Femeia, 1971 (Anul 24, nr. 1-12)
1971-09-01 / nr. 9
CARTE dulce ca mierea e glonţul patriei de PETRU POPESCU (Editura „Cartea românească“) Petru Popescu este unul dintre cei mai talentaţi prozatori tineri. Debutînd ca poet cu placheta de versuri Zeu printre blocuri şi, mai tîrziu, publicînd volumul de versuri Fire de jazz, el îşi continuă spectaculos cariera tipărind două romane: Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei. In ultimul roman, comentat de critica literară cu interes, autorul continuă investigarea acestei lumi prin prisma unei vieţi la începuturile ei. Scris cuceritor, romanul este o posibilă opţiune a unui tînăr total ancorat în mediul în care trăieşte. Vom găsi in acest roman teme de o stringentă actualitate, probleme majore ale tinerei generaţii. Eroul trece printr-o criză specifică adolescenţei. O ieşire din cazarmă îi dă prilejul să cunoască o femeie misterioasă, Laguna, astfel că prin ea va cuceri o nouă dimensiune sufletească: iubirea. Prin convorbirile cu foştii ofiţeri din familia sa, tînărul pătrunde într-un orizont dramatic, care-l ajută să-şi formeze o conştiinţă istorică şi să-şi definească ca sentiment iubirea de patrie. Cutremurat de moartea unchiului Nicu, fost ofiţer care păstra în memoria sa amintirea războiului tînărul nostru erou se întreabă asupra, sensului tinereţii sale şi al sacrificiului uman. El este în stare să refacă drama participării la un mare şi pustiitor război. Undeva, eroul se întreabă: «Mai are cineva nevoie de profesori de istorie?» întreaga carte e un răspuns: Da. Romanul pare un jurnal de front, pentru că existenţa personajului principal o constituie investigarea morală întreprinsă în primul rînd asupra lui însuşi şi apoi asupra rudelor care au participat la cele două războaie. Acest tînăr erou arată mai multă înţelegere pentru experienţa altora decît pentru propria sa viaţă. El doreşte să fie înţeles el însuşi, pentru că propriile sale probleme sunt problemele celorlalţi. Cu pasiune şi cu mult discernămînt sînt puse în această carte probleme care neliniştesc umanitatea astăzi. Petru Popescu surprinde teme de o mare actualitate, abordîndu-le fără falsitate, cu o cunoaştere reală, trăindu-le încă o dată şi făcîndu-le să supravieţuiască prin scrisul său. G.M. PETRU POPESCU DULCE CA E WIk PATRIEI EDITORE CARTE* ROmAne*sc* I 32 • BREVIAR • statutul social al femeilor salariate Apariţia unei literaturi sociologice şi psihologice ce îşi propune să investigheze universul feminin contemporan în diferitele sale ipostaze merită a fi salutată cu toată căldura. Editura politică a făcut bunele oficii de a reuni în volum referatele şi comunicările prezentate la simpozionul organizat în 1969 de Uniunea Generală a Sindicatelor, în colaborare cu Consiliul Naţional al Femeilor din România. «Statutul social al femeilor salariate» este,aşadar,o culegere cu o largă arie tematică ce se adresează deopotrivă specialiştilor, cadrelor de conducere din economie şi aparatul de stat, activiştilor, precum şi publicului larg, interesat să cunoască aspectele pe care le ridică integrarea femeilor în producţie, orientarea şi pregătirea lor profesională, factorii care influenţează capacitatea lor de muncă, disponibilităţile de adaptare, particularităţile biofiziologice şi măsurile de ocrotire a sănătăţii, relaţia dintre idealul profesional şi cel familial, rolul stimulenţilor morali în activitatea femeilor şi multiple alte aspecte ce ţin de viaţa lor spirituală, de modul cum îşi organizează şi îşi petrec timpul liber. Argumentaţia bogată susţinută de date şi cifre elocvente, de o analiză concretă, la obiect, a fenomenelor conferă volumului un suport ştiinţific preţios. Concluziile şi opţiunile autorilor — sociologi, psihologi, medici, pedagogi, jurişti — invită la adîncirea cercetării problematicii feminine, la studierea multilaterală a mutaţiilor ce se produc continuu în statutul femeii şi în conştiinţa ei socială, un profil unilateral al feminităţii Broşura «Un profil psihologic al feminităţii», semnată de prof univ. dr. docent VASILE PAVELCU (Editura didactică şi pedagogică) se adresează mai ales adolescentelor, propunîndu-le un model al feminităţii. Persistă imaginea tradiţională a femeii. Cea nouă e atît de pală, de ştearsă, încît aproape nu mai poate fi întrevăzută. în mod deliberat sînt alese citate din literatura beletristică şi psihologică care să slujească ideea de bază a broşurii, aceea că «viaţa afectivă domină la femeie latura intelectuală». Pasiunea băieţilor o constituie raţiunea, adevărul ştiinţific, realizarea tehnică, «pasiunea ta (a adolescentei cu care dialoghează autorul) este pasiunea însăşi, este inima, sentimentul.» Idealul propus tinerelor fete, în mod mai mult sau mai puţin voalat, rămîne cel casnic. «Psihicul feminin este mai plastic decît al bărbatului şi, intr-o măsură, refractar specializării». Femeia e recunoscută mai mult în postura de mamă, de casnică, «adevărata ei vocaţie», «menirea ei dominantă» Nu e nici o descoperire! De mii de ani ni se repetă aceleaşi elogii, de altfel bine meritate. Ni se pare că o asemenea optică unilaterală este cel puţin anacronică. Argumentele ştiinţifice sunt înlocuite cu observaţii culese subiectiv din literatură, iar încercările de a le mai atenua, atunci cînd un scriitor sau altul dintre cei citaţi de autor exprimă puncte de vedere total depăşite, nu schimbă prea mult impresia generală pe care ne-o lasă lucrarea. Noua condiţie socială de care se bucură femeia în societatea noastră a pus în valoare — să ne fie permis s-o spunem — pe lîngă rolul ei de soţie şi mamă pe acela de om al muncii pe toate treptele ierarhice ale producţiei, de cetăţean angajat şi responsabil în egală măsură cu bărbaţii, în viaţa economică, politică şi socială a ţării, lată de ce ne situăm de partea acelor «reprezentante ale sexului feminin» care nu pot accepta un model incomplet, chiar dacă el a fost creionat de pana unui psiholog reputat. Avem nevoie de o literatură care să abordeze problemele feminine, dar de pe poziţiile cele mai avansate! B.M. DISC După Apus de soare, Viforul, Luceafărul de Barbu Delavrancea şi Despot Vodă de Vasile Alecsandri, Casa de discuri «Electrecord» a editat o nouă piesă istorică de intens dramatism, Bălcescu de Camil Petrescu. Imaginea lui Bălcescu ne este transmisă ca o conştiinţă a epocii, care cunoaşte şi luptă pentru împlinirea aspiraţiilor fundamentale ale neamului său. Interpretată de actori valoroşi ai scenei: Matei Alexandru, N. Neamţu-Ottonel, George Carabin, Florin Scărlătescu, George Sion, Octavian Cottescu, Dan Nasta etc., piesa lui Camil Petrescu imprimată pe disc este o achiziţie de mare valoare pentru fiecare discofil. A apărut încă un disc în colecţia «Tezaure folclorice», intitulat «Maramureş II», însumînd 12 din piesele cele mai reprezentative ale muzicii tradiţionale maramureşene. Învîrfita, Vine vremea să mă duc, A oilor, Mireasă, cununa ta, Dans din Certeza sînt cîteva din titlurile imprimate, cîntece cu conţinut liric sau satiric reprezentative pentru obiceiurile strămoşeşti, pentru vigoarea proprie oamenilor din această regiune a ţării, pentru înclinarea lor nativă spre muzică, dans şi artă. Interpretate de cîntăreţi şi instrumentişti originari din chiar comunele acestei părţi pitoreşti a ţării noastre: Ion Petreuş, Gheorghe Turda, Titiana Mihali — voce, şi Ştefan Petreuş şi Gheorghe Stîncă — vioară, cele 12 cîntece însumate pe disc se prezintă ca un autentic tezaur folcloric. Camil Petrescu , de la sau iernul roşu * ? de femei O fată simplă de la ţară, exploatată şi umilită de oamenii moşierului, devine o revoluţionară conştientă. Episodul sugerează prin acest fragment de viaţă lupta Armatei roşii muncitoreşti-ţărăneşti chineze pentru înfăptuirea năzuinţelor celor mai înalte ale poporului. Construit pe această idee, filmul desfăşoară, excelent ritmat, povestea dramatică şi eroică a fetei, simbol al năzuinţelor tuturor tinerelor fete din China. Filmul coregrafic este realizat cu ansamblul de balet al Operei din Pekin. Balerinii se folosesc de o partitură muzicală bogată, fILM