Federatiunea, martie 1871 (Anul 4, nr. 19-31)
1871-03-01 / nr. 19
JPest’a, Mercuri, 1 martiu, 17 februaria, 1871. nir. 19 485. Anulu alu patrulea MDCCCLXXL Locuinti’a Redactorului si ‘ ranceiari’a Redactiunile in ^trat’a tragatoriului [Lo veszutoza], Nr 6. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decâtu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialu si economicu. Va est Mercuria, Vineria si Dominec’a. Fredulu de Prenumeratifune: Pre trei lune . . . 8 fl. v. a- Pre siese lune. . . 6 * „ „ Pre anulu intregu ■ 12 „ ” „ Pentru Stomani’n : pre a- intregu 30 or. = 30 Lei n „ 6 lune 16 „ = 16 „ ,, ” 3 ~ 8 „ 1 8 „ „ Pentru Inscrtiuni : 10 or. de linia, si 30 or. tacs’a timbrare pentru fresce-care publicatiune separata. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or- Pest’a, 28. fauru, 1871. Pacea e inchiriata. Soirile electrice de la Versali’a si Bordeaux nu mai lasa neci una indoela despre acestea. Remane ca Adunarea nationale se ratifice pacea. Mari greutati sunt inca a se devinge, multa abnegatiune se cere de la representantii natiunii, pentru ca impertinentulu si arrogantele invingatoriu sdle se storca plina la ultim’a picătură, folosele invingerii salle, dar’ cu tote acestea Franci’a, avendu neaperata trebuintia de a si reculege poterile salle celle scadiute, este silita a se suppune logicei irreconciliabile a fapteloru. Despre conditiunile păcii, — cessiune territoriale si bani, — curgu atâte versiuni, câtu este cu multu mai consultu se asceptemu publicatiunea preliminarieloru, decâtu se ni mai lukru ostenel’a de a registra tote câte se vorbescu in asta privintia, căci acelle sciri sunt atâtu de nesecure câtu mane am fi nevoiți a le rectified. Mai relle, decâtu grellele conditiuni de pace, ni se păru a fi semnele ce se ivescu, inca de pre acum’a, in sinulu Adunării nationale. Ne tememu ca jun’a republica, carea au restituitu si conservatu onorea Franciei, nu va avea lunga viétia. — Monarchist», vediendu resuitatulu alegeriloru, mai alesu in collegiele electorali alle tierraniloru, cu totulu favorabile regimului monarchu, prin tota silinţi’a de a face propaganda pentru caus’a loru. Se scrie, ca ambele fracţiuni, Orleanisti si legitimisti, ar’ fi inchiatu coalitiunea intre sine. Partitulu legitimistiloru numera in Bordeaux 150 deputati, cari voru suirea pre tronu a contelui de Chambord (Siamboru) si s’ar’ fi intielesu in asta privintia cu Orleanistii, astfelu, ca contele de Paris (allu doile pretendentu) se devină principe de corona. — De alta parte se vorbesce ck Orleanistii ar’ vre mai bucurosu si lucra, ca ducele de Aumale se reessa presiedinte allu guvernului, — cellelalte ar’ urmâ apoi. Noi credemu ca actual’a Adunare nationale nu se va pronunciâ asupr’a formei regimului, ci ck după pace, guvernulu actuale va ordină alte allegeri si nou’a camera va avé a decide asupr’a cestiunii : republica au monarcia ? Daca asta di monarci’a are partesani numerosi, apoi de securu in nou’a Adunare nat. alesa prin influinti’a guvernului actuale, va avéa si mai multi. Ori cum va decide Adunarea nationale, ne vomu plecă înaintea vointiei suverane a poporului francesu, dar’ câtu pentru noi, am dori ca asta data republic’a se prindia radecine afunde, pentru că după convicţiunile nostre numai republic’a pote regenera Franci’a, numai prin ea pote reocupă loculu ce l’a avutu, numai prin ea va portă innaltu flamur’a progressului si a libertătii. Presentîrile nostre ne făcu a ne teme că Franci’a, restaurandu monarc’a, va cadé mai adâncu, éra sement’a teutonica se va innaltiu cu atâtu mai multu cu câtu va sol intrenăriarismulu reinviatu prin successulu neasceptatu alu armeloru, ba vediendu ce este pedeca progressului, lu va sol si delatură. Sement’a germana are tote elementele spre a deveni cea d’antâiu in Europ’a, ceea ce sunt asta-di statele unite in Americ’a. Atunci ras’a teutonica va prevalé rasei latine. Dorimu contrariulu, domnul că ras’a latina se stee ca si in trecutu la innaltîmea missiunii salle umanitarie, civilisatrice si de libertate. Alegerile pentru antâiulu parlamenti, allu imperiului nemtiescu sunt fipsate pentru vineria viitoria (3 Martiu). Preoccupatiunile resbellului, allu caruia finitu nu mai pucinu lu doresce Grermani’a victoriosa, că Franci’a devinsa, si previsiunile unei paci, carea va redă noului imperiu cea mai mare parte a impoporatiunii salle barbatesci, esplica de ajunsu lips’a agitatiuniloru electorali, carea passiună, alta data, opiniunea publica. Multa mișcare, multe programme dar’ lupt’a lipsesce. Organele guverniale voru unu parlamentu, care se ajute pre Tiarulu si pre primulu consiliariu allu seu, Bismarcu, a realisă unitatea nemtiesca si a face se prosperedie fruptele invingeriloru nemtiesci. Dinartele conservatorie recumenda a nu se alege bărbați parlamentari, pentru ca se nu slabesca poteca regatului (Tratatului) caruia Prussia si Grermani’a detoresu marimea loru actuale. Partitulu liberalu inca vre unitatea nationale, dar’ unitatea cu libertate si cu liber’a desvoltare a institutiuniloru constitutionali. Progressisti si democratii inca au programmulu loru prin carele dovedescu ce s’a cam desametîtu de betî’a, care după ultimele evineminte, turnase tote capetele. In fine ultramuntanii facundu mai pucina sfara dar’ lucrandu preste totu in intielegere, voru a esploată nou’a stare a lucuriloru in folosulu tendintieloru salle esclusive si intolerante. Adunarea carea va essî d’in alegerile actuali, va ave unu caracteru complessu, carele cu anevoia se pote precisă de acum. Care partitu va ajunge la majoritate ? Nu se pote sci, dar’ este prea invederatu ca in momentulu reintornirii regelui-tiaru si a ostiriloru victoriose, sentiementulu patrioticu forte impregnate saturatu de idei militari imperiali, va predomni in prima perioda a sessiunii. Marile cestiuni, cari voru semnă mai tare osebirea partiteloru si voru provocă lupt’a parlamentaria, voru veni ceva si mai tardîu. Senatulu imp, de Vienn’a dede noului ministerul a intielege ce dinsulu, ce parlamentu constitutionale, vre si scie a remane domnulu situatiunii. Partitulu nemtiescu supra numitu constitutionale, face multa sfara. Vomu vedé ce va poté scote la caile, consolidare au dissolutiune mai mare. D’in Rom’a se scrie ca plecarea Ponteficelui este lucru decisu. Belgiulu ar’ fi, precum se dice, pamentulu juruintiei, dar’ dîca ori unde va alergă a dou’a Roma nu va gasi pre faci’a pamentului. Camerele României lu credia mereu. Numai de al’ lucră cu results is mai pipăite decâtu plna acum, căci după atâtea sessiuni sterpe, am dori se vedemu urmandu cea maniosa, pentru că sé ni se intaresca credinti’a. Ceva de lipsa pentru popom. Ckrtile funduarie in marele principatu Transilvania se lucra preste totu locuiu cu energia mare, si cum ck dora introducerea ckrtiloru funduarie la noi nu ar’ fi de lipsa cine pote negă ? ck ci firesce spre radicarea bunei stiri in economia ni trebue se avemu creditu , asie dara prin introducerea cărtiloru funduarie nu numai se va rădică creditulu, ci scopulu principalu a fi, se ni cascigrmu si capitale mai usioru, cu si pre langa interese mai moderate, de câtu adi si pana acum. La tote acestea susu citate inse, mai inainte trebue se avemu garanție, si aceascea se va potea intemplă numai in modulu urmatoriu : a) daca vomu avea una justitîa buna, (de nu Domne R, !) care se se ingrijesca de sustienerea binelui poporului ; b) una conscriere reala a posesiuniloru nostre, si c) daca conscrierea posesiuniloru nostre va fi corecta si bine-condusa in cartea funduaria asié ca fia cine se scia ce este a dinsului, si ce este a altuia, caci altcum conducerea cartiloru funduarie ar’ fi nulla, daca vechiele acatieture intre parti nu s’aru desface acum cu aceasta ocasiune, prin care totu-odata apoi si procesele celea numerose si grave au de a incetă. Ei dara citatele mele aci aduse nu sunt destulle pentru poporu, caci poporului, ca se precepa cuventulu „Cartea funduaria“ si altele, ieste, ba chiaru i ar’ fi fostu de multu de lipsa se i se pregatesca opurele cu esemple pipăite bine, d’in cari se pota culege insemnetatea lucrului si in asemene impregiurari, candu i s’ar’ dă ocasiune se se scia folosi, dar’, dorere, pana acum’a d’intre barbatii nostri nimenea nu s’a aflatu se pasiesca cu ceva la lumina — pre candu barbati de alta națiune traducu pre Întrecute procedur’a de pre limb’a magiara in jlimb’a germana, si pregatescu pentru ai loru feliurite carti sub feliurite titluri, etc.*) de care mai in urma cauta se ne folosimu si noi, cu tote ce limb’a nu li-o precepemu. Inse era me intorcu, nu e mirare, ca poporului nostru i este croitu dela inceputu si prina sfirsitu se invetie de la alții, si nu de la ai séi; si prin urmare, si ai séi se invetie de la alții, dara d’in singur’a si propri’a loru stradania nemic’a se faca, pentru ca proverbulu dîce „romanului scie si pote tote se le faca, inse nu vre — ce — e — — — si asie dara aci e aci.“ Mai incolo nu vreu a trage liniele paralele intre poporu si inteligintia, pentru ce fiesce care inteligentu ar’ trebui se scia si precepa detorl’a sa facia cu poporulu ne invetiatu, — fara atâta numai mitienu de strinsa detorla a face onorabililoru cetitori cunosctu, cum ca d’in nebagarea de sema si d’in negrigirea unoru inteligenti ce stau in fruntea poporului ni se tragu forte multe rele, cari eu ca omu crescutu si amblatu intre poporu si cu care amu in tote dîtlele afaceri, le-amu observatu si bagatu in sema, si ast’a nu e alt’a de câtu cu cei susu amintiti si inca neaternatori de la nimenea, se intemélia numai de binele loru materialu, si de alu sermanului poporu nice odata nu „ast’a e ast’a.“ Deci dara domniloru, — poporulu cu inteliginti’a lui în frunte „de clas’a midilocla“ incepandu de la invetiatori comunali, notari si plina la preoți ascepta si poftescu se aiba „procedura“ in afacerea cărtiloru funduarie si in limb’a loru materna, d’in care se potu precepe cu ce au de a lucră, ca ci ace’a plina acum’a nu a etîtu la lumina in limb’a romana, ci dorme in somnulu adancu, si candu cineva d’intre barbatii nostri s’ar’ refolve a traduce acea procedura in limb’a romana, resplat’a i-ar’ fi indoita, pentru ca nice una-data nu s’a sentîtu lipsa asie mare de una carte ca de procedur’a cartiloru funduarie. Inchiaiu acum’a sperandu că cuvintele se strabata in urechiele acelorua cari vreau binele poporului, — era întreprinderea acelui barbatu, care se va resolve pentru introducerea susu amintitei procedure, se fia binecuventata. Sanmargit’a in 18. Lbruariu 1871. Danieiu Farcasiu, act. fund. Adress’a de felicitare a Camerei României chtra parlamentulu italianu pentru votarea transportarei capitalei la Roma. „Adunarea deputatiloru României saluta cu entusiasmu votulu Parlamentului italianu, care a consacrat mutarea definitiva a scaunului poterei Italiei Unite in „cetatea eterna“. „Romanii daciani, rupti d’in cost’a Poporuluirege“ transplantaţi de Divulu Traianu ca custodia in adormita la marginile depărtate ale lumei romane, in cursu de optuspre dice recule aprope, strabatendu prin intunericulu timpiloru si vicisitudiniloru adverse, si-au conservatu intacte traditiunile, moravurile, limb’a si numele si n’au incetatu niciodata de a si indreptă ochii si anim’a catra Rom’a, focariulu civilisatiunei antice. „Fiii Italiei moderne, regeneraţi prin libertate si conduşi de geniulu politicu alu marelui Cavuru, sub augustulu si eroiculu rege, si-au versatu sângele loru generosu, alaturea cu marele poporu alu Occidentelui, pentru caus’a independintiei Orientelui. „Acestu sacrificiu a fecundatu spiritulu emancipatiunei politice si sociale in anim’a „Coloniei lui Traianu“ de la Dunăre, si facil a se renasce la noua viétia d’in doue state romane aparinte, una Romania unita si libera, sub scutulu mareetc. etc. nu se discute in organele nostre de publicitate. Să fia acést’a d’in trandavia, séu d’in necapacitate, séu d’in nepăsare ? nu potemu spune, ar’ fi inse peatristu daca juriștii noștri aru consideră vastulu campu alu sciintieloru resp. numai de unu „studiu de pane“ si nu s’aru găsi si de cei cu ambiţiuni nobile. Cum pote fi cutarele „doctoru, avocata renumita“ si mare natiunalistu ? daca nu-i pasa decâtu numai de câştigurile de tote dîilele ? asemenea doctori si avocați inca nu potu fi alta ceva, decâtu era numai ,de tote dîilele.“ Red. *) Avemu unu frumosu numeru de doctori in legi era avocați si mai multi, cu tote acestea cu dorere trebue se constatâmu ca mai veci una cestiune juridica, administrativa