Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 50-57)

1873-07-22 / nr. 56

cutu propunerea, ca besericele ce dis­­punu de avere propria sa se insarci­­nedie si oblige a contribui si eile, in proportiunea averei lor, la aceoperirea speseloru scoleloru confessîonali. Spre desbaterea acestei propuneri congressulu nu s’a trenutu competentu, ci in unani­mitate­a acceptatu proiectulu de resolu­­tiune, ca sa se faca una representatiune catra M. Sa, in carea sb-lu rege, a con­cede romaniloru gr. cat. trenerea unui congressu provincialu besericescu; si fiindu cil amu prevediuti difficultatile ce avea sa intempine acesta reprenta­­tiune: pre guvernu l’am­u assecuratu, că noi n'amnu de cugetu să nefolosimu de I acellu congressu, spre ajungerea vre-­­ unui scopu politico; era beseric’a cato­lica de ritu latinu amu assecuratu­ o, câ noi nu voimu să ne desfacemu de bese­­ric'a catolica, ba inca amu enunciatu, că noi in congressulu provincialu voimu sb resolvemu cestiunea si sb statorimu, ca in ce modu vremu sb fimu reprezen­tati in adunarea autonoma generala a catoliciloru, care se conchiama pentru desbaterea causeloru commune, ce inte­­ressedia pre toti catolicii din tietrele co­ronei sântului Stefanu. Pentru presentarea acestei represen­­tatiuni s’a alessu una deputatiune, cu a cărei conducere in­ insarcinatu dlu br. Ladislau Popu, pre.-iedinte de senatu, dsa inse n’a primitu conducerea din mo­tivu, ci representatiunea contiene nisce a­r f­i d­e r i f­a­c­i­a cu beseric’a de ritu latinu, cuc­ari dsa n­u e­s­­­e de accordu; astfeliu mi se dede mie onorea, d’a presenta dessu mentiunat’a representatiune dlui ministru Tréfort;­­ actulu presentârii este descrissu fidelu in Federate nr. 48 — 773. Foiele magiare si germane din Pe­­st’a si din provincia inca au luatu noti­­tia despre actulu presentârii, numai că tote au intortocatu celle intemplate, cu osebire au intortocatu passagiulu referi­­toriu la dlu Ladislau Popu, dîcundu, cu dinsulu pentru aceea n’a primitu con­ducerea deputatiunii, pentru câ repre­sentatiunea cuprinde astfeliu de es­­pressiuni facia cu beseric’a de ritu latinu, pre cari dsa nu le pote approba, cu tote câ adeve­­rulu este,precum dîssei mai susu, câdiu Popu a refusatu primirea conducerii din motivu, câ representatiunea cuprinde nisce ar fid ori facia cu beseric’a de ritu latinu, cu cari dsa nu este de ac­cordu. — Precum vedeti, Die Red., dif­­ferinti’a intre adeveru si intortocatura este mare, si credu, ca nu va trebui s- o esplicu mai pre largu. Am observatu acesta intortocatura, dar crediendu câ si domnii redactori o vomu observă si mai tard nu o voru recti­fică, am tacutu pana acum, si am potutu se tăcu cu atâtu mai vertosu, ca celle­­lalte foi au luatu notitie despre acestu actu fara nici una observatiune; după ce am cetitu inse communicatulu mai susueitatu in diuariulu „Magy. Allam“, respective după ce am vediutu incrimi­­natiunile ce ni se făcu, n’am mai potutu să tăcu, pentru câ me temeam câ tăce­rea mea se va esplică ca unu felu de consentîre cu acea incriminatiune, câ intre mirenii romani gr.-catolici sunt si de acei­a, cari umbla a alteră rela­­tiunile de iubire ce aru trebui sa dom­­nesca intre toti catolicii de ritu latinu si grecescu. După celle premisse fia-mi deci per­mi­ssu a întrebă, câ in casulu de facia, ce a datu ansa, d’a improscă pre mirenii romani gr.-cat, cu assemeni incrimina­­tiuni? Au dora aceea e caus’a, câ dlu redactoru, nepricependu limb’a romana, pre basea unei intortocâri gresite, ca să nu dîcu malitîose, a crediutu câ dessu mentiunat’a representatiune cuprinde astfeliu de espressiuni facia cu beseric’a de ritulu latinu, pre cari dlu Ladislau Popu nu le pote approba? Daca acest­a a fostu caus’a, atunci o potemu consi­deră de delaturata, de-ora­ce represen­tatiunea nu numai nu cuprinde espres­siuni contr’a besericei de ritulu latinu, ci după părerea dlui Popu ea contiene prea mari affidari, cu cari dsa nu este de accordu, adeea după parerea dlui Popu congressulu scol. de Blasiu a fă­cutii pentru promoverea relatiuniloru de iubire intre catolicii de ritu latiuu si gre­­­ cescu mai multu, de câtu ar fi dorita dsa sa faca, si cu tote aceste, Dfca Die­­ Red., arrunci asupr­a capului nostru incriminatiunile de mai susu, ceea ce este cu atâtu mai dorerosu, cu câtu de la Dta, Die Red., ca de la unu buuu ca­­tolicu, amu asceptatu cu drepţii cuventu, ca mai antâiu l te convingi chiaru din representatiune, daca ea contiene espres­siuni contr’a besericei de ritu latinu, si numai după aceea sb enunci verdictulu a­supr’a capeteloru romaniloru gr. cat., pentru ca ei, de­si sunt de naţionalitate romani, si in celle besericesci tienu ri­tulu grecescu, totu­si ei sunt catolici, si inca catediu a affirmă, ca sunt catolici forte buni. Seau dora aceea a cadiutu greu dlui redactoru, că congressulu se®!, de la Blasiu a petidunatu la M. Sa pen­tru concessiunea d’atiene unu congressu provincia u besericescu? Daca acestu faptu a datu ansa la incriminatiunile de mai susu, atunci a­supr’a acestui­u obiectu, care este seriosu si merita at­­tentiune, trebue sa ne chiarificamui, cu atâtu mai vertosu, câ cu privire la ace­stu obiectu intreg’a Romanime gr. cat., unde este d’a se intiellege si preu­­timea, si daca stim bine informatii chia­ru si preladi mentionati de Dta, — este demn’a si aceea­si părere, adeca de păre­rea ca metropoli’a gr. c. de Alba-Iuli­a, carea co­nsta din episcopatele de Fagarasiu, L o g o s i­u, Oradea- Mare si Gr h e r­­ ’ a. a r­e dreptulu d’a ti­­­né congressu provin­cii.­­­u besericescu gr. cat. s­e­­p­a­r­a­t­u. Si nu numai din motivulu, ca acesta metropolia prin bull­a papale ,,Eclesiam Christi"­ din lun’a­ lui Decemvre 1853, s’a dechiaratu de provincia besericesca gr. cat. de sine statatoria si indepen­denta de archiepiscopulu din Strigoniu; si nu numai pentru aceea, ca in §. 14 allu art. de lege XLIII, din 1868, se sustiene libertatea autonomiei beser­ice­­loru din Transilvania, ci mai vertosu din motivulu, ca in 1699, candu ne­­amu unitu cu beseric’a de ritulu latinu, primindu numai celle patru dogme: ni­­amu pastratu ritulu grecescu, care essentîalmente differesce decellu latinu, si afara de acest’a ni­amu pastratu in beserica limb’a romana — ceea ce se accentua cu tota ponderositatea si in buli’a mai susu citata, — mai departe ni­amu pastratu usuiu ce lama avutu înainte de unire, d’a alege liberu pre preotii, episcopii si archiepiscopii nostri, assemene ni­ amu pastratu usuiu, ca la alegerea episcopiloru si a archiepiscopi­­loru precum si la administratiunea ave­rii besericesci si a affaceriloru scolarie elementulu laicu să concurgă cu done­siu trei parti, era clerulu numai cu una parte din trei; ni-am pastratu in fine dreptulu d’a t­i­e n­é congressu besericescu, necessariu pentru es­sercerea acestoru drepturi, si cu tote­ că tempurile vitrege ne-au impede­­entu intru tienerea acestui congressu, noi totu­si n’amu renunciatu si nici câ vomu renunciă candu-va la acestu drept,u. Nu te miră deci, Die Red., câ Romanimea gr. cat. n’a partecipatu anii trecuti la congressulu autonomicu allu catoliciloru din Ungari’a, câ­ ce prin acest’a noi insi­ne de­ buna voia iii­u fi renunciatu la acelle drepturi alle nostre, cari le-am insîratu mai susu si pre cari pana acum in continuu le-am intetîtu, nu te miră, Die Redactoru, cu romanii gr. cat. acum mai tare ca ori si candu affla necessaria si solicitedia tie­­nerea congressului provincialu gr. cat. separatu, de­ ora ce cu anima dorerosa am trebuitu să ne convingemu, ca la casu candu proiectulu maioritatii con­gri­ssului autonomicu rom. cat, se va re­dică la valore de lege, catolicii voru poté să posseda numai soventiele acel­­loru drepturi autonome besericesci, cari le-amu avutu noi înainte de unire. Noi decbiarâmu aperte si t­âra nici­­­una re­serva inaintea lui Ddieu si a ome­­­niloru, câ suntemu catolici din adânculu­­ suffletului si vremu să remanemu cato­lici; decbiarâmu pre facia si sinceru, câ avemu cause commune cu catolicii de­­ ritu latinu, pre cari cause trebue sa le desbatemu împreuna , inse a­supr’a ce­­stiunu, câ cum vremu se representâmu provincia gr. cat. in congressulu gene­­ralu allu catoliciloru din Ungari­a, tre­bue sa ne intrellegemu si să decidemu in congressulu nostru provincialu gr. cat. In 1699, noi amu decisu in congres­sulu nostru provincialu­ besericescu pro priu a­supr’a conditiuniloru „uniunii“ la care congressu a fostu representata tota Romanimea din Ungari’a si Ardealu, deci cu dreptu deplinu ceremu acum, ca noi sa decidemu si a­supr’a cestiunii, ca­­ in ce modu sa se represinte provinci’a gr. cat, in congressulu generalii. Marturisimu francu si sinceru, câ noi sub nici unu pretestu nu vremii să ne desbinâmu de beseric’a catolica de ritu latinu, cu tote câ prin acest’a pole cu amu ajunge, a ne bucură de tota acelle drepturi, cari ni l -amu reservatu cu occasiunea uniunii besericesci, de­­ora­ce fraţii nostri de confessitune gr. or. se bucura acum in fapta de tote acelle drepturi, si au o autonomia besericesca ca si care nici una confessiune in Euro­­p­a intrega nu este in stare si arrete . Deci nu ne suspitionati, nu ne incrimi­naţi, ca noi romanii gr.-catolici suntemu acei­a, cari insuimu a alteră relatiunile de caritate ce aru trebui sb domnesc­a, intre toti catolicii de ritu latinu si gre­ci seu , ca­ ce la casu sb essiste si d’ace­­sti­a intre catolici, atunci dien acesti­a nu sunt d’a se caută intre romanii gr. c., ci cu totulu aiure­a. Noi vremu sb ni validâmu drepturile, si prin acestea vre­mu sb intarimu sentiulu catolicu in ro­mani, sb esterminamu indifferentismulu religionariu ; cine lucra deci contr’a acestei aspiratiuni, cine ni suspitionedia instiintiele nostre, nevrendu slabesce catolicismulu. Din tote aceste credu ca se va fi po- i tutu convingă dlu Redactoru, ca roma­nii gr. c. sunt catolici din adânculu suf­fletului loru si voru se remana catolici, inse precum sunt de resoluti intru ape­­rarea int­eresseloru catolicismului, totu asile de resoluti sunt. a tienesia se luptă pentru drepturile loru besericesci speci­ale. Daca nimene nu va vatemă aceste drepturi, daca nimene nu va impedecă pre romani intru essercerea loru, alun­i potu sb assecuru pre D. Red. ca catoli­cismulu nu va avé causa d’a se plânge concr’a nostra. Una suta de anni amu luptatu pana nn a successu a restaură archiepiscopa­­tulu si metropolita de Alba-Iuli’a; sun­­temu resoluti a mai luptă inca pre atâti­a anni, si daca va fi de lipsa si mai multu, pana ni va succede a essoperă congres­sulu provincialu gr. c. separatu, pentru ca nu voimu sa ne espunemu învinuirii si blastemului meritatu din partea po­sterităţii, pentru ca de buna voia amu renunciatu la drepturile nostre sanctio­­nate prin usu, lege si bulla papale. Inse pre langa tote aceste, daca ar fi adeveratu — ceea ce de altmintrelea nu credu — cu representatiunea îndre­ptată cătra M. Sa pentru concessiunea d’a poté tiené congressu provincialu be­sericescu, a datu ansa Dlui Red. ca sb încarce pre romanii gr. cat. cu incrimi­natiunile grave de mai susu, atunci me­r­gu cu tota sinceritatea, , ca sb nu ne incarcati cu assemeni incriminatiuni, ■ a­ci nu mi-ar placé, ca prin acest’a fra­ţii neuniti sa capete voia si plăcere, a-si îndreptă vocile de sirene cătra cei mai slăbi de credintia si a-i înduplecă, ca spre daim’a catolicismului, in contr’a I convicţiunii loru mai bune si in contr’a re­soluti unei loru de sute de anni, sa ajunga prin disbinare la essercerea drepturi­­i pru loru neprescriptibili. B.-Pest’a, 24. Iuliu 1873. Testamentulu Prea S. Salle Andreiu Baronu de Slagan’a. Archi­­pi­scopul­u Ardeiului si Metropolitulu romaniloru gr. or. din Ungari’a si Transil­vania etc. In numele Tatarul si allu Fiiului si allu sântului Duhu. Eu subscrissulu avendu in vedere, cu sum omnu moritor’u si inaintatu in versta, si sum Archi­er­u, carele este detoriu prin canene a-si face diat’a conformii chiiamârci sade, a făcu diat­’a mea in urmatoriele, si adeca : I. Consistoriulu nostru archidiecesanU pl nariu are a functionă prin esmisii sei membri numai decâtu după mortea mea in intiellessulu­i­ lui 136 din statutulu organicu allu metropoliei nostre, si a sigila tote odă­ile si dolarele melle, pana la formal­a in­ventare si con­scriere a lucruriloru melle, si a celoru alle fondului instructu de mai­­ înainte, era medicii mei se desfaca trupulu meu, si se-lu pregatesca spre immormentare ; apoi domesticulu meu Simeonu Sirianoviciu cu duhovniculu meu Germanu se me îm­brace in reverend’a négra de tote diliele, si in mantorosu negru cu camilavca pr­e­capu, cosciugulu se fia de metalu,­ si de nu s'aru găsi astfeliu, se fia din lemnu de bradu imbracatu cu metasa négra, si procurandu­­se cosciugulu de met­du acellu­a se se pună in acestea. II Immormentarea mea se se faca înainte de amedi fara pompa, fara musica si fara predica, in urmatoriulu rendu: a) după ce duhovniculu meu Ieromo­­nachu Germanii, pre carele renduiescu, ca ellu singurii, si solitarii se mo ingrópe, va seversî acasa pravila mica de ingropatiune, atunci unu elericu imbracatu in stihariu ne­gru se premerga conductului cu crucea cea mare négra, si alta nimic’a se nu se poarte; b) apoi se urmedie clericii si pedagogii câte 4—5 intr’unu rendu cu profesorii loru; c) apoi poporulu credintiosu, câte 4 — 5 intr’unu rendu; d) apoi preotîmea nostra, câte 4—5 in­tr’unu rendu ; e) după preotime se vina crucea de la mormentulu meu portata de unu elem­eu imbracatu in stihariu negru ; f) apoi se vina choru­lu cantaretiloru, care va avea a cânta linu ; g) mai departe se vina doi clerici îm­brăcați in stihare negre portandu lumini; h) apoi duhovniculu Germanu imbra­catu in sfita negra ca preotu ingropatoriu; i) apoi se vina carulu funebralu cu cosciugulu, si in fine; l) se urmedie personalulu consistoriulu­ archidiecesaru plenariu, si ospetii după ca­tegoria loru; m) astfeliu conductulu me pote petrece pana la casarme, seu cellu multu pana la magasinele militarie, de va fi diu’a fru­­mósa ; — domesticulu meu Simeonu si ser­­vitoriulu meu Vasiliu se remana acasa spre a păzi acolo, ca se nu se intemple vre-o paguba; n) dissolvendu-se conductulu, carulu funebralu si duhovniculu meu Germanu in caret­a mea sé me duca la beseric’a cea mare in opidulu Resînari, unde in tind’a femeesea se se d­­puna cosciugulu, si in ur­­matori’a di duhovniculu si s­inguru se celebreze si liturgia si se seversiesca im­mormentarea mea; — cu acesta occasiune duhovniculu se imparta intre seraei doue sute fi. v. a., cari seu duhovniculu seu efori’a archidiecesana se-i anticipe pana la refun­­dare din averea mea. III. După immormentarea mea, ori si numai decâtu după armata mortea mea, are se urmedie inventarea si conscrierea toturoru lucruriloru melle. In inventariulu lucruriloru si efecteloru melle se afla însemnările melle, cari areta, care din lucrurile si effectele melle voieseu se remana pentru fundulu instructu allu ar­­chidiecesei nostre, si cari voieseu, ca se se venda in favorulu lassamentului meu. Eu după §. 108. din statutulu organicu asiu poté testă cui, si cum asiu voi jume­­j tate din averea mea, dara eu resignediu la Iosifu N­ossu. 216

Next