Familia, 1885 (Anul 21, nr. 1-52)
1885-05-26 / nr. 21
242 Din a cerului iubire Intâlnindu-i ochii mei, Din acel moment indată Sufletu-mi ţi s’a ’nchinat, Şi ’ntr’o flacăre curată El se Scaldă şi se 'mbată, De amoru-ţi însetat. Ah ! şi tu, in astă vale De durere şi amor, Suferit-ai şi cu jale, Sângerând in asta cale, Dus ai crucea pe Calvar! Dar ca aurul pe care Focul viu l’a lămurit, Din cumplita încercare, Din a vieţii sbucimare, Mult mai vie ai eşit. Oh! dai sei ce fericire Aflu, stând ’naintea ta, Ascultând a ta vorbire, Scăldând in a ta privire Sufletu-mi, ardoarea sa ! Ce voiesci să faci din mine ? Ceva sunt in mâna ta ! Ah ! acum tremur de tine Și-mi die ,N'ar fi fost mai bine Să-ți ascund iubirea mea? Desvelind ce e in mine, Nu voiu perde raiul meu, Sânt estas, supremul bine, Care-l am când lângă tine Sorb ferice glasul teu ?* Depărtat din cale-ți, pre Ce să fac p’acest păment ? Viorica, fără sere, Fără rouă, curând mare Și se risipesce ’n vânt! Tu ce-ai indurat durere. Lasă-me să te ador, Lasă-mi sânta mângâiere De a te iubi ’n tăcere, Fericirea e ’n amor! 1884. Gr. H. Grandea. Marita. Taică! El me iubesce, și eu . . . Hagi-Pană (d’abia resuflând de furie.) Me inécá, me inécá! Jorj (luând o posa cavalereasca.) Sunt iubit, o iubesc ... .și ... o iau fără zestre. Hagi-Pană (revenindu-și in fire.) Cum ai spus? Jorj (cu un aer triumfător.) Fără zestre! (aparte.) Despre acest paragraf o să-i vorbească după instrucțiune la petite Marie. Hagi-Pană. Dar care . . . revoluția cum merge? Jorj. Par mon honneur, n’am fost şi nu voiu fi niciodată revoluţionar. (Aparte) Se înţelege de sine,, că pe cât timp voiu avèa bani sau cel puţin un locşor in budget. (Tare.) Agitaţiunile politice sdruncină comerciul . . . Hagi-Pană. Aşa este. Jorj. Ucid industria. Hagi-Pană. Așa este. Jorj. Ruineză creditul. Hagi-Pană. Aşa este. Jorj. Sdruncină, ucid, ruinăză . . . Hagi-Pană. Aşa este. Jorj. Comercial, industria, creditul . . . Hagi-Pană. Aşa, aşa . . . Dar fără zestre cum vei pute trăi cu nevesta ? Jorj (cu entusiasm.) Amore, laboré, voilà tout! Hagi-Pană. O moare la abure, ce-i asta? Nu te-am înțeles . . . Marița. Negreșit, taică, el nu vrea bani, ci pe mine. Jorj este prea cavaler, dar fără zestre nu mă mărit eu . . . Hagi-Pană. Ce? Tu? Marița. Eu, unică odraslă a lui Hagi-Pană, trebue să aduc o frumoasa zestre in casa bărbatului . . . Hagi-Pană (cu mirare) La pensionat mi te-ai inveţat tu cu alde astea? Jorj (aparte.) Repetă lecţiunile mele , merveille, Mariţa. Şi observă bine, tată, că nu numai venitul zestrei, nu ; căci in burgesie esistă un obiceiu stupid, o remăşiţă a timpurilor barbare, un antipod al civilisaţiunii, o pedecă a progresului, un semn de neîncredere selbatecă . . . Hagi-Pană (luând’o de umor şi ducând'o spre uşa din fund) O să-ţi dau eu antipod de neîncredere selbatecă ! Mariţa (continuând) Venitul fără capital este o monstruositate ! Un bărbat, căruia i se numeră numai venitul zestrei, e curat ca o moşie luată in arendă cu căştiuri . . . Hagi-Pană (deschidind uşa din fund şi impingind acolo pe Mariţa): O să vorbim noi mai pe urmă ! Mariţa (continuând) Un bărbat cum se cade se cumperă de veci . . . (Hagi-Pană închide uşa după Mariţa şi se intorce) SCENA X. Hagi-Pană și Jorj. Hagi-Pană. Unchiul dtale Kir-Mincu n’are copii. Jorj. Nullement! Eu sânt unicul moștenitor . . . Hagi-Pană. îi merge bine cu cârciuma . . . Jorj (cu aversiune) Nu cârciuma! Quelle expression ! Restaurant, tată hagiule ! Restaurant cu grădină . . . Café-chantant . . . Hagi-Pană. Dar mi se pare, că nu te prea are la stomach ? Jorj (cu importanță.) O neînțelegere momentană... I-am blessat tant soit peu amoarea proprie comme on dit . . . Hagi-Pană (cu mirare.) Ce-e-e? Ce i-ai făcut? Trei erai de la răsărit. — Comedie in 2 acte. — (Urmare.) SCENA IX. Hlagi-Pană, Jorj, Marita. Marita (intrând speriată.) Ce este ? . . . Ertă-l, taică ! Hagi-Pană (repedindu-se la densa): Şi tu vrei revoluţie? Jorj (sculându-se şi scuturându-şi graful de pe genunchi): Am avut nefericirea de a intrebuinţă o espresiune réu alésa, mai choisie. FAMILIA. Aul XK