Federatiunea, iulie 1871 (Anul 4, nr. 66-78)
1871-07-02 / nr. 66
Grăunții cei putredîti in pamentu ai néamului romanescu, sunt ossele unui Mircea, Stefanu, Mihaiu, Greceanu, Mironu Costinu, Hora, Sîncaiu, sute si mii. Acestua este cimitirulu, in care, d’in sementi’a cea îngropata a inteleptiunii si a barbatîei stramosiesci, daca nu voma da dulcea ostenéla de a mai misca d’in candu iu candu uitatele brascie, sau celu putienu câte una din ele, va înflori o noua Romania. Eca ceea ce ne-a intrunitu asta-di. Amu venitu aci pentru a sgandari lespedea funebra a lui Domnu Tudoru, scaparandu d’in grăuntele celu putredîtu alu martirului ideei natiunale o neperiforia schintena de viétia curatu romana ! Sunt acum tocmai cinci dieci de ani, si tocmai pre acésta campia a Cotroceniloru, capitanulu panduriloru de preste Oltu strigase d’in baerele animei : alu Romanului este cuibulu romanescu, si numai alu Romanului ! Elu cadiu, cadiu victim’a sublimului tîpetu de renascera, cadiu, prinosu de rescumperare pre altarulu nationalismului, dar’ n’a cadiutu singuru, ci tragandu in prapastia cu dinsulu dominatiunea cea venetica a Banariotului ! Cu anulu 1821 se începe istori’a moderna a României ; cu anulu 1821 se curma véculu nostru de midu-locu, periodulu de intunerecu, epoc’a de rusine sub jugulu placintariloru d’in Tiarigradu, unu lungu secolu de palme pre divin’a icona a lui bade-Traianu ; cu anulu 1821 se redestepta d’in doreres’a-i letargia conscituti’a nationala a ramurei latine de pre tiermii Dunării. Ceea ce s’a facutu d’atunci si până asta-di, a trecu pre d’asupr’a. Nu voiescu a turna veninulu mustrariloru in cup’a acestei serbări, pre care asiu dori d’in totu adânculu sufletului să devină câtu mai curundu o bora de impacare a întregului poporu romanu, ineâtu numai lips’a de midiu-lece a potutu nupedecâ societatea „Romanismulu“ de a chiamâ pre toti de aceluasi nume si de aceeasi limba la agape’a înfrăţirii nationale sub grandios’a umbra a lui Domnu Tudoru . Ori câte rele se se fi stracuratu după 1821, simtiulu romanescu nu se mai stinge ! Inchipuiti-ve, Domniloru, că aceasta întinsa campia ar fi accoperita cu stoluri de locuste. In locu de verde, vi s’aru paré că vedeți numai negru. Ei bine, multiumita anului 1821, eu nu m’asiu speria nici chiaru atuncea. Locustele sunt mari, dar’ sunt puticne alaturea cu nenumeratele fire de érba, si aceste nenumerate fire de érba sunt Romanii. Locustele cutropescu, mananca, distrugă, dar’ nu si radecin’a, si acésta nemuritoria radecina este Romanismulu. Locustele sunt mari, cutropescu, mananca, distrugu, dar’ se gasesce totu-de-a un’a, la unu momentu predestinatu câte unu plugaru cu Domnu Tudoru. Se traiésca Romanii ! Se traiésca Romanismulu ! Se traiésca memori’a lui Vladimirescu ! (Aplause entusiaste.) »Col. 1. Tr.u Arada, iuniu 1871. Intentiunea de mai arasare prin scole comunale straformate d’in celea confessionale.§ (P.) Pre dî ce merge, — totu mereu siu ne convingemu, cu temerile si ingrijirile nostre, ale clerului si poporului nostru binesemtîtoriu, de multe ori si prin numerose corespundintie esprimate facia de evident’a si necontestabil’a intentiune magiarisatoria a legii, ce legislatiunea tierei ni-o croi prin articlulu XXXVIII d’in an. 1868, n’au fostu illusorie si nefundate, precum li placea multorua d’intre stapanitorii nostri a se esprime, ci ingrijirile nostre esperiate d’in capulu locului si-au consecintiele faptice. Este superfluu, ma chiaru neconsultu, a mai discute, enaru si recapitula celea de atâtea ori d’in tote partile si prin diferiti articoli in tote dinarile nostre natiunale ventilate , despre „Periclulu straior marii scoleloru nostre confessionale in comunale“, si prin acést’a despre invederat’a intentiune de „ma gi ari sa re“ a sucrescintiei nostre scolarie. Intentiunea de magiarisare, fara tota indoiel’a s’a potutu prevedé si d’in acea curiosa despusetiune, ca doctrin’a religiunii adeca caticbisarea, canturi be serice s cu sunt eschise d’in ordinea prelegeriloru regularie, va se dîca: ele in scolele comunale se voiu predă cu totulu separat,u prin individi, caticheti seu cantori anume pusi si salarisati d’in partea respectivei auctoritati confessionale. Nu voiu să făcu pre criticatoriulu acestei legi, pentru ca de multe ori am audîtu pre multi dintre adversarii nostri condemnandu de scornitori „agitatori, omeni stravaganti“ pre toti cari au catediatu a-si rădică vocea in contra legii despre „Instrucţiunea poporala,“ ba, am trebuitu si pre unii optimişti de ai noştri se-i vedu cu ochii si se-i audu cu urechiele, cum secundău afectaţi condemnatoriloru magiari. Am apucatu vnse condeiulu, că si antagonistiloru magiari si satelitiloru magiaroni, pana si celoru câtiva putinei romanasi pistriti aderiiti ai loru, se ii demustru cu dovéda viua la mana, cu documentu eclatantu, ca ingrijirile nostre facia de consecintiele si „intentiunea de magiarisare“ n’au fostu scornite nici inspirate prin agitatori, nici confessionalisti fanatisati, ci ele acum s a se vedu in tota goletatea loru. Se tragemu josu velulu sub care acesta intentiune si-ascundem isbucnirea; si vedemu cum procedu inspectorii de scole guverniali in sfera de activitate a loru la ocasiunea visitatiuniloru scolarie prin comune, ce planuri si proiecte faurescu, ce informatiuni si îndemnări dau ei autistiei aristocrate comunali, spre a-si validita, a propagă d’in tote respoterile sublim’a loru ideea, intentiunea „de maiarisarea baetiloru romani etc. Tragemu cea mai incordata atenţiune a onorabililoru lectori, dar’ cu deosebire a auctoritatiloru scolasticeconfessionale romane asupr’a urmatorieloru, rogandu-i cu tota stim’a, ca intru propriulu nostru interesu romanescu, sa nu pregete a fi cu interesare si indulgintia cătra aceste pré-caracteristice episode: „Unu corespundinte K.alu diuariului magiaru politicii „Alföld“ cu datulu d’in Ving’a 20. iuniu a. c. in Nr. 141, descrie lucruri ciudate ce se intempla in lumea de asta-di, si după ce in esordulu corespundintiei sale dice intr’altele, câ despre acele lucruri ciudate d’in lumea de asta-di nu se mira, câci după assiom’a „ciudatu, inse nu straordenariu“ (furcsa de rendes) câci astfelu este politic’a guvernului, a interesului constiu n ae, asié este in lumea intelectuale, si totu asié de ciudatu în vieti’a sociale, vine a descrie cu indignatiune defectele ce inspectorulu de scole regescu alu comitatului Temesianu le-au descoperitu cu ocasiunea întreprinsei visitatiuni a scoleloru d’in orasiulu Ving’a! (in care se propune numai limb’a bulgara, pre care Mari’a sa D. inspectorii n’o pricepe de feliu, că-iî pre cea romana!! Coresp.). Écri iu ce se cuprindu acele defecte, cari pre domnii d’in Ving’a i supera atâtu de tare si pre cari ei le numescu de „lucruri cuidate“, sa fimu cu atentiune! Intreg’a poporatiune d’in orasiulu Ving’a este de natiunalitate „bulgara“, carea sub timpulu regimului imperatesei si reginei „Mari’a Teresi ’a“ emigrandu d’in Bulgari’a s’au colonisatu si asiediatu in diferite locuri ale Banatului; astfeliu este solutu, ca acestoru colonisti pretotindene li se dedera privilegie de incetatienire in patria Ungaria, — unde capetara gratis pamenturi si alte beneficie, ma fuseram mai multi ani scutiti si de sarcinele contributiunii regesei si comunale. Poporulu bulgaru — semi-romanu, cu datinele cele străbune intru tote identice cu ale R o m a n i- 1 o r u, — iute se amalgamisa si familiarisa cu poporulu nostru romanu de prin pregiuru. Că si nu făcu istoria lunga, voiu să me marginescu numai la V in g’a, unu orasiu cu privilegiu, de „1 i b e r u regescu“ cu o poporatiune de câte va mie de suflete, toti de nationalitate bulgara, — afara de câte va familie aristocrate magiare sau mai bine dîsu „magiarisate* si vr’o diuoi comercianţi ovrei cari, veniţi ca saculu pre spate, in restimpu de câtiva ani se inbuibara de avere enorma d’in sudorea bulgariloru. Orasiulu V ing ’a este situata si de o parte si de alta, precum de câtra A ra du asie si de câtra Temisio r’a intre doue sate nemtiesci in nemidilocita vecinetate , pana candu satele numerose mai literale si îndepărtate sunt tote romanesci. Decandu se asiediara bulgarii in Ving’a si pre aiurea, ei in convenirile si coatingerileu personale cu Romanii pururea romanesce au conversatu si s’au intrelesu bine că si fraţii, asie ineatu perfectionandu-se ei in vorbirea limbei romane, adi o pronuneia curatu că si veri care romanu, ineâtu nu se pote face nici o deschilinire intre unu tieraru de natiunalitate romana si intre unulu de cea bulgara. Cine au avutu ocasiunea d’a face ceva cu bulgarii, sau a fi in giurulu familieloru loru, se va fi convinsu pre deplinu, ca bulgarii asie dîcundu inca d’in léganu vorbescu „romanesce“; barbatii cu femeile si părinții cu copiii loru, in multe case, numai romanesce vorbescu. Unii apoi au limbagiu mestecatu. Conversatiunea bulgariloru cu diregatorii publici, la ocasiunea pertractoriloru de processe înaintea judecătoriei, pana si in congregatiune (in comitetulu comunalu) si in tote adunările publice de natura parlamentaria este a b s o l u tu cea romana, pentru ca acéstia o sciu vorbi bulgarii perfecta, era domnii diregatori, fia de ori care alta nationalitate, magiari sau germani, nu vorbescu bulgaresce , ci sunt siliti a se folosi de limb’a romana spre a se poté intielege cu bulgarii. Am avutu placut’a ocasiune d’a e speria acést’a si a me convinge insumi intr’o adunare a repri sentantiei comunale, ce se tienu mai anu-tiertiu in orasiulu V ing’a, unde eram de facta, candu consultările S8 tieneău si decurgeau numai romanesce! si eram forte suprinsu de fluiditatea oratoriei, de curat’a si perfect’a pronunciare a limbei romane a unoru vorbitori tierani bulgari, (dar’ si domnii aristocraţi magiaroni). In asemene modu se folosescu bulgarii nostri de limb’a romana si in conversatiunile loru afara de orasiu in locuri străine ; buna-cra daca vr’unu bulgaru merge la Temisior’a lacomitatu pentru vr’o causa, séu la tribun au, séu la oficiulu cartei fundu arie, séu la celu de financie si de contributiune, nu lu vei audî de feliu conversandu seu rogandu-se in alta limba decâtu numai in cea romaneasca! Ce dîcu inse compatrioții nostri magiari la acest’a — pentru ei forte ciudata impregiurare ? ! Amintit’a corespundintia a dlui K. d’in V i n g’a, publicata in Alföldulu d’in A r a d u, insa-si confirma, firesce cu indignatiune, cum ca in cele 6 classe scolarie d’in orasiului in g’a pouderositatea si precumpeuinti’a nu se pune pre limb’a magiara, ci pre cea bulgara ! Se mira apoi de acestu lucru ciudatu, candu frautur’a de venetici bulgari, cari înainte de acést’a au emigratu in tier’a unguresca, si de 20 de ani in cace nici unu picu si nu se magiarisedie“, după propriele cuvinte magiare : „egri/ cseppet sem magyarosodik ! (sic !)“ , continua apoi mai departe din K., corespundintele A 1 f e 1 d-u l u i, cum ca : „Nu tragemu la indoiela, ci elevii numai in limb’a loru materna potu fi mai bine instruiți, dar’ spre acést’a numai până atunci au lipsa, până ce se deprindu cu primele cunoscintie ale invetiamentului ; era după aceea ar trebui sa se dee preferintia, precum petiiutia esclusiva limbei magiare.“ bravo ! si era mai Continua : „Desî bulgarii de aici, parasindu-si propri’a loru patria, si cautara si nflara patria noua in ter’a nostra, totusi mi se pare ciudatu si siodu, ca daca baremu si pastreaza limb’a si natiunalitatea loru, — dar’ națiunea magiara, carea i-a primitu pre ei de dulci frați, ar ave deplina causa de a pretinde, că dinsii sa nu ignoredie si se se instrainedie de câtra sonora si frumos a (??) limba a loru (magiara)“. (De senora ce este nu o potu invetiă nici bulgarii nici nemţi’’, Coresp.) „Confraţii noştri bulgari, asié sunt ei asta-di, câtu ce făcu unu pasiu afara d’in orasiu, mai multu nu-i vei audî conversandu nici in limb’a loru materna, ci sunt constrinsi in toate intreprinderile loru nemidilocitu a se folosi de limb’a romana, ecést’a e péta de rusîne“, domniloru!“ (Audîti Romaniloru de la infratîrea d’in Brasiovu ! ! Coresp.) Versandu-si astfeliu veninulu asupr’a bietiloru bulgari, pentru ca dinsii odata cu capulu nu sciu, nu potu si nu voiescu sa invetie limb’a magiara ; si considerandu de lucru ciud atu, de rusîne (? !), pentru ca bulgarii se folosescu de limb’a romana, corespundintele, cum se vede apriatu d’in inspiratiunea visitatoriului de scole, vediendu ca cu poporulu bulgaru cu barbatii maturi nu mai pote face nici o tréba de „magiarisare“, si-esprime dorintia si admomiedia, provoca pre toti factorii , că se nnsuésca baremu pre baeti a-i inveti, in s c ce limb’a magiara!Ia-i familia iisă de mititei cu acést’a, călare cu generațiunea viitor ia se-i binecuvinte!“ Eca propriele espressiuni ale magiaronului corespundintei... d’in Vinga. După acesta pofta, promite ungurulu nostru, ca va aduce intre multe altele miscaminte si acesta causa in congregatiunea viitoria comitatensa ! — Cu ce scopu ? P ! Vedeti buniloru cetitori invederat’a intentiune de mamagiarisare prin scolele comunale, cum este tocmai acestu casu specialu d’in orasiulu V ing’a, unde făcură ce făcură si straformara scolele, ce mai înainte I erau cu caracteru confessiunalu — incomu n a le, cu scopu de a elimină limb’a instructiune! natiunale bulgara materna, seu celu pucinu a o suprime prin preferinti’a celei magiare, fara de care nu pote, nu va fi scola comunala !“ Ciudatu, si forte siodu lucru li este aceloru domni magiaroni d’in Ving’a, in alu caroru nume pledéza corespondintele K., tare se mira si se necajescu dumnealoru, ca bulgarii nu sciu alta limba de câtu cea ro ma nesca, si câ precum in scola asie si in casa orasienii nu vorbescu magiaresce. Condemna pre conducători ! Noi inca privimu de forte miraculosa si ridiculosa indignatiunea domniloru comunalisti d’in Ving’a, ba dieu nue si mai siodu si mai ciudata ni vine mirarea loru, pentru ca fratii bulgari nu vorbescu unguresce, ci romanesce. Dar’ pentru Ddieu, domniloru magiaroni, ve intrebamu, eu spuneti-ne : candu au venitu bulgarii in patria, adeca cei ce se asiediara in comitatele Torontalu, Temisiu si Carasiu, si anume cei d’in Ving’a Besenov’a-Fizes ; apoi asie numitii Crasioveni *) asisderea bulgari d’in Carasiov’a, Iabalci’a, Crocodiciu, Normetu, Rafnicu, Lupacu? ect. — aflat’au ei macaru numai unusufletu de unguru de la care se fia invetiatu se vorbesca unguresce si nu romanesce ? ! ciudata logica de pretensiune ! Eu spuneti-ne rogu-ve : magiarii d’in R i 11 b e rg, candu convinu cu *) Despre acestu soiu de omeni mi-voiu luă permisiunea d’a vorbi alta data. Coresp. 262