Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)
1880-07-24 / nr. 55
354 FAMILIA. — Și încă? ■— Nişte semine, pe cari le vom lamuri deplin. — Și încă ... pentru Dumnedeu ? . .. — Atâta-i totu ce pân’acuma ni stă la disposiţiune. — Şi pe aceste îţi întemeiezi dta acus’a înfricoşata? — Şi mai puţin decât atâta e de ajunsu, pentru ca se probămu o crima. — îti juru dtale, că ai pornita pe urma rea. — Dta ne vei spune totu, ce vei găsi necesariu pentru lămurirea acestei cause. — în închisore, nu-i așa? — dise ea cu surisu amaru. — Da, în închisore. — Stau la disposițiune. Judecătorul de instrucțiune însă cu toate aceste continuă a o întrebă, esaminându-o despre fiacare minutu al serei omorului. El împarte şi Ismérieei respunsurile simple ale familiei pescariului, din cari se vedea, că dn’a Morin a mersu târcjiu la ei, că parea trista şi adâncită în cugete, nu ceru bani, abia vorbi despre fiul lor, şi se departă de belata. Purtarea Temerieei la pescariul numai maria banuiel’a. Fără ’ndoiela putea se fia batetoru la ochi, că dn’a Morin, care cu ori ce pret nu doria se-și capete bani, nu grai despre acest’a nici unu cuvânta la famili’a pescariului, ci se departă iritata. Judecătorul de instrucțiune, din acést’a facil conclusiunea, că Ismérie atunce a cercetata famili’a pescarului, când s’a dusu la capela, și pentru acea i fu visit’a atât de scurta, pentru că or’a convenirii era aproape. De acuma totu interesul investigațiunii se concentra în convenirea lui Kenner cu Ismérie. Lacomia de bani a lui Keiffer eră cunoscuta de toti. Judecătorul de instrucțiune medita așa, că pretensiunile jidanului probabil minte erau atât de esagerate, că în urmarea acelora între Keiffer și Ismérie se escă cearta. Acesta se probă prin unu țerani, de dincolo de Rhone, care rentorcându-se cătra casa, audi din depărtare o convorbire forte animata. Ismerie fără ’ndoiela se află în cea mai mare iritațiune, și cu totu pretiul voiá se aiba banii, pe cari jidanul dera ierasi i-a ascunsu în pustnaru. Ea voiá se aiba cu totu pretiul acești bani!. . . acești bani, cu cari putea a-şi salva onóarea şi posiţiunea. După acéstea se escă între ei o lupta, şi eră forte cu putintia, că femei’a tinera, robusta şi tare învinse uşoru pe betrânul uşuraru. Uşurarul, pe care tiner’a femeia începu a-l sugrumă cu mânile-i vânjose, de siguru şi-a scosu cuțitul, se se apere pe sine și să-si mântuiesca portfeiul, care deja se află la Ismerie. El îsi înfipse cuțitul în peptul ei, dar împunsur’a omului de jumetate mortu nu mai putea să fia destul de tare, și femei’a ranița își înfipse convulsiv unghiele în gâtul ușurarului. în lupt’a înfricoșata cadura unul peste altul. Ușurarul eră sugrumata; Ismerie leșină în urmarea perderii de sânge. Când judecătorul de instrucțiune întregi astfel cele petrecute, nefericit’a femeia observă îngrozita pericolul situațiunii sale. — Stm perduta! — esclamă dâns’a desperata. Judecătorul de instrucțiune fu multiamitat cu resultatul, și din esclamațiunea desperata a Ismerieei pretinse esactitatea presupunerii sale. (Va urma.) Buziasu. (Buziasiu, — apa feruginoasa si cu putere binecuventatoare, — musica naționala, — damele se urescu din lips’a bărbaților, — Anna baiu, — nu e pentru români, — administratiunea maghiara n’a pututu maghiari spiritul oaspetilor, — dl Trefort are in gracia Buziasiul, — planu de inovatiuni grandiose, — damele române la baia. Aceasta renumita scalda din Banatu, situata pe unu sesu frumosu între Timișora și Lugosu, încungiurata de sate cu poporațiune în preponderanta româneasca, trebue să aiba pentru noi românii oarecare atragere, și să ne intereseze cu deosebire. Puterea vindecatoare a apei fântânelor din Buziasu este cunoscuta în toata Europa și recunoscuta de toate capacitățile medicale. Apa se ţine de cele feruginoase »par excellence* și o folosesc o individă (mai vârtos femeile) cari sufera de anemia (lipsa de sânge) cu resultatu brilianta. Se mai atribue acestor ape o putere antropogenica, ceea ce pe multe femei sterile le atrage la Buziaşu, cari nu arare ori sunt ţint’a glumelor şi umorului oaspetilor. Pentru distragere este bine îngrijita. Musica e represintata prin compani’a negrilor din Lugoşu cu vatavul Nica în frunte; aceştia joaca cele mai fruntaşe hore românesci în diferite locuri ale parcului de deminatî’a până sér’a. Unu salonu cu piano încă stă la disposiţiunea ospetilor; parcul mare și bine arangiatu, în timpul din urma provedutu cu Coridoare acoperite dela o ospetarîa până la alta și până la chioscu pentru timpu de plaia. Toate aceste stau la disposițiunea discreționara a publicului, şi — publicul de dame totuşi se plânge de urîtu! Cine ar putea sei caus’a acestei urițiuni? Acela care a fost odata la Buziaşu, şi care deşi dela însesi damele nu va audi puternicul şi în adeveru plausibilul motivu al urîtului, totuşi prea uşor îl va află — în persoanele bărbaților, cari lipsescu. O scalda pentru femei poate se aiba renumele de locu de cura, dar deca e deserta de barbati, cur’a e forte grea. în sér’a de Anna baiu se mai înmulțiră barbatii, dar aceia alta di au și plecata din Buziașu. A propos Anna baiu! închipuiti-ve o esposiție de toilette de moda cea mai noua din stofa cea mai grea anume pentru baia de ierna, puse pe figure svelte şi subţiri cu fetie palide, dar ochi schinteitori, cu priviri curioase şi oftatoare, aruncate asupra bărbaţilor, cari fără escepţiune sunt vâriti în fracu-lacu-dacu, o societate dansanta cu arangiatori betrâni, cu limba de conversare germano-magyara, împărţită în cast’al sângelui vânetui, a înnaltei aristocraţii (lucus a non lucendo) şi în aceea a pacinicilor oaspeti de băi, cu unu cuvânta unu baiu al oaspetilor din băi, cari în mare parte simt sârbi şi români, şi în sal’a balului totuşi nu se joaca nici sârbesce nici românesce — acesta este Anna balul în Buziaşu. Din acesta motivu de neconsiderarea limbei, şi din motivul luxului desînchiatu, nici o familia româna n’a participate la acesta balu, care nu se arangieza pentru distragerea ospeților de băi, ci pentru sburdarea spaților (!) din giuru. Toate câte au coloare oficioasa în băi simt unguresci, spiritul spontanii înse ce domnesce la poporaţiunea băilor este nemtîescu şi românescu, nemtîescu pentru că inteliginti’a din locu şi giuru e nemtiescu; românésca, pentru că mai întrâg’a poporațiune aparține românilor, și abiă afli vr’unu omu care să nu vorbesca limb’a nóastra. Statul are în deosebita grația acesta stabilimentu de băi. Dl Trefort ca ministru de culte e supremul șefu al băilor, încât aceste aparținu bunurilor erarial eclesiastice, şi el onoreza cu visit’a sa des Buziaşul, promiţând şi permiţândutotdauna inovaţiuni în stabilimentu. Unu planu de zidiri imposantu ce va costă peste o suta de mii sta Anul XVI.