Flacăra Iaşului, ianuarie 1954 (Anul 10, nr. 2291-2315)
1954-01-01 / nr. 2291
V ■fog. 2 FL3 CARE TRSOIĆTI privitoare la măsurile pentru dezvoltarea creşterii în anii 19544956, în Republica Populară Ro lipa Planului Cincinal de dezvoltare a. economiei naţionale pe drumul socialismului prevede — pe anii 1951-1955 — sarcini referitoare atât la creşterea numărului animalelor, cât şi la randamentul de carne, lapte, lână, piei, etc., ce trebuesc obţinute în fiecare an. Pe baza politicii partidului şi guvernului de continuă întărire a alianţei între clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, ţăranii muncitori cu gospodării individuale, şi gospodăriile agricole colective au obţinut succese însemnate în creşterea animalelor. S-au obţinut realizări corespunzătoare sarcinilor din planul cincinal la creşterea şeptelului de porcine şi ovine. La începutul anului 1953, efectivele de bovine, ovine şi porcine au depăşit pe acelea dinaintea războiului. In perioada de la 1948 până la începutul anului 1953, efectivul de bovine a crescut cu 490.000 capete, efectivul de porcine cu 2.064.000 capete şi efectivul de cabaline cu 141.000 capete. La obţinerea acestor rezultate a contribuit răspândirea în ţara noastră a ştiinţei agricole zootehnice şi a experienţei înaintate a agriculturii sovietice. In multe regiuni, ţărănimea muncitoare, sub îndrumarea Sfaturilor Populare, extinzând semănăturile furajere, ameliorând fâneţele şi păşunile, a obţinut succese importante în mărirea efectivelor de animale şi a productivităţii lor. Gospodăriile agricole colective au obţinut rezultate însemnate în dezvelirea creşterii animalelor proprietate obştească. Multe gospodării colective au un număr însemnat de atârnare , aşa spre pildă gospodăria agricolă colectivă „Gheorghe Dimitrov“ din regiunea Bucureşti are un efectiv de : 91 bovine (din care 34 vaci), 1.285 oi, 147 porci şi 172 cai; gospodăria agricolă colectivă „înainte“ din regiunea Baia Mare are un afectiv de: 171 bovine (din care 47 vaci), 313 oi, 233 porci şi 146 cai. Din scopul ajutorării ţărănimii muncitoare individuale, a colectiviştilor şi a gospodăriilor agricole colective în dezvoltarea creşterii animalelor, statul le acordă anual credite şi mijloace pentru procurarea reproducătorilor şi a vitelor de rasă. In prezent in staţiunile comunale de montă există un număr de 1.170 armăsari, 24.380 tauri, 12.100 berbeci şi 12.080 vieri reproducători. Sunt organizate 783 circumscripţii zoo-veterinare şi 16 spitale veterinare care deservesc animialele ţăranilor muncitori, ale gospodăriilor agricole colective, ale membrilor lor şi ale gospodăriilor agricole de stat. Călăuzindu-se după Hotărîrea Plenarei C.C. al Partidului Muncitoresc Român din 3—5 Martie 1949, gospodăriile agricole de stat au realizat o creştere simţitoare a efectivelor de animale şi păsări. Plinele gospodării agricole de stat au obţiut rezultate bune în ceea ce priveşte productivitatea animalelor. Astfel, gospodăria agricolă de stat Chirnogi a obţinut în anul 1953 o producţie medie de 2.758 litri lapte pe cap de vacă furajată. Gospodăria agricola de stat Secueni din regiunea Oradea a realizat 5,250 kg. lână pe Cap de oaie merinos. . Unul din rezultatele de seamă obţinute de regimul de democraţie populară este creşterea puternică a consumului propriu de produse alimentare în gospodăriile ţărăneşti. Totodată, ca urmare a creşterii continuie a populaţiei orăşeneşti, a continuei sporiri numerice a clasei muncitoare, a creşterii cerinţelor ei, şi a necesităţilor mereu crescânde ale industriei alimentare şi uşoare în materii prime, a crescut consursul orăşenesc de produse animale. Faţă de nevoile de consum sporite ale populaţiei, şeptelul, producţia de carne şi alte produse pe cap de animal şi calitatea lor au crescut într-o proporţie necorespunzătoare. Aceasta a dus la o neconcordanţă între nevoile de consum ale populaţiei şi resursele existente de carne, grăsimi, lapte, ouă, lână etc. La bovine, cabaline şi păsări îndeplinirea sarcinilor de ansamblu prevăzute în planul cincinal este mult rămasă în urmă. Aceasta rămânere în urmă se resimte deasemeni în ce priveşte creşterea proporţiei de oi de rasă cu lână fina şi semi fină, faţă de totalu efectivului de ovine. Nu au fost îndeplinite decât în mica măsură sarcinile de îmbunătăţire a rasei oilor (ţigaizare). Deasemeni, procentul redus de vaci faţă de efectivul total de bovine, contrtitue o piedică serioasă pentru sporirea efectivelor şi pentru mărireaproducţiei globale de lapte. Sfaturile Populare şi organele agricole nu au acordat creşterii cailor suma corespunzătoare cu importanţa acestei ramuri. In multe gospodării agricole de stat şi gospodării agricole colective, se observă o neîndestulătoare preocupare pentru îngrijirea, hrănirea şi folosirea cailor la munci. Nu există un număr suficient de căruţe şi harnaşamente pentru cai, ceea ce împiedică folosirea lor raţională la transport şi la muncile, agricole.Din cauza slabei preocupări pentru ingrăşarea animalelor pe păşune şi in grajduri, tăierii animalelor tinere şi cazurilor frecvente de sterilitate la femele, în gospodării agricole colective, gospodării agricole de stat şi gospodării ţărăneşti individuale, se înregistrează in fiecare an pierderi, atât pentru economia naţională, cât şi pentru ţăranii muncitori. Situaţia nefavorabilă în domeniul creşterii animalelor se datoreşte în primul rând producţiei şi aprovizionării nesatisfăcătoare de furaje. Planul cincinal prevede o creştere a suprafeţelor de plante furajere de 143% faţă de 1950 şi o ridicare corespunzătoare a randamentului furajelor la hectar. Sarcinile prevăzute pentru anii 1951—1953 au fost realizat numai în parte, la aceasta contribuind şi seceta. In multe raioane, semănatul ierburilor se face pe o scară redusă. Producţia la hectar a păşunilor şi fâneţelor naturale şi a ierburilor semănate, este încă scăzută. Este neglijată cultura rădăcinoaselor şi bostănoaselor furajere, precum şi a porumbului de siloz şi a floarei soarelui, care sunt cele mai valoroase şi mai productive culturi pentru nutreţ murat; se neglijează şi sarcina ameliorării şi folosirii raţionale a fâneţelor şi păşunilor naturale. O lipsă serioasă o constitue şi întârzierea în fiecare an a recoltării fănurilor cultivate şi naturale, ceea ce duce la însemnate pierderi cantitative ■de nutreţuri şi la scăderea valorii lor nutritive. Insilozarea nutreţurilor este slab organizată. In multe gospodării agricole colective nuu se acordă atenţia suficientă asigurării fondului de furaje necesar pentru creşterea animalelor proprietate obşteaste şi respectă statutul gospodăriilor.Acole colective, privitor la repartizarea furajelor. Cantităţile de furaje fibroase şi concentrate se repartizează în mare parte în contul zilelor muncă prestate, animalele, proprietate obştească din gospodăriile agricole colective, rămânând în unele cazuri neasigurate cu furajele necesare. Sfaturile Populare, organele agricole locale nu acordă ajutor suficient gospodăriilor agricole colective în organizarea fermelor de animale şi păsări, în crearea bazei furajere, construirea adăposturilor pentru animale şi pregătirea cadrelor necesare pentru creşterea animalelor. De asemenea , nu se dă ajutor suficient colectiviştilor la procurarea annmalelor proprietate personală şi la asigurarea acestor animale cu nutreţuri şi păşuni. In producţia şi reproducţia animalelor nu se acordă atenţia cuvenită îmbunătăţirii calităţii lor. Insămânţarea artificială a animalelor domestice, procedeu care dă posibilitatea de a spori într’un timp mai scurt numărul animalelor cu o productivitate mai mare, se aplică insuficient. îngrijirea zootehnică-veterinară este organizată în mod nesatisfăcător, reţeaua zootehnică-veterinară la regiuni şi raioane fiind insuficientă. In unele raioane starea sanitară a animalelor lasă de dorit, atât în sectorul socialist, cât şi la gospodăriile individuale ale ţărănimii muncitoare. Intr’un ritm încet se introduc în domeniul creşterii animalelor realizările ştiinţei şi experienţei înaintate. Prevederile zootehminimului, factor important în sporirea şeptelului şi în ridicarea productivităţii animalelor, nu sunt încă în mod consecvent aplicate. Munca institutelor de cercetări ştiinţifice are un caracter mai mult abstract şi rămâne în urma cerinţelor practice ale zootehnicii. Cu totul nesatisfăcător se popularizează şi se introduc în producţie realizările fruntaşilor în creşterea animalelor. Mecanizarea în domeniul zootehnic este slab introdusă din gospodăriile agricole de stat şi gospodăriile agricole colective; mecanizarea strângerii şi prelucrării furajelor, a lucrărilor de ameliorare a păşunilor şi fâneţelor, precum şi a lucrărilor care necesită un volum mare de muncă la fermele zootehnice, ca prepararea nutreţurilor, adăpatul şi mulsul vacilor, tunsul oilor şi transportul în interiorul fermei este introdusă în foarte mică măsură. Staţiunile de maşini şi tractoare nu se ocupă deloc de mecanizarea lucrărilor grele, în ramura creşterii animalelor din gospodăriile agricole colective. In multe gospodării agricole şi herghelii ale statului şi gospodării agricole colective, nu sunt asigurate adăposturi suficiente pentru animale şi păsări, iar cele existente nu se repară la timp ; animalele se adăpostesc în condiţiuni nesatisfăcătoare, ceea ce duce la scăderea productivităţii, îmbolnăvire şi mortalitate, mai ales la animalele tinere. Aprovizionarea gospodăriilor agricole şi hergheliilor statului şi a gospodăriilor agricole colective cu materiale de construcţii, este slab organizată. Există deficienţe serioase în pregătirea şi folosirea specialiştilor şi cadrelor de conducere din domneniul zootehnic. Nu este suficient organizată calificarea cadrelor de masă (brigadieri, mulgători, îngrijitori, ciobani, grăjdari, îngrijitori de păsări, etc.), pentru deservirea animalelor din gospodăriile agricole colective, din întreprinderile agricole şi hergheliile statului şi din gospodăriile individuale ale ţăranilor, muncitori. La gospodăriile de stat nu a fost creată o bază furajeră satisfăcătoare, nu se folosesc în mod suficient posibilităţile existente pentru mărirea efectivului de animale şi păsări, în proporţii foarte mici se produc şi se folosesc nutreţurile suculente şi mai ales nutreţul murat. In urma recoltelor scăzute la hectar a culturilor furajere, balanţa furajeră a acestor gospodării este încă deficitară la furajele concentrate. Ca urmare a organizării proaste a muncii nu se îndeplinesc sarcinile privind mărirea productivităţii animalelor, din care cauză preţul de cost al cărnii, laptelui, lânei şi al altor produse animale este mare. Toate aceste lipsuri serioase în dezvoltarea creşterii animalelor, sunt rezultatul faptului că Ministerul Agriculturii și Silviculturii, Sfaturile Populare și organele agricole locale indrumează în mod nesatisfăcător dezvoltarea acestei ramuri importante a agriculturii. Drept urmare, an de an, planul de stat privind dezvoltarea creşterii animalelor şi predarea produselor animale către stat nu se îndeplineşte. Gospodăriile individuale ale ţărănimii muncitoare nu au fost suficient stimulate la creşterea vitelor. Dezvoltarea creşterii vitelor în gospodăriile individuale ale ţăranilor muncitori a fost serios stânjenită, datorită insuficientei întreţineri a islazurilor comunale şi a altor terenuri care formează baza furajeră a şeptelului gospodăriilor individuale, a posibilităţilor reduse de a obţine credite pentru achiziţionarea, dezvoltarea şi creşterea vitelor, a insuficientei asistenţe zoo-veterinare, precum Art. 1. — Sarcina principală în domeniul creşterii animalelor în anii 1954—1956 este de a asigura o simţitoare îmbunătăţire a aprovizionării populaţiei muncitoare de la oraşe şi sate cu produse animale şi a industriei uşoare şi alimentare cu materiile prime necesare producerii bunurilor de larg consum. Pentru îndeplinirea acestei sarcini sunt necesare sa) creşterea continuă a efectivelor de animale şi păsări şi îmbunătăţirea speciilor şi calităţii lor, ţinând seamă de condiţiile specifice ale regiunilor ţării noastre ; b) sporirea productivităţii animalelor şi păsărilor în ceea ce priveşte randamentul de carne şi grăsime, producţia de lapte, lână ouă şi de alte produse animale ; c) lărgirea suprafeţelor însămânţate cu plante furajere şi sporirea productivităţii lor la hectar precum şi îmbunătăţirea păşunilor şi fâneţelor naturale ; d) introducerea pe scară largă a mecanizării în domeniul creşterii animalelor, în producerea nutreţurilor şi în alte lucrări care cer un mare volum de muncă la fermele agro-zootehnice ; e) asigurarea întregului efectiv de animale şi păsări cu adăposturi pentru îngrijirea, păstrarea şi creşterea lor raţională ; f) îmbunătăţirea temeinică a îngrijirii zootehnice şi veterinare a animalelor şi păsărilor, aplicarea consecventă a zootehniinimului, o dată cu mobilizarea maselor în vederea combaterii bolilor infecto-contagioase ale animalelor şi păsărilor ; g) dezvoltarea cercetărilor ştiinţii fiee zoo-veterinare în scopm . stuidierii şi rezolvării problemelor legate de creşterea numerică şi caria şi a folosirii vitelor îngrăşate şi vacilor de lapte la munci agricole şi la transport. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, potrivit Hotărîrilor Plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19—20 august 1953, este necesar să se aplice un program de măsuri menite să stimuleze şi să sprijine creşterea animalelor în gospodăriile individuale ale ţăranilor muncitori, cât şi în gospodăriile colective, în întovărăşirile agricole şi zootehnice şi în întreprinderile agricole zootehnice ale statului. Aceasta va avea drept rezultat întărirea schimbului de mărfuri între oraş şi sat, consolidarea şi dezvoltarea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare. Mărirea continuă a efectivului de animale şi păsări, odată cu sporirea productivităţii lor, mărirea producţiei globale şi a producţiei marfă de carne, grăsime, lapte, lână, ouă şi alte produse animale, este una din cele mai importante probleme ale dezvoltării agriculturii în Republica Populară Română şi o sarcină permanentă a Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, a Sfaturilor Populare, a organelor agricole, a ţăranilor muncitori individuali, a colectiviştilor, a muncitorilor din gospodăriile agricole de stat, din herghelii şi ferme de stat şi a specialiştilor din domeniul zootehnic. Aceasta obligă Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, Sfaturile Populare şi organele agricole locale, de a lichida lipsurile existente în monea de creştere a animalelor şi de a asigura o astfel de creştere a numărului de animale şi o astfel de mărire a productivităţii lor încât în următorii 2-3 ani să asigure o simţitoare îmbunătăţire a aprovizionării populaţiei muncitoare de la oraşe şi sate cu produse alimentare şi a industriei uşoare cu materii prime. Sfaturile Populare şi organele agricole au sarcina să contribue la sporirea vigilenţei politice a ţăranilor muncitori, a colectiviştilor, a muncitorilor din gospodăriile agricole de stat, herghelii şi ferme de stat, împotriva încercărilor unor elemente chiabureşti şi a altor elemente duşmănoase de a frâna şi submina îndeplinirea măsurilor pentru dezvoltarea creşterii animalelor. Ministerele şi Sfaturile Populare au sarcina de a îndruma ţărănimea muncitoare, pe colectivişti şi pe muncitorii din gospodăriile agricole, hergheliile şi fermele de stat, în vederea îndeplinirii şi depăşirii programului de măsuri privind dezvoltarea creşterii animalelor, în vederea măririi efectivului de animale şi păsări, creşterii productivităţii lor şi consolidării şi lărgirii bazei furajere, tivă a animalelor şi păsărilor, de creşterea raselor noi de animale şi păsări şi mărirea productivităţii lor; h) îmbunătăţirea sistemului de pregătire a cadrelor zootehnice şi veterinare, necesare tuturor ramurilor de activitate legate de dezvoltatarea creşterii animalelor; i) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale lucrătorilor şi specialiştilor din domeniul creşterii animalelor. Această sarcină principală poate fi înfăptuită prin cointeresarea şi îndrumarea ţăranilor muncitori individuali în mărirea şi îmbunătăţirea şeptelului, prin cointeresarea, îndrumarea şi întărirea organizatorică economică a gospodăriilor agricole colective şi întovărăşirilor agricole, printr-o justă planificare şi organizare a muncii gospodăriilor agricole de stat în vederea dezvoltării continue a creşterii animalelor şi sporirii productivităţii lor. Art. 2. — Ţinând seama de sarcinile prevăzute în planul cincinal pentru anii 1954—1955 trebue : a) Să se ajungă până la sfârşitul anului 1956 cel puţin la următoarele efective de animale pe total R.P.R.: •— Bovine total 4.930.000 cap, din care vaci 2.365.000 ,. Ovine total 13.800.000 „ din care : oi și mioare 9.600.000 „ Porcine total 1.600.000 ,, din care : scroafe 700.000 „ Cabaline total 1.210.000 „ din care : iepe 415.000 „ 'emiri de casă tdal 1.000.000 „ '.'umărul tota! al iaauliloi de alpifle LluO.OOO fam. b) Să se obţină o pre -unie, r 1956 pe cap de animal de cel puţin : ' — Lapte de vacă 1 300 btr. din care lapte muls — Lână fină şi semifină / 2,5 kg — Lână groasă ,( ] s./ — Ouă de găină 1 80—90 buc. c) Să se extindă culturile de plană furajere cultivate pentrurode .area de fânuri, rădăcinoase furajere și nutrețuri pentru siloz, astfel ca la cursul anului 1956 să se ajungă până la 1.300.000 ha. în total din care 3 Ierburi perene vechi 645.000 Ierburi perene noi 140.000 Ierburi anuale 370.000 din care : iarbă de Sudan 65.000 Rădăcinoase şi bostănoase furajere • 75.000 Culturi pentru siloz 70.000 Să se sporească producţia de la unitatea de suprafaţă, astfel anul 1956 să se obţină cel 3.900 kg/ha 3.000 „ 23.000, 23.000 „2.200 „ Asigurarea bazei furajere şi a randamentelor prevăzute la hectar este Art. 4. — Pentru a ajunge la sfârşitul anului 1956, la efectivul de 4.930.000 bovine, din care 2.365.000 vaci, urmărind îndeosebi creşterea numerică a raselor pentru lapte şi carne : a) Se va da o atenţie deosebită măririi şi îmbunătăţirii bovinelor din rasele : Switz (brună) în raioanele : Sighet, Vişeu, Quaş, Lăpuş şi Baia Mare; Sementhal în raioanele: Tg. Mureş, Odorhei, Mediaş, Agnita,Slatin, Sf. Gheorghe, Rupea, Jibou, Timişoara, Lugoj, şi Sânnicolaul Mare ; Pintzgau îrp raioanele: Sebeş, Sibiu, Haţeg, Vatra Dornei, Câmpulung şi Gura Humorului; Roşia de stepă în raioanele : Constanţa şi Medgidia ; Sură de stepă în raioanele: Truşeşti, Iaşi, Codăeşti şi Vaslui. b) Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru a asigura în cursul anilor 1954—1956 cu tauri de calitate superioară, întregul efectiv de vaci din gospodăriile ţărăneşti Individuale, din gospodăriile agricole colective şi Întreprinderile agricole ale statului. Se vor lua măsuri pentru folosirea justă a reproducătorilor şi asigurarea unei bune îngrijiri, întreţineri şi hrăniri a acestora. c) Pentru a mări producţia totală de lapte şi a asigura creşterea numerică a efectivului prin mărirea nata- lităţii, se vor lua toate măsurile de sporire a numărului de vaci de praşilă în gospodăriile individuale ţărăneşti, în gospodăriile agricole colective, în fermele şi întreprinderile agricole de stat, acel ca până la sfârşitul anului 1956 proporţia numărului vacilor în efectivul total de bovine să ajungă la ,18% pe ţară, iar în zonele din jurul oraşelor şi centrelor industriale la cel puţin 60%. Planul de efective la bovine se va considera îndeplinit numai când se va îndeplini și planul numeric la vaci. Pentru a asigura realizarea măririi efectivului de vaci, Ministerul Agriculturii și Silviculturii şi Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare regionale sunt obligate să facă cunoscut Comitetelor Executive ale Art. 7. — Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare vor lua măsuri pentru mărirea continuă a efectivului de oi, în special a celor din rasele cu lână fină şi semifină astfel încât efectivul de ovine să ajungă la sfârşitul anului 1956 la cel puţin 13.800.000 capete, din care 9.600.000 oi şi mioare. Pentru dezvoltarea creşterii oilor mărirea procentului de fecunditate, îmbunătăţirea calităţii şi sporirea Product.H de lână, o atenţie deosebită se va rmorda dezvoltării efectivuiui de oi din rasa merinos în piono!? (Tis, 8m Innia, Oradea, Sameni, Cărei, Constanta, Babadag, Madiţia esenţială pentru rezolvarea viilor în domeniul creşterii ani■ elor în anii următori. rt. 3. — Producţia animală si"• fusele animale trebue să ajungă : sfârşitul anului 1956 la: ■ne şi grăsimi cca. 600.000 tone !.' 4e vacă cca. 20.500.000 hectolitri 25.400 ton? 2.000.000.000 bucăți y ’iiui ae masuri ■ ierii animalelor va gura e '. o sporire apreciabila a veriituriior si consumurilor p’.-oprii ; !i* ; e. *; 1 oi agricole colecţii/e. ale coi u ;t - Ior, ale ţăranilor mai inviduali, sporirea însemna:. • a consumurilor oamenilor tmn - de oraşe. Resursele fondului de stat — bază a sporirii consumului oamenilor muncii de la oraşe — vor creşte în 1956 faţă de 1953 . La carne şi grăsime cu circa 140.000 tone, ajungând la circa 309.000 tone. La lapte de vacă cu circa 1.100.000 hectolitri, ajungând la circa 3.000.009 hectolitri. La lână cu circa 4.000 tone, ajungând la circa .1.4.900 tone. La ouă cu circa 200.OOQ.QOO buc. ajungând la cel puţin 300.OCO.000 bucăţi. Sfaturilor Populare raionale, sarcinile cu privire la creşterea funcţion d) Se recomandă gospodăriilor individuale ţărăneşti şi gospodăriilor agricole colective şi se obligă fermele şi întreprinderile agricole de stat să hrănească vacile cu raţii complete şi în funcţie de greutate vie şi productivitatea lor, să asigure păşuni bune pentru vacile de lapte, să organizeze folosirea păşunilor naturale prin păşunat pe parcele, întreţinerea vitelor înadăposturi de Vară pe păşuni, păşunat de noapte în timpul verii şi hrănirea suplimentară cu nutreţ verde şi concentrat pentru a înlătura scăderea producţiei de lapte, care se datoreşte lipsei de furaj verde în hrană vacilor vara şi întreţinerii lor proaste pe timpul iernii. Să se înfiinţeze în fiecare comună, în fiecare gospodărie agricolă colectivă şi gospodărie agricolă de stat, adăpători atât la păşune cât şi la grajd. pr...5- “ Pentru îmbunătăţirea calităţii şi sporirea resurselor de carne, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare vor da îndrumări gospodăriilor agreate colective şi gospodăriilor individuale ţărăneşti cu privire la măsurile tehnico-organizatorice pentru condiţionarea şi îngrăşarea bovinelor şi vor asigura, deasemeni, începând din anul 1951, condiţionarea şi îngrăşarea pentru carne a tăuraşilor peste un an, inapţi pentru reproducţie şi muncă. Art. 6. — Pe măsura asigurării gospodăriilor agricole colective şi gospodăriilor individuale ţărăneşti cu cai, boi, de muncă şi mijloace mecanice, Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare, vor lua măsuri de a nu se admite utilizarea vacilor la munci agricole de orice fel. Se recomandă gospodăriilor agricole colective şi gospodăriilor individuale ţărăneşti ca, începând din anul 1954, să lase anual un număr de tăuraşi pentru reproducţie şi să destineze un număr corepunzător dintre ei, completării necesarului de loi de muncă, cin şi Medgidia , din rasa tigaie în raioanele Sf. Gheorghe, Stalin, Sinaia, Mizil, Buzău, Măicăneşti şi Feteşti ; din rasa karakul, în raioanele: Botoşani, Dorohoi şi Truşeşti ; din rasa ţorpană în raioanele: Tg. Neamţ, Piatra Neamţ şi Sibiu. Art. 8. — Ministerul Agriculturii şi Silviculturii şi Sfaturile Populare vor asigura în cursul anilor 1954— 1955 numărul necesar de berbeci reproducători de calitate bună, cores■ncăior ciociurii de ovine femele din gospodăriile individuale ţărăneşti, gospodăriile agricole coletivi (Continuare ui pagina 3-a) CAPITOLUL 1 Sarcina principala în domeniul creşterii animalelor în anii 1954-1956 d) furaje ca nn puţin : ha. CAPITOLUL II Creşterea bovinelor CAPITOLUL III Creşterea efectivelor de ovine şi ridicarea productivităţii lor Fân de ierburi perene Fân de ierburi anuale Rădăcinoase furajere Nutreţuri pentru în silozat Fânuri naturale