Femeia, 1971 (Anul 24, nr. 1-12)

1971-09-01 / nr. 9

CARTE dulce ca mierea e glonţul patriei de PETRU POPESCU (Editura „Cartea românească“) Petru Popescu este unul din­tre cei mai talentaţi prozatori tineri. Debutînd ca poet cu pla­cheta de versuri Zeu printre blocuri şi, mai tîrziu, publicînd volumul de versuri Fire de jazz, el îşi continuă spectaculos carie­ra tipărind două romane: Prins şi Dulce ca mierea e glonţul pa­triei. In ultimul roman, comentat de critica literară cu interes, auto­rul continuă investigarea acestei lumi prin prisma unei vieţi la începuturile ei. Scris cuceritor, romanul este o posibilă opţiune a unui tînăr total ancorat în me­diul în care trăieşte. Vom găsi in acest roman teme de o strin­gentă actualitate, probleme ma­jore ale tinerei generaţii. Eroul trece printr-o criză specifică a­dolescenţei. O ieşire din cazar­mă îi dă prilejul să cunoască o femeie misterioasă, Laguna, ast­fel că prin ea va cuceri o nouă dimensiune sufletească: iubirea. Prin convorbirile cu foştii ofiţeri din familia sa, tînărul pătrunde într-un orizont dramatic, care-l ajută să-şi formeze o conştiinţă istorică şi să-şi definească ca sentiment iubirea de patrie. Cutremurat de moartea un­chiului Nicu, fost ofiţer care păstra în memoria sa amintirea războiului tînărul nostru erou se întreabă asupra, sensului ti­nereţii sale şi al sacrificiului uman. El este în stare să refacă drama participării la un mare şi pustiitor război. Undeva, eroul se întreabă: «Mai are cineva ne­voie de profesori de istorie?» în­treaga carte e un răspuns: Da. Romanul pare un jurnal de front, pentru că existenţa per­sonajului principal o constituie investigarea morală întreprinsă în primul rînd asupra lui însuşi şi apoi asupra rudelor care au participat la cele două războaie. Acest tînăr erou arată mai multă înţelegere pentru experienţa al­tora decît pentru propria sa via­ţă. El doreşte să fie înţeles el însuşi, pentru că propriile sale probleme sunt problemele celor­lalţi. Cu pasiune şi cu mult discer­­nămînt sînt puse în această carte probleme care neliniştesc uma­nitatea astăzi. Petru Popescu surprinde teme de o mare actua­litate, abordîndu-le fără falsitate, cu o cunoaştere reală, trăindu-le încă o dată şi făcîndu-le să su­pravieţuiască prin scrisul său. G.M. PETRU POPESCU DULCE CA E WIk PATRIEI EDITORE CARTE* ROmAne*sc* I 32 • BREVIAR • statutul social al femeilor salariate Apariţia unei literaturi socio­logice şi psihologice ce îşi pro­pune să investigheze universul feminin contemporan în diferi­tele sale ipostaze merită a fi salu­tată cu toată căldura. Editura politică a făcut bunele oficii de a reuni în volum refe­ratele şi comunicările prezentate la simpozionul organizat în 1969 de Uniunea Generală a Sindica­telor, în colaborare cu Consiliul Naţional al Femeilor din Româ­nia. «Statutul social al femeilor salariate» este,aşadar,o culegere cu o largă arie tematică ce se adresează deopotrivă specialiş­tilor, cadrelor de conducere din economie şi aparatul de stat, activiştilor, precum şi publicului larg, interesat să cunoască as­pectele pe care le ridică inte­grarea femeilor în producţie, o­­rientarea şi pregătirea lor pro­fesională, factorii care influen­ţează capacitatea lor de muncă, disponibilităţile de adaptare, par­ticularităţile biofiziologice şi mă­surile de ocrotire a sănătăţii, relaţia dintre idealul profesional şi cel familial, rolul stimulenţilor morali în activitatea femeilor şi multiple alte aspecte ce ţin de viaţa lor spirituală, de modul cum îşi organizează şi îşi petrec timpul liber. Argumentaţia bogată susţinu­tă de date şi cifre elocvente, de o analiză concretă, la obiect, a fenomenelor conferă volumului un suport ştiinţific preţios. Con­cluziile şi opţiunile autorilor — sociologi, psihologi, medici, pe­dagogi, jurişti — invită la adîn­­cirea cercetării problematicii fe­minine, la studierea multilatera­lă a mutaţiilor ce se produc con­tinuu în statutul femeii şi în conştiinţa ei socială, un profil unilateral al feminităţii Broşura «Un profil psihologic al feminităţii», semnată de prof univ. dr. docent VASILE PAVEL­­CU (Editura didactică şi pedago­gică) se adresează mai ales ado­lescentelor, propunîndu-le un model al feminităţii. Persistă ima­­ginea tradiţională a femeii. Cea nouă e atît de pală, de ştearsă, încît aproape nu mai poate fi întrevăzută. în mod deliberat sînt alese citate din literatura bele­tristică şi psihologică care să slujească ideea de bază a bro­şurii, aceea că «viaţa afectivă domină la femeie latura intelec­tuală». Pasiunea băieţilor o con­stituie raţiunea, adevărul ştiin­ţific, realizarea tehnică, «pasiu­nea ta (a adolescentei cu care dialoghează autorul) este pasiu­nea însăşi, este inima, senti­mentul.» Idealul propus tinere­lor fete, în mod mai mult sau mai puţin voalat, rămîne cel cas­nic. «Psihicul feminin este mai plastic decît al bărbatului şi, intr-o măsură, refractar specia­lizării». Femeia e recunoscută mai mult în postura de mamă, de casnică, «adevărata ei voca­ţie», «menirea ei dominantă» Nu e nici o descoperire! De mii de ani ni se repetă aceleaşi elogii, de altfel bine meritate. Ni se pare că o asemenea optică unilaterală este cel puţin ana­cronică. Argumentele ştiinţifice sunt înlocuite cu observaţii cu­lese subiectiv din literatură, iar încercările de a le mai atenua, atunci cînd un scriitor sau altul dintre cei citaţi de autor exprimă puncte de vedere total depăşite, nu schimbă prea mult impresia generală pe care ne-o lasă lucra­rea. Noua condiţie socială de care se bucură femeia în societa­tea noastră a pus în valoare — să ne fie permis s-o spunem — pe lîngă rolul ei de soţie şi mamă pe acela de om al muncii pe toate treptele ierarhice ale pro­ducţiei, de cetăţean angajat şi responsabil în egală măsură cu bărbaţii, în viaţa economică, po­litică şi socială a ţării, lată de ce ne situăm de partea acelor «re­prezentante ale sexului feminin» care nu pot accepta un model incomplet, chiar dacă el a fost creionat de pana unui psiholog reputat. Avem nevoie de o lite­ratură care să abordeze proble­mele feminine, dar de pe pozi­ţiile cele mai avansate! B.M. DISC După Apus de soare, Vifo­rul, Luceafărul de Barbu De­­lavrancea şi Despot Vodă de Vasile Alecsandri, Casa de discuri «Electrecord» a editat o nouă piesă istorică de in­tens dramatism, Bălcescu de Camil Petrescu. Imaginea lui Bălcescu ne este transmisă ca o conştiinţă a epocii, care cu­noaşte şi luptă pentru împlini­rea aspiraţiilor fundamentale a­­le neamului său. Interpretată de actori valoroşi ai scenei: Matei Alexandru, N. Neamţu-Ottonel, George Carabin, Florin Scărlătescu, George Sion, Octavian Cottes­­cu, Dan Nasta etc., piesa lui Camil Petrescu imprimată pe disc este o achiziţie de mare valoare pentru fiecare discofil. A apărut încă un disc în co­lecţia «Tezaure folclorice», in­titulat «Maramureş II», însu­­mînd 12 din piesele cele mai reprezentative ale muzicii tra­diţionale maramureşene. Învîr­­fita, Vine vremea să mă duc, A oilor, Mireasă, cununa ta, Dans din Certeza sînt cîteva din titlurile imprimate, cîntece cu conţinut liric sau satiric re­prezentative pentru obiceiurile strămoşeşti, pentru vigoarea proprie oamenilor din această regiune a ţării, pentru înclina­rea lor nativă spre muzică, dans şi artă. Interpretate de cîntă­­reţi şi instrumentişti originari din chiar comunele acestei părţi pitoreşti a ţării noastre: Ion Pe­­treuş, Gheorghe Turda, Titiana Mihali — voce, şi Ştefan Pe­­treuş şi Gheorghe Stîncă — vioară, cele 12 cîntece însumate pe disc se prezintă ca un au­tentic tezaur folcloric. Camil Petrescu , de la sau ier­nul roşu * ? de femei O fată simplă de la ţară, ex­ploatată şi umilită de oamenii moşierului, devine o revolu­ţionară conştientă. Episodul su­gerează prin acest fragment de viaţă lupta Armatei roşii mun­­citoreşti-ţărăneşti chineze pen­tru înfăptuirea năzuinţelor celor mai înalte ale poporului. Con­struit pe această idee, filmul desfăşoară, excelent ritmat, po­vestea dramatică şi eroică a fetei, simbol al năzuinţelor tu­turor tinerelor fete din China. Filmul coregrafic este realizat cu ansamblul de balet al Operei din Pekin. Balerinii se folosesc de o partitură muzicală bogată, f­ILM

Next