Federatiunea, septembrie 1874 (Anul 7, nr. 64-67)
1874-09-06 / nr. 64
;o limb’a romanesca nu este capabile de asemenea trivialităţi in adeveru caacteristice pentru cei ce li-au scrisu. luntemu din acei’a, carii iubimu adeverulu si apreciămu convicţiunea, vina Le ori si unde, — dar candu vedemu vineni degrandandu-se pana la celu mai nferioru gradu allu necuviintiei, — atunci nu gasimu cuvinte destulu de ari, pentru a dâ espresiune legitimei nostre indignatiuni. — D-nii de la „Hon* asta-data s’au aratatu mai pucini demni de condeiulu ce memedia, lecâtu cei depre urma pamfletari. Domnii, câ ei se reintroducă in diariulu loru ieriositatea si demnitatea, pre care să nu ie mai deâocasiune in viitoriu de a li-o xmtestâ! Ce ar fi de facutu, câ cultur’a se strabata si in mass’a poporului. Din candu in candu cetimu prin diuarie, câ d. 0 in comun’a N. N. tienenduâe esamenulu si respundiendu copiii minunatu de bine, poporulu a fostu atâtu de petrunsu, câtu — in anulu venitoriu a trebuitu astrinsu prin panduri, ca se-și tramita copiii la scola. Suntu casuri, — de n’ar fi, ar trebui se disperâmu de venitoriulu nostru — ce e dreptu, prin cari se pote neresturnabilu conistatu, câ poporulu nostru inaintedia frumosu pre calea catra cultura, cu dinsulu simtiesce profundu lips’a culturei si se insufletiesce pentru promovarea ei. Suntu apoi si mai multe casuri, unde poporulu vediendu resultatulu imbucuratoriu alu invetiaturei seu simtiendu viu lips’a ei, se incaldiesce momentanu pentru ea: flacar’a acést’a inse nu e durabila, ci e numai focu retacitoriu, care se ivesce de multe ori, dara totu de rtate ori si dispare In cele mai multe casuri inse poporulu e apaticu facia de invetiatura, ba de multe ori chiaru antipaticu facia de ea si promotorii ei. Ce e caus’a ? Caus’a e, ca poporulu nu vede folosu practicu d’in portatulu la scola a fiiloru sei di pentru acést’a tota invetiatur’a elementaria, seu — cum o numesce elu — de la sate, o tiene de netrebnica, banii, cari trebue sé-i dée spre sustienerea scolei si in solutiunea invetiatoreasca — de „aruncați in ventu,“ cu unu cuventu, toata tréb’a numai de inventiune domneasca „ca se potu necaji si mai tare pre bietulu omu.“ Incidentulu urmatoriu va lamuri mai bine, cat de unde si cum judeca poporulu. Intr’o dupa mediadi me aflamu la unulu d’intre domnii advocați romani d’in locu, candu eca intra unu tieraru in chilia. După indatinat’a salutare, advocatulu luintreba: — Adusu-ai scrisorile ? — Ce scrisori? cinstitu domnu. — Da n’ai primitu cartea, care ti-am tramisu-o prin N. N. — Ba primitu, dieu eu, cinstitu domnu, eca acii — si presinta epistol’a nedesfacuta advocatului. — La întrebarea acestuia, ca pentru ce n’a datu-o cuiva, sa i-o cetésca si esplice, respunse bietulu omu: — Câ n’am avutu la cine, cinstitu domnu. Notariu in satu n’avemu ; celu ce ni-e notariu si noue, nu siede in satu ; domnulu protopopu s’a dusu prin cercu cu domnulu invetiatoriu cu totu la esamene; n’am avutu ce face, a trebuitu se veniu la cinstitulu domnu, să-mi spună, ce se făcu cu cartea acest’a. — Acum nu face nimica cu ea, ci te du acasa si mi-adu scrisorile aste si aste — i dîse advocatulu. — Duce-m’ou , cinstitu domnu — si le-asiu aduce bucurosu, dar’ am multe in lada si nu le cunoscu, cari ti treba. Acum ce va face bietulu omu? Cucéva pre advocatu in satu, seu pre altulu, care scia „carte“, ca sé-i „cote“ scrisorile? Gugetaiu occasiunea binevenita, ca se dau omului o lectiune, spre a-si tramite copiii, déca are, regulatu la scóala; pentru aceea i diseiu. — Acum ti-ar prinde bine, déca ai sei carte, asié-da ? — Da cum nu mi-ar’ prinde bine, alduite-ar dumnedieu. — Ai dta copii de amblatu la scóala? — Am duoi, cinstitu domnu. — D’apoi, tramiti-i regulatu, in toata diur a, la scola ? Tramitu, candu i potu, cinstitu domnu; suntemu cu multe necasuri si trebue se-i punemu si pre ei, ca se grigeasca catede-ceva. — Vedi, ce reu părinte esti dta, scii câtu e de reu, candu nu seie oraulu carte si totusi nu-ti tramiti copiii la scola, ca se invetie carte; copiii dtale, nesciindu carte tocm’a asie vom patî pre-candu, precum ai patîtu dta acuma. — Asie vom patî, cinstitu domnu, si deca i voiu tramite la scola , si eu am amblatu la scola, când eram de aceea vresta; la noi, de candu sciu eu, totu mereu a fostu scola si invetiatoriu si totusi nu sciu nici eu si nu ede nime dintre cei ce amu amblatu la scarn, carte. Invetiatur’a nostra depre sate nu se iea in sama, nu-i luâmu folosu, numai dâmu plat’a cea mare (120 fi?!) invetiatoriului, dar n’avemu nici unu folosu de elu. Asia cugeta si judeca tieranulu si trebue se marturisimu, ca nu fara fundamentu ; eu insumi sciu mai multe comune, in cari, de candu mi potu aduce aminte totu a fostu scola si totusi nu sciu in ele altii a scrie si ceti, decâtu preutulu invetiatoriulu si — arenda siulu. Deca vede poporulu folosu d’in invetiatura, nu crutia nici spese, nici osteneala, ca se-si invetie copiii. Multi d’intre intrelegintii nostri si voru fi inca bine aducendu aminte, cum li venia betranulu taica, maica, sora sau frate, câte de duoe ori pre septamana, prin căldură innadusitoria, frigu inghiatiatoriu, prin poie, tina si furtune grele, I cu merindior’a in spate, la orasiu, cum smodeau pucinulu malaiorasiu si fenutiu, ca I se faca banii de cârti si didactrulu, dinsii inse le faceau aceste in speranti’a, ba con- I victiunea, ca voru face din fiulu seu fra- I tele loru domnu, popa, fiscaresiu etc. I Dar’ ce e paus’a, ca invetiamentulu ele- I mentariu pre la sate nu produce cultura, ba nici insusirea celoru mai elementarie I cunoscintie ? Suntu pre invetiatorii poporali de acusatu pentr’ acest’a? Invetiatorii poporali nu se potu acusa pentru acesta, desi e lucru cunoscutu : câ unii nu vreu, altii nu-si potu împlini detorinti’a si câ cei mai multi nu-si ieu ostenel’a de a capacita de a castiga poporulu pentru scola; acesti d’in urma cugeta a fi facutu destulu detorintiei loru prin aceea, câ pre cei ca nu-si tramitu Copiii la scola, ii însemna, ca se se pedepsesca. Caus’a adeverata este aceea, ce audi de la fiasce-care invetiatoriu: câ poporulu nu-si tramite copiii regulatu la scola si câ de scole de repetitiune nici pomenire e. Deca nu umbla copiii regulatu la scóala, poate fi invetiatoriulu câtu de desterui , resultatu bunu nu se poate ascepta; deca copilulu, care a invetiatu regulatu si 1 vine in scóla dela alu 6-lea annu alu vietiei sale pana la alu 12-le, adeca 6 anni, nu prinde de la alu 12-le anu pani la alu 20-le — unii in veci nu — adeca 8 anni cartea amana si nu se occupa de locu cu cele invetiate deja, adeca deca nu ambla in scóal’a de repetitiune, — ce’a mai buna invetiatura elementaria se nimicesce, se perde, trebue dara, deca voimu a innainta in cultura, se mediulocimu amblarea regulata a copiiloru la scóal’a de toate dîlele si la ce’a de repetitiune. Mise va face aci observatiunea, ca aceste suntu toate lucruri vechi, de toti cunoscute. Suntu lucruri vechi, ce e dreptu, dar, dorere! pana astadi inca nerealisate, trebue dar’ se ne ocupâmu cu întrebarea : ce ar’ trebui se facemu, ca se nu fimu siliți a totu reinoi lucrurile aceste vechi, adeca a le aduce totu mereu pre tapetu. Mi se va dâ respunsulu: acolo e legea de instrucţiune; trebue aplicata cu rigore in contra aceloru părinţi, cari nu-si tramitu copiii la scol’a ce’a de tote dilele si ce’a de repetitiune. Eu dicu, si esperinti’a de pan’acum midâ dreptu, câ singuru cu rigorea legei nu ni vomu ajunge scopulu nici-candu. Pana nu va fi poporulu, mass’a, petrunsa de lips’a invetiaturei, nu-si va vedé folosulu in ea si nu va lucra consoiu spre înaintarea si prosperarea ei, pan’atunci nu darnu tota 8iua — nici nu e pre mare, câci domnii subprefectii — celu pucinu pre la noi — in afaceri scolastice suntu cu multu mai indulgenți, decâtu câtu e bine, câ ei numerulu pretestaloru si mediul aceloru, prin cari părinții nevoitori de a-si tramite copiii la scóla, se potu si só si subtragu de la pedépsa, — e legionu. Trebue deci se ajutámu legei pre cale soci la. Eu credu a cunosce unu modu, prin care s’ar poté castiga poporulu pentru invetiatura si ajunge mute si mari scopuri. Me grabescu a comunica acestu modu colegiloru mei , domniloru invetiatori , caci punerea in actiune a acestui modu, e lasata pre buna-vointi’a loru, care, fiindu-ea inbunatatîrea starei invetiatoriloru depinde strinsu de la innaintarea poporului in cultura si interessarea sa de invetiatura, nu credu, ca va lipsi nici la unului d’intre ei. Eu cugetu a ajunge acestu scopu prin infiintirea de cercuri de cetire pretotindene intre poporu. Eca cum mi-imaginediu eu lucrulu: Invetiatoriulu, comunicandu scopulu seu cu parochulu localu si rogandu-lu pre acestua, se-i fia intru ajutoriu, se chiamela sine I pre fruntasii satului si pre toti aceia, cari aru avea voia se mearga, spunendu-li, ca voieace a liaceti ceva interessant,u, si cu acést’a occasiune a audî in un’a seu alt’a si parerea loru. Conchiamarea acest’a trebue se se intemple pre unu tempu, candu poporulu nu e occupatu de afacerile sale, d. e. intr’o domineca seu serbatoare dupa mediadi, după rug’a de seara indata. Invetiatoriulu se se ingrijeasca apoi de lectura interesanta, cu care se pota lega atențiunea ascultatoriloru sei. Spre acestu scopu aru potea servi legendariele copiiloru, in cari se afla multe istorioare nimerite si pline de invetiatura morala si câte o bucata de interest! comunu d’in tote ramurile sciintieloru, precum : d’in istori’a universala si-a patriei, d’in geografia si istori’a naturala, din phisica si mai alesu d’in economia. Pregetirea sé se faca chiaru si respiratu prin invetiatoriulu insusi, dins’a sé nu fia continua, caci asie obosesce atenţiunea ascultatoriloru, ci întrerupta de esplicatiunile câtu se pote de interessante si poporale ale precetitoriului si de conversâri cu ascultătorii asupra celloru audite. Neci nu e de lipsa aamenii, ca trebue esplicatu totu ca crede precetitoriulu a fi obscuru sau nepreceputu in-naintea ascultatoriloru, altmintrele ascultatoriulu, neprecependu unele pasagie, si perde interessarea pentru objectu si asie si vin’a de a mai asculta. Cu cetirea nu trebue a padî, ci a esplicâ câtu de multu si de interessantu, apoi a dâ voia libera la conversatiuni asupra celloru cetite. Totulu sé fia o conversare viala intre cei coadunati, a carei simbure se lu formedie cele audite d’in cartea luata a mana. Cetirea se poate concrede si unuia d’intre ascultători, in casa, candu s’aru afla de acestia; acést’a onóre ar’ anima cu timpu pre mai multi d’intre ei a invetiu a ceti. Politic’a n’ar trebui luata de objectu alu discussiunei; avemu noi alte mai de lipsa de invetiatu, pana ce ne vomu face „politici mari.“ Politic’a e o sabia cu ducé taisiuri, care intr’o mana neabila póte sé 545 * Newton, ca orice elementu materialu trage la sene pre tote celealalte in proportiune drepta cu mass’a sa si intorsa cupatratulu departarei lui de la ele. Cu câtu suntu dar’ mai multe elemente materiale concentrate laolalta, cu atâtu mai mare potere atractiva va posiedé si corpulu respectiva. Ca se potemu aflâ relatiunea dintre pârtile constitutive a sistemului nostru solaru, nu va prisossí, déca vomu lassá sé urmeze aici una tabella despre massele planetiloru principali. — Punendu mass’a pamentului1, calculii ni areta, câ Assemenea ne areta calculii, câ mass’a sorelui e de 354.000 ori mai mare ca a pamentului, prin urmare sorele cu mass’a sa sta in raportu cu mass’a toturoru celoru alte corpuri, cari capeta de la sene lumina, cu 720 : 1, deci poterea, cu carea sorele atrage planetii, planatoidii, trabantii si tote celeallalte d’in sistemuln nostru, cu o potere, carea e de 720 ori mai mare ca ceea, densulu e atrassu de acestia, cugetandu-i firesce concentrati in unulu si aceastu corpu. Considerandu vise, ca planetii cei mai mari suntu si mai departati de sore, atractiunea sorelui pre bas’a legei de mai susu, prin urmare atractiunea ast’a a sorelui de securit e in stare se tiena planetii si celealalte corpuri dependente de ei in una legătură, carea noi o si numirau „sistemulu nostru solaru.“ După ce amu vediutu acumu essentialmente constitutiunea sistemului nostru solaru, se ivesce întrebarea prossima: cumu s’au nascutu corpurile aceste ? Gigantele Laplace se esprima in privinti’a ast’a cam in modulu urmatoriu. Tote corpurile sistemului nostu solaru formara odiniora numai unu corpu rotundu de gazu invapaiatul; confiniele corpului acestuia ajungeau pana la calea lui Neptunu. UDa potere presi carea a lovitu apoi acesta massa in directineajunei secante indreptate deja apusu spre resaritu, si mass’a seau globulu acell’a a si inceputu se rotesca in giurulu ossiei salle de la apussu spre ressaritu. In decursulu tempului gasulu a inceputu a se Condensa, volumulu a scadé d’in ce in ce, pârtile cel mai dese s’au adunatu pre surfaci’a globului câ mai grelle, rotatiunea inse era collossala, câ ce poterea primitiva fu nespusu de mare, deci pârtile cele mai condensate de pre surfaci’a globului, in urm’a poterei centrifugali, s’au ruptu de massa si au cadiutu in universu, pana unde resistenti’a, ce o intimpinara ele cadiendu, nimici poterea centrifugala a loru. Poterea atractiva a massei principali inse lupra neincetatu, si corpurile acumu oprite de resistenti’a amintita se aflau in universu numai sub influinti’a acellei atractiuni. Rotatiunea ce o avura, candu erau împreunate cu mass’a ce’a collosala, nu o pierdură si astufeliu rotiră ei ele mai departe in giurulu ossieloru salle proprietote de la apusu spe resaritu, dar totu odata si in giurululu massei principali. Collonele anguste a acestui dinariu nu ni permitu sé intraiiu mai affundu in acést’a teoria, carea ar cere altcum tomuri întregi spre a poté fi destulu de lămurită , destulu atât’a, câ spiritulu celu mare a bărbatului nemoritoriu a ajunsu la acestu conclusu, carele de atumentrea e scosu d’in observatiuni făcute in decursu de mii de ani. Si in adeveru, cautandu acumu la sistemulu nostru solaru vedemu, ca sorele e mass’a principala, or’ planetii si tote celealalte corpuri suntu numai bucati rupte d’in densulu, tote se misica in giurulu ossieloru loru de la apusu spre resaritu in tempuri determinate, de unde deducemu, ca poterea primitiva a lovitu ma s’a ce’a enorma in direptiunea unei seccante de la apussu spre resaritu. Ca sé ne potemu face acumu une idea câtu se pote de chiara despre sistemulu nostru solaru, nu va prisossi un’a essamiminare mai detaliata a pârtiloru lui constitutive. Incependu de la mai micu la mai mare, de la mai cunoscutu la mai necunoscutu, nu gresimu, tractandu antâiu despre pamentu. T. Ciontea. (in urma.) a lui Mercurue ==0.07 „ „ Venusu = 0.9 „ „ Marte =0.12 „ „ Jupiteru =340 „ „ Saturnu =102. » „ Uranus =14.5 „ „ Neptunu =36.