Familia, 1897 (Anul 33, nr. 1-52)
1897-10-26 / nr. 43
Numerul 43. Qi?adea~rnape 26 octompe (7 rod.) 1897. Anul XXXIII. Ese dumineca. Abonament pe an 8 fi., pe ‘/a dean 4 fi., pe trei luni 2 fi. Pentru România pe an 20 lei. Psichologie e ste în firea omului o părticică revolu- ţionară. Mică şi ne*însemnată la aparinţă, mare înseşi puternică de câteori se validitează, ea trece marginile răstrînse ale actualităţii, şi dincolo de aceste margini ea află un teren vast şi amăgitor, o câmpie cu flori de ilusii, cu atmosferă de visuri. Şi firea omului tinde într’una spre acest paradis al necunoscutului, la a cărui porţi stă de pază o simplă inscripţie : „Intrarea nu e permisă“. Nu e permisă ? Doar tocmai asta ne face să ne întrebăm oare pentru ce nu-i permisă ? Tocmai asta dă farmecul şi atragerea necunoscutului. Nu e vorbă aici de legile moralităţii, ci despre tendinţa continuă a spiritului omenesc peste toate stavilele ce ce i se împun, care îţi presintă mai frumoaseCasa in care s’a născut Iancu, şi mai ideale toate lucrurile, cari nu sânt ale tale — şi cari nici nu vor fi. O vecînică dovadă aceasta, că omul e o mărginire a nemărginitului, o mărginire, ce tinde în nemărginit. * Cele doue fete priviau zimbitoare de la geam lumea de pe stradă. E aşa de plăcut să stai la geam, să priveşti de sus mulţimea de oameni, să simţeşti mulţămirea privirilor aruncate pe furiş, şi să-ţi pleci graţioasă capul, resalutând vr’un cunoscut! Şi ochii celor două fete străluciau de lumina aceluiaş foc tâner, cu aceeaş espresiune de tinereţe şi de fericire, încât vedlându-le ai fi crezut că-s surori. Şi cu toate aceste nu erau surori; erau prietene. Cât de bine îşi petreceau ele singure, când făceau haz de vr’un trecător, care remânea prea mult cu ochii la geam, sau de altul mai ambițios, care voia să-și dea aerul, că nu le-a veslut. 43