Femeia, 1980 (Anul 33, nr. 1-12)
1980-01-01 / nr. 1
ANULUI 1980, GÎNDURILE DE MAI BINE, RODNICIA MUNCII NOASTRE l u optimismul şi încrederea unui popor liber şi deplin stăpin pe destinele sale, am intrat în noul an 1980. La confluenţa dintre oni, au răsunat cu putere si cum nu se poate mai stimulator în inimile noastre cuvintele mesajului pe care ni l-a adresat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, cel mai iubit fiu al poporului, chezăşia înaintării ferme a României pe calea socialismului şi comunismului de omenie, întruchipare a îmbinării organice dintre spiritul revoluţionar şi cele mai nobile şi mai trainice virtuţi strămoşeşti ale neamului românesc. Urîndu-ne ca întotdeauna multă sănătate şi fericire, împliniri şi succese, secretarul general al partidului ne-a reamintit marile izbînzi ale anului încheiat, încununat cu strălucire de istoricele hotărîri ale Congresului al Xll-lea, ne-a chemat să facem totul pentru ca ultimul an al cincinalului să pună temelii trainice înfăptuirii acestor hotărîri. Păşim in această nouă etapă a înălţării patriei în condiţiile în care a avut loc un adevărat salt revoluţionar în conştiinţa maselor de femei, datorită întruchipării în viaţa ţării a principiilor politicii partidului nostru, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a spiritului său de echitate, de superioară încredere în această importantă forţă socială, în capacitatea femeii de a înţelege, trăi şi sluji comandamentele vremii sale. Astăzi, mai mult ca oricînd, femeile României socialiste trăiesc convingerea că afirmarea personalităţii şi demnităţii lor umane este opera partidului nostru comunist, care şi-a înscris printre obiectivele sale programatice realizarea deplinei egalităţi pentru femei, este rezultatul preocupării permanente a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a cărui pasiune revoluţionară s-a manifestat şi în consecvenţa cu care militează pentru participarea tot mai amplă a femeilor la viaţa societăţii. Simţim în permanenţă grija şi căldura cu care problemele şi preocupările noastre sunt în atenţia conducerii partidului şi ştim bine că cea mai convingătoare expresie a dragostei şi recunoştinţei pe care o purtăm tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, tovarăşei Elena Ceauşescu, o reprezintă faptele noastre de fiecare zi, participarea activă şi responsabilă la înfăptuirea Planului naţional unic de dezvoltare economică şi socială a ţării pe anul 1980, încununarea unui cincinal care a cunoscut ritmuri excepţionale în realizări productive, ca şi în creşterea nivelului de trai, în făurirea unei noi calităţi a vieţii poporului. Ultimul an şi cel mai hotărîtor al cincinalului este anul în care sîntem chemate, alături de toţi oamenii muncii, să ne măsurăm forţa şi capacitatea noastră în giganticul front al autodepăşirii la scară naţională, în industrie şi pe ogoare, în institute de cercetări şi în şcoli, în sfera serviciilor, în aşezăminte de cultură, peste tot unde femeile îşi aduc contribuţia specifică la înălţarea patriei, la făurirea noii civilizaţii socialiste. Avem în toate domeniile programe clare, realiste, îmbinînd spiritul profund ştiinţific cu elanul revoluţionar, avem structurile organizatorice care permit manifestarea deplină a puterii de creaţie a fiecăreia. Practic, întreaga concepţie a planului de stat pe acest an este axată pe aplicarea orientării fundamentale a Congresului al Xll-lea al partidului cu privire la accentuarea laturilor calitative ale intregii activităţi economice , realizarea producţiei fizice şi nete planificate, reducerea substanţială a consumurilor de combustibil, energie şi materii prime, îmbunătăţirea calităţii produselor, creşterea productivităţii muncii şi a eficientei activităţi economice, afirmarea puternică a autoconducerii şi autogestiunii muncitoreşti. Depinde acum de noi, de toţi oamenii muncii, de capacitatea noastră de dăruire, de mobilizarea a tot ce este mai bun în noi pentru ca programele propuse să prindă viaţă, pentru ca la încheierea anului 1980 să putem face un bilanţ cît mai rodnic, bilanţul întregului cincinal. Ca mame, ale căror acţiuni nu pot fi despărţite de gîndurile pentru viitorul copiilor noştri, acordăm o înaltă valoare de simbol imaginii care ne-a devenit atît de familiară a chipului tovarăşului Nicolae Ceauşescu, al tovarăşei Elena Ceauşescu, înconjuraţi de figurile luminoase ale copiilor veniţi să le ureze după datina strămoşească la început de An nou. Urările copiilor noştri sînt şi urările noastre, adresate din adîncul inimii, cu dragoste şi profundă recunoştinţă. Omagiul pe care ei l-au adus conducătorilor iubiţi este şi omagiul femeilor, al mamelor. După cum îndemnurile rostite cu acest prilej de secretarul general al partidului ne sunt adresate şi nouă, femeilor, mamelor. Milioane de femei — românce, maghiare, germane şi de alte naţionalităţi — au început noul an cu conştiinţa fermă că dovada cea mai puternică a adevăratului nostru patriotism se manifestă în primul rînd în a ne pune întreaga putere de muncă în slujba progresului şi prosperităţii patriei, în materializarea sentimentelor noastre de dragoste şi recunoştinţă faţă de partid, faţă de iubitul nostru conducător tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prin înfăptuiri pe măsura epocii glorioase pe care o trăim. După cum noi, oamenii din presă, avem conştiinţa clară că mai avem încă datorii mari de onorat. La Congresul al Xll-lea al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne-a cerut să punem în centrul activităţii noastre în presă problemele de bază ale dezvoltării societăţii, să promovăm noul, experienţa înaintată, să combatem ferm stările de lucruri şi fenomenele negative, concepţiile retrograde, să ne sporim rolul în educaţia socialistă, în dezvoltarea spiritului patriotic şi revoluţionar, în aplicarea în viaţă a principiilor eticii şi echităţii socialiste. Acum, la început de an, redacţia revistei «Femeia» se angajează că va face totul pentru a fi la înălţimea acestor comandamente, că sutele de mii de cititoare ale noastre, femeile României socialiste se vor simţi şi mai fidel prezente în paginile «Femeii», cu munca lor eroică, cu aspiraţiile de mai bine, că în rîndurile pe care le scriem, cu toată căldura inimilor noastre, vor afla răspuns la întrebările pe care şi le pun şi îndemn în eforturile lor spre autoperfecţionare continuă.Ştim că încrezătoare, mereu încrezătoare în revista «Femeia», cititoarele aşteaptă mai mult de la noi. Iar pentru noi nu există datorie mai înaltă decît a onora această încredere şi aşteptare! MARIA COSTACHE