Federatiunea, ianuarie 1874 (Anul 7, nr. 1-9)

1874-01-03 / nr. 1

părintelui Cicariu in publicu, câ nu i­ se cade a denatura adeverulu. Lassu la o parte si gemerea inane a Cicariului, de afflâ in replic’a mea trei mominte si de a reflectă la eile; câ­ci acelle mominte intr’adeveru nu au fostu asid momentose, precum vré d-sa, ci au fostu numai reflessiuni la unele asserte false si in parte întrebări de mai nainte, alle Dsale. „Momintele“ celle mai momentos­e inse, părintele Cicariu le-au bagatu in teca. Se-i fia de bine! Spre a remustra si cu acesta occassiune falsitatea asserteloru părintelui Cicariu, ne­­afflandu eu in triplic­a sa d­in Nr. 72. „Fed.“ neci unu lucru momentosu, ci mai multu numai la un’a­i refleetediu pe scurtu. Anume, in malitîosele salle berfele de mai nainte asseruisse, că atunci candu s’a pertractatu la comitatu caus’a confratelui nostru A. Nu­­tiu, eu am tacutu ca piticulu. După ce vise in duplic’a mea i s’a demustratu, că e ne­­adeverata acesta assertiune a sa, in triplica apoi recunnosce insu­si, că da, dieu dsa a „spérticatu-o“ cu acea assertiune („spérticate au fostu dieu acelle assertiuni tote alle dsalle). Recunnosce adeca, că eu totu­si mi-am re­­dicatu cuventulu intru apperarea Dlui Aless. Nutiu. Dar’ ce se vedi ? Malitî’a, pote si altu ghimpu secretu, i-au dictatu era­ si ana­cronisme si neadeveruri, numai spre a-mi detrage, daca se pote, si aci. Hei, parintielle Cicariu, indesiertu vrei a ascunde pisic’a in sacu, că i se v­edu unghiele! Memori’a dtalle, care vrei a pretinde că e infailibile, si acum te-a instelatu forte (no, dar’ soimu, că nu preste voi’a dtalle.) Vrendu a reproduce pre­­darea mea in caus’a confratelui Nutiu, ai afflatu cu caile a estrage numai din conclu­­siune. Daca odata ai recunnoscutu, că asser­­tele de mai nainte ti-au fostu neadeverate, numai eră neci una lipsa se „reproduci“ ple­­darea mea; era daca totu­si ai voitu a me luă la critica (ceea ce aru fi fostu mai cu caile a face cu vorb’a acolo in congrega­­tiune), trebuia cellu Ducinu se faci estrasu d’in i­n t­r­e­g a pledarea mea, ori­ cătu de scurta a fostu aceea. Eu adeca, candu mi­­am redicatu vorb­a intru aperarea confrate­lui Nutiu, am demustratu antâiu, că nu sub­­versedia neci una causa de a se face inves­tiga­tiune in contra lui d­in partea comunita­­tului si că actele de accusare sunt a se stra­­pune la ven. ordinariatu diecesari; ’ era de cum­va totusi — precum am potutu prevedé — nu se primeace acesta propunere a mea, apoi cellu pucinu commnitatulu se esmitta commis­­siune investigatoria mista. — Intru acestu intielessu am fostu spriginitu de D. Ign.­­Nagy si de insu­si cor­itele supremu, carele si incepusse a designa pre membrii commis­­siunei miste, candu de odata se sculă cano­­niculu Schmotzer spre a me combate. Nu a vorbitu deci Sehm, in antea mea ca eu in predare­ mi se fiu avutu occassiune a­ lu com­bate, ci eră Cicariu, cellu cu gur’a mar , la rendulu seu chiamatu a face acest’a, că­ci in un’a si aceea­si causa nu se dă vorb’a de doue ori unui vorbitoriu. Ecca anacro­­nismulu, ecca sferlog’a cicaresca ! ce e dreptu, eu nu am vorbitu asié pre lungu, precum i­ place părintelui Cicariu, că­ci nu am da­­rulu dniei salle. Dar’ si de altmintre sciu ce dice romanulu despre „vorb’a multa.“ G. Marchisiu. Nu vremu se facemu pre advocatulu­­ in interessulu adeverului venimu totu­si a re­spinge malituosele assertiuni alle patimosului „Mariu“ cu privire la persona dlui S. T. despre care dice, că vediendu-se lassatu afara din lista celloru recommendati prin referintele sanitariu pentru recunnoscinti’a meriteloru castigate in ver’a trecuta, s au strigatu ca si ellu are merite, despre care dice mai departe, că commitetulu intre risete a primitu propunerea referintelui sanitariu de a-lu numera si pre etiu intre cei recom­mendati, si câ d. S. T. a fostu destullu de modestu a primi, adauge apoi: de aci si­­pote face ori­cine conclusiune, câ ce feliu de morite i-a potutu castiga cing’a rosîa de v. prot. ad honores. Minunata logica­­udeca: daca d. S. T. au pretinsu se se numere intre cei recom­mendati pentru recunnoscintia, urmedia, du­pă intrelleptiunea lui „Mariu,“ câ n’are nici unu meritu. Pecatulu pentru care i­ se de­­nega totalu meritele, este pretensiunea de a le­ avé. In adeveru slabe argumente, si nu atâtu slabe, câtu reutaciose! Recunnoscemu câ n’a fostu cu caile, ca d. S. T. insu-si se-si fortiedie recunnosserea meriteloru in siedinti’a commitetului din 28. Nov. si prin urmare cu partea d’antâi’a a assertiuneloru dlui M. amu fi de accordu, daca nu si-ar bate jocu si de meritele ce i-au castigatu cing’a rosta. A­i uitatu seau n’ai vrutu se dîci, că d. S. T. si-au redicatu cuventulu in favorea sa numai după ce a vediutu, câ intre cei pretinşi cu merite sunt propuşi si de acei­a cari departe de a fi meritați si-au facutu nu­mai detoria, ceea ce in genere s’ar poté dîce despre toti. Si daca punemu câ a in­­gropa morți in tempu de colera seau a ai­­lerga si-a consolă pre morbosi, este me­ritu, apoi se scia d. „Mariu,“ ca precandu unulu din cei recommendati de referințele saanitariu a immormentatu 7 — 8, er’ altulu vre-o 24, pre atunci d. S. T. a immormen­tatu in tempulu colerei in Commun’a sa 45 (si 19 capelianulu) in comun’a Maieru 25, in Ilv’a­mica 9, totu cu acea barbatîa a statu facia in annulu 1866 candu a gras­­satu coler’a in acesta comuna in mesura mare si candu a immormentatu abia intro luna si diumatate preste 60­ de morti. Acest’a dirigintia precum si esact’a portare a matriculeloru si alte affaceri preo­­tiesti grămădite deodata, — despre care Pr. SSa Metropolitulu Vancea, pre atunci episcopu in Gherla s’a covinsu in persona cu ocasiunea visitatiunei canonice, i-au ca­stigatu cing’a rosîa — de care nu incape dlu M. si cu cei de panur’a d-salle, si titlulu de v. prot. ad honores, buna-ora cum altii totu pentru atari merite au capetatu cruci. Dar se nu fia acestea tote, nu te su­­peră d. Mariu! daca noi cari-lu cunnoscemu pro bine ti-vomu dechiară cu d. parochu allu Sangiorgiului Simeone Tancu este bene­­meritatu, este unulu din cei mai activi si mai zeloşi preoţi, ceea ce si inimicii sei tre­­bue se recunosca. Consciinti’a liniscita e destul la garan­tia pentru ellu. Peccatulu pentru care multi lit­urgisescu lu­au toti inimicii lui si­ lu aveau toti cei­lalti. — Acestea servesc totua una-data si ca respunsu lui „Publiu“ din „Gazet’a Tans.“ carele si-au luatu missiunea de a dăscăli si a invetit pre omeni modestia Mai mulţi poporeni: falva cu Timafalva, Kis-Galambfalva, Kis- Rede, Kis Sólymos, Kobáth-Demeterfalva, Magyar-Andrásfalva, Magyar-Hidegkut, Ma­gyar-Zsákod, Magyaros, Matisfalva, Mede­­sér, Mozsna, Nagy-Galambfalva, Nagy-Rede Nagy - Sólymos, Oláh - Andrásfalva, Sárd, Szent-Ábrahám, Szent-Erzsébet, Szent-Mik­­lós, D.-Székely si Vágás.­­) In communele sedinei judecatoresci din Székely-Udvarhely tienatorie de judecatori’a cercuale de acolo, adeca in com­munele : Abasfalva, Áb­rahámfalva, Almás, Arvátfalva, Alsó- és Felső-Benczéd, Bagy, Bethlenfalva, Beta, Bikafalva, Bögöz, Dálya, Ege, Fancsal, Farczad, Farkaslaka, Felső- Boldogasszonyfalva, Fenyed, Gyepes, Homo­rod-Keményfalva, Hodgya, Jánosfalva, Jás­­falva, Kadicsfalva, Kányád, Kápolnás-Oláh­falu, Karácsonfalva, Sükülő, Keményfala, Kenős, Kecsed, Kisfalud, Lengyelfalva, Má­­téfalva, Miklósfalva, Orczfalva, Oklánd, Oroszhegy, Pálfalva, Patakfalva, Petek, Re­­csenyéd, Remete, Sándorfalva, Sükő, Szent Egyházas-Oláhfalva, Szent-Király, Szent- László, Szent-Lélek, Szent-Márton, Szent- Mihály, Szent-Pál, Szent-Péter, Szent-Ta­más, Szombatfalva, Tibod, Újfalu, Ülke, Városfalva si Zetelaka. k) in communele sedinei judecatoresci din S­a­b­­­i­ul trenatorie de judecatori’a cer­cuale din Sebesiu, luandu affara communele Lancramu, Peterfaleu, si Singagu, adeca in communele: Dealu, Cacov’a, Capoln’a, Cal­­nicu, Cutu, Lazu, Lomani, Pianulu de Josu, Sabisielu si Strugari, in fine. l) in commun’a Gyerő-Vásárhely tiene­­toria de sedin’a judecatoresca din Ci­u­s­­­u, impartîta judecătoriei cercuale de acolo. Cărțile funduarie pre deplinu terminare a communeloru mentionate, dimpreună cu egistrele parcelarie de possessiune, si de­­semnulu liniamenteloru de acellea tienatorie se voru transpune de la 1 Ianuariu 1874 la officiele de cârti funduarie ordinate langa judecatoriele mentionate sub N­. unde a le vedé ori cui e permissu in orele officiose. San­georgiu, finea lui Dec. 1873. Die Red.­ In numerulu 95 „Albina“ d­in a. c. se publică o correspondintia de langa mormentulu lui Marianu, subscrissa de „Mariu.“ Acestu Mariu la inceputu dechiara, că după o tăcere de trei anni va incepe era a vorbi. Curiosa creatura, carei­a i­ se des­­lega limb’a totu la trei anni! Seau că in acești trei anni nu s’a intemplatu nemica rea pre la Nasaudu, ce se nu placa D. Mariu, că­ci( precum se vede, caracterestic’a lui este: a vorbi numai reu; ori că personele, cari au si comissu ce­va peccatu, n’au avutu nefericirea a cade in disgratî’a d-salle, pre­cum au cadiutu cellea din correspondinti’a amintita, nu-i place de asia numiţii naţio­nalişti, si­ bate jocu de meritele d. par. S. T. si­ bate jocu de portarea părintelui din Telciu, e nacagitu pre comitetu, pentru că i-a vo­­tatu acestui­a una remuneratiune; dar’ apoi uita, seau nu vré se spună cum i-a placutu portarea si atâtea vorbe alle nepotului acel­­tui­a de langa altu carui­a mormentu scrie. 315 In urm­a ordinatiunei ministeriului r. ung. de justitîa d. d. 16. Noemvre 1873 Nr. 35,457 in privinti'a mentionateloru ope­rate de cârti funduarie se făcu cunno­­scute urmatoriele: I. (Fine.) *) h) In communele sediiei judecătoriei din Székel­y-U­dvarhely tienatore de jude­­catori’a cercuale din Székely - Keresztur, adeca in communele: Agyagfalva, Alsó-Bol­­dogasszonyfalva, Alsó-Simonfalva, Bethfalva, Csikfalva, Derzs, Decsfalva, Dobó, Fiat­falva, Gagy, Kadács, Keresztur, Keresztur­*) Vedi „Fed.“ nr. tr. III. Cu privire la trebile si affacerile offi­ciose, cari se voru incepe cu 1 ianuariu 1874 la fia­ care din judecatoriele susu în­semnate se emitu urmatoriele provocatiuni si dispositiune: 1) Se provoca tote personele cari in urm­a vre-unui dreptu de proprietate de pemnu ori de arenda, avutu inca pre tem­pulu autenticarei protocoleloru funduarie, seu cellu pucinu castigatu inca inainte de 1 Ianuariu 1874 credu ca potu se pretindă vre-o îndreptare, întregire, descriere, adau­­gere, seu strămutare in protocelele cârtiloru funduarie, fia in privinti’a compunerei cor­pului funduariu seu a relatiuniloru de po­­sessiune intabulate, cu aceste pretesiuni pana inclusive la 31 Augustu 1874 cu atâtu mai vertosu se le insim­edie, cu câtu la din contra acelle spre daun’a unui altu treilea, care pre tepaeiulu inscrieriloru cuprinse in protocólele funduarie, incependu de la 1 Ia­nuariu 1874 va castiga cu credintia buna alte drepturi tabularie, nu se voru luă mai multu in consideratiune. Acesta insinuare are a se întinde pre tote drepturile de possessiune inca necu­prinse in protocolele funduarie, fără deose­bire, ca pre acelle in cărțile vechi essîte seu neessite din usu, ori in fassiuni fun­duarie seu alte cârti, foi si registre sunt cu­prinse ori ba, si ori a intinsu o partida in privinti’a transcrierei de possessiune a vre­unui bunu castigatu rogare la vre-o judecă­toria si aceea a decisu asupr’a acestei instantie, ori ba. Deci indetoriree spre insinuare cade mai ales su pre tote acelle persone, alle caroru drepturi de possessiune la commissiunea lo­­calisârii nici prin sine, nici prin represen­­tanti denumiti de commissiune s’au adusu in valore, sau cari nu au fostu in stare după ragelele localisârii a-si legitimă affirmatulu dreptu mai tare de possessiune ori de com­­possessiune in contr­a possessorului fapticu afflatu prin commissiune si inscrissu in pro­­tocollele funduarie; pretensiunea loru adussa inainte fia însemnata in protocolele funduare seu in protocollulu generalu de pertractări, ori ba. 2) Mai departe fote personele cari: a) Pre realitățile inscrisse in protocollele funduarie după detiermurirea patentei de aviticitate seu de rescumperare pemnorale, au sub altu titlu legitimu si-au­ insusîtu dreptu de proprietate seu cârora: b) după olarirea acelleia­si patente de aviticitate li se cuvine terminu mai lungu spre realisarea dreptului de rescumperarea pemnorale prin acestea se provoca aceste pretensiuni pana cellu multu la 31 Augustu 1874 inclusive, spre incungiurarea urmari­­loru de dreptu amintite mai insusu sub punc­­tulu l­iu, ale insinuu, si in casulu amintitu sub a) processulu de dreptu pendente, spre adnotare in protocollulu fundariu, seu drep­­tulu recascigatu prin callea legale spre stra­­punere in acellua­si, era in casulu b) drep­­tulu de rescumperare pemnoralu, ce li se cuvine inca, spre însemnare in protocolulu funduariu a­lu legitimă cu documinte au­tentice. 3) Assemenea tote personele, caii pre bunurile nemiscatorie improtocollate, seu si-au cascigatu dreptu de prioritate, pomnu, ser­vitute, au alte drepturi prin intabulări, în­semnări si adnotatiuni, ori conscrieri pem­norale judiciari, sau pana la 1. Ianuarie 1874 inca si­ voru oasciga, se provoca, ace­ste drepturi din scopulu insei eroi loru in foima sircineloru corpuriloru funduarie pana cellu multu 31 Decembrie 1874, inclusive cu atâtu mai siguru alle insinuu, cu câtu din contr­a dreptulu prioritatei cascigate mai inainte si-lu voru perde, pre­candu din contra facendu insinuare la tempu cuvenitu drepturile de antaietate cascigate pana la 1. Ianuarie 1874, i voru remane in valore facta si cu acei cascigatori si creditori ipo­tecari noui, cari au cascigatu dreptu de pro­prietate seu de pemnu după diu’a acum mentiunata. 4) Acellea pretensiuni, care se basedia pre deobligamintele urbariale, sau alte refe­­rintie de acea natura, regulate prin patent’a din 21 Iuniu 1854 edata in form a de legi imperiale, bucata LV. Nr. 151 sunt eschise de la provocările edictale spre insinuare si demonstrare, precum si de la pertractările obicinuite in urm­a edictelor, fără deosebire, fia acelle in protocolele de localisare preno­­tare, ori ba. 5) Terminii edictali prescrissi in aliniele procedinti, nu admittu nici prorogare, nici justificare ori vioire de processu. 6. Publicatele protocole, funduarie se voru consideră si conduce de la l­a Ianuarie 1874 incependu cu cârti funduarie conformu § 321 pin codicea civile generale; deci in­cependu de la diuda menționata, drepturi noue de proprietate, ipoteca ori alte drepturi reali asupr’a bunuriloru nemiscantorie introdusse in eile, se­­â­ru poté castiga si tranferi asu­pr’a altoru­a, pecum si a se sterge numai prin intabulare legale in acelle cârti, fără de a derogă inse pretensiunile asupr­a acestoru bunuri nemiscatorie mai nainte castigate, insinuate si legitimate in terminulu edictale 7. Prescriptele, după cari voru avèa de a se indrepta părțile si indicatoriele la im­­plinirea si essecutarea trebiloru si affaceri­­loru officiose, însemnate in acestu edictu, sunt cuprinse in procedur’a transilvana pen­tru cărțile funduarie, emissa cu ordinatiunea ministeriului de justiția dto. 5 Febr. 1870 (Archivulu ordinatiuniloru, annulu 1870 fa­­­sciora I. si II.) II. Affacerile de carti fundarie le prevede 1) sodri’a judecatoreasca din F­a­g­a­r­a­­siu pentru communele enumerate sub I. a.) 2) sedri’a judecatoreasca dinMuresiu- Ostorheiu pentru communele enumerate sub I. b.) 3) sedri’a judecatoreasca din Hatigu pentru communele enumerate sub I. c.) 4) sedri’a judecatoresca din S­i­g­h­i­s­­­o­­r’a pentru communele enumerata sub I. d) si e.) 5) sedri’a judecatoreasca din Brasiovu pentru communele enumerate sub I. f). 6) sedri’a judecatoresce din M­e­d i a s­i­u pentru communele enumerate sub I. g). 7) sedri’a judecatoresca din Székely- Udvarhely pentru communele enumerate sub h) si i). 8) judecatori’a cercuale din Sabesiu imputernicita cu affacerile in trebile car­­tiloru funduarie pentru communele enume­rate sub I. k), in fine. 9) sedin’a judecatoresca din Clusiu pen­tru comun’a sub I. 1).

Next