Flacăra Iaşului, ianuarie 1954 (Anul 10, nr. 2291-2315)

1954-01-01 / nr. 2291

V ■fog. 2 FL3 CARE TRSOIĆTI privitoare la măsurile pentru dezvoltarea creşterii în anii 19544956, în Republica Populară Ro­ lipa Planului Cincinal de dez­voltare a. economiei naţionale pe dru­mul socialismului prevede — pe anii 1951-1955 — sarcini referitoare atât la creşterea numărului animalelor, cât şi la randamentul de carne, lapte, lână, piei, etc., ce trebuesc obţinute în fiecare an. Pe ba­za politicii partidului şi gu­vernului de continuă întărire a alian­ţei între clasa muncitoare şi ţărăni­mea muncitoare, sub conducerea cla­sei muncitoare, ţăranii muncitori cu gospodării individuale, şi gospodări­ile agricole colective au obţinut suc­cese însemnate în creşterea anima­lelor. S-au obţinut realizări corespunză­toare sarcinilor din planul cincinal la creşterea şeptelului de porcine şi o­­vine. L­a începutul anului 1953, efecti­vele de bovine, ovine şi porcine au depăşit pe acelea dinaintea războiului. In perioada de la 1948 până la înce­putul anului 1953, efectivul de bo­vine a crescut cu 490.000 capete, e­­fectivul de porcine cu 2.064.000 ca­pete şi efectivul de cabaline cu 141.000 capete. La obţinerea acestor rezultate a contribuit răspândirea în ţara noastră a ştiinţei agricole zo­otehnice şi a experienţei înaintate a agriculturii sovietice. In multe regiuni, ţărănimea mun­citoare, sub îndrumarea Sfaturilor Populare, extinzând semănăturile fu­rajere, ameliorând fâneţele şi păşu­nile, a obţinut succese importante în mărirea efectivelor de animale şi a productivităţii lor. Gospodăriile agricole colective au obţinut rezultate însemnate în dez­­vel­irea creşterii animalelor proprie­tate obştească. Multe gospodării co­lective au un număr însemnat de a­­târnare , aşa spre pildă gospodăria agricolă colectivă „Gheorghe Dimi­trov“ din regiunea Bucureşti are un efectiv de : 91 bovine (din care 34 vaci), 1.285 oi, 147 porci şi 172 cai; gospodăria agricolă colectivă „îna­inte“ din­ regiunea Baia Mare are un afectiv de: 171 bovine (din care 47 vaci), 313 oi, 233 porci şi 146 cai. Din scopul ajutorării ţărănimii mun­citoare individuale, a colectiviştilor şi a gospodăriilor agricole colective în dezvoltarea creşterii animalelor, sta­tul le acordă anual credite şi mijloace pentru procurarea reproducătorilor şi a vitelor de rasă. In prezent in staţiu­nile comunale de montă există un număr de 1.170 armăsari, 24.380 tauri, 12­.100 berbeci şi 12.080 vieri reproducători. Sunt organizate 783 circumscripţii zoo-veterinare şi 16 spitale veterinare care deservesc ani­­­mialele ţăranilor muncitori, ale gos­podăriilor agricole colective, ale membrilor lor şi ale gospodăriilor agricole de stat. Călăuzindu-se după Hotărîrea Ple­narei C.C. al Partidului Muncitoresc Român din 3—5 Martie 1949, gospo­dăriile agricole de stat au realizat o creştere simţitoare a efectivelor de animale şi păsări. P­linele gospodării agricole de stat au ob­ţiut rezultate bune în ceea ce priveşte productivitatea animalelor. Astfel, gospodăria agricolă de stat Chirnogi a obţinut în anul 1953 o producţie medie de 2.758 litri lapte pe cap de vacă furajată. Gospodăria a­­gricola de stat Secueni din regiunea Oradea a realizat 5,250 kg. lână pe C­ap de oaie merinos. .­ Unul din rezultatele de seamă ob­ţinute de regimul de democraţie popu­lară este creşterea puternică a con­sumului propriu de produse alimenta­re în gospodăriile ţărăneşti. Totodată, ca urmare a creşterii continuie a populaţiei orăşeneşti, a continuei sporiri numerice a clasei muncitoare, a creşterii cerinţelor ei, şi a necesi­tăţilor mereu crescânde ale industriei alimentare şi uşoare în materii prime, a crescut c­onsursul orăşenesc de pro­duse animale. Faţă de nevoile de con­­sum sporite ale populaţiei, şeptelul, producţia de carne şi alte produse pe cap de animal şi calitatea lor au crescut într-o proporţie necorespun­zătoare. Aceasta a dus la o neconcor­­danţă între nevoile de consum ale populaţiei şi resursele existente de carne, grăsimi, lapte, ouă, lână etc. La bovine, cabaline şi păsări înde­plinirea sarcinilor de ansamblu pre­văzute în planul cincinal este mult rămasă în urmă. Aceasta rămânere în urmă se resimte deasemeni în ce pri­veşte creşterea proporţiei de oi de rasă cu lână fina şi semi­ fină, faţă de totalu­­ efectivului de ovine. Nu au fost îndeplinite decât în mica măsură sarcinile de îmbunătăţire a rasei oilor (ţigaizare). Deasemeni, procentul redus de vaci faţă de efectivul total de bovine, con­­trti­tue o piedică serioasă pentru spo­rirea efectivelor şi pentru mărirea­­producţiei globale de lapte. Sfaturile Populare şi organele a­­gricole nu au acordat creşterii cailor suma corespunzătoare cu impor­tanţa acestei ramuri. In multe gos­podării agricole de stat şi gospodării agricole colective, se observă o neîn­destulătoare preocupare pentru îngri­jirea, hrănirea şi folosirea cailor la munci. Nu există un număr suficient de căruţe şi harnaşamente pentru cai,­ ceea ce împiedică folosirea lor raţio­nală la transport şi la muncile, agri­cole.­­­Din cauza slabei preocupări pentru ingrăşarea animalelor pe păşune şi in grajduri, tăierii animalelor tinere şi cazurilor frecvente de sterilitate la femele, în gospodării agricole co­lective, gospodării agricole de stat şi gospodării ţărăneşti individuale, se înregistrează in fiecare an pierderi, atât pentru economia naţională, cât şi pentru ţăranii muncitori. Situaţia nefavorabilă în domeniul creşterii animalelor se datoreşte în primul rând producţiei şi aprovizio­nării nesatisfăcătoare de furaje. Planul cincinal prevede o creştere a suprafeţelor de plante furajere de 143% faţă de 1950 şi o ridicare co­respunzătoare a randamentului fura­jelor la hectar. Sarcinile prevăzute pentr­u anii 1951—1953 au fost reali­zat numai în parte, la aceasta con­tribuind şi seceta. In multe raioane, semănatul ierbu­rilor se face pe o scară redusă. Pro­ducţia la hectar a păşunilor şi fâne­­ţelor naturale şi a ierburilor semă­nate, este încă scăzută. Este neglijată cultura rădăcinoaselor şi bostănoase­­lor furajere, precum şi a porumbului de siloz şi a floarei soarelui, care sunt cele­ mai valoroase şi­ mai productive culturi pentru nutreţ murat; se ne­glijează şi sarcina ameliorării şi fo­losirii raţionale a fâneţelor şi păşu­nilor naturale. O lipsă serioasă o constitue şi în­târzierea în fiecare an a recoltării fănurilor cultivate şi naturale, ceea ce duce la însemnate pierderi cantitative ■de nutreţuri şi la­ scăderea valorii lor nutritive. Insilozarea nutreţurilor este slab organizată. In multe gospodării agricole colec­tive nuu se acordă atenţia suficientă asigurării fondului de furaje necesar pentru creşterea animalelor proprie­tate obşteaste şi respectă sta­tutul gospodăriilor.­Acole colective, privitor la repartizarea furajelor. Cantităţile de furaje fibroase şi con­centrate se repartizează în mare parte în contul zilelor muncă prestate, ani­malele, proprietate obştească din gos­podăriile agricole colective, rămâ­nând în unele cazuri neasigurate cu furajele necesare. Sfaturile Populare, organele agri­cole locale nu acordă ajutor suficient gospodăriilor agricole colective în or­ganizarea fermelor de animale şi pă­sări, în crearea bazei furajere, con­struirea adăposturilor pentru animale şi pregătirea cadrelor necesare pentru creşterea animalelor. De asemenea , nu se dă ajutor su­ficient colectiviştilor la procurarea a­­nn­malelor proprietate personală şi la asigurarea acestor animale cu nu­treţuri şi păşuni. In producţia şi reproducţia anima­lelor nu se acordă atenţia cuvenită îmbunătăţirii calităţii lor. Insămânţarea artificială a anima­lelor domestice, procedeu care dă posibilitatea de a spori într’un timp mai scurt numărul animalelor cu o productivitate mai mare, se aplică insuficient. îngrijirea zootehnică-veterinară este organizată în mod nesatisfăcător, re­ţeaua zootehnică-veterinară la re­giuni şi raioane fiind insuficientă. In unele raioane starea sanitară a ani­malelor lasă de dorit, atât în sectorul socialist, cât şi la gospodăriile indi­viduale ale ţărănimii muncitoare. Intr’un ritm încet se introduc în domeniul creşterii animalelor reali­zările ştiinţei şi experienţei înaintate. Prevederile zootehminimului, factor important în sporirea şeptelului şi în ridicarea productivităţii animalelor, nu sunt încă în mod consecvent apli­cate. Munca institutelor de cercetări ştiinţifice are un caracter mai mult abstract şi rămâne în urma cerinţelor practice ale zootehnicii. Cu totul ne­satisfăcător se popularizează şi se introduc în producţie realizările frun­taşilor în creşterea animalelor. Mecanizarea în domeniul zootehnic este slab introdusă d­in gospodăriile a­­gricole de stat şi gospodăriile agri­cole colective; mecanizarea strângerii şi prelucrării furajelor, a lucrărilor de ameliorare a păşunilor şi fâneţelor, precum şi a lucrărilor care necesită un volum mare de muncă la fermele zootehnice, ca prepararea nutreţuri­lor­, adăpatul şi mulsul vacilor, tunsul oilor şi transportul în interiorul fer­mei este introdusă în foarte mică mă­sură. Staţiunile de maşini şi trac­toare nu­ se ocupă deloc de mecani­zarea lucrărilor grele, în ramura creş­terii animalelor din gospodăriile a­­gricole colective. In multe gospodării agricole şi herghelii ale statului şi gospodării agricole colective, nu sunt asigurate adăposturi suficiente pentru animale şi păsări, iar cele existente nu se re­pară la timp ; animalele se adăpostesc în condiţiuni nesatisfăcătoare, ceea ce duce la scăderea productivităţii, îm­bolnăvire şi mortalitate, mai ales la animalele tinere. Aprovizionarea gospodăriilor agri­cole şi hergheliilor statului şi a gos­podăriilor agricole colective cu mate­riale de construcţii, este slab orga­nizată. Există deficienţe serioase în pre­gătirea şi folosirea specialiştilor şi ca­drelor de conducere din domneniul zootehnic. Nu este suficient organi­zată calificarea cadrelor de masă (brigadieri, mulgători, îngrijitori, ciobani, grăjdari, îngrijitori de pă­sări, etc.), pentru deservirea anima­lelor din gospodăriile agricole colec­tive, din întreprinderile agricole şi hergheliile statului şi din gospodă­riile individuale ale ţăranilor, munci­tori. La gospodăriile de stat nu a fost cre­­ată o bază furajeră satisfăcătoare, nu se folosesc în mod suficient po­sibilităţile existente pentru mărirea efectivului de animale şi păsări, în proporţii foarte mici se produc şi se folosesc nutreţurile suculente şi mai ales nutreţul murat. In urma recoltelor scăzute la hec­tar a culturilor furajere, balanţa fu­rajeră a acestor gospodării este încă deficitară la furajele concentrate. Ca urmare a organizării proaste a mun­cii nu se îndeplinesc sarcinile privind mărirea productivităţii animalelor, din care cauză preţul de cost al cărnii, laptelui, lânei şi al altor pro­duse animale este mare. Toate aceste lipsuri serioase în dez­voltarea creşterii animalelor, sunt re­zultatul faptului că Ministerul Agri­culturii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale indrumează în mod nesatisfăcător dezvoltarea acestei ramuri impor­tante a agriculturii. Drept urmare, an de an, planul de stat privind dezvol­tarea creşterii animalelor şi predarea produselor animale către stat nu­ se îndeplineşte. Gospodăriile individuale ale ţărăni­mii muncitoare nu au fost suficient stimulate la creşterea vitelor. Dezvoltarea creşterii vitelor în gos­podăriile individuale ale ţăranilor muncitori a fost serios stânjenită, datorită insuficientei întreţineri a islazurilor comunale şi a altor tere­nuri care formează baza furajeră a şeptelului gospodăriilor individuale, a posibilităţilor reduse de a obţine credite pentru achiziţionarea, dezvol­tarea şi creşterea vitelor, a insuficien­tei asistenţe zoo-veterinare, precum Art. 1. — Sarcina principală în do­meniul creşterii animalelor în anii 1954—1956 este de a asigura o sim­ţitoare îmbunătăţire a aprovizionării populaţiei muncitoare de la oraşe şi sate cu produse animale şi a indus­triei uşoare şi alimentare cu mate­riile prime necesare producerii bu­nurilor de larg consum. Pentru îndeplinirea acestei sarcini sunt necesare s­­­a) creşterea continuă a efective­lor de animale şi păsări şi îmbună­tăţirea speciilor şi calităţii lor, ţi­nând seamă de condiţiile specifice ale regiunilor ţării noastre ; b) sporirea productivităţii anima­lelor şi păsărilor în ceea ce priveşte randamentul de carne şi grăsime, producţia de lapte, lână ouă şi de alte produse animale ; c) lărgirea suprafeţelor însămân­ţate cu plante furajere şi sporirea productivităţii lor la hectar precum şi îmbunătăţirea păşunilor şi fâneţe­­lor naturale ; d) introducerea pe scară largă a mecanizării în domeniul creşterii a­­nimalelor, în producerea nutreţurilor şi în alte lucrări care cer un mare volum de muncă la fermele agro-zo­­otehnice ; e) asigurarea întregului efectiv de animale şi păsări cu adăposturi pentru îngrijirea, păstrarea şi creşte­rea lor raţională ; f) îmbunătăţirea temeinică a în­grijirii zootehnice şi veterinare a a­­nimalelor şi­ păsărilor, aplicarea consecventă a zootehniinimului, o dată­ cu mobilizarea maselor în ve­derea combaterii bolilor infecto-con­­tagioase ale animalelor şi păsări­lor ; g) dezvoltarea cercetărilor ştiinţii fi­ee zoo-veterinare în s­copm . stui­dierii şi rezolvării problemelor lega­te de creşterea numerică şi ca­ria şi a folosirii vitelor îngrăşate şi va­cilor de lapte la munci agricole şi la transport. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, potrivit Hotărîrilor Plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19—20 august 1953, este necesar să se a­­­­plice un program de măsuri menite să stimuleze şi să sprijine creşterea a­­nimalelor în gospodăriile individuale ale ţăranilor muncitori, cât şi în gospodăriile colective, în întovărăşi­rile agricole şi zootehnice şi în în­treprinderile agricole zootehnice ale statului. Aceasta va avea drept rezul­tat întărirea schimbului de mărfuri între oraş şi sat, consolidarea şi dez­voltarea alianţei dintre clasa munci­toare şi ţărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare. Mărirea continuă a efectivului de animale şi păsări, odată cu sporirea productivităţii lor, mărirea produc­ţiei globale şi­ a producţiei marfă de carne, grăsime, lapte, lână, ouă şi alte produse animale, este una din cele mai importante probleme ale dezvoltării agriculturii în Republica Populară Română şi o sarcină per­manentă a Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, a Sfaturilor Populare, a organelor agricole, a ţăranilor mun­citori individuali, a colectiviştilor, a muncitorilor din gospodăriile agricole de stat, din herghelii şi ferme de stat şi a specialiştilor din domeniul zo­otehnic. Aceasta obligă Ministerul Agricul­turii şi Silviculturii, Sfaturile Popu­lare şi organele agricole locale, de a lichida lipsurile existente în mo­nea de creştere a animalelor şi de a asigura o astfel de creştere a numărului de a­­nimale şi o astfel de mărire a pro­ductivităţii lor încât în următorii 2-3 ani să asigure o simţitoare îm­bunătăţire a aprovizionării populaţiei muncitoare de la oraşe şi sate cu pro­duse alimentare şi a industriei uşoare cu materii prime. Sfaturile Populare şi organele a­­gricole au sarcina să contribue la sporirea vigilenţei politice a ţăranilor muncitori, a colectiviştilor, a munci­torilor din gospodăriile agricole de stat, herghelii şi ferme de stat, îm­potriva încercărilor unor elemente chiabureşti şi a altor elemente duş­mănoase de a frâna şi submina înde­plinirea măsurilor pentru dezvoltarea creşterii animalelor. Ministerele şi Sfaturile Populare au sarcina de a îndruma ţărănimea mun­citoare, pe colectivişti şi pe mun­citorii din gospodăriile agricole, her­gheliile şi fermele de stat, în vederea îndeplinirii şi depăşirii programului de măsuri privind dezvoltarea creş­terii animalelor, în vederea măririi efectivului de animale şi păsări, creşterii productivităţii lor şi conso­lidării şi lărgirii bazei furajere, tivă a animalelor şi păsărilor, de creşterea raselor noi de animale şi păsări şi mărirea productivităţii lor; h) îmbunătăţirea sistemului de pregătire a cadrelor­­ zootehnice şi veterinare, necesare tuturor ramuri­lor de activitate legate de dezvolta­­tarea creşterii animalelor; i) îmbunătăţirea condiţiilor­­ de muncă şi de trai ale lucrătorilor şi specialiştilor din domeniul creşterii animalelor. Această sarcină principală poate fi înfăptuită prin cointeresarea şi îndrumarea ţăranilor muncitori in­dividuali în mărirea şi îmbunătăţi­rea şeptelului, prin cointeresarea, îndrumarea şi întărirea organizato­rică economică a gospodăriilor agri­cole colective şi întovărăşirilor a­­gricole, printr-o justă planificare şi organizare a muncii gospodăriilor agricole de­ stat în vederea dezvol­tării continue a creşterii animalelor şi sporirii productivităţii lor. Art. 2. — Ţinând seama de sarci­nile prevăzute în planul cincinal pentru anii 1954—1955 trebue : a) Să se ajungă până la sfârşitul anului 1956 cel puţin la următoarele efective de animale pe total R.P.R.: •— Bovine total 4.930.000 cap, din care­­ vaci 2.365.000 ,. Ovine total 13.800.000 „ din care : oi și mioare 9.600.000 „ Porcine total 1.600.000 ,, din care : scroafe 700.000 „ Cabaline total 1.210.000 „ din care : iepe 415.000 „ 'emiri de casă tdal 1.000.000 „ '.'umărul tota! al iaauli­loi de alpifle LluO.OOO fam. b) Să se obţină o pre -un­ie, r 1956 pe cap de animal de cel puţin : ' — Lapte de vacă 1 300 btr. din care lapte muls — Lână fină şi semifină / 2,5 kg — Lână groasă ,( ] s­­.­/ — Ouă de găină 1 80—90 buc. c) Să se extindă culturile de plană furajere cultivate pentru­­rode .a­rea de fânuri, rădăcinoase furajere și nutrețuri pentru siloz, astfel ca la cursul anului 1956 să se ajungă până la 1.300.000 ha. în total din care 3 Ierburi perene vechi 645.000 Ierburi perene noi 140.000 Ierburi anuale 370.000 din care : iarbă de Sudan 65.000 Rădăcinoase şi bostănoase furajere • 75.000 Culturi pentru siloz 70.000 Să se sporească producţia de la unitatea de suprafaţă, astfel anul 1956 să se obţină cel 3.900 kg/ha 3.000 „ 23.000­­, 23.000 „­­­2.200 „ Asigurarea bazei furajere şi a ran­damentelor prevăzute la hectar este Art. 4. — Pentru a ajunge la sfâr­şitul anului 1956, la efectivul de 4.930.000 bovine, din care 2.365.000 vaci, urmărind îndeosebi creşterea numerică a raselor pentru lapte şi carne : a) Se va­ da o atenţie deosebită măririi şi îmbunătăţirii bovinelor din rasele : Switz (brună) în raioa­nele : Sighet, Vişeu, Quaş, Lăpuş şi Baia Mare; S­ementhal în raioa­­nele: Tg. Mureş, Odorhei, Mediaş, Agnita,­­Slatin, Sf. Gheorghe, Rupea, Jibou, Timişoara, Lugoj, şi Sânni­­colaul Mare ; Pintzgau îrp raioanele: Sebeş, Sibiu, Haţeg, Vatra Dornei, Câmpulung şi Gura Humorului; Ro­şia de stepă în raioanele : Constanţa şi Medgidia ; Sură de stepă în raioanele: Truşeşti, Iaşi, Codăeşti şi Vaslui. b) Ministerul Agriculturii şi Sil­viculturii şi Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru a asigura î­n cursul anilor 1954—1956 cu tauri de calitate superioară, întregul e­­fectiv de vaci din gospodăriile ţără­neşti Individuale, din gospodăriile agricole colective şi Întreprinderile agricole ale statului. Se vor lua măsuri pentru folosi­rea justă a reproducătorilor şi asi­gurarea unei bune îngrijiri, întreţi­neri şi hrăniri a acestora. c) Pentru a mări producţia totală de lapte şi a asigura creşterea nume­rică a efectivului prin mărirea nata- lităţii, se vor lua toate măsurile de sporire a numărului de vaci de pra­­şilă în gospodăriile individuale ţără­neşti, în gospodăriile agricole colec­tive, în fermele şi întreprinderile a­­gricole de stat, ac­el ca până la sfâr­şitul anului 1956 proporţia număru­lui vacilor în efectivul total de bo­vine să ajungă la ,18% pe ţară, iar în zonele din jurul oraşelor şi cen­trelor industriale la cel puţin 60%. Planul de efective la bovine se va considera îndeplinit numai când se va îndeplini și planul numeric la vaci. Pentru a asigura realizarea mări­rii efectivului de vaci, Ministerul Agriculturii și Silviculturii­ şi Comi­tetele Executive ale Sfaturilor Popu­lare regionale sunt obligate să facă cunoscut Comitetelor Executive ale Art. 7. — Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea conti­nuă a efectivului de oi, în special a celor din rasele cu lână fină şi semi­­fină astfel încât efectivul de ovine să ajungă la sfârşitul anului 1956 la cel puţin 13.800.000 capete, din care 9.600.000 oi şi mioare. Pentru dezvoltarea creşterii oilor mărirea procentului de fecunditate, îmbunătăţirea calităţii şi sporirea Product.H de lână, o atenţie deose­bită se va rmorda dezvoltării efecti­vui­­­ui de oi din rasa merinos în p­­io­­­no!? (Tis, 8m Innia, Oradea, Sam­en­i, Cărei, Constanta, Babadag, Ma­diţia esenţială pentru rezolvarea viilor în domeniul creşterii ani­­■ elor în anii următori. rt. 3. — Producţia animală si­­"• fusele animale trebue să ajungă : sfârşitul anului 1956 la: ■ne şi grăsimi cca. 600.000 tone !.' 4e vacă cca. 20.500.000 hec­tolitri 25.400 ton? 2.000.000.000 bu­căți y ’iiui ae ma­suri ■ ierii ani­malelor va gura e '. o spo­rire apreciabila a veriituriior si con­sumurilor p’.-oprii ; !i* ; e. *; 1 oi agricole colecţii/e. ale coi u ;t - Ior, ale ţăranilor mai i­nvi­­duali, sporirea înse­mna:. • a consu­murilor oamenilor tm­­n - de­ oraşe. Resursele fondului de stat — bază a sporirii consumului oamenilor mun­cii de la oraşe — vor creşte în 1956 faţă de 1953 . La carne şi grăsime cu circa 140.000 tone, ajungând la circa 309.000 tone. La lapte de vacă cu circa 1.100.000 hectolitri, ajungând la circa 3.000.009 hectolitri. La lână cu circa 4.000 tone­, ajun­gând la circa .1.4.900 tone. La ouă cu circa 200.OOQ.QOO buc. ajungând la cel puţin 300.OCO.000 bucăţi. Sfaturilor Populare raionale, sarci­nile cu privire la creşterea funcţion d) Se recomandă gospodăriilor individuale ţărăneşti şi gospodări­ilor agricole colective şi se obligă fermele şi întreprinderile agricole de stat să hrănească vacile cu raţii complete şi în funcţie de greutate vie şi productivitatea lor, să asigure păşuni bune pentru vacile de lapte, să organizeze folosirea păşunilor naturale prin păşunat pe parcele, întreţinerea vitelor în­­adăposturi de­ Vară pe păşuni, păşunat de noapte în timpul verii şi hrănirea suplimen­tară cu nutreţ verde şi concentrat pentru a înlătura scăderea produc­ţiei de lapte, care se datoreşte lipsei de furaj verde în hrană vacilor vara şi întreţinerii lor proaste pe timpul iernii. Să se înfiinţeze în fiecare comună, în fiecare gospodărie agricolă colec­tivă şi gospodărie agricolă de stat, adăpători atât la păşune cât şi la grajd. pr.­..5- “ Pentru îmbunătăţirea calităţii şi sporirea resurselor de carne, Ministerul Agriculturii şi Sil­viculturii şi Sfaturile Populare vor da îndrumări gospodăriilor agreate colective şi gospodăriilor individu­ale ţărăneşti cu privire la măsurile tehnico-organizatorice pentru­ condi­ţionarea­ şi îngrăşarea bovinelor şi vor asigura, deasemeni, începând din anul 1951, condiţionarea şi în­grăşarea pentru carne a tăur­aşilor peste un an, inapţi pentru reproduc­ţie şi muncă. Art. 6. — Pe măsura asigurării gospodăriilor agricole colective şi gospodăriilor individuale ţărăneşti cu cai, boi, de muncă şi mijloace mecanice, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare, vor­ lua măsuri de a nu se admite utilizarea vacilor la munci agricole de orice fel. Se recomandă gospodăriilor agri­cole colective şi gospodăriilor indi­viduale ţărăneşti ca, începând din anul 1954, să lase anual un număr de tăuraşi pentru reproducţie şi să destineze un număr corepunzător dintre ei, completării necesarului de loi de muncă, cin şi Medgidia , din rasa tigaie în raioanele Sf. Gheorghe, Stalin, Sina­ia, Mizil, Buzău, Măicăneşti şi Fe­teşti ; din rasa karakul, în raioanele: Botoşani, Dorohoi şi Truşeşti ; din rasa ţorpană în raioanele: Tg. Neamţ, Piatra Neamţ şi Sibiu. Art. 8. — Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare vor asigura în cursul anilor 1954— 1955 numărul necesar de berbeci re­producători de calitate bună, cores­­■ncăior cioc­iurii de ovine femele din gospodăriile individuale ţără­neşti, gospodăriile agricole cole­tivi (Continuare ui pagina 3-a) CAPITOLUL 1 Sarcina principala în domeniul creşterii animalelor în anii 1954-1956 d) furaje ca nn puţin : ha. CAPITOLUL II Creşterea bovinelor CAPITOLUL III Creşterea efectivelor de ovine şi ridicarea productivităţii lor Fân de ierburi perene Fân de ierburi anuale Rădăcinoase furajere Nutreţuri pentru în siloz­at Fânuri naturale

Next