Familia, 1889 (Anul 25, nr. 1-53)
1889-11-12 / nr. 46
Anul XXV. FAMILIA simt pe ambele părţi case incepând deja de lângă gară. Numai gara, magistratul, unele hotele şi puţine alte case au câte doue etaje, celelalte vise, deşi cu un rend numai, dar sunt frumuşele, cu ogrăzi curate şi cele de pe la marginea oraşului cu grădini ori grădiniţe cultivate, incât intrec in acesta privinţă pe mult superiorul nostru Iaşi, unde pământul are, pe semne, mai puţină valoare. Străzile in Struj sunt de prund (Schotter), dar bine ingrijite şi câteva trotoaruri sunt pavelate cu lespecji de petru. Un râu mititel curge prin oraş, cr apa de băut vedeam că se lua din unele fântâni publice din piaţ făcute cu smârcuri. Patru biserici am observat, va săibă a decea parte din câte are Iaşii. Oraşul e pe şes şi numai departe spre a mă(ădi şi apus se văd şi munţi. Aruncându-mi ochii pe o inscripţie de la o casă elegantă, cetii: »Salon de gimnastică« şi am remas încântat de o asemene instituţiune favorabilă sănătăţii. Şi in Iaşi esista o societate de gimnastică, dar membrii ei sünt germani şi de alte naţionalităţi neromâne. Inscripţiile firmelor din Stryj sünt polonese şi in parte şi germane, rutene ba şi ovreeşci. Pe o piaţă mai mare şi mai laterală a oraşului observai multă lume adunată la târg, se vede că dumineca se ţine aci târgul săptămânal şi ca să pot observa şi eu ună altă, trecui pe acolo. Ţăranii portă toţi căciulă negru de miel sau imitaţie adecă făcută la fabrică de pânză întreţesută cu păr ca de miel, apoi cojoc sau şubă, er pe deasupra acestora o haină de pânză grasa ce se poate spălă, şi care ţi se pare ca o faţă a cojocului sau şubei. Astfel şi acelea remân curate şi feţele se pot spălă mai des, şi ţăranii apar forte curăţei in acest costum. Tot asemene faţă de pânză grosă îmbracă şi femeile şi fetele, numai că la ele sunt şi mai lungi decât pân la genunchi. Peste cojoc şi peste faţa lui, se incing apoi ţăranii cu un fel de brâu ori cârpă resucită lungă, cojocul are guler larg de ajunge pe umăr, pept şi spate, tot din piele negru ca căciula. Toţi portă cisme, incât numai cu greu putui vedea că portă şi pantaloni, deoarece cojocul ajunge peste cisme. Pe străini se vede că-i respectéz, că prin oraş mulţi îmi dau bunăziua. Femeile portă şubă, fuste de cit şi deasupra pânză albă, croită bine, potrivit. Pe cap cârpă roşie. Fetele sunt fără şubă, or haina de pânză e frumos călcată cu încreţituri dela brâu in jos. La gât au mărgele de o coloare roşie forte urâtă, se vede că sânt de un fel de lut, ce nu se poate boi mai bine. Partea femeiesca portă botine. Intre ţărani am vălut şi unul cu opinci. Boii erau mai toţi de Şvaiţ, carăle sau trăsurile lungi, caii forte mititei. Locuitorii din contră cam neciopliţi; nici măcar fete ţărănesci delicate nu vei fi. De pe o fereasta îmi venia melodia »Un fecior tiner, frumos la faţă« cântată pe un piano, er la o menajerie cânta sau mai bine dis hodorogia un Werckl »Valurile Dunării,* suprinderi nu prea plăcute! Sera in sala-restaurant de la gară era musica lăcătuşilor şi cântă funcţionarilor gării, ceea ce se întâmplă de 2 ori pe lună. In Stryj sunt la 500 de lăcătuşi, pentru că aci se află atelierul de maşine al statului. Cei ce cu vocaţiune musicală alcătuesc aşa numita »bandă a gării«, or ceialalţi fac pe pompieri la caşuri de trebuinţă. Aci mi-a venit in minte şcola de meserii din Iaşi cu gimnastica şi musica ei ca studii secundare. La festivitatea regală din Iaşi, banda acestei şcoli a manifestat destul de bine ceea ce-i in stare. Astfel deci bănățenii intreba pe moldoveni, când vor avea coruri vocale ca ei, aceștia îi pot intreba când vor avea meseriașii lor bande ca ei! Dr. G. Crăinicean, Monumentul lui Eminescu. Primim următorul apel: București, 20/1 octombre 1889. Domnule, Mormântul lui Eminescu are trebuinţă de un monument de petru, incungiurat de grilaj şi de plantaţii, care să însemneze locul ultimului răpaos al marelui poet naţional. Pentru acest scop s’a format in Bucureşci un comitet, compus din dnii Teodor G. Rosetti, N. Mandrea, I. C. Negruzzi, dr. Neagoe, I. L. Caragiale, A. Ghibici- Rîvnean, M. Brănean, N. Săvean şi Titu Maiorescu, care a hotărît să deschidă liste de subscriere de câte 50 bani de personă (in Austria 20 cr.) Eminescu este poetul tinerimii române de astăzji, mai ales dar tinerimii, şcolarilor şi studenţilor, se cuvine să li se dea prilegiul şi putinţa de a contribui la acest ultim omagiu adus lui Eminescu. Ne permitem a ve trimite şi dvastre in alăturare cinci liste de subscrieri şi ve rugăm să binevoiţi a inainta produsul lor la adresa dlui A. Chibici- Rîvnean (Bucuresci, str. Esculap, 5 bis) Doritorii de a mai primi liste vor binevoi să se adreseze la subsemnatul. Primiţi, domnule, încredinţarea deosebitei noastre stime. Comitetul: A. Chibici-Rîvnean. Publicând acestea, facem şi noi apel la zelul cetitoarelor şi cetitorilor acestei loi, care a introdus pe Eminescu in literatura română, să contribue pentru monumentul regretatului poet orice sume, pe care cu plâcere le vom inainta la locul competent. Redact. »Familiei.* * Sărutarea din urmă. — Vedi ilustraţiunea din nr. acesta. — Nenorocire! ... Multe nenorociri se pot întâmpla ’n lume. Tu se dorâ nici una nu este atât de grozavă ca naufragiul. De foc te poţi apără, de esundare poţi fugi, dar naufragiul in mijlocul mării late este o nenorocire fără mântuinţă. Martea e sigură. Ilustraţiunea din nr. acesta infăţoşază un asemenea moment grozav. Viscolul infricoşat a nimicit vasul colosal. Nenorociţii călători se află în gura morţii. Şi când pericolul te găseşte singur, mai suporţi izbirea; dar când aceea atinge şi alta fiinţă, pe care o iubeşti, care ţi-i mai scumpă decât viaţa, durerea îţi pare şi mai zdrobitoare. Şi o părechie tineră a călătorit pe vaporul isbit de valuri. Abia s’a cununat. Asta le eră călătoria nupţială. Erau fericiţi, cum nu se poate spune. Dar étá valurile se ’nfurieză, lovesc cu vehemenţă vaporul, îl nimicesc şi produc un naufragiu. Ca scos din minte sare el după dânsa ’n valuri, s’o mântuăscă, dar e târdiu . . . abia o mai poate ajunge . .. 37 549