Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)

1872-02-02 / nr. 9

insi, a inceputu a dicta pentru tote cercurile alegatorii, de membri alegândi pre acei­a despre cari sperase câ­ lu voru sprijini la tempulu seu cu voturile loru, pentru a poté de­veni alesu sub codru, pre acei­a dîcu , pentru câ acei­a de cari portâ frica ca nu i voru secundă, nu i-a trebuitu, de unde a urmatu ca cei mai multi preoţi bine­meritaţi au remasu necandidati, era advocatiloru romani Alesandru si Emericu Popu li-a fostu pusu nescari dificultăţi rafinate. — Sosindu tempulu alegerii in cerculu alegatoriu alu Basesciloru, de care se tieneau acei duoi advocaţi, s’a folositu de politic’a naturei sale înnăscută, câ­ci in preser’a alegerii dandu lui I. Boitoru d’in locu spre descriere in mai multe essemplarie unu biletu scrisu de man’a sa, in care se cuprindeă si numele celoru duoi advo­caţi, după ce că presiedinte alu alegerii ar’ fi luatu notitia ca Alexandra Popu in asemenea missiune e departatu la Berseulu-de-susu, era subscrisulu totu in acea calitate are d’a ca leteri la Bicadiu, a demandatu numitului scriitoriu, că indata se sistedie scrierea bileteloru, si se se presentedie mai in mediulu nopții la d’insulu, unde ajungandu l’a sur­­prinsu mirarea candu i se dede pentru descriere altu bile­tu, in care numele lui Alesandru Popu eră inlocuitu cu alu unui tineru neinsemnatu d’in locu, si alu lui Emericu Popu cu alu lui I. Mezeiu, inca si mai ne­insemnatu d’in veciu’a comuna Salisce, pre cari i-a verbitatu in noptea ace’a, si cari nesemtîndu-se calificati deaseminea demnitate, si neavendu neci spesse de caletori’a la Zelau, au probatu a se scutură de asemenea onore, si numai după ce li-a promisu cum­ ca cu trasur’a si spesele sale i-va duce la Zelau, s’au resolvitu a primi, succedendu-i cu acesta mesura a-si asigură pentru tempulu organisarii cortului doue voturi. In demanetica alegerii biletele estu-modu fabricate le-a impartîtu intre respectivii alegatori, parte prin unu servitoriu alu seu, parte prin unu juratu communalu, cărui­a pentru sprijinirea ma­noperei i-a promisu ca de va ajunge la potere, acesta fapta naționala i­ va remuneră-o cu demnitate de jude comunalu. (NB. Tinerulu cu care a fostu inlocuitu in bilete pre advo­­catulu Alesandru Popu porta aseminea nume, pre care intru adinsu si­ l’a desemnatu că cu atât’a mai usioru se potu amagi pre omenii cei nesciuti, apoi numele lui Emericu Popu inca nu l’a lasatu, ci că bieții alegatori se cugete ca si pre d’insulu votedia l’a indusu numai intru alu 7. locu, care pentru acestu cercu alegatoriu eră superfluu) si eca d’in partea lui Georgie Popu nici aci nu s’a comunisu ce­va peccatu contr’a natiunei, câ­ci in m­ulu d’in anii tre­cuți ai „Federatiunei* si acesta fapta fu timbrata de curatu nationala­­ si inca pote sé i­ se dée aseminea colore si im­­­pregiurârii acelei­a, câ in intielegere cu­nesce ungurasi a pro­batu câte tote până la estremitate se impedece denumirea lui Alesandru Popu de jude singulariu la Cebu. Finindu-se apoi alegerile membriloru in totu comitatulu, si prin emisarii sei, crucisiu ,curmedîsiu tramisi, asecurandu­­si voturile necessarie s’a apucatu numai decâtu de alta po­litica si mai naționala, inchiaiandu aliantia cu unu unguru, pre langa conditiuni reciproce că acelu­a se-si cascige par­­tid’a sa pentru d’i­sulu la fiitori’a organisatiune a cortului, era d’insulu in schimbu pentru atât’a facere de bine i-va oferi miile de voturi ale romaniloru d’in cercu pentru a poté fi la primaver’a, seu ver’a viitoria alesu de ablegatu dietalu, — daca subscrisulu ar’ urmă aseminea politica, pre frații cei cumperati ai d’insului nu aru strigă in lumea larga trădare ! tradare ! vnse pentru d’insulu pote si aceasta fapta se va timbră de natiunala. Premitiendu in acestu tipu, de­sî numai superficiala, descrierea pasiloru pregătitori ai Dlui Georgiu Popu de catra clic­a sa in costumu nationala imbracata, purcedu la descrierea procedurei observata la insa­si organisarea in Ze­lau. Ajungandu eu aici in 27. dec. la 1 ora după media­ di, mi propusesemu inca in diu’a aceea a invită pre frații ro­mani la o conferintia, inse desu laudatulu D. Georgiu Popu, temendu-se de aceasta impregiurare s’a ingrigitu de tempu­­riu se se convoce ace’a sub alte auspicie la cortelulu ope­­ratoriului seu D. Nichita, acést’a a facutu intru adinsu spre a me segregă de câtra romani, pentru câ d’insulu scieă prea bine, câ după ce in urmarea cond­usului comitetului romanescu,d’in acestu cottu pentru ori ce afaceri naţionali numai eu eram competinte de a convocă asemenea confe­rintia, la conferinti’a convocata prin influinti’a sa nu voiu poté partecipă, precum totu d’in asemenea motivu n’am po­­tutu partecipă nici la cea d’in Babiti’a; maliţia ! dara preste tote malitîele e aserţiunea Dlui Nichita, cum­ ca numai eu singuru am urmatu o direcţiune neunita cu a romaniloru in Zelau, câ­ci scisiunea intre noi nu eu, ci partinitulu seu cu cunoscutea sa c­icutia a provocatu-o, si pentru ce ? pentru ca fara mine mai fara sfiela se pota dictă, si pre cei ce nu lu cunoscu asié de aprope, si sunt mai pucinu in­teresați se-i pota mai usioru seduce de a părtini interes­­sele sale, caroru­a cu ajutoriulu acellei circuite anguste forte bine li scie dă înaintea fratiloru romani colorea naţionala. Aseminea maliţia e d’in partea Dlui Nichita si aser­ţiunea, câ protocomitele pentru ace’a m’a denumita in co­­missiunea candidatoria, pentru­ câ eră convinsu că eu nu conspirediu cu romanii. Aserțiunea acést’a ar’ avea lipsa de proba, care fiindu câ iu vieti’a sa nu-i va succede, si-a veditu numai si acum că de alta data patim’a sa conceputa a­supr’a mea, nu pentru câ o am meritatu candu-va, ci pentru câ asie i­ s’a dictatu prin principalulu seu. Nu are temeiu nici aserţiunea dsale, câ eu că romanu am fostu denumitu in comisiunea candidatoria, câ­ci, de se si opintesce a me dă in publicu de slabanogu si obscu- i rautu, pentru a se pote face luminatu pre sine si pre omu- i lu seu, d’insulu forte bine scie, câ in numit’a comissiune­­ am fostu chiamatu numai că membra alu comitetului, apoi­­ daca nu scie d’insulu vomu sei altii, câ la asemenea comis­­siuni totu-di-a-un’a, chiaru si pana la 1848, am luatu par­te. — Vedi bine, acesta impregiurare a strapusu adancu anim’a părtinitului seu, care mai bucurosu ar’ fi vediutu ori pre cine onoratu cu asemenea misiune decâtu pre mine, — apoi ran’a animei i-a adausu si impregiurarea, câ aven­­du in vedere dissensiunile si vechiele inimiciţie d’intre noi, s’a temutu pote câ i­ voiu fi pedeca de a-si poté ajunge scopulu seu, pentru care sub colore nationala înainte de organisare multu a alergatu. Apoi si mai nefundata e acea parte a asertiunii lui Nichita, ca in comissiunea candidatoria am lucratu contr’a Candidatiloru romaniloru . — apere Ddieu ! eu iub­seu pre romanii nostri mai multu decâtu d’insulu si omulu seu, apoi nu d’in interessu privatu, câ­ci eu nu cercu a fi­­ radicatu prin d’insu­ la ce­va demnitate. Asertiunea­­ d’insului in acesta privintia e numai manteaua cu care ar’ dori a-si acoperi caderea si procedur’a Dlui Georgiu Popu, ca d’insulu forte bine scie, cu afara de siese individi bine cali­ficaţi, d’intre carii patru sunt advocaţi si duci aplicaţi la justitîa, si cari nici s’au lasatu a fi candidaţi la vre­­unu postu, abié avemu patru, multa cinci inteliginti apţi de oficiu, cari cu pucina esceptiune au fostu candidaţi; mai bine aru fi daca ar’ spune verde, câ amaritiunea animei sale nu provine d’in impregiurarea, câ n’au fostu candidati romani, ci pentru câ intre acei­a n’a figuratu numele romanului seu celu laudatu, care, daca ar’ fi cuprinsu, locu in list’a candidatiloru, de­sî nu ar’ fi fostu acolo vre-unu altu nu­me de romanu, cu gratî’a unguriloru ar’ fi fostu multiumitu deplinu, că la anulu 1867, candu cu delaturarea romanului celui calificatu si cu caracteru nepetatu, devenise acelu­a cu afinele seu cellu neinsemnatu pre calea cea mai de ru­șine de domni ai situatiunii pre sub codru. Nu caus’a roma­niloru, die Nichita, nu, ci a protegétului dtale nu­mai e perduta asta-data, apoi de poţi numi caus’a romani­loru de perduta, nu-mi impută mie, care pre câţi am po­­tutu am facutu a se candidă, ci presiunii care o au­ facutu câţi­va si că si cei candidaţi se se retraga, cari ati facutu că romanii se nu ice parte la votisare, si cari ati facutu câte tote că cu datn’a mai multoru­ a se salvați onorea unui­a, — nu am lucratu eu, precum ti se pare, nimica contr’a omului dtale, Die Nechita ! pentru ca cu delaturarea lui nu am avutu lipsa se deschidu locu pentru ai mei, ci daca tendenti’a d’insului nu am partinitu-o se nu mi­ se im­pute*) pentru­ ca vedi bine eu sum numai omu, apoi pre langa atâtea ofense câtumorale, atatu materiale, si plane si fisice con­­tr’a mea, si a familiei mele încercate de câtra d’insulu, protegandu-lu eu, ar’ fi debuitu ame desbraca de natur’a ome­­nesca ce omului meritoriu m­i-e cu po­ti­n­t­­­a, inse cu passivitatea facia cu d’insulu observata nu am vatematu interessele poporului romanu, ci chiaru le­­amu promovatu scapandu-lu, daca potu duce asié, cu pa­sivitatea acést’a de despotismulu sub care a fostu suferindu acelu­a de câti­va ani — nu identifică, repetiescu, Die Ne­chita, nu identifică cau ’a unui romanu cu caus’a poporului, pentru ca daca nu voiesci a sei dia voru sei altii cu eu to­­tu-de-a­ un’a am fostu romanu si multu putienu ce am po­­tutu face in vietia-mi nu am facutu pentru alţii ci numai pentru romani, apoi bine voesce a luă in consideratiune seriosa, ca eu cu ai mei posed­emu unu temperamentu mo­­deratu, si daca apucatoreloru ultraistice si egoistice ale uno­­ru parteculari esaltati si neodihniţi nu ne vomu poté ală­tură nici cu unu pretiu **) se incetedi a ne mai timbră de antiromani, pentru­ ca cerendu interessulu poporului nici pre unu momentu nu vomu încetă a fi romani, daca dta pre acei­a cari au pusu pre aici fundamentu la totu ce se afla romanescu­­ vedi de slăbănogi si obscuranti, era pre dta te vedi de luminatu, studiedia mai afundu ran’a care iade la peptulu poporului romanu de pre aici, si daca o vei află, precum credu ca ai aflatu-o si până acum, nevoiesce-te că doctorii a aduce balsamu vindecate,iu preste d’ins’a­­ vinde­ca patimele : ur’a, discordi’a si vechiele inimiciţie cari dom­­nescu intre noi, s­mneeia de a suscită intrige si scisiuni intre fraţii de unu sânge in favorea unui­a si daca in sub­­crisulu, pre care fruntaşii inteligintiei romane l’a onoratu cu presidiulu comitetului nationalu d’in acestu cottu, vedi unu slabanogu si netrebnicu, propune fratiloru romani in locu-i pre altulu care posede calitati mai emininte si care se bu­­cura de auctoritate mai impunetoria in comitatu apoi, te afidezu, cu conducerei acelui­a si eu me voiu supune ; inse condu­­cerei cutarui omu ambitiosu, arogantu, si care sub firm­a interesului poporului cerca interesulu seu parteculare nu me diu pote plecă nici odata. — Fâ, daca poți, Die Nichit’a asie si apoi numai decâtu ne vei află solidari. *) Gregoriu Popu. *) Hinc­illae laciymae ! dar’ sânte părinte, evangeliulu care Dta lu propoveduesci invetia chiaru cum se se desbra­­ce omulu, nu de natur’a ominesca, ci de passiunile inerinti; invetia cea mai sublime abnegatiune, — si de trei ori do­­rere, ca neci apostolii acelui Sf. Evangeliu nu urmedia su­­blim’a invetiatura ci d’in caus’a urei si a inimicitieloru personale se da lovitura causei natiunali. Red. **) Neci chiaru in căusele natiunali­ nu­ figura docet. 35 Economic­u. (Urmare)*) d. Scole technice, reale, comerciale si de meserie. Tote aceste institute sunt de prim­a necessitate pentru fia­care natiune. Scopulu loru salutariu e, a inzestră tinerimea cu cunoscintie, cari sunt de celui mai ma­re folosit pentru omenime, si astfeliu a-i crea o pusetiune independenta de bugetele statului ; o pusetiune, care asi­gura omului cea mai mare libertate ; si fiindu omulu pe­­trunsu de chiamarea sa, portandu-si meseri­a cu activitate, calculandu la tota întreprinderea, fiindu economu in tempu si materia si neuitandu a fi totu-de-un’a crutiatoriu, ajunge la o stare de avutîe, carea lu face a-si păstră indepentin­­tî’a si libertatea, a nu vatema pre nimenea si a aduce natiunei sale si omenimei cele mai însemnate folose. Principal’a, ba potu dîce, unic’a meseria a romanulu a fostu si este inca agricultur’a ; dorere inse, câ si acést’a e negligiata si necorrespundietoria cerintieloru tempulii, cu tote câ ea e conditiunea fundamentala pentru esistiuti’a omenirei. Ba in unele parti agricultur’a se porta după sis­temele celea mai primitive, cari in relatiune cu stadiulu culturei d­e asta­ di sunt daunose ; si apoi insa­si nobilimea, proprietarii mari si­ sfarima capulu cu resipirea sumeloru însemnate de auru, ce mosîele li aducu, fara d’a se interes­­să câtu­si de pucinu de adoptarea principieloru recunoscute de salutarie, prin cari si-aru poté mari venitulu, fara d’a maltrată poporulu, aceste fiintie muncitorie, cari in unele locuri si asta-di sunt mai nefericite decâtu chiaru in tem­pulu servitutiloru, alu iobagiei. Cerintiele unui poporu sunt tu multu mai feliurite, decâtu că chiaru agricultur’a cea mai perfectionata sé le potu multiami; prin urmare, este o necessitate imperativa că poporulu romanu se fia mai ingrigiatu si se-si puna tote poterile spre a infiintiă astfeliu de institute. Si acéstea cu atâtu mai vertosu, pentru ca poporulu nostru in genere, si in specie peporatiunea de la munte, posie de pucinu pamentu si acestu­a e reu si neproductivu, incâtu nu a rare ori e amenintiata a peri de fome si astfeliu silita a ajunge in ma­ni străine spre esploatare si servitute. Trebue se fimu forte nepăsători, sé fimu noi singuri inimicii nostri, că sé nu vedemu, cum tierele mai innaintate, ba chiaru națiunile conlocuitorie lucra cu celu mai mare zelu si sacrifica spre infiintiarea de scole de aceasta natura; acest’a cu scopu, că se puna man’a pre meseri’a, industri’a, si comerciulu tierei, care e cea mai mare vâna de auru, că se nu documenteze prin fapta adeverulu proverbiului ro­manu, câ cine are avere, are si potere. e. G i m n a s i­e. Că preparatorie pentru sciintiele mai nalte gimnasiele sunt neaperatu nicessarie si este de doritu, că numerulu loru se se immultiesca câtu mai tare. Fia-mi inse ertatu a face aici modest’a observatiune, la ca­rea me indreptatiesce atâtu glăsuirea diurnaleloru, câtu si pucinele mele cunoscintie si esperienti’a ce mi-am cascigatu, si acést’a este, cu națiunile mai înaintate in cultura, pre lan­ga ace’a cânu negliga neci decâtu gimnasiele, contribuescu si sacrifica multu mai multu pentru infiintiarea de scole tech­­nice, reale, comerciale si de meserie. Credu deci, câ ar’ fi tempulu supremu, că si noi ro­manii se intreprindeau lucrări practice, si acéstea nu numai câ e o cerintia a tempului in care traimu, ci câ este o con­­ditiune de esistintia si vietia si noi avemu o lipsa pré sen­­tîta, si apoi spre a se cultivă cu succesu in sciintiele mai nalte, credu, câ se receru si mediuloce materiale suficientei de cari noi romanii nu pré dispunemu, ba preste totu potu dîce, câ suntemu seraci lipiţi. Parerea mea dar’ este, câ ro­manii se lucre d’in tote poterile si pre tote câile, spre a-si immultî averea, carea dâ poterea, si d’in acésta causa mi­­permitu a atrage atenţiunea barbatiloru incredintiati cu cres­­cerea tinerimei si cultur’a poporului romanu mai alesu a­supr’a instituteloru amintite sub punctulu d. f) Seminar­ie. Baru va fi unu poporu, care deto­­reza mai multa recunoscintia statului preutiescu pentru con­servarea nationalitâtii, decâtu cum e chiaru poporulu ro­manu ; r­ra va fi natiunea, a carei­a preutîme se fia asié de intimu legata cu poporulu, precum e preutîmea romana; poporulu romanu recunosce meritele si zelulu preotîmei sale, i da tota reverinti’a, i se încrede si supune si ascepta de le dins’a, că copilulu de la mama, svaturi bune si condu­cere spre fericire. Dar’ fericirea nu se casciga numai prin instruarea poporului intru cele sânte, ci si prin conducerea lui la imbunetatîrea traiului. Cu preutîmea, sufletulu poporului, pote face forte multu pentru natiune, acesta ni-o areta chiaru preutîmea vecini­­loru sasi, carea nu numai prin invetiature si cuvinte, ci si *) Noi Credemu, ca indesiertu se va face numai de una parte, faca-se de amendoue pârtile, atunci veti fi soli­dari, altmintrea­ba, — apoi aceste imparechieri vechie la Dv. par’ a fi necurabile. Imputatiunea pentru periclitarea causei nat. cade a­supr’a ambeloru parti, — opiniunea pu­blica, vediendu acestea diatribe, nu pote enund­ă altu ver­­dictu. Red. *) Vedi Nrii 7 si 8 ai „Federal.**

Next