Femeia, 1957 (Anul 10, nr. 2-12)

1957-02-01 / nr. 2

PE UNDE A FOST c­u cîţiva ani in urmă puţini se încumetau să străbată me­­j­leagurile denumite „Trecătoarea lupilor mai ales iarna, tind haite de lupi coborau din munte ţi aţineau drumul !"I sălbatic ţi pustiu care urcă şerpuind din Piatra Neamţ spre Bicaz. Acum, localnicii şi călătorii numesc locşorul acesta de pămînt: „Combinatul “. Căci de vreo cîţiva ani s-a întemeiat aici un mare combinat forestier numit „21 Decembrie -- Vaduri“. Buştenii sînt aduşi cu plutele pe Bistriţa, iar pe uscat pe valea Tarcăului sînt prelucraţi de maşini moderne venite din Uniunea Sovietică. De „Trecătoarea lupilor“ nu mai pomenesc decit cei mai virst­­nici, dar de noua aşezare, care s-a înfiripat pe lingă combinat, locuitorii ei au multe de povestit. V’o redăm, cu ajutorul imaginilor fotografice citeva scene din viaţa lor de toate zilele, o viaţă simplă şi obişnuită pentru anii noştri, ani de cînd poporul muncitor a devenit stăpinul bogăţiilor ţării. 1. Noi vile construite pentru muncitorii familişti se întind de-a lungul şoselei asfaltate care suie spre Bicaz. 2. Ca şi alţi zeci de muncitori din Vaduri, merceologul Ion Ştefanov şi-a clădit o casă în­căpătoare şi confortabilă cu ajutorul creditelor de stat. Iată-l împreună cu soţia şi fetiţa sa: — Se poate, Valerica? Moş Gerilă ţi-a adus jucării frumoase şi tu nu eşti cuminte! 3. La maternitate. Cel mai tî­­năr cetăţean de la Vaduri, Vasi­­lică Popovici. (Se vede că nu prea e obişnuit să fie... popularizat.) E primul născut al unei familii de ţărani muncitori din satul Vaduri. Acum nu mai e nevoie de muncă specială de lămurire pentru ca sătencele din jurul combinatului să-şi aducă copiii pe lume la maternitatea cea nouă. Cele mai bune „agita­toare“ sunt mamele care au năs­cut aici. 4. Intr-una din lojile sălii de spectacole de la Căminul cultural din Vaduri, sală care poate rivaliza cu oricare alta din Bucureşti. Fata aceasta gingaşă şi frumoasă e Nuţa Butnaru, muncitoare la combinatul forestier (staifără). Pe tînăr îl cheamă Ioan Tobîrcea şi e manipulant la secţia buşteni. Sînt logodiţi şi în curînd vor întemeia o nouă familie. Mult am regretat că n-am ajuns la Vaduri într-o zi de vineri. Şi să vă spun de ce: moş Cojoc şi mama Cojoc, soţia sa, cei mai vîrstnici să­teni, vin in această zi la cinematograf. Vin îmbrăcaţi în straiele lor de sărbătoare şi-şi ocupă locurile, tacticos şi cu gravitate. Au locuri rezervate, locurile 7 şi 8, în primul rînd, ca să vadă bine. Faptul acesta simplu mi se pare atît de plin de poezia vieţii noastre noi, incit la prima ocazie am să rog un poet să se ducă la Vaduril r &ffiup.

Next