Femeia, 1985 (Anul 38, nr. 1-12)
1985-02-01 / nr. 2
FEMEILE, LA DATORIE ÎMPOTRIVA GREUTĂŢILOR IERNII Meteorologii spun: n-a mai fost o astfel de iarnă din anul cutare. Şi din anul cutare. Şi din anul cutare... La inceput a fost aşa, un fel de ploidică. Siditoare, ca un regret tardiv al toamnei. Apoi picătura a luat in greutate şi escadrile de nori întunecaţi paraşutau peste oraş şi peste tara întreaga fulgi denşi ai unei ierni potopitoare. Zăpada s-a insinuat in Europa şi aici, in sud-estul ei, in vreme ce buze copilăreşti şi mature înfloreau in bucurie. Era prea frumos ca să te gîndeşti la primejdie. Şi in timp ce puştimea huzurea in sănii, purtate cu rîvnă de tătici şi bunici-bidivii putere, natura işi facea capriciul, transformind cu nuieluşa, mai mult cu bîzdic lecit magică, Băltăreţul in Crivat- Viscolul invada cu oştimea lui şuierătoare şi şfichiuitoare pămintul. Meteorologii işi spuneau: sint atitea şi-atîtea grade sub zero. Sint atitea şi-atitea grade sub zero! Sint atiîteaa şi-atlîteaa graade sub zerocopii! ...12 spre 13 ianuarie. Minus 27 de grade sub zero. Arctica ne reaminteşte că există. Oamenii muncii din schimbul de noapte nu mai pleacă acasă. Telefoanele zbirnite. Sunt chemaţi toţi specialiştii, toţi pricepuţii. Mulţi, foarte mulţi se-ndreaptă spre locurile lor de muncă fără să-i cheme nimeni. Nefirescul meteorologic este sesizat şi oamenii se pun in contra lui, înfruntarea se declanşează şi este autentică. Iarna işi pierde poezia nativa Creşte poezia luptei, a solidarităţii umane, a dragostei şi grijii pentru avutul obştesc. Inima termocentralei trebuie să bată normal La termocentrala Grozăveşti din Capitală, echipa de serviciu din tabelul de intervenţii sesizează o situaţie nemaiîntîlnită. Impulsurile (ţevişoare componenete ale aparatelor de măsură) au îngheţat. Iarna nu mai prezintă rigori, ci-şi arată colţii... Nu se mai pot verifica şi controla vizual parametrii agregatelor. Cazanele devin o necunoscută. Nivelul, presiunea aburului, reglajul automat al nivelului sunt, pe moment, o taină plină de riscuri. La fel, presiunea aburului din turbină. Electricienii AMC (aparate de măsură și control) intră în alertă Ileana Ionescu, Valeria Dumitru, Maria Bria din cadrul laboratorului chimic nu mai pot verifica indicii apei de alimentare, ai aburului, ai uleiului din sistemul de răcire. Termocentrala de pe cheiul Dîmboviţei uruie, dar macină-n vînt, şi vîntul şi viscolul îi acopera cîntarea, dezorientată acum. Odată, cineva îmi povestea despre taică-sau, director al unei fabrici de pîine: „Ştii ce face noaptea? Ascultă moara! Şi dacă nu-i place cum bate, se scoală din pat şi se duce la fabrică...“. Mi-ar fi plăcut sa-l cunosc pe omul acela care-şi asculta fabrica aşa cum şi-ar fi ascultat inima. Nu l-am văzut niciodată sau n-am ştiut că-l văd, dar m-am bucurat s-o cunosc, aici, în termocentrală, pe Doina Drăguşin, electrician AMC, şi printr-o coincidenţă, plăcută revistei noastre, preşedinta comisiei de femei din întreprinderea „Electrocentrale"-Bucureşti. Era 13 ianuarie şi încâ nu era lumină şi Doina, cu urechea ciulită la viscol, dincolo de care nu mai desluşea cîntecul termocentralei sale, sări din pat şi zbura spre Splai. Nu avea nevoie de intuiţie. Specialistul din ea ii spunea ce se petrecuse. Ea a început sa lucreze în termocentrală exact din 1965, de la 17 ani. Cum îi spunea odată cuiva, cunoaşte scopul şi destinaţia fiecărui cablu, fiecărei sîrme, fiecărei ţevi. Etcetera. Adică tot. Aşadar, anatomia termocentralei Grozăveşti cere acum asta şi asta, în primul rînd un sudor autogen. Este Ion Guşă care reuşeşte să izoleze impulsurile. De la manometre, de la nivelmetre. Sînt demontate pe rînd. Tot pe rînd sînt transportate în laboratorul de protecţii, semnalizări şi acţionări. Se constată că — ce bine — corespund metrologie Sînt remontate. Desigur, pe rînd de „baricade“, lingă Doina Druguşin şi Ion Guşă combat profesional Marin Cristea, Simion Micu, şeful de secţie, ing. Alexandru Mazare, şi şeful centralei ing. Petre Bălan. Echipei de chimişti i se alăturase încă de cu noapte Elena Mihalache, Maria Lupu, Tania Bărbulescu, Maria Şerban. Se făcuse de amiază, se făcuse de după-amiază, se făcuse de seara obosiţi? Da. Mulţumiţi? Da. Cu sentimentul spectaculosului. Poate. Doar unii... Poezia continuă. Aceea a confruntării cu rigoarea albă. Cînd încremeneşte acul în manometre, cînd păcura din cisternă devine beton. Oamenii, combatanţii, o parte dintre ei pleacă spre casă. Spre un somn iepuresc, cu urechile ciulite la cum bate viscolul şi la cum bate inima termocentralei. Un coleg de breaslă scria odată frumos şi adevărat că omul îşi este propria statuie, în iarna asta, cu o memorabilă aură de chiciură. AURORA IIOAN Viscolul unei Avionul aterizase cu întîrziere, dar directoarea aşa proceda de obicei. De oriunde venea din ţară, se oprea mai intii la întreprindere sa afle ce urgenţe de ultimă oră erau in sectorul aprovizionare-desfacere, pe care îl coordona personal. Numai că în ziua aceea se lăsase aşa dintr-odatâ o vreme geroasă şi uscată de te pătrundea şi ea. Dorina Panaietescu ajunsese la întreprindere odată cu căderea serii, în secţia de profile speciale şi suflate, inginera-şefă. Luciana Finiş o aştepta parcă şi a fost bucuroasă sa o vadă sosind. Comenzile erau in ultima vreme tot mai mari, beneficiarii solicitau livrările absolut la termenele contractuale şi drumul directoarei comerciale a întreprinderii bucureştene la Timişoara fusese făcut tocmai pentru a se aduce urgent nopţii materia primă necesară. — Vagoanele au plecat ieri, mai spusese directoarea către inginera-şefă, în vreme ce urcau spre etajul trei, şi aceasta ştia, fără nici un alt amănunt, că Dorina Panaietescu mersese în depozite, căutase polietilenă granulată de bună calitate, că se zbătuse ca vagoanele să fie încărcate pe loc cu întreaga cantitate. Ba nu-i exclus să fi insistat şi la regionala C.F.R. ca vagoanele cu destinaţia „întreprinderea de nasturi şi materiale plastice Bucureşti" să fie ataşate la primul marfar ce pleca pe linie. ...Două cani cu ceai abureau fierbinţi în biroul directoarei, cînd telefonul sunase insistent, prelung şi dispecerul anunţa că la gara de mărfuri Progresul, vagoanele cu pricina erau trase la rampă. Cînd au plecat, directoarei i se părea ca ninge uşor viscolit, dar că zăpada suna ca un semănat de clopoţei mărunţi. Acolo, în plin cîmp insă, zăludă, iarna arunca trîmbe înalte peste camioanele care înaintau în lanţ. Ridicate de vînt, valurile de zăpadă se învîrtejau, orbind farurile, dar directoarea insista ca şoferul din capul coloanei să apese pe acceleraţie. Sub potopul de zăpadă, gara părea cotropită şi pustie. Cînd echipa întreprinderii, din care nu lipseau Constantin Zaharescu, Vasile Secureanu, Marin Anton şi ceilalţi, a dat jos lopeţile, directoarea s-a aşezat alături de ei să taie pîrtie spre rampă. Rotită de vînt, zăpada se arunca peste oameni gata să-i aşeze la pămînt, dar ei trăseseră camioanele atît de aproape încît sacii cu polietilenă alunecau unul după altul la adăpost sub prelata camioanelor. Graba şi zorul mare erau impulsionate şi de vreme, dar şi de faptul câ dacă această materie primă ar fi prins umezeală, mîine în secţia de profile speciale procesul de producţie ar fi fost îngreunat. ...Cuprinsă între lamele ascuţite ale farurilor şi ale zăpezii acolo în cîmpia de la marginea marelui oraş, o echipă de bărbaţi şi o femeie au descărcat nu mai puţin de 40 de tone de polietilenă într-o noapte de ianuarie, cînd s-au întrecut cu gerul şi cu viscolul. Ningea mereu, dar timpul înlemnise parcă la miezul acelei nopţi, pnvindu-l! SMARANDA SBURLAN Economisirea energiei, o problemă a tuturor Aplicarea riguroasă, cu înalta responsabilitate, a programului stabilit de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 13 ianuarie 1985, pe baza indicaţiilor şi orientărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, program menit să asigure producţia de energie şi folosirea raţională a energiei electrice, termice, a gazelor naturale, constituie o îndatorire primordială a noastră, a tuturor, în spiritul acestor cerinţe, o sarcină deosebită ne revine nouă, femeilor, celor care sîntem chemate să veghem la buna gospodărire a energiei electrice atît în întreprinderi cît şi în domeniul casnic. Comisiilor energetice constituite pe lîngă circumscripţiile electorale li s-au alăturat şi foarte multe membre ale comitetelor şi comisiilor femeilor. în acţiunile întreprinse de aceste comisii, gospodinele discută cu locatarii din imobile, cartiere, sectoare, căutînd cele mai bune metode, formule pentru aducerea cu 50 la sută a consumului casnic de energie electrică. Astfel, pe lîngă scoaterea din funcţiune a frigiderelor, a congelatoarelor, a aparaturii electrocasnice în general, locatarii sunt sfătuiţi să verifice funcţionarea corectă a automatelor de scări, precum şi trecerea imediată la înlocuirea becurilor cu voltaj prea mare la altele cu voltaj mic, in spaţiile anexă, renunţîndu-se chiar la iluminat. Montarea celui de-al treilea rînd de ferestre, etanşeizarea perfectă a geamurilor şi uşilor din apartamente, precum şi acoperirea pardoselilor reci sînt măsuri simple, despre care revista noastră a mai amintit cititoarelor sale. De asemenea, se impune montarea automatelor de închidere la uşile de intrare in blocuri pentru a se opri pătrunderea gerului acestei ierni în clădiri, protejîndu-se în acelaşi timp instalaţiile de încălzire. Scăderea cu numai un singur kWh a consumului la fiecare abonat casnic ar duce la o economie enormă, şi energia respectivă utilizată in industrie ar aduce importante economii. Astfel, pentru producerea unui singur kilowat-oră este necesar consumul a 280 grame de păcură, a 1,5 kg lignit sau 0,32 m.c. gaz natural. Calculaţi în aceste materii prime energetice economiile posibile ştiind că: — înlocuind becurile de 100 W , altele de 60 W, se obţine intr-un an o economie de energie electrică de 240 kWh. — Cu un singur kilowat-oră un strung funcţionează 10 minute, un război de ţesut 20 de minute, iar un bec electric de 100 W funcţionează 10 ore. — Economisind timp de 4 ore zilnic energia consumata de becuri electrice însumînd 100 W, se asigură practic funcţionarea unui televizor pe timp de 24 de ore. Şi exemplele de echivalenţă economică a utilizării raţionale a energiei electrice în domeniul casnic ar putea continua. Gospodinele sunt chemate să contribuie la realizarea prin toate formulele posibile a economiei de energie electrică, această problemă numărul I, care este a noastră, a tuturor. AURELIA DINU