. Vasilie si Barbu. Vasilie : Ei bine, s’audu acuma motivul venirii tale! Flusturanu : Frate Vasilie, eu vreu se me însorii. Vasilie : Sein. Mi-ai spus’acelu putinii de o suta de ori. Flusturanu : E bine, nu stii undeva atare partia buna ? Vasilie : Nu ine ocupu de asemene afaceri. Flusturanu : Ce dici la copilitî’a ast’a ? (Areta spre locul unde sied în Zoe.) Vasilie : Ce felu? Dar îtiplace? Flusturanu : Iuca nu sciu, dar tudata ti-oiu spu- | ne. Are parale ? Vasilie : Are. Flusturanu : Asia dara eu o adoru. Vasilie : Dieu ! De graba te-ai hotaritu ! Flusturanu : Oii! frate, daca e vorba de parale, nu esuezu eu nici unu momentu. Vasilie : Dar atunce tie nu nevesta, ei bani îti treba. Flusturanu : Nevesta cu bani. Vasilie : Sau mai bine : bani cu nevesta. Flusturanu : Cum vrei! In timpul mai nou aceste doue concepte simt asia de strânsu legate, încâtu nu se potu desparți. Ele au devenitui unicele doue puncte, cari formeza program’a tuturor însuratîeilor ... Va sedica, Zoe ar fi o partia buna ? Vasilie : Se pote. Flusturanu : Haid s’o petîmu dara ! Vasilie : Acuma ’ndata ? ]Flusturanu : Da. In cestiuni de-aceste nu-i iertata se întârdii, căci vine altul, si remâni cu buzele umflate . . . De când totu cauta eu o partia buna! Si tocmai acuma se stau pe gânduri când în urma găsii un’a ?! . . . Ilaid, haid, se vorbimu cu tata-seu ... Si cere-mi mân’a ei! Vasilie : Dar nici elu nici tet’a nu te cimnoscu încă ! Flusturanu : Ave-vor destulu timpu se me cunosca mai târdiu . . . Dar acuma, haid’, nu ’ntânliâ nici unu minutu! De voiu ave norocii, nu voiu uita nici de tine. Vasilie : Multiam. Dar nu vei avé. Flusturanu : Pentru ce ? Vasilie : Pentru câ ai vinitu târdiu. Zoe deja e logodita. f lusturanu : Lo—lo—Io—go—go- ditai? Ictame-su cadîntu din ceru ! I )ar pentru ce nu mi-ai spusu acést’a din capul locului ? . . . Logodita ? Si dara tocmai cu tine ? Te rogu, ada-ti aminte si de mine în dilele fericirii tale, si de vei audî undeva, recomandami si mie o partia buna ! Scen’a X. Totu aceia si Traianu. Traianu : Ve salutu cu bucuria, desi inim’a mea se ’nneca în suspine. Vasilie : Dar ce ti-i ? Traianu : Me consuma întristarea. Vasilie : Dara ti-a muritu cineva? Flusturanu : Daca a fost bogatu, nu te necasi! Bine-a facutu ca s’a dusu. Celu putini ti-a lasatu parale. Place-mi-ar se am si eu rude de-aceste! Cum asiu mai plânge la moartea lor! Asin versa siroie de lacremi — de bucuria. Traianu : Egoista ce esti! Afla dara, ca isvorul lacrimelor mele nu este o durere particulara, ci generala. Vasilie : Generala ! (Va urma.) IOSIFU VULCANU: Epigrame la Elena, i.epartatu de-a ta privire, Ardu de dorul teu nestinsu; Lângă tin’ me arde focul Celu de ochii tei aprinsu. Mai ’nainte fâra tine Nu stiam de ce traiescu ; Adi când te cunoscu pe tine, N’asîu mai vré sé me sfersîescn. Asîu trai, dar nu-mi dâ pace Gândul teu se odihnescu; Asîu muri, dar nu me lasa Dorul teu se me recescu. Acestu doru ne dice, draga, Câ ’mpreuna se traimu, Si câ unul fâra altul Ar cauta câ se murimu. II. Multi se născu, traiesu în lume, Fâr’ se scia de ce sânt, Si-apoi fâr’ se védia ceva, Moru, se stergu de pe pamentu. Ier la diu’a judecatii întrebați de Dumnedîeu, Deca i-au simtîtu marirea, S’au miratu de opul seu, Nu vor sei ce se-i respundîa, Câci nimicu ei n'au vedîutu, Nu vor sei nici chiar se-i spună Pentru ce i-au mai nascutu. Dar când m’a ’ntrebâ pe mine, Ce minuni am cunoscutu ? Voiu respunde cu mirare : Câ pe tine te-am vedîutu ! V. M. LAZARU. Anulu XV.