Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)
1872-02-02 / nr. 9
insi, a inceputu a dicta pentru tote cercurile alegatorii, de membri alegândi pre aceia despre cari sperase câ lu voru sprijini la tempulu seu cu voturile loru, pentru a poté deveni alesu sub codru, pre aceia dîcu , pentru câ aceia de cari portâ frica ca nu i voru secundă, nu i-a trebuitu, de unde a urmatu ca cei mai multi preoţi binemeritaţi au remasu necandidati, era advocatiloru romani Alesandru si Emericu Popu li-a fostu pusu nescari dificultăţi rafinate. — Sosindu tempulu alegerii in cerculu alegatoriu alu Basesciloru, de care se tieneau acei duoi advocaţi, s’a folositu de politic’a naturei sale înnăscută, câci in preser’a alegerii dandu lui I. Boitoru d’in locu spre descriere in mai multe essemplarie unu biletu scrisu de man’a sa, in care se cuprindeă si numele celoru duoi advocaţi, după ce că presiedinte alu alegerii ar’ fi luatu notitia ca Alexandra Popu in asemenea missiune e departatu la Berseulu-de-susu, era subscrisulu totu in acea calitate are d’a ca leteri la Bicadiu, a demandatu numitului scriitoriu, că indata se sistedie scrierea bileteloru, si se se presentedie mai in mediulu nopții la d’insulu, unde ajungandu l’a surprinsu mirarea candu i se dede pentru descriere altu biletu, in care numele lui Alesandru Popu eră inlocuitu cu alu unui tineru neinsemnatu d’in locu, si alu lui Emericu Popu cu alu lui I. Mezeiu, inca si mai neinsemnatu d’in veciu’a comuna Salisce, pre cari i-a verbitatu in noptea ace’a, si cari nesemtîndu-se calificati deaseminea demnitate, si neavendu neci spesse de caletori’a la Zelau, au probatu a se scutură de asemenea onore, si numai după ce li-a promisu cum ca cu trasur’a si spesele sale i-va duce la Zelau, s’au resolvitu a primi, succedendu-i cu acesta mesura a-si asigură pentru tempulu organisarii cortului doue voturi. In demanetica alegerii biletele estu-modu fabricate le-a impartîtu intre respectivii alegatori, parte prin unu servitoriu alu seu, parte prin unu juratu communalu, căruia pentru sprijinirea manoperei i-a promisu ca de va ajunge la potere, acesta fapta naționala i va remuneră-o cu demnitate de jude comunalu. (NB. Tinerulu cu care a fostu inlocuitu in bilete pre advocatulu Alesandru Popu porta aseminea nume, pre care intru adinsu si l’a desemnatu că cu atât’a mai usioru se potu amagi pre omenii cei nesciuti, apoi numele lui Emericu Popu inca nu l’a lasatu, ci că bieții alegatori se cugete ca si pre d’insulu votedia l’a indusu numai intru alu 7. locu, care pentru acestu cercu alegatoriu eră superfluu) si eca d’in partea lui Georgie Popu nici aci nu s’a comunisu ceva peccatu contr’a natiunei, câci in mulu d’in anii trecuți ai „Federatiunei* si acesta fapta fu timbrata de curatu nationala si inca pote sé i se dée aseminea colore si impregiurârii aceleia, câ in intielegere cunesce ungurasi a probatu câte tote până la estremitate se impedece denumirea lui Alesandru Popu de jude singulariu la Cebu. Finindu-se apoi alegerile membriloru in totu comitatulu, si prin emisarii sei, crucisiu ,curmedîsiu tramisi, asecurandusi voturile necessarie s’a apucatu numai decâtu de alta politica si mai naționala, inchiaiandu aliantia cu unu unguru, pre langa conditiuni reciproce că acelua se-si cascige partid’a sa pentru d’isulu la fiitori’a organisatiune a cortului, era d’insulu in schimbu pentru atât’a facere de bine i-va oferi miile de voturi ale romaniloru d’in cercu pentru a poté fi la primaver’a, seu ver’a viitoria alesu de ablegatu dietalu, — daca subscrisulu ar’ urmă aseminea politica, pre frații cei cumperati ai d’insului nu aru strigă in lumea larga trădare ! tradare ! vnse pentru d’insulu pote si aceasta fapta se va timbră de natiunala. Premitiendu in acestu tipu, desî numai superficiala, descrierea pasiloru pregătitori ai Dlui Georgiu Popu de catra clica sa in costumu nationala imbracata, purcedu la descrierea procedurei observata la insasi organisarea in Zelau. Ajungandu eu aici in 27. dec. la 1 ora după media di, mi propusesemu inca in diu’a aceea a invită pre frații romani la o conferintia, inse desu laudatulu D. Georgiu Popu, temendu-se de aceasta impregiurare s’a ingrigitu de tempuriu se se convoce ace’a sub alte auspicie la cortelulu operatoriului seu D. Nichita, acést’a a facutu intru adinsu spre a me segregă de câtra romani, pentru câ d’insulu scieă prea bine, câ după ce in urmarea condusului comitetului romanescu,d’in acestu cottu pentru ori ce afaceri naţionali numai eu eram competinte de a convocă asemenea conferintia, la conferinti’a convocata prin influinti’a sa nu voiu poté partecipă, precum totu d’in asemenea motivu n’am potutu partecipă nici la cea d’in Babiti’a; maliţia ! dara preste tote malitîele e aserţiunea Dlui Nichita, cum ca numai eu singuru am urmatu o direcţiune neunita cu a romaniloru in Zelau, câci scisiunea intre noi nu eu, ci partinitulu seu cu cunoscutea sa cicutia a provocatu-o, si pentru ce ? pentru ca fara mine mai fara sfiela se pota dictă, si pre cei ce nu lu cunoscu asié de aprope, si sunt mai pucinu interesați se-i pota mai usioru seduce de a părtini interessele sale, carorua cu ajutoriulu acellei circuite anguste forte bine li scie dă înaintea fratiloru romani colorea naţionala. Aseminea maliţia e d’in partea Dlui Nichita si aserţiunea, câ protocomitele pentru ace’a m’a denumita in comissiunea candidatoria, pentru câ eră convinsu că eu nu conspirediu cu romanii. Aserțiunea acést’a ar’ avea lipsa de proba, care fiindu câ iu vieti’a sa nu-i va succede, si-a veditu numai si acum că de alta data patim’a sa conceputa asupr’a mea, nu pentru câ o am meritatu candu-va, ci pentru câ asie i s’a dictatu prin principalulu seu. Nu are temeiu nici aserţiunea dsale, câ eu că romanu am fostu denumitu in comisiunea candidatoria, câci, de se si opintesce a me dă in publicu de slabanogu si obscu- i rautu, pentru a se pote face luminatu pre sine si pre omu- i lu seu, d’insulu forte bine scie, câ in numit’a comissiune am fostu chiamatu numai că membra alu comitetului, apoi daca nu scie d’insulu vomu sei altii, câ la asemenea comissiuni totu-di-a-un’a, chiaru si pana la 1848, am luatu parte. — Vedi bine, acesta impregiurare a strapusu adancu anim’a părtinitului seu, care mai bucurosu ar’ fi vediutu ori pre cine onoratu cu asemenea misiune decâtu pre mine, — apoi ran’a animei i-a adausu si impregiurarea, câ avendu in vedere dissensiunile si vechiele inimiciţie d’intre noi, s’a temutu pote câ i voiu fi pedeca de a-si poté ajunge scopulu seu, pentru care sub colore nationala înainte de organisare multu a alergatu. Apoi si mai nefundata e acea parte a asertiunii lui Nichita, ca in comissiunea candidatoria am lucratu contr’a Candidatiloru romaniloru . — apere Ddieu ! eu iubseu pre romanii nostri mai multu decâtu d’insulu si omulu seu, apoi nu d’in interessu privatu, câci eu nu cercu a fi radicatu prin d’insu la ceva demnitate. Asertiunea d’insului in acesta privintia e numai manteaua cu care ar’ dori a-si acoperi caderea si procedur’a Dlui Georgiu Popu, ca d’insulu forte bine scie, cu afara de siese individi bine calificaţi, d’intre carii patru sunt advocaţi si duci aplicaţi la justitîa, si cari nici s’au lasatu a fi candidaţi la vreunu postu, abié avemu patru, multa cinci inteliginti apţi de oficiu, cari cu pucina esceptiune au fostu candidaţi; mai bine aru fi daca ar’ spune verde, câ amaritiunea animei sale nu provine d’in impregiurarea, câ n’au fostu candidati romani, ci pentru câ intre aceia n’a figuratu numele romanului seu celu laudatu, care, daca ar’ fi cuprinsu, locu in list’a candidatiloru, desî nu ar’ fi fostu acolo vre-unu altu nume de romanu, cu gratî’a unguriloru ar’ fi fostu multiumitu deplinu, că la anulu 1867, candu cu delaturarea romanului celui calificatu si cu caracteru nepetatu, devenise acelua cu afinele seu cellu neinsemnatu pre calea cea mai de rușine de domni ai situatiunii pre sub codru. Nu caus’a romaniloru, die Nichita, nu, ci a protegétului dtale numai e perduta asta-data, apoi de poţi numi caus’a romaniloru de perduta, nu-mi impută mie, care pre câţi am potutu am facutu a se candidă, ci presiunii care o au facutu câţiva si că si cei candidaţi se se retraga, cari ati facutu că romanii se nu ice parte la votisare, si cari ati facutu câte tote că cu datn’a mai multoru a se salvați onorea unuia, — nu am lucratu eu, precum ti se pare, nimica contr’a omului dtale, Die Nechita ! pentru ca cu delaturarea lui nu am avutu lipsa se deschidu locu pentru ai mei, ci daca tendenti’a d’insului nu am partinitu-o se nu mi se impute*) pentru ca vedi bine eu sum numai omu, apoi pre langa atâtea ofense câtumorale, atatu materiale, si plane si fisice contr’a mea, si a familiei mele încercate de câtra d’insulu, protegandu-lu eu, ar’ fi debuitu ame desbraca de natur’a omenesca ce omului meritoriu mi-e cu potinta, inse cu passivitatea facia cu d’insulu observata nu am vatematu interessele poporului romanu, ci chiaru leamu promovatu scapandu-lu, daca potu duce asié, cu pasivitatea acést’a de despotismulu sub care a fostu suferindu acelua de câtiva ani — nu identifică, repetiescu, Die Nechita, nu identifică cau ’a unui romanu cu caus’a poporului, pentru ca daca nu voiesci a sei dia voru sei altii cu eu totu-de-a un’a am fostu romanu si multu putienu ce am potutu face in vietia-mi nu am facutu pentru alţii ci numai pentru romani, apoi bine voesce a luă in consideratiune seriosa, ca eu cu ai mei posedemu unu temperamentu moderatu, si daca apucatoreloru ultraistice si egoistice ale unoru parteculari esaltati si neodihniţi nu ne vomu poté alătură nici cu unu pretiu **) se incetedi a ne mai timbră de antiromani, pentru ca cerendu interessulu poporului nici pre unu momentu nu vomu încetă a fi romani, daca dta pre aceia cari au pusu pre aici fundamentu la totu ce se afla romanescu vedi de slăbănogi si obscuranti, era pre dta te vedi de luminatu, studiedia mai afundu ran’a care iade la peptulu poporului romanu de pre aici, si daca o vei află, precum credu ca ai aflatu-o si până acum, nevoiesce-te că doctorii a aduce balsamu vindecate,iu preste d’ins’a vindeca patimele : ur’a, discordi’a si vechiele inimiciţie cari domnescu intre noi, smneeia de a suscită intrige si scisiuni intre fraţii de unu sânge in favorea unuia si daca in subcrisulu, pre care fruntaşii inteligintiei romane l’a onoratu cu presidiulu comitetului nationalu d’in acestu cottu, vedi unu slabanogu si netrebnicu, propune fratiloru romani in locu-i pre altulu care posede calitati mai emininte si care se bucura de auctoritate mai impunetoria in comitatu apoi, te afidezu, cu conducerei aceluia si eu me voiu supune ; inse conducerei cutarui omu ambitiosu, arogantu, si care sub firma interesului poporului cerca interesulu seu parteculare nu me diu pote plecă nici odata. — Fâ, daca poți, Die Nichit’a asie si apoi numai decâtu ne vei află solidari. *) Gregoriu Popu. *) Hincillae laciymae ! dar’ sânte părinte, evangeliulu care Dta lu propoveduesci invetia chiaru cum se se desbrace omulu, nu de natur’a ominesca, ci de passiunile inerinti; invetia cea mai sublime abnegatiune, — si de trei ori dorere, ca neci apostolii acelui Sf. Evangeliu nu urmedia sublim’a invetiatura ci d’in caus’a urei si a inimicitieloru personale se da lovitura causei natiunali. Red. **) Neci chiaru in căusele natiunali nu figura docet. 35 Economicu. (Urmare)*) d. Scole technice, reale, comerciale si de meserie. Tote aceste institute sunt de prima necessitate pentru fiacare natiune. Scopulu loru salutariu e, a inzestră tinerimea cu cunoscintie, cari sunt de celui mai mare folosit pentru omenime, si astfeliu a-i crea o pusetiune independenta de bugetele statului ; o pusetiune, care asigura omului cea mai mare libertate ; si fiindu omulu petrunsu de chiamarea sa, portandu-si meseria cu activitate, calculandu la tota întreprinderea, fiindu economu in tempu si materia si neuitandu a fi totu-de-un’a crutiatoriu, ajunge la o stare de avutîe, carea lu face a-si păstră indepentintî’a si libertatea, a nu vatema pre nimenea si a aduce natiunei sale si omenimei cele mai însemnate folose. Principal’a, ba potu dîce, unic’a meseria a romanulu a fostu si este inca agricultur’a ; dorere inse, câ si acést’a e negligiata si necorrespundietoria cerintieloru tempulii, cu tote câ ea e conditiunea fundamentala pentru esistiuti’a omenirei. Ba in unele parti agricultur’a se porta după sistemele celea mai primitive, cari in relatiune cu stadiulu culturei de asta di sunt daunose ; si apoi insasi nobilimea, proprietarii mari si sfarima capulu cu resipirea sumeloru însemnate de auru, ce mosîele li aducu, fara d’a se interessă câtusi de pucinu de adoptarea principieloru recunoscute de salutarie, prin cari si-aru poté mari venitulu, fara d’a maltrată poporulu, aceste fiintie muncitorie, cari in unele locuri si asta-di sunt mai nefericite decâtu chiaru in tempulu servitutiloru, alu iobagiei. Cerintiele unui poporu sunt tu multu mai feliurite, decâtu că chiaru agricultur’a cea mai perfectionata sé le potu multiami; prin urmare, este o necessitate imperativa că poporulu romanu se fia mai ingrigiatu si se-si puna tote poterile spre a infiintiă astfeliu de institute. Si acéstea cu atâtu mai vertosu, pentru ca poporulu nostru in genere, si in specie peporatiunea de la munte, posie de pucinu pamentu si acestua e reu si neproductivu, incâtu nu a rare ori e amenintiata a peri de fome si astfeliu silita a ajunge in mani străine spre esploatare si servitute. Trebue se fimu forte nepăsători, sé fimu noi singuri inimicii nostri, că sé nu vedemu, cum tierele mai innaintate, ba chiaru națiunile conlocuitorie lucra cu celu mai mare zelu si sacrifica spre infiintiarea de scole de aceasta natura; acest’a cu scopu, că se puna man’a pre meseri’a, industri’a, si comerciulu tierei, care e cea mai mare vâna de auru, că se nu documenteze prin fapta adeverulu proverbiului romanu, câ cine are avere, are si potere. e. G i m n a s ie. Că preparatorie pentru sciintiele mai nalte gimnasiele sunt neaperatu nicessarie si este de doritu, că numerulu loru se se immultiesca câtu mai tare. Fia-mi inse ertatu a face aici modest’a observatiune, la carea me indreptatiesce atâtu glăsuirea diurnaleloru, câtu si pucinele mele cunoscintie si esperienti’a ce mi-am cascigatu, si acést’a este, cu națiunile mai înaintate in cultura, pre langa ace’a cânu negliga neci decâtu gimnasiele, contribuescu si sacrifica multu mai multu pentru infiintiarea de scole technice, reale, comerciale si de meserie. Credu deci, câ ar’ fi tempulu supremu, că si noi romanii se intreprindeau lucrări practice, si acéstea nu numai câ e o cerintia a tempului in care traimu, ci câ este o conditiune de esistintia si vietia si noi avemu o lipsa pré sentîta, si apoi spre a se cultivă cu succesu in sciintiele mai nalte, credu, câ se receru si mediuloce materiale suficientei de cari noi romanii nu pré dispunemu, ba preste totu potu dîce, câ suntemu seraci lipiţi. Parerea mea dar’ este, câ romanii se lucre d’in tote poterile si pre tote câile, spre a-si immultî averea, carea dâ poterea, si d’in acésta causa mipermitu a atrage atenţiunea barbatiloru incredintiati cu crescerea tinerimei si cultur’a poporului romanu mai alesu asupr’a instituteloru amintite sub punctulu d. f) Seminarie. Baru va fi unu poporu, care detoreza mai multa recunoscintia statului preutiescu pentru conservarea nationalitâtii, decâtu cum e chiaru poporulu romanu ; rra va fi natiunea, a careia preutîme se fia asié de intimu legata cu poporulu, precum e preutîmea romana; poporulu romanu recunosce meritele si zelulu preotîmei sale, i da tota reverinti’a, i se încrede si supune si ascepta de le dins’a, că copilulu de la mama, svaturi bune si conducere spre fericire. Dar’ fericirea nu se casciga numai prin instruarea poporului intru cele sânte, ci si prin conducerea lui la imbunetatîrea traiului. Cu preutîmea, sufletulu poporului, pote face forte multu pentru natiune, acesta ni-o areta chiaru preutîmea veciniloru sasi, carea nu numai prin invetiature si cuvinte, ci si *) Noi Credemu, ca indesiertu se va face numai de una parte, faca-se de amendoue pârtile, atunci veti fi solidari, altmintreaba, — apoi aceste imparechieri vechie la Dv. par’ a fi necurabile. Imputatiunea pentru periclitarea causei nat. cade asupr’a ambeloru parti, — opiniunea publica, vediendu acestea diatribe, nu pote enundă altu verdictu. Red. *) Vedi Nrii 7 si 8 ai „Federal.**