Federatiunea, ianuarie 1871 (Anul 4, nr. 1-7)
1871-01-13 / nr. 1
Pre candu era sie ni inchiaiămu raportulu nostru, firulu eleetricu ni aduse urmatoria scrie d’in Bordeaux datata d’in 12. ian : „Unu telegramu alu generalului Chancy d’in Le Mans, de la 12 i. c., noptea, comunica : Asta-di avu locu la Le Mans una lupta, Inimiculu ne atacă pre intrega lini’a generalulu Jaureguiberg se tienii cu tarla pre tiermurulu dreptu alu fluviului Huisne ; generalulu Colonis se luptă cu inversiunare, siese pre pre siesulu Acours ; generalulu Gougeard manifestă energia mare ; truppele bretanice contribuira in modu poternicu la sustienerea pusetiuniloru importante de la Change ; generalulu Jouffroy si tienh pusetiunile pre langa tota obosel’a truppeloru si in butulu toturoru incordăriloru inimicului ; divisiunea Roquebrune resistă cu tarla pre drumulu Parigne ; petrecemu preste nopte in pusetiunile nostre afara de Tuilerie, care pusetiune fu luata de inimicu la murgitulu serei, inse s’au facutu des pusetiuni pentru reocuparea ei. Numerulu prisonieriloru nu e inca cunoscutu numerulu totalu alu poteriloru ingagiate se specifica la 180.000 fetiori; lupt’a se termină numai noptea ; perderile nostre, sunt considerabile ; duci coloneii fure răniţi ; perderile inimicului sunt si mai mari. — Mane se ascepta unu atacu noua. 3 Romanii si Constitutiunile Transilvaniei. Optu-spre-diece secle de ca du coloni’a divului Traianu sta viua cu limb’a si dreptulu seu pre ruinele Daciei lui Decebalu; optu-spre-diece secle de esistentia i confirma titlulu neprescriptibilu la pamentulu ce de atâte secle fara intrerumpere lu posiede, lu locuiesce. Acésta coloni’a uitata adeseori, asuprita mai neîntrerupta, calcata de multe ori , este poporulu romanu, care de la pacea de Carlovitin, mai bine de uriu seclu si diumetate, de candu imperatulu Leopoldu a devenitu domnu asupr’a Transilvaniei — si pana asia-di, a remasu totu-de-un’a celu maicredintiosu tronului si dinastiei. Acestu popor desconsiderata in trecutu, maltratatu de inimicii interni, asupritu in tote si preste totu — nu se mai pote in viitoriu si chiaru asta-di a nu mai fi bagatu in sema, fara ca stabilitatea tronului se nu se clatine, si fara ca consolidarea monarchiei se nu fia amenintiata — nu de elu, ci chiaru de aceia cari lu desconsidera. Poporulu romanu, națiunea lor saua, liebe restituita in tote drepturile publico-politice in tier’a ce o locuiesce si care prin urmare este a ei. A decide asupr’a acestei cestiuni, insemneaza a decide despre sortea nu numai a romaniloru ci si acelor popore cari in numera cu multu mai micii decâtu ei, dar’ intre ei locuiescu, insemneza a decide despre sortea patriei loru , despre Transilvani’a. Romanii, după dreptu si lege chiaru, au asemeni drepturi politice ca si ungro-secuii, ca si sasii in Transilvani’a; ei inse, via facti, sunt esclusi de la usulu acelora drepturi; ei trebe restituiti in drepturile loru. Se incercamu a proba acest’a d’in istoria, d’in institutiunile tierei, d’in lege. I. Siepte sece inainte de venirea unguriloru, romanii prin tote fatalitatile acelora timpuri, si pre langa tote incursiunile barbariloru, au sciutu se remana domni stapanitori, ai pamentariii, ce bradulu loru, învingerile gloriose ale lui Traianu, le-a datu. Dar’ nu ne vomu ocupa cu acésta parte a istoriei, nu vomu lasa drepturile romaniloru numai pre acésta parte a titlului lor la tiér’a ce o locuescu, la drepturile ce li se cuvinu , nici nu ne vomu provocă la titlulu loru de esistentia neîntrerupta de atunci si pana asta di. Vomu demonstra numai ca romanii, de jure si de lege chiaru si de la venirea unguriloru si de la colonisarea sasiloru in Transilvania, au si trebe se aiba atâta cu cei a câtu si cu acestia drepturi egali politice si natiunali. Celu mai vechiu istoricu ungurescu, Anonymus Belae regis notarius, dice in istori’a sa, ca la venirea unguriloru in Transilvani’a, pe la a. 890., romanii erau cari locuiau acésta tiera, si si-aveau principele loru propriu, care cadiendu in bataia cu Tuhutum, ducele unguriloru, si ei, romanii vediendu mortea principelui loru, d’in buna voia dextram dantes, si-au alesu domnu pre Tuhutum. Eca unu pactu, pactum conventual, intre romani si unguri, prin care romanii departe de a abdice seu a si perde, ei au impartîtu drepturile loru cu ungurii. Privilegiulu regelui Andreiu II. dela a. 1224., care sasii lu esplica numai in partea loru, nu pote a nu se aplică si la romanii d’in fundulu regescu. Cuvintele privilegiului areta destulu de clara, ca acelua nu privesce numai pre sasi, ci pre toti locuitorii „a Varos usque Barolt, terra siculorum, terra Sebus et Daros“, cari locuitori nu erau altii decâtu romani, si cu acestia, dice privilegiulu, cu sasii „unus sit populus“, adeca sasii se aiba asemene drepturi ca si romanii; si mai multu, acelu privilegiu nu da sasiloru numai drepturi politice asemene cu romanii, ci si usulu paduriloru acestoru a — Sylvam Blaccorum — lu da comuuu cu sasii — usus comunes exercendo. Éca uuu actu, care confirma drepturile publico-politice ale romaniloru d’in asiă numitulu fundu regescu in Transilvania. Istoriculu Pray, in Disertatiunea sa istorico-critica, produce uuu documenta autentica dela Conventulu S. B. Mariae Virginis d’in Colos-Monostru d’in a. 1437., in care „Universitas regrricolarum Hungarorum et Valachorum“ se provoca la unu instrumentu alu regelui S. Stefanu, in care se tracteaza despre immunitatile loru comune. Este de insemnatu aci ca in Ungaria si Transilvania, espresiuniie „Universitas,“ „regnicolae“ se aplicau numai la poporele cari aveau esistentia politica, si cari erau compuse d’in individi cu esistentia civile, si acestia erau nobilii si cetatianii, cari formau staturile tierei. Documentulu produsu de Prag si care l-amu citatu mai insusu, areta dar’, cu romanii pe la a. 1437, se numerau intre „regnicolarum Universitas“ ca si ungurii, si cu ei cu acestia anca pre timpulu lui Stefanu I, rege, aveau asemeni immunitati. Cu romanii au avutu asemeni drepturi cu ungurii si cu sasii, si cu ei, romanii, au fostu in usulu comuuu alu acelora drepturi, o dovedesce anca si acea impregiurare, ca o multime de barbati din sinulu natiunei romane, au fostu in cele mai inalte deregatorie ale tierei, precum si in comitate si in fondulu regescu. Ionu Corvinu Huniade a fostu la a. 1441. Voivodu alu Transilvaniei. Mateiu Olahus, a fostu pre la a. 1550. jude regescu in Orestie.. — Fratele acestui din urma, Nicolaus Olahus, care singura dice in scrisorile sale câ este romanu, a fostu cancelariu de curte la imperatulu Eerdinandu I. Era Mathia Corvinu, fiiulu lui Ioan Corvinu, a fostu rege alu Ungariei. Cumcâ acestia au fostu de stirpe romana, asta-di cine se mai indoiesce ? Cum poteau romanii se ocupe posturi atâtu de inalte in tier’a, daca naţiunea romana n’avea asemeni drepturi cu celelalte naţiuni ? Dar’ cum naţiunea romana ca atare cu incetulu cu incetulu si via facti a fostu scosa d’iu usulu a tote drepturile politice in tier’a sa ? D’in vechime, afara de privilegiulu andreauu si afara de documentulu memoratu de Pray, abié ne-a mai remasu vre-uou actu publicu, celu putienu la dreptulu publicu alu Transilvaniei nu se afla nici unulu, care sa mai pomenesca despre „Universitas“ seu „veguieolae Valachorum.“ De pre la anulu 1344, acum, incepuse a se folosi espresiunea „Nobiles“, sub care se presupune ca se intielege „Universitas regnicolarum Hungarorum et Valachorum.“ Astreuu intr unu documentu de la a. 1344., pre care lu produce Szereday in „Serie Episcoporum Transilvaniae“, se dice : „Reguicolae Nobiles, Sipuli et Saxones.“ Chiaru si in documentulu fatalei uniuni de la a. 1437, se dice : „Barones Nobiles, nec non Saxones potiores septem sedium saxonicalium et sicui. Aci, prin acesta uniune, baronii nobili fia fi fostu numai unguri seu si romani, saxoni potiori si secuii, s’au pusu facie in facie cu naţiunea, cu corpulu natiunei loru in specie, si facie cu naţiunea romana preste totu. Feudalismulu a juratu morte democraţiei, si ştergerea drepturiloru omenesci. Nu incape indoiela, câ intre „barones nobiles“ erau si romani ; documenta pentru acéstea este jurstarea, câ până in du’a de asta di se afla o multime de nobili de origine romana. Aceia vnse chiaru prin conjuratiunea de la a. 1437, s’au ruptu de câtra corpulu natiunei, care in cea mai mare parte nu se tieneă de class’a „barouiloru liberi.“ Se insemnâmu aci, ca ungurii putieni la numera mai toti erau nobili, prin urmare nobilii romani rupti de corpulu natiunei, naturalmente s’au alaturatu langa aceia, cu cari si altmintere erau de conditiune egale politica, si le-a primitu mai in urma si limb’a, si obiceiurile ba chiaru si religiunea. Amu poteă se numimu aei familie intrege, cari si asta di traiescu si sunt de origine romana, dar’ cari mai alesu cu introducerea religiunei reformate in seclulu XVI., lasandu-si religiunea romana orientale, si trecandu la cea reformata, au uitata de originea loru si s’au făcutu unguri. Nu le vomu numi inse, pentru ca putienu nu mai pote folosi numele loru ; vomu trece preste ele, precum ele, negandu-si sângele, au trecutu la sânge strainu. Se urmâmu mai departe firulu istoricu. (Va urmă.) Se distribuie raportulu ministrului de culte, relativu la starea instructiunei publice in scolele poporale si mediocre. După aceea camera verifica definitivu alegerea deputatiloru : Iuliu Farkas, Ma esi mi li ami F ak, c. Iuliu Szapáry si b. Alessiu Bá n ff y. — Deputatulu Iosifu Hosszú si depune mandatulu de deputatu, fiindu numita oficialii la curtea de comtabilitate. — Se ordineza alegere noua in cerculu respectiva. — In fine, se presinta mai multe petitiuni, cari se transmita comissiunei petitionarie. Ioana Kiss adreseza ministrului pentru aperarea tierei urmatori’a interpellatiune: Dupa ce in Pest’a si in alte juredictiuni se iau mesure pentru asentare, fara ca contingentulu de recrute se fia votata in modu legalu, întreba pre ministrulu pentru aperarea tierei 1) daca are cunosciiutia despre aceste mesure ale juredictiuniloru, si 2) daca acelea se referescu la asseutarea din au. 1871, nevotata inca ? __ Se va comunică ministrului concerninte. Iul. Schvarcz presinta unu projectu de conclusu, relativu la infiintiarea unui consiliu de stătu in Ungaria. Se va tipări si distribui. Colom. Széli prestata raportulu comissiunei financiarie relativu la bugetulu de pre anulu 1871 , după aceea relateza despre bugetele speciale ale ministerieloru, pentru aperarea tierei, justiţiei, cultului, financieloru, despre alu ministeriului langa person’a Majestatii Sale, alu ministeriului croatu-slavonu si despre alu ministrului-presiedinte. — Raporturile se voru tipări si distribui. Ministrulu justiţiei, Balt. Horváth, pune pre biuroulu camerei proiectele de legi despre conventiunile de stata, inchiriate cu Franci’a, Itali’a, Norvegi’a si Suedi’a cu privire la estradarea reciproca a criminalistiloru. — Se voru tipări si tramite la secţiuni. Ne mai fiindu neci uuu objectu la ordinea dîtei, presiedintele invita camer’a a tramite la secţiuni projectulu de lege despre assentarea d’in 1871 spre deliberare câta mai urginta. — Se decide. Siedinti’a se inchiaia la l3/4 ora d. m. Camer’a representantiioru Ungariei. S i e d i n t i’a de la 10. ian., 1871. Presiedintele Paulu Somssich deschide siedinti’a de asta di a camerei representantiioru la 11 ore a. m. -- Pre bancele ministeriali: c. Iul. Andrássy, c. Georgiu Festetics, Stef. Gorove, Balt. Horváth si los. Szlávy. După bineventarea deputatiloru, presiedintele pune pre biuroulu camerei unu registru despre interpellatiunile, propunerile si proiectele de legi, presintate in lun’a lui decemvre, si trecute nedeliberate in agendele d’in lun’a lui ianuariu. — Se va tipări si distribui. S i e d i n t i’a de la 12. i a n. Iu siedinti’a de astadi a camerei representantiioru, după autenticarea procesului verbalu alu siedintiei trecute, si după presintarea mai multora petitiuni, cari se transmita comissiunei petitionarie, presiedintele comunica, ca raporturile comissiunei financiarie despre bugetele ministerieloru de interne si comerciu, alu miaistrului-presiedinte, alu ministrului langa person’a Majestatii Sale si alu ministeriului croatu-slavonu se voru distribui in siedinti’a de sambeta (14. ian.), era bugetele ministerieloru de finaneie si justitîa, precum si bugetulu provisoriului fiumanu se voru imparti martia si mercuri’a venitoria. Mai departe, presiedintele aduce la cunosciinti’a camerei, ca in siedinti’a de mane (13. ian.) se va ceti raportata despre legea de assentare ; era după siedinti’a plenaria, camer’a va trece in secţiuni pentru a deliberă proiectele de legi despre aperarea tierei. Intre ace’a se va tipări raportulu despre legea de assentare, se va distribui si pune la ordinea dîtei in siedinti’a de luni (16. iun.) ; si apoi se voru începe desbaterile asupr’a bugetului. Propunerile presiedintelui fure primite cu indestulire d’in partea camerei. Maresialulu Prim. Don Juan Prim, conte de Reus si marquis de Los Castillejos, maresialu si ministru-presiedinte, s’a nascutu in 6. decemvre 1814 in Reus, in Cataloni’a, unde tata-seu se află ca oficierii in garnisona, Elu studia drepturile; dupace a erupta inse resbelulu civilu, la urm’a mortei lui Ferdinandu VII, trecu in partea cristina-istiloru (numiti astufeliu de la numele reginei Cristin’a, mam’a Isabellei), intra in armata, se lupta cu mare bravura si norocu contr’a carlistiloru, si se rădică inca in an. 1837 pana la gradulu de coloneta. Elu se tieneă departit’a progresistiloru, dupa ce inse Espartero făcu, in 10. octomvre 1840, pre regent’a Cristin’a se abdice si, dupa ce cortesii lu alesera, pre d’insulu de regente, in 8 mata 1841, Prim trecu in partea opusetiunei, deorace Espartero, in contr’a vointiei progresistiloru, tieneă striusu la constitutiunea d’in 1834. In urm’a rescolii din Barcelona, d’in decemvre 1842, Prim fugi in Franci’a, si de aici pregăti una revolutiune noua in favorulu Cristinei. Nu multa după acést’a fu alesu deputatu in Bircelon’a, si astu-feliu, intorcandu-se in patria, se folosi de aceasta pusetiune pentru a mediu-loci una unire intre progresisti si moderați. In urm’a rescolei d’in provinciele Cataloni’a, Aragoni’a si Andalusi’a, se forma unu guvernu provisoriu (in care se află si Serrano), si Espartero fugi, in 22. iuliu 1843, in Angli’a, er’ Primiu numita generata si conte de Beus, dreptu resplata pentru succesele activitatii sale. Intr’ace’a, cascigandusi partita moderatiloru preponderantia in guvernu, stang’a estrema, carea inca se tienea de partit’a progresistiloru, făcu una rescola in Cataloni’a in contr’a guvernului. Prim fu tramisu de guvernu sa sugrume acesta rescola; după una lupta de unu anu inse, Prim recunoscu calea gresîta pre care a apucata, si si depuse comand’a. — Iu au. 1844 fă prinsu si judecata la inchisore de siese ani d’in caus’a unora comploturi. După una diumetate de anu fu inse agratîata, si apoi mai tardîu fu numita locutienetoriu pre in