Femeia, 1968 (Anul 21, nr. 1-12)

1968-01-01 / nr. 1

Red.: — Cum se va realiza o mai mare mobili­tate în adapta­rea pro­ducţiei la cere­rea de consum ? — Indus­tria uşoară va putea să se adapteze mai rapid la linia modei ? EFECTELE LE VOR SIMŢI In dorinţa de a informa cititoarele asupra preocupărilor din industria uşoară, cooperaţia meşteşugărească, comerţ, pentru traducerea în viaţă a unor măsuri preconizate de Conferinţa Naţională a P.C.R., redactorul nostru ELISA­­BETA MORARU a stat de vorbă cu tovarăşii: ION POPESCU — adjunct al ministrului industriei uşoare, ILIE ALEXE — vicepreşedinte al U C­E C O M, MARIA RĂDULESCU — responsabila magazinului «Dîmboviţa», IANCU OZIAS — director la O.C.L. «Confecţia» — Bucureşti. INDUSTRIA ÎN PAS CU MODA ION POPESCU — adjunct al ministrului industriei uşoare. — Din aplicarea prin­cipiilor de perfecţionare a conducerii şi planificării economiei hotărîte de Confe­rinţa Naţională a P.C.R. va rezulta o re­ducere a elementelor producţiei care se planifică centralizat.­Sortimentul bunuri­lor de larg consum va fi precizat în con­tractele dintre industrie şi comerţ. S-a renunţat la sistemul standardizării lor, care limita posibilitatea de adaptare ra­pidă la cerinţele modei. Vor rămîne în vigoare numai acele standarde care se referă la condiţiile generale de calitate, materii prime şi auxiliare, metode de ana­liză şi control, condiţii de marcare, amba­lare, transport. Desenul, croiala, taliile, accesoriile nu vor mai fi reglementate prin stasuri. Se vor lua măsuri ca în colecţiile de ţesături, confecţii, tricotaje, încălţăminte să fie incluse numai acele modele pentru care sunt asigurate materiile prime şi accesoriile respective. În acest mod vom înlătura acele neconcordanţe ce au fost semnalate între colecţiile prezentate de unele întreprinderi şi producţia de serie contractată. Creşterea accentuată a desfacerii con­fecţiilor în ultimii doi ani ne arată că şi la aceste produse, care sunt cele mai sen­sibile la variaţiile modei, am pornit-o pe calea cea bună. — Da! Putem face această afirmaţie întrucît chiar din 1967 ne-am încadrat în pasul modei. Aceasta a fost posibil deoarece încă din 1965 s-au stabilit con­tacte permanente cu case de modă din Franţa, atît pentru ţesături cît şi pentru confecţii, iar din acest an vom avea re­laţii asemănătoare şi pentru încălţăminte. După cum probabil se ştie, moda se pregăteşte cu doi ani înainte de lansare. Creatori din industria uşoară pleacă de două ori pe an în documentare la casele de modă. Ei sunt astfel informaţi, cu circa 18—22 de luni înainte de lansare, asupra noutăţilor în coloristică şi contexturi la ţesături şi cu 15 luni înainte asupra liniei confecţiilor. Viziunea creatorilor este în­tregită de exponatele pe care le văd la diferite tîrguri sau expoziţii internaţionale, precum şi de sutele de reviste de modă şi colecţii puse la dispoziţia lor. Ştim de pe acum ce se va purta în 1969 şi ne adap­tăm producţia la coordonatele generale ale modei. Fireşte, căutăm să aducem şi contribuţii originale ţinînd seamă de spe­cificul naţional. — Cine va coordona în viitor creaţia? Prin ce mijloace se va stimula reînnoi­rea sortimen­telor ? Red.: — Cum va contribui coopera­ţia meş­teşugărească la diversifi­carea pro­ducţiei bunurilor de consum? — Atribuţia principală a consiliului teh­­nic-artistic al ministerului va fi realizarea unitafii de concepţie a modei, in vederea armonizării diferitelor piese de îmbrăcă­minte, produse în sectoare diferite. O mare atenţie se va acorda dezvoltării creaţiei în cadrul centralelor industriale, întrucît de această activitate depinde în mare măsură asigurarea desfacerii. Aş vrea să precizez că preocuparea pentru latura artistică nu se referă numai la articolele vestimentare, estetica industria­lă cuprinzînd în raza ei toate produsele noastre. Creatorii vor fi stimulaţi prin­­tr-un sistem premiat special. Li se acordă şi dreptul să-şi organizeze expoziţii per­sonale, în săli speciale sau în raioanele unor magazine. Ieşind din anonimat, se vor strădui, credem, mai mult decît pînă acum, să se manifeste ca personalităţi originale, distincte. Creatorii s-au plîns adesea că noul întîmpină opoziţie. Au existat manifestări de rutină din partea unor ingineri, s-a ales uneori calea cea mai uşoară, care nu provoacă bătaie de cap. Cunoaştem aces­te fenomene şi căutăm să le înlăturăm. Este în curs de elaborare un regulament care prevede, printre altele, premierea colectivului de conducere care a dat cea mai mare atenţie înnoirii sortimentului. Din cele circa 60 000 de sortimente pe care le produce industria uşoară în 1968, aproximativ 30—40% vor fi noi, iar la articole de modă această proporţie este şi mai mare. Producţia nu este un scop în sine; toate măsurile despre care v-am vorbit sunt luate spre binele şi mulţumirea cumpărătorilor. VIAŢA MODERNĂ IMPLICĂ... ILIE ALEXE, vicepreşedinte al U C E C O M: — Alături de industria ma­re, republicană, industria meşteşugăreas­că este chemată să-şi sporească aportul la îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei. Succesele din 1967 la confecţiile de serie mică ne îndeamnă să perseverăm în pro­ducerea unei game foarte variate de mo­dele, de bun gust, care să ofere cumpă­rătorilor posibilitatea să aleagă ce le place. Anul acesta comerţul ne-a cerut să par­ticipăm şi la lărgirea sortimentului artico­lelor de modă pentru litoral şi munte. Colecţia noastră de vară numără circa 200 de piese foarte atrăgătoare. Pentru a răspunde dorinţei multor fe­mei de a-şi menţine frumuseţea, de a se îmbrăca după ultimul «strigăt» al modei, începem construcţia Casei de modă din Bucureşti. Va fi o clădire cu 7—8 nivele, unde vor găsi: salon de cosmetică, centre de comandă pentru tricotaje, confecţii. — Viaţa modernă implică şi uşurarea muncii casnice. Ce va face în acest sens coopera­ţia meş­teşugă­rească ? Red.: — Ce avantaje a adus preluarea desfacerii de către fabrică ? — Proba­bil că răspun­­zînd direct şi de vînzare producă­torul acordă o grijă mai mare calităţii: blănuri, pălării, încălţăminte, marochină­­rie, gablonţerie, tot ce le trebuie să fie elegante. — Va completa şi îmbogăţi sortimentul la articolele mărunte de uz gospodăresc, va îmbunătăţi serviciile şi prestările soli­citate de populaţie. Pot să vă anunţ că în acest an începem să construim spălă­torii şi boiangerii la Piteşti, Sibiu, Deva, Cluj, Baia Mare, Tg. Mureş, Buzău. Activitatea cooperaţiei meşteşugăreşti va căpăta un caracter mai apropiat de specificul ei, va deveni mai operativă, mai elastică,în stare să se adapteze rapid la nevoile populaţiei. MAGAZINUL FABRICII PREZINTĂ NOUTĂȚI. MARFA SE VINDE CÎND E CĂUTATĂ MARIA RĂDULESCU, responsabila ma­gazinului «Dimbovița». — Marfa nu mai face ocolişuri, vine direct în magazin și poate fi pusă imediat la îndemîna clientu­lui. Cheltuielile de circulaţie s-au redus, iar cumpărătorul găseşte o varietate mai mare de modele, culori, numere. După părerea mea, o întreprindere ar trebui să aibă cel puţin 3—4 magazine proprii... «Dermata» avea circa 30 împînzite în ora­şele principale, «Filt»-Timişoara avea nu­mai în Capitală 6 magazine. — Scopul magazinului este de a sonda gustul publicului şi de a-l familiariza cu linia modernă. Bineînţeles, producătorul este interesat să nu se strecoare mărfuri de proastă calitate, să realizeze un circuit rapid. Pînă în martie 1967 nu puteam înfăptui planul de desfacere. Din momen­tul cînd am început să aparţinem de fa­brică, înregistrăm depăşiri lună de lună şi aducem beneficii destul de însemnate. Despre scurtarea drumului mărfii de la producător la cumpărător ne vorbeşte şi IANCU OZIAŞ, director la O.C.L. «Con­fecţia» din Bucureşti. — înainte mărfurile contractate erau transportate de la fabrică la baza I.C.R.T.! Nu o dată se întîmpla ca din magazine să lipsească sortimente ce se aflau în depozit. Dar pînă se livra o co­mandă treceau multe zile. Pe funcţionarii bazei îi interesa mai puţin că paltonul are un caracter sezonier şi trebuie vîndut cînd e căutat. Acum avem în aceeaşi mînă aprovizionarea şi desfacerea şi sîntem interesaţi ca mărfurile să staţioneze cît mai puţin în magazine.

Next