Femeia, 1981 (Anul 34, nr. 1-12)
1981-01-01 / nr. 1
EROINELE NOASTRE Două „mîini măiestre“ iată că, la numai 20 de ani ai săi, KATHARINA LIENERTH,din Sibiu, a primit o confirmare naţională prin ciştigarea concursului «Mîini măiestre», ediţia 1980, la Cluj - Napoca, în întrecere cu cele 28 de finaliste la meseria de confecţioner tricotaje. Tinara a absolvit anul trecut Liceul industrial textil din Sibiu şi, în paralel, un curs de croitorie la Casa de cultură a tineretului. De cînd s-a angajat la Întreprinderea «Drapelul Roşu», s-a aflat mereu printre muncitoarele fruntaşe ale secţiei confecţii de lînă, depăşindu-şi norma de lucru la maşina «Kett» lună de lună, astfel că fotografia ei stă cu cinste la panoul de onoare. La concurs a participat pentru prima oară şi a şi obţinut locul I în meseria pe care şi-a dorit-o din totdeauna şi pentru care s-a pregătit cu sîrguinţă. Nu întîmplător ne-am oprit la această tînără cîştigătoare, ci pentru faptul că exemplul dat de ea susţine încă o dată în plus ideea că dragostea şi pasiunea pentru meseria pe care ţi-ai ales-o, neprecupeţirea nici unui efort pentru permanenta ta perfecţionare sînt căile cele mai sigure în dobîndirea unor satisfacţii durabile, pentru cîştigarea unui loc de frunte între oameni, încă de la o vîrsta foarte tînără. În ziua de 6 februarie, Katharina va împlini 21 de ani. Noi îi urăm un cald şi prietenesc «La mulţi ani!» şi succese noi atît în munca ei de fiecare zi, cît şi la concursurile viitoare la care ne-a spus că va participa cu aceleaşi emoţii şi viu interes. sport Pîrtia cu trei fete... Nu sîntem la Garmisch Partenkirchen, nu sîntem la Lahti, în Finlanda, la o probă de schifond, sîntem în Carpaţi, iar schioarele nu sînt... schioare, ci înotătoare. De la stînga la dreapta, Carmen Bunaciu, Mariana Paraschiv şi Irinel Păuulescu, adică cele trei tinere înotătoare care deţin nu mai puţin de opt recorduri naţionale în cele 12 probe olimpice. Este perioada în care înotătoarele îşi fac «provizii» de aer proaspăt de munte, cu gîndul la miile de ore de antrenament care urmează în bazinul acoperit, în numele secundei în minus. Un bazin acoperit care cere un efort fizic imens şi, mai ales, unul de voinţă. Acum e vremea acumulărilor, a refacerii musculare prin intermediul unor mişcări care nu seamănă deloc cu ceie din bazin. Şi dacă viteza este direct proporţională cu forţa, secunda în minus se va putea realiza doar printr-un biceps mai puternic şi printr-o gambă oţelită chiar în aceste zile, pe pîrtiile de la Sinaia. Cele trei fete se află în plină pregătire pentru Universiada de la Bucureşti, din iulie. Toate trei sînt certitudini ale finalelor. Mai mult, Carmen Bunaciu are şanse la o medalie care, într-un bazin românesc şi cu încurajările tribunei, poate fi chiar de aur. Sigur că această fotografie sugerează şi un real moment de destindere, dar la încheierea acestei «vacanţe» în aer liber, printre brazi şi... veveriţe, cele trei fete de pe pîrtie îşi vor relua truda de sute de kilometri (mai exact spus, mile), cu un elan pe care îl admirăm sincer de fiecare dată, deoarece înotul de performanţă, astăzi, e o formă de fanatism sportiv greu de imaginat... IOANA TUDOR-MATEI PUNCTUL PE Culorile! Putem învăţa să ne alegem culorile, culorile care ni se potrivesc nouă cel mai bine, fiind în acelaşi timp în pas cu moda? Sigur că da! Ascultîndu-ne chiar propriile noastre impulsuri, intuiţia noastră, căci fiecare dintre noi ştie, «simte» care culoare dă chipului strălucire, face să se vadă frumuseţea tenului, a părului, a ochilor. O tînără cu ochi albaştri îndrăgeşte de obicei bleul, griul, verdele; alta, cu ochi căprui, maronul, precum şi tonurile rafinate ale culorilor toamnei. Cele cu părul blond preferă negrul, cele cu părul castaniu roşul, ruginiul, griul. Desigur, brunelor li se potrivesc haine în culori tari, roşu mai ales, dar şi pastelurile şi o culoare de ultimă modă, albul. Dar mai de preţ decît alegerea tunurilor sunt regulile de îmbinare a lor, în aşa fel încît să fim totdeauna îmbrăcate cu bun gust, fără a aminti de penajul papagalului, sau, dimpotrivă, de o austeritate monahală. Feritivă atît de monotonia coloristică, cît şi de o prea mare varietate, într-un ansamblu purtaţi de obicei două culori, alegînd-o pe cea de-a treia, detaliul, stinsă dacă celelalte sînt puternice sau foarte vie dacă celelalte sînt mai şterse. Cînd combinaţi două culori unu, alegeţi un detaliu ecosez, înflorat sau în dungi. Detaliul îl pot constitui poşeta, căciulită, bascul, o cravată, o eşarfă, mărgele, sau chiar «machiajul» dv. (tonul pudrei, al fardului de pleoape, al rujului de buze etc.) Folosiţi culorile în concordanţă cu silueta dv., ţinînd seama că cele deschise «îngroaşă», iar cele închise «subţiază». Şi oricare ar fi recomandările modei, dacă aveţi şoldurile dezvoltate, purtaţi fuste în culori închise — preferîndu-le totdeauna pantalonului —, iar dacă bustul dv. începe să fie proeminent, alegeţi întotdeauna bluze sau jerseuri în tonuri închise şi cu imprimeuri mărunte. ANETA POPESCU Poşta paginii • EUGENIA BARBULESCU, Brăila: «în numele mai multor femei din oraş, vă scriu despre o tînără gestionară-vînzătoare la unul din raioanele magazinului «Dunărea», VERONICA PREDA, care este foarte amabilă cu noi, cumpărătoarele, vorbeşte frumos şi întotdeauna plecăm mulţumite. Vrem să auzim numai astfel de lucruri despre tinerele lucrătoare în comerţ. • MAGDA POPESCU, Sinaia: Probele de admitere la institutele de artă din ţară, ca dealtfel la toate instituţiile de învăţămînt superior, le găseşti cuprinse în broşura «Admiterea în învăţămîntul superior»,editată, de obicei, în primul semestru al fiecărui an. • DĂNUŢ GÎRBEA şi SĂNDICA BONCIU: Ne este imposibil să vă trimitem «interpreţi de muzică diferită». Deocamdată nu sunt disponibili... • MARINELA MAYER, Satu Mare: Cărţile de care te interesezi sunt, de fapt, manuale şi cursuri universitare, pe care le poţi căuta la standurile din incinta facultăţilor de medicină. • Doresc să corespondeze: ELENA TRIŢĂ, str. Belşugului nr. 71, Drăgăşani, jud. Vîlcea; ANTON NEGOIŢĂ, str. Castanilor nr. 2, Ploieşti; GABI BARANGA, str. Episcopiei nr. 6, of. P.T.T. nr. 22, Bucureşti (mulţumim pentru frumoasele aprecieri adresate revistei noastre); TUDOREL DUMITRAŞCU, str. Mircea cel Mare nr. 85, Feteşti, jud. Ialomiţa; LAURENŢIA BARBU, str. Păcii nr. 66, bl. 176, ap. 1, Tulcea; PETRE SOCOLESCU, str. Bodeşti nr. 2, bl. 29 B, ap. 89, sector 2, Bucureşti şi DANIELA MARCU, str. Primăverii nr. 12, Năvodari, jud. Constanţa. Pagină realizată de CRISTINA BĂLTEANU Poiana Braşovului este frumoasă in toate anotimpurile, dar parcă iarna, in lumina strălucitoare a soarelui si a zăpezii, ai umple mai mult sufletul de bucurie si te cheamă mereu să revii, să revii... Dragă Niculina, Ne-ai rugat intr-o scrisoare să te ajutăm să obţii un loc de muncă în municipiul Galaţi, unde şi locuieşti. Ne scriai că ai absolvit liceul energetic în 1978, că te-ai căsătorit, ai născut un copil şi abia în 1979, te-ai înscris la oficiul forţelor de muncă. Cum era de aşteptat, ţi s-a oferit un loc de muncă în meseria ta, de electrician, la întreprinderea de prefabricate din beton, post pe care nu l-ai acceptat. Şi ne-ai scris nouă. Am intervenit, aşa cum o facem ori de cîte ori sîntem solicitaţi. Dar ce-am aflat? în urma intervenţiei noastre, ţi s-au mai oferit alte două posturi de electrician la întreprinderea «Avicola» şi la întreprinderea navală de elice, pe care însă, la fel ca pe primul, le-ai refuzat pe motiv că nu vrei să munceşti decît la un loc cu soţul, numai şi numai în aceeaşi întreprindere... Nu există posturi vacante, ţi s-a răspuns de mai multe ori foarte clar, şi atunci? Ce faci? Aştepţi nu ştiu cît timp ieşirea la pensie a unui electrician? Gîndeşte-te, ce s-ar întîmpla dacă numai jumătate din femeile încadrate în muncă ar vrea să lucreze cu soţii la un loc... Gindeşte-te că trei întreprinderi aveau mare nevoie de un electrician, aveau nevoie de inteligenţa, braţele şi de calificarea ta... Dar, poate că, pînă la ceasul cînd vor apărea aceste rînduri, vei fi dat dovadă de înţelepciune şi te vei fi încadrat în unul din posturile ce ţi s-au oferit. UN GÂND PENTRU VOI Am avut şansa să interpretez personaje foarte îndrăgite de public şi, întotdeauna, am vrut cu ardoare să le «fac» cît mai veridice, dăruindu-le o fărîmă din sufletul meu. Rolurile de haiduci, de «cavaleri ai dreptăţii» mi-au rămas cele mai apropiate de inimă. Dragii mei, fete şi băieţi, pentru că voi sunteţi un public generos, dar, în acelaşi timp, foarte exigent, nu-mi doresc decît să fiu la înălţimea aşteptărilor voastre. Cu dragoste,