Federatiunea, octombrie 1871 (Anul 4, nr. 100-108)
1871-10-02 / nr. 100
orace pentru neglegerea facérei drumuriloru, câtu bati ifl palme esecutedia de pre comune dieci si sute de floreni, si candu voiescu a esecuta pedeps’a scolara, insisi manutienetorii poterei esecutive lu escusa pre poporu d’in caus’a miseretatii. Mai incolo, esperinti’a trista ni-a doveditu, ca unele diregutorie politice, comunale si cercuale, nu dau neci o mana de ajutoriu superioriloru scoleloru confessionale la rediearea seu repararea edificieloru scolarie, ba d’in contr’a se intempla, câ tocmai candu se urdiesce in cutare parochia rediearea unui edificiu scolariu confessionalu, ingremedia pre poporatiunea respectivei parochie cu facerea drumuriloru trebuintiose si netrebuintiose, cu scopu propusu de a debilita prin impartîre puterea materiala a bietului poporu, conformu assiomei : „divide et vinces.“ Ba, ce e mai multu, s’a intemplatu in unele comune, cu autistiele comunale, se subintielege, cu cu scirea si învoirea diregatorieloru cercuali, au supusu pre curatorii basericesci si inspectorii scoleloru confesiunale greutatiloru publice tocmai atunci, candu s’a proiectatu edificarea seu repararea scoleloru confessionali , pentru câ i-a constrinsu la facerea calibru de comunicatiune cercuala si neci-de-cum comuna a. — Mi sunt cunoscute casuri, câ in unele parochie venitulu obvenindu d’in dreptulu cârcimaritului trei-lunariu, care pre locurile nostre l’a donatu pentru totu-de-u,n’a fostu iobagi scoleloru confessionale, se speseza prin autistii comunali in trebele comunei, si daca voimu a-i redobendi astu-feliu de bani scolari, debue se urdîmu procesu in contr’a juditoru comunali uneori depusi , fiindu ca licitatiunea dreptului cârcimaritului trei-lunariu se intempla cam de-a-rândulu la locuintiele diregatorieloru cercuali, cari nu provoca d’in oficiu pre autistii besericesci si scolari, ca se se infacisiedie la astu-feliu de licitatiuni, ci numai pre judii comunali, carora a li immamedia competintiele licitatiunei si nu antistiloru besericesci, cari sunt rationautii averei besericesci si scolarie. De altmintrea licitatiunea acestui unicu sorginte de venitu, eredîtu prin poporu cu remuneatiune a sudoriloru sale ar fi, conformu dreptăţii si ecuitâtii, ca sé se intemple deosebitu in fiacare comuna in faci’a intregei poporatiuni respective, or’ nu ca sé se coadune numai judii si aleșii comunali, mituiri de câtra jidanii licitanți, la unu locu unde vine mai bine la socotela seu interesu diregatoriei cercuale ; pentru ca caletorindu judii si aleşii comunali alaturea cu ovreii licitanţi pentru tienerea licitatiunei, inca pre cale inchiaia pactulu infratîrei, pre cont’a si daun’a venitului cârcimaritului trei-lunariu. b) Se scie de comunu, câ un’a d’intre căuşele in scolele nostre confessionale sunt salariele bagatele ale invetiatoriloru, precum si neregulat la primirea aceloruasi , pentru ca solutiunile docentiloru nostri se scotu, d’in repartitiunea pre poporu, prin curatorii besericesci si prin inspectorii scolari confessionali, cari uneori repartedia solutiunea docentelui după ce trece terminulu defiptu pentru solvire, si neavendu acești madulari ai ocarmuirei scoleloru confessionali potere esecutiva, sunt siliți a o cere dela antisitele comunale care o eserceza prin adunarea de zaloge seu unelte de economia si îmbrăcăminte netrebuintiose in acelu tempu alu anului, candu se intempla scoterea solutiunei docentiale, adeca iern’a: cose, sape si seceri, cr’ ver’a: securi, bunde, cogioce si tiple. Apoi mangaie-te si nutresce-te bietule invetiatoriu romanii ! uneori însărcinării cu câte 5—6 membri de familia, — cu astu-feliu de solutiune ! — In anulu 1866, cu ocasiunea facerei instruminteloru fundationale scolarie a fostu luatu asupr’a-si sarcin’a scoterei solutiunei docentiale antistiele comunale, inse in scurtu s’a lapedatu de acésta sarcina neplăcută. Dar’ bietulu invetiatoriu neci aci nu desperedia, ci si inaltia ochii scăldări in lacrimele miseritatii si ale fometei câtra unu organu mai inaltu alu poterei esecutive, adeca câtra diregatoriele cercuale, unde intrandu cu frica si cu cutremuru, ca se nu audia indatinatulu dicteriu : . . , „Dar’ numai la dăscăli sé li fiu s.“ ! — Se multiamescu d’in partea respectivei diregatorie cercuale cu respunsulu : „Am poruncim la judele conmnalu ca se-ti scota plat’a, la mine n’ai ce veni, ca de câte ori vei veni ti vom da totu acestu respunsu.“ Si asie ascepta bieţii invetiatori după scoterea solutiunei până „ ad calendas graecas.“ — Astu feliu stâmu noi cu caus’a scolara pre langa man’a de ajutoriu întinsa de câtra organele administratiunei politice a Constituţionalismului moderau, asie câtu, fara mustrarea consciintiei potemu mărturisi ca scolele nostre confessionale au prosperatu multu mai bine sub cadiutulu absolutismu; câci si de se afla asta-di alocuri-a câte unu edificiu scolariu de Domne ajuta, acelua s’a redicatu sub ocarmuirea absolutismului; ba neci ce a facutu absolutismulu, pre terenulu scolasticu, Constitutionalismulu nu voiesce a sustiené. c) Impedeca progresulu instructiunei si afiliarea comunitatiloru mai mice câtra celea mai mari, conformu §lui 46. alu art. de lege 38. d’in 1868 in caus’a scolara întreprinsa. Pentru ca scimu d’in esperintia, ca părinţii d’in comunele afiliate de locu nu-si tramitu pruncii la scolele d’in comunele matre , ci numai indesiertu prestedia solutiunea docentîala. Acestuialu legei scolare nu-i apucaveru in vieti’a practica , fiindu câ pre la sate, unde nu esistu strate pardosite si sipsele regulate, tomn’a, iern’a si primaver’a, sub cari anui-tempuri decurge anulu scolasticu, si pentru omenii adulţi e cu greutati împreunată comunicatiunea intre comunele învecinate, odata d’in caus’a, câ neu’a e mare séu e ghietiusiu, or’ de alta-data cu pamentulu e desfundatu si riurile sunt pornite ; dar’ ore pentru nescari băieți de 7—9 ani, goli de vestminte, si a une ori reu nutriti, cum ar’ fi cu potintia caletori’a d’intr’o comuna intr’alt’a, si inca in tota dîu’a ? Er’ ca se escurga docenții in (comunele afiliate pentru instruirea prunciloru câteva ore in septemana, n’are neci unu resultatu imbucuratoriu , pentru ca tempulu celu pretîosu lu consuma docentii cu astu-feliu de escursiuni prin preamblarea d’in matre in filie si inderetru, si totusi in finea anului scolasticu procedur’a acést’a neci unu fruptu doritu nu pote dovedi in obiectulu instructiunei poporale ; despre acést’a m’a convinsu esperinti’a propria. Deci părerea mea individuala este : ca in filiale se se aplice cantori besericesci inițiaţi si in metod’a instructiunei poporale si pre langa una solutiune moderata docentîala se implineasca si oficiulu docentialu. Inse docenții d’in parochiele matre se fia detori a escurge a uneori in filiale, spre a da ceva indreptariu cantoriloru suplinitori de oficiulu docentiale. Procedur’a acest’a ar’ avea de resultatu acea impregiurare, cu părinții, cari se bucura de una stare materiala mai buna, vediendu desceptarea prunciloru loru in scol’a d’in fii ia si dorindu cu băieţii d’insiloru se inaintedie, fara indoiela i voru dâ si la scol’a d’in matre, pentru câ si in sîrulu poporului tieranu se afla unii părinți, cari, indulcindu-se de lumina atragatoria a sciintiei, nu crutia neci spese neci ostenela pentru de a dă prunciloru inca si o crescere mai inalta. d) Impedeca cursulu instructiunei poporale si nepăsarea poporului nostru tieramu câtra crescerea sucrescentiei sale, pentru ca d’insulu nu voiesce a-si dâ pruncii la scola, nu li cumpera cărțile necesarie, nu solvescu voiesu solutiunea docentelui, nu edifica scole corespunuiatorie legiloru. Nu voiescu a escusâ indolinii’a poporului nostru câtra scola, ci voiescu numai a indegetâ caus’a, carea a fostu in trecutulu celu funestu si este si acum’a sorgintele nepasarei poporului romanu facia cu scol’a. Pentru cine d’intre noi ar’ poté si istori’a trecutului tragicu alu poporului nostru romanu asié de „regio incognita“, ca se nu scia si se nu siaduca aminte, intre suspinuri, de acelea veacuri ale maltratam romanului, candu pre baietulu lui lu aduceau poternicii situatiunei de atunci ca funea legatu de la scola, si lu legau de cornele plugului ? Asiie, romanulu sub decursulu seoliloru apesarei sale a fostu eschisu cu totulu dela cultivarea domeniului comunu pentru tota filati’a omenesca, de alu caruia crede l’a fostu creatu si pre elu Dumnedieulu poporeloru prin mam’a-i natura , adeca dela domeniulu sciintieloru si alu culturei. Romanulu si-a petrecuta viéti’a spirituala in sedii decursi in inchisorea intunecosa a nesciintiei spirituale, d’in carea causa nu e mirare daca ochii lui spirituali, neindatinati inca cu strălucirea sorelui civilii , satiriei si a sciintieloru, se inchidu d’inaintea radieloru divine ale progresului seclului lumineloru, — precum s’ar’ inchide de sine ochii trupesei ai prisoneriului, care si-a petrecutu vieti’a ani îndelungați intr’o camera subterana, — la privirea sorelui lucinte in prisonulu naturei ; si numai după esercitiu ar’ poté suferi strălucirea radieloru sorelui. (Va unna.) Costele-dracesci, sept. 1811. Domnule Redactoru ! In numerulu 68 alu „Federatiunei“ am scrisu ca despre ceva curiosu si neindatinatu, cum , adeca pre la noi se afla paseri ominose nearipite ale nop- I tii, cari au impertinenti’a a-si aretâ faci’a deforma si dîu’a, I si eta in nr. 83, nu numai la Costele-dracesci, intra uuu I tienutu anumitu, ci si d’in depărtare se viresce in publicu I unu liliacu, iubitoriu de intunerecu. Acestua e advocatielulu inruditu alu bubei carea, d’in caus’a betranetieloru morose nepotendu pete cuvai, a condusu pre inruditulu liliacu, ca se seducă opiniunea publica, si pre clieatulu seu nepotintiosu sé lu arete lumii cu pre mentorele scoleloru nostre nari un an. Replicantele in articlulu seu vine a respandi minciuni, a mistifică lucrulu d’in Ábrány, a me acusu, ca am scrisu după informatiuni unilaterali, fara sé fiu dîsu ceva positivu. Chiaru dlu aperatoriu e acelu nefericitu, care la prima incercare pre cariera de publicistu a scrisu fara sé dîca nu numai ceva positivu, ci chiaru minciuni, aperandu o causa desperata. Cum câ amu scrisu lucruri positive me provocu la dlu protopopu de Vasiadu, care cu delegatu episcopescu, a susceputu protocolu la 2. iunin 1871, pre care l’am cetitu cu ochii mei, si in care poporulu marturisesce si intaresce, cu Buda l’a amagitu, in modula aretatu in nr. 68 alu „Fed.“ Acestu protocolu l’au subscrisu poporenii si insusi Buda, nepotendu demintî unu satu intregu. Pentru ca se fia convinsa dlu aperatoriu lu poftescu unde m’a indrumatu —u la cancelari’a diecesana, si va vedé ca am scrisu adeveru, si dsa neadeveru. E de mirare cum se pricepe dlu aperatoriu la advocatîa candu dîce : „nu s’a facutu fara insciintiare la superioritate, s. c. 1.“ In relatiunea anuala a scaunului scolariu comitatensu de Zabolch 1869 subscrisa si tramisa de inspectorulu supremu toturoru comuneloru, scol’a de Ördög-Ábrány e dechiarata de comunala , — sé si-o procure diu operatoriu, si se va convinge, ca aceste nu le-am culesu d’inventu cu dsa aserțiunile sale. Acum ce scopu a avutu dlu Buda de a scrisu in 1870—71 la M. ordinariatu, candu scol’a a fostu predatu-o inca in 1869 ? nu pricepu. Aibă bunetate dlu replicante si medescepte, cu pre nu avu elu scopulu infernalu de a amagi superioritatea ? si pre acesta fapta cocheta a dlui Buda nu semana cu salutarea lui Iuda ? Si dlu replicante, in locu se descoperă aceasta boia, — precum se vede lipitiosa, — vine a o ascunde se nu se pota cura ; ba se nesuesce a justified aceasta tradare, atacandu M. Ordinariatu ca nu a intinsu mana de ajutoriu Abramaniloru ! 1599 (Ya unna.) daca nu noi, ar’ poté si ar’ trebui se descopere semnele fixate prin conventiune spre înțelegere intr’una națiune atâtu de mare si intinsa ca a Daciloru, cu administratiunea ei, cu avutîele ei, cu industri’a ei, cu resboiele ei, cu religiunea ei , intr’una rassa care a datu regi cu Sarmis, câ Boerebista, câ Decebalu , care, câ Celtiberiani, d’in Spani’a a datu Romei unu imperatu câ Traianu, care, in fine, d’in Daci’a a tramisu Romei imperati cu Maximin, si câ Traianu Decie, care a meritatu Daciei titlulu de Dacia feix. Ovide a scrisu una poema lunga in limba daca , deci Dacii au avutu una limba ; deci Dacii au avutu si caractere spre a servi aceasta limba, pentru ca Ovidé se pota scrie poeme si Zeuthes se pota face cursuri de sciintie abstracte in acea limba. Ce au lasatu aici Pelasgii, ce au lasatu Carpii, ce au adusu eruptiunile celte si Tracii cei vechi in acestu poporu cunoscutu de pre la resbelulu Troiei si jucandu unu asie î'olu trei-patru secuii înainte de subjugarea lui, pentru prima ora de câtra celu mai mare poporu cu celu mai mare Imperatu in capulu lui , ce au fostu acesti Daci, in fine, nu ni-a spusu nime pre largu. Itinerariulu lui Traianu in Daci’a, in modulu cum a fostu itinerariulu lui Iulie Cesare in Galli’a, s’a perdutu. Autorii latini ni vorbescu despre d’insii tocmai candu ei nu mai erau ; câteva fragmente isolate inse, prin istoricii si geografii greci, ni spunu destulu spre a nu necrede tocmai umiliţi daca s’ar’ dovedi ca au mai remasu si ceva picature de sânge dacu in vinele nostre, Romani, mai Romani de câtu tote poporele neolatine. Că elementulu celta a fostu mare in naţiunea daca, nu mai este acum indudela pentru nime. Elu a intratu aci d’in primele eruptiuni celte, si s’a adaugatu sub differite nume, atâtu prin primele colonie grece de pre laturele occidentali ale Axinului, dîsu mai in urma Euxin, Marea- Negra, câtu si de pre la gurele Istrului, unulu d’in cele trei riuri ale Raiului pamentescu, cu cari colonie s’au alcatuitu celto-grecii, d’in cari Gallatii, Agathiisii si altii. Se nu ne miramu de atâtea differite numiri ce luau poporele vechie de aceeasi rasa, pentru ca acéstea o vedemu chiaru in dîrele nostre si chiaru la noi : nu dîcemu noi Bucovinenii, Banatienii, Transilvenii, Moldovenii, Muntenii, Bassarabenii aceluia-si poporu, de aceea-si rassa ? Si era-si Ghichistii, Bibescistii, Cuzistii si Carlistii, precum s’au dusu Cosiutistii, Deakistii, Garibaldienii, etc. ? Si era-si sie nu ne miramu candu differitele caractere, littere sau semne d’in differite alfabeturi, cu se me esprimu astu-felu, differitele pronunciuri ale differiteloru idiome, modificate de multe ori cu clim’a, dau aceluiasi lucru, acelleia-si localități, aceleia-si persone chiaru, differite numiri, cari păru cu totulu altu ceva intre d’insele. Finalele cuvinteloru si mai vertosu ale numeloru proprie s’au modificata mai totu-de-un’a după natur’a differiteloru limbe, pastrandu aceeasi idea , spre esemplu : lui Ionu, francesului dice Jean, nemtiulu Iohan, greculu Ioanes, ungurulu János, slavonulu Ivan, anglesulu John, etc. Si apoi , sin Ion, este si Ioanides, Ivanov, Jeanville, Johnson. Astu-felu si cu localităţile, astu-felu si cu orasiele, astu-felu si cu apele, astu-felu si cu munţii. Este anevoia dara se intelegemu d’in autori ceea ce voimu se scimu. Indiciele naturali spre cercetarea rasseloru sunt fisionomi’a, formarea corpului, obiceiurile, form’a locuintieloru, mâncările, semnele primitive spre esprimare, pronunciarea si limb’a. Acestea cercetandu-le in fundulu loru, ne vomu poté face una idea despre elementele d’in cari se alcatuia acésta formidabile naţiune, naţiunea Daca, cu care nu s’a pututu mesura nici Perşii cu Dariu, nici Macedonenii cu Alesandru III, cellu mare, nici Tracii cu Lisimach, de la care Daci, Romanii au avutu a sufferi atâtea si atâtea, până a cade si tributari ai loru optu ani de dîre sub Domitianu si Nerva, până candu a trebuitu sâ se imple lumea de numele genalului Traianu, pre care să-lu chiame la imperiu Nerva cu acelu versu alu lui Omeru, cu care Chrises, preotulu lui Appolon, chiamâ pre patronulu seu se-lu resbune cu săgeţile lui de offens’a ce i-a facutu Danaii. C. Bo 11iacu.