Flacăra Iaşului, decembrie 1954 (Anul 10, nr. 2572-2598)
1954-12-01 / nr. 2572
Pag. 2 Marele cetăţean S. M. Kirov de GHEORGHI HOLOPOV scriitor sovietic cu 20 an; în urma, la î decembrie 1934 a căzut doborît de glontele mişelesc al unui mercenar fascist unul din oamenii minunaţi ai epocii noastre —■' Serghei Mironovici Kirov. Kirov şi-a cîştigat marea dragoste a partidului şi a tuturor oamenilor muncii din Uniunea Sovietică multinaţională prin devotamentul său nemărginit faţă de cauza construirii socialismului, pentru care şi-a dat viaţa sa luminoasă. Kirov a fost unul din cei mai apropiaţidiscipoli ai lui Lenin, tovarăş de luptă al lui Stalin. Partidul îl trimetea întodeauna în muncile cele mai de răspundere. F. era înzestrat cu o fermitate şi tărie neobişnuită în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor trasate de partid. Cu energia sa inepuizabilă, cu uriaşul său talent organizatoric, Kirov ştia să observe oamenii, să aleagă dintre ei pe cei de care avea nevoie, să-i ajute, să le insufle încredere, să sprijine orice iniţiativă preţioasă, să stringă în jurul său nu numai pe comunişti, ci şi pe cei fără partid şi să-i conducă spre ţelul propus. El ştia să privească în viitor şi de aceea a putut cu o Forţă uimitoare să însufleţească oamenii la cele mai îndrăzneţe fapte. Minunată a fost calea pe care a parcurs-o în viaţă Kirov. El s-a născut în 1886 intr-un sat îndepărtat, Urjum, din nordul ţării. Copilăria i-a fost grea. Rămas fără părinţi de la vîrsta de 7 ani, Kirov a crescut într-un orfelinat. La vîrsta de 15 ani, el a fost trimis de o societate de binefacere la o şcoală medie mecanică din Kazan. Acolo, venind în contact cu studenţimea revoluţionară, el a început să activeze în cadrul cercurilor muncitoreşti şi, ferm hotărît, să-şi dăruiască toate forţele luptei împotriva absolutismului, după terminarea şcolii pleacă la Tomsk. Acestea se întîmplau în 1904, în ajunul primei revoluţii ruse. La Tomsk, el devine membru al grupului bolşevic din organizaţia social-democrată şi se dedică în întregime muncii revoluţionare. Kirov organizează o tipografie ilegală, participă pentru prima oară la o demonstraţie armată, conduce o demonstraţie politică a feroviarilor. La Tomsk, tînărul revoluţionar a fost arestat şi deţinut în închisoare timp de aproximativ doi ani. Aici, el s-a pregătit intens pentru viitoarea luptă, a citit mult, a studiat literatura politică. Pus în libertate, Kirov s-a dedicat din nou în întregime muncii revoluţionare, dar fiind nevoit să se ascundă de jandarmi, pleacă curînd în Caucazul de nord, unde a trăit opt ani. Acolo el a colaborat activ la ziarul local „Terek”, publicînd adeseori articole care demascau politica absolutismului ţarist, a desfăşurat o clocotitoare muncă revoluţionară în rîndurile muncitorilor, ţăranilor şi populaţiei din munţi. In zilele grele ale războiului civil, partidul l-a trimis pe Serghei Mironovici la Astrahan — unul din sectoarele cele mai de răspundere ale frontului, însemnătatea strategică a Astrahanului şi a regiunii de pe cursul inferior al Volgai era imensă. Astrahanul împiedică joncţiunea forţelor contrarevoluţionare ale lui Denikin şi Kolceak in vederea înaintării lor comune către inima ţării — Moscova—, frîna pe intervenţioniştii englezi care se năpustiseră spre gurile Volgăi. Sosind la Astrahan în ianuarie 1919, Kirov a întărit în primul rînd organizaţia orăşenească de partid, a ridicat proletariatul, din Astrahan la apărarea ţinutului şi gurilor Volgai. ’ Aceasta a fost o perioadă extrem de grea. Oraşul era lipsit de pîine şi combustibil, aici bintuia tifosul. La apus, în stepa Kalmîkă, şi la vreo douăzeci verste de oraş şi în nord se dădeau lupte crincene cu duşmanii Revoluţiei. Pe Volga se întrerupsese orice contact cu centrul. La răsărit, în raionul Ganiuşko, înainta grupul generalului Tolstoi, la sud, la gurile Volgăi, mişunau torpiloare şi submarine engleze. In aer, aviaţia engleză era superioară, oraşul era aproape zilnic bombardat. Dacă la toate acestea se mai adaugă şi ordinul trădător dat de Troţki cu privire la evacuarea oraşului în scopul de a „nivela frontul”, panica din instituţii şi din rîndurile populaţiei, activitatea josnică a menşevicilor şi eserilor, comploturile lor împotriva Puterii Sovietice, — e lesne de înţeles ce fel de om trebuia să Fie cel căruia i se încredinţase conducerea apărării Astrahanului! Sînt cunoscute cuvintele înflăcărate rostite în, acele zile de Kirov: „Atît timp cit în Astrahan există măcar un singur comunist, gurile fluviului Volga au fost, sînt şi vorrămîne sovietice”. Astrahanul a rămas sovietic: sub conducerea lui Kirov, armata a II-a a dezlănţuit curînd ofensiva şi a participat activ la îndeplinirea planului pentru nimicirea lui Denikin, de eliberare a Caucazului... In iulie 1921, Kirov a sosit la Baku unde a fost ales secretar al C.C. al Partidului Comunist din Azerbaidjan. Mari şi grele erau sarcinile pe care partidul i le-a trasat lui Kirov în acea perioadă. Trebuia asigurată aplicarea în republică a politicii naţionale a partidului, trebuiau ridicate din ruine sondele petrolifere din Baku, ţara intrase în etapa de construcţie paşnică. La un an după sosirea lui Kirov la Bacu problema petrolului era rezolvată. Tînăra industrie sovietică primea combustibil in cantitate suficientă. Intr-o perioadă grea pentru patrie, partidul i-a încredinţat lui Kirov conducerea organizaţiei de partid din oraşul Leningrad. Aceasta s-a întîmplat în 1926, în zilele de luptă crîncenă împotriva duşmanilor poporului. Cu talentul care-i era propriu, Kirov a demascat în faţa muncitorilor din Leningrad esenţa burgheză a „teoriilor” opoziţioniste, al căror scop final era restaurarea capitalismului in ţară şi a reuşit să noriicească cuiburile duşmanilor poporului. Kirov a ştiut să mobilizeze în ritm rapid organizaţiile de partid şi clasa muncitoare din oraşul lui Lenin în vederea îndeplinirii sarcinii istorice .— industrializarea ţării. El pătrundea perseverent în toate amănuntele producţiei acestui uriaş oraş industrial, conducea în mod concret munca organizaţiilor de partid ale celor mai mari uzine. Cu ajutorul lui, uzinele din Leningrad au început să producă primele tractoare sovietice, bluminguri, turbine, generatoare, motoare puternice, diferite maşini, maşini-unelte şi aparate de cea mai înaltă precizie. Pe cînd mai era încă in viaţă Kirov, a fost terminată construcţia hidrocentralei de la Volhov şi începute lucrăriie de construcţie a hidrocentralei de la Svir. Din iniţiativa lui au fost construite cele rmi nordice hidrocentrale din lume — cele de pe Neva şi Turoma. De numele lui Kirov este legată construirea canalului Marea Albă — Marea Baltică, lupta pentru marea cale martimă nordică şi multe alte construcţii la fel de grandioase. Deşi ocupat cu importante probleme de partid şi de stat, Kirov era întotdeauna plin de solicitudine pentrunevoile oamenilor muncii. Cu ajutorul şi îndrumările lui au fost construite noi case, clubri, şcoli, cantine, grădiniţe de copii şi creşe. Kirov afost un om cu un suflet mare, un minunat tovarăş. Glontele mercenarului fascist din banda troţkisto-buharinistă a răpus viaţa lui Kirov în plină dezvoltare a forţelor lui creatoare. Poporul sovietic a pierdut atunci pe unul din cei mai buni fii ai lui, dar cauza pentru care a luptat şi şi-a dat viaţa Kirov este nemuritoare. (SIB) FL’ACARÂ 1 A SUVU 1 IŞtiri si Meci de şah inter-oraşe In scopul dezvoltării continute a activităţii şahiste din oraşul nostru, C.C.F.S. regional a organizat zilele trecute o întâlnire amicală a echipelor reprezentative de şah din oraşele Iaşi şi Bacău. Intilnirea a avut loc la Bacău, unde avind o comportare meritorie, şahiştii ieşeni şi-au adjudecat victoria cu scorul de 8—3. îndeosebi, jucătorul M. Cojocaru a cîştigat frumos, la capătul unei partide dirz disputate, în faţa lui S. Pregherman, campionul oraşului Bacău. Iată rezultatele meciului: SENIORI JUNIORI I. Weisman — I. Jarovici 1-0 Gh. Găvază — M. Gruber 1 0 FETE M. Kovali — M. Kaiseriiu 1-0 IASI BACAU B. TOVSTIUC corespondent —0— Cupa sfatului popular regional Iaşi la tir C.C.F.S. regional Iaşi prin comisia regională de tir, organizează in zilele de 4—5 decembrie 1954, „Cupa sfatului popular regional Iaşi”, după următorul program : 4 decembrie 3 x 20 armă sport cu înălţător, pe echipe. 5 decembrie 3 x 40 armă liberă, individual. La acest concurs participă regiunile Bucureşti, Arad, Cluj, Oraşul Stalin, Tg. Mureş şi Iaşi. Concursul va avea loc la poligonul de tir „Progresul”. LICA COJOCARU corespondentă -o— filonosport Rezultatele concursului Nr. 34 Flacăra Ploieşti — Flamura Roşie Arad (pronostic final) 3—1 = 1 Flacăra Ploieşti — Flamura Roşie Arad (pronostic la pauză) 0—1=2 Locomotiva Bucureşti — C.C.A. (pronostic final) 0r—1 = 2 Locomotiva Bucureşti — C.C.A. (pronostic la pauză) 0—0 = X Metalul Reşiţa — Locomotiva Timişoara (pronostic final) 2—0=1 Metalul Reşiţa — Locomotiva Timişoara (pronostic la pauză) 1—0=1 Dinamo Bucureşti — Flamura Roşie Sf. Gheorghe (pronostic final) 3-0=1 Dinamo Bucureşti — Flamura Roşie Sf. Gheorghe (pronostic la pauză) 3-0=1 C.C.A. — Ştiinţa Timişoara (baschet masculin) 91—49=1 Progresul F. B. — Locomotiva PTT (baschet masculin) 93—45=1 Progresul Tg. Mureş — Flamura* R. Cluj (baschet masculin) 85—71=1 Dinamo Oradea — Progresul C.S. (baschet masculin) 71—68=1 CIFRE CARE VORBESC Pentru minorităţile naţionale din ţara noastră, învăţămintul in limba maternă, care era un vis de nerealizat în trecut, a devenit o realitate în anii puterii populare. Maghiari sau germani, turci sau sîrbi, ucraineni, bulgari sau tătari învaţă astăzi în şcoli anume create pentru ei. Despre această realitate vorbesc numeroase cifre şi fapte. In peste 3.200 de unităţi de învăţămînt preşcolar, elementar şi mediu, materiile se predau în limbile a 15 minorităţi naţionale. In anul şcolar 1953—1954 au funcţionat pentru populaţia maghiară aproape 1.600 de şcoli elementare, medii, medii tehnice şi pedagogice, frecventate de aproape 190.000 de elevi; pentru populaţia germană 329 de şcoli elementare şi medii cu peste 38.000 de elevi; pentru populaţia rusă şi ucraineană 137 de şcoli elementare, medii şi pedagogice, cuprinzind 14.880 de elevi, etc. La Cluj şi la Tg. Mureş funcţionează 8 instituţii de învăţămînt superior, cu 16 facultăţi cu limba de predare maghiară. Printre acestea sunt Universitatea „Bolyai“ şi Institutul pedagogic „Bolyai“ din Cluj, Institu- tul medico-farmaceutic şi Institutul de teatru „Szentgyörgy István” din Tg. Mureş, etc. Toate aceste instituţii de învăţămînt sunt frecventate de peste 370.000 de elevi şi peste 3.000 de studenţi. Şcolile cu limbile de predare ale minorităţilor naţionale sunt înzestrate cu tot materialul didactic necesar bunei lor funcţionări. Dacă im anul 1948, anul înfăptuirii reformei invăţămintului, au fost editate pentru aceste şcoli 39 de titluri de manuale didactice, în 265.950 exemplare, în anul 1953 numărul titlurilor acestor manuale a crescut la aproape 200, cu un tiraj de peste 1.400.000 exemplare. Intre anii 1948— 1953 totalul titlurilor tipărite în limbile minorităţilor naţionale a atins cifra de peste 860, intr-un tiraj de 5.379.000 exemplare. In acest an, s-au editat 179 de titluri de manuale didactice în peste 1.180.000 exemplare, dintre care în limba maghiară: 79 de titluri în 970.260 exemplare; în limba germană: 63 de titluri în 188.850 exemplare; în limba sîrbă : 200 de titluri în 15.920 exemplare, etc. (Agerpres) Vie activitate la biblioteca sătească din Secuieni Deşi nu a trecut multă vreme decind primii fulgi de zăpadă au acoperit pămîntul în haina albă a iernii, totuşi ţăranii muncitori din Secuieni, raionul Roman, — ne mai fiind ocupaţi cu muncile agricole la cîmp — folosesc timpul citind broşuri agrotehnice sau cărţi de literatură, ridicîndu-şi astfel nivelul cultural. Acest lucru se poate constata şi din faptul că, în ultima vreme, numărul ţăranilor muncitori care împrumută cărţi de la biblioteca sătească din Secuieni a crescut simţitor. Printre cititorii cei mai activi ai bibliotecii sînt ţăranul muncitor Cojocaru Mihai, care a studiat de curînd broşura „Tehnica lucrării solului”, iar ileum citeşte lucrarea „Pentru recolte tot mai bogate”, şi Amarghioalei Jorj care a împrumutat romanul lui Şolohov „Pe Donul liniştit“. De asemenea printre vizitatorii cei mai frecvenţi ai bibliotecii se numără şi ţăranii muncitori Amarghioalei Ion Chirilă Maria, Andrei Virginia şi alţii. Cu mult interes cetăţenii din Secuieni participă şi la manifestările culturale organizate în cadrul bibliotecii. De exemplu, la cele şapte lecturi în colectiv care au avut loc la această bibliotecă au participat numeroşi ţărani muncitori. De asemenea, la recenzia romanului „Bărăgan”, ţinută de tov. Borş Ivan, sala căminului cultural era neîncăpătoare. O contribuţie însemnată în această acţiune de culturalizare a ţăranilor muncitori din comuna Secuieni o aduce bibliotecara E. Boris care, pe lingă faptul că pune la dispoziţia cititorilor cele 3.058 volume existente în bibliotecă, ea merge prin casele cetăţenilor indemnîndu-i şi recomandindu-Ie ce să citească. I. BOGHEAN corespondent O gazetă de perete fără activitate zete obişnuieşte să-şi amintească că are acest rol — de a răspunde ‘de buna desfăşurare a muncii gazetei de perete—numai la zilele festive (in acest caz 7 Noiembrie). Acest fel de a ■•'/‘dea lucrurile este încă profund greşit, deoarece rolul unei gazete de perete este acela de propagandist, agitator şi organizator colectiv. In acest scop acest organ de presă trebuie să oglindească întotdeauna noul, să fie produsul iniţiativei creatoare a unui întreg colectiv. Pentru aceasta se cere insă ţinerea unei legături cit mai strînse cu masele, o permanentă îndrumare a corespondenţilor şi tocmai acest lucru nu l-a făcut colectivul redacţional al gazetei de perete „Sirena lui Vasile Roaită”. La rîndul lor şi biroul organizaţiei de bază, precum şi comitetul de întreprindere trebuie să dea dovadă de mai multă preocupare faţă de organul de presă şi să ia deîndată măsurile necesare pentru ca această gazetă de perete să-şi îmbunătăţească activitatea. T. LEUŞTEAN corespondent Nr. 2572 însemnări „ Vine imediat“ 999 Să zic că-s indignat, e prea pu°in!... Dar cum sa spun altfel ? Ajutați-mă voi, căci singur nu găsesc cuminatul care să exprime îndeajuns necazul ce-am avut, pentru simplul fapt că — flămînd fiind — am vrut să-mi astimpăr foamea la restaurantul „Victoria" din Iași. Lucrurile s-au petrecut de fapt simplu: Noiembrie 1954, orele 23 Mă întorc de la şedinţă şi aş vrea să minunc ceva. Intru la „Victoria", unde nu-i aşa de aglomerat, cu convingerea că nu voi aştepta prea mult. Mese libere ci pentru o sută de flăminzi ca mine. Iau loc... Aştept... Ora 23.15 — Tovarăşe ospătar, fii bun te rog... — O clipă... Ora 23.35. — Tovarăşe ospătar, aş dori o porţie de ctrnăciori. Aveţi răbdare; numai o clipă... Ora 23.50. — Tovarăşe ospătar, te rugasem de nişte cirnăciori! — Nu mai sunt tovarăşe! Avem numai crap şi muşchi de vacă la grătar. — Dă-mi te rog, dar, muşchi de vacă! — Se face numai la comandă! Dacă sunteţi dispus să aşteptaţi... — Aştept numai să-mi aduci odată. — Se poate! ? Nu există local cu ospătari mai prompţi! Ca la noi... la nimeni! — Mă rog, mă rog, zic eu, ca să nu-l supăr cumva. Dar în gindul meu: „Se şi vede!“. Ora 24 — Tovarășe... — Gata, îndată! — Adu-mi pînă una alta un lichior ! — Mare, mic ? — Mic, poate îl aduci mai reped?.. A doua zi, ora 0,30. Acorduri de vioară... — Aha! — zic către un tovarăș de suferință de la masa de alături, — să știi c-o fi vreun chefliu pe-aici cu vioara. — Nu frate, s-a trezit orchestra ! — !?! Ora 0,45 O tovarăşă un halat alb şi cu-n şervet pe umăr se apropie de masă şi intihzind uşor gitul către mine: — Pot să string ? aţi terminat ?Uitasem să vă spun că de tacimuri nu duceam lipsă. Avuseseră grijă ospătarii să nu mai stringă tacimurile celor care mîncaseră (?!) înaintea mea.) _ Și tocmai cind îi spuneam că nu eu sint fericitul care să fi mîncat, numai ce aud o voce de bariton că declamă solemn: —Tovarăși, vă rugăm, se închide localul! — Dar friptura mea ? întreb eu cu disperare. — Nu-i nimic, mă consolează dinsul, bine că s-a făcut comanda, veniţi mine şi-o serviţi. Aşa promptitudine mai zic şi eu. IOAN HIRJOABA •instructor la Filiala S.R.S.C. Iaşi —0— Democratismul Constituţiei La 5 decembrie, poporul sovietic sărbătoreşte Ziua Constituţiei. Constituţia Uniunii Sovietice a fost adoptată cu 18 ani in urmă, la 5 decembrie 1936, de către cel de al VIII-lea Congres extraordinar al Sovietelor din U.R.S.S. Ea este un document istoric, care vorbeşte într-o formă simplă şi concisă despre eliberarea de sub robia capitalismului a oamenilor muncii de pe a şasea parte a globului, despre victoria socialismului în U.R.S.S., a democraţiei largi, consecventă pînă la capăt. Lumea a cunoscut şi cunoaşte multe constituţii, dar Constituţia Uniunii Sovietice a întruchipat pentru prima oară tot ceea ce au visat minţile cele mai luminate ale omenirii. Particularitatea Constituţiei Sovietice constă in primul rînd în faptul că ea porneşte de la lichidarea regimului capitalist şi victoria socialismului în U.R.S.S. La baza Constituţiei Sovietice stau principiile fundamentale ale socialismului: proprietatea socialistă asupra uneltelor şi mijloacelor de producţie; desfiinţarea exploatării şi a claselor exploatatoare; lichidarea mizeriei majorităţii şi a luxului minorităţii, lichidarea şomajului, dreptul fiecărui cetăţean la muncă, odihnă şi învăţătură, la asigurarea materială la bătrîneţe, precum şi în caz de boala sau de pierdere a capacităţii de muncă. După cum se arată în Constiţia Sovietică, fraza economică a U.R.S.S. o formează sistemul economic socialist şi proprietatea socialistă asupra de A. ŞIŞCOV —O— uneltelor şi mijloacelor de producţie. Solul, subsolul, apele, pădurile, uzinele, fabricile, minele de cărbuni şi de minereuri, transporturile feroviare, pe apă şi aeriene, băncile, mijloacele de transmisiune, marile întreprinderi agricole organizate de către stat (sovhozurile, staţiunile de maşini şi tractoare etc.) precum şi întreprinderile comunale şi cea mai mare parte a fondului de locuinţe de la oraşe sunt proprietatea statului. Cu alte cuvinte, toate acestea aparţin poporului, sunt proprietatea întregului popor. In afară de proprietatea de stat, în Uniunea Sovietică există proprietatea cooperatist-colhoznică din care fac parte întreprinderile obşteşti ale colhozurilor şi organizaţiilor cooperatiste, împreună cu inventarul lor viu şi mort, producţia colhozurilor şi a organizaţiilor cooperatiste, precum şi clădirile obşteşti. Spre deosebire de proprietatea de stat, proprietatea cooperatist-colhoznică nu constituie un bun al întregului popor, ci al unor anumite organizaţii cooperatiste şi colhozuri, care dispun de ea. Trăsătura comună a proprietăţii de stat şi a celei cooperatist-colhoznice o constituie faptul că amîndouă sunt forme ale proprietăţii socialiste, în care nu există exploatarea omului de către om şi care se bazează pe munca colectivă a unor Sovietice oameni egali in drepturi — constructori ai comunismului. Constituţia Sovietică a consfinţit pentru prima oară in lume o orînduire socială în avantajul oamenilor muncii — făuritorii tuturor bunurilor materiale şi spirituale. Ea porneşte de la faptul că în societatea sovietică nu există clase antagoniste, că această societate este alcătuită din două clase prietene — muncitori şi ţărani, că tocmai aceste clase deţin puterea. „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste este un stat socialist al muncitorilor şi ţăranilor”, se spune în primul articol al Constituţiei. In U.R.S.S., întreaga putere aparţine oamenilor muncii de la oraşe şi sate, reprezentaţi de Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii de la oraşe şi sate aleşi pe baza dreptului de vot universal, egal, direct şi secret. Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii constituie baza politică a U.R.S.S., marea ei putere şi forţă de nebiruit. O particularitate a Constituţiei Sovietice este faptul că ea conrulieri'' la o lege nestrămutată egalitatea în drepturi a cetăţenilor U.R.S.S., fără deosebire de naţionalitate şi rasă, în toate sectoarele vieţii economice, de stat, culturale şi social-politice. O altă caracteristică minunată a Constituţiei Sovietice este democratismului ei romsecvent pînă la capăt Constituţia U.R.S.S. nu recunoaşte doa‘debîrî de drepturi între bărbani şi femei, între cetăţenii „cu domicilii stabil” şi cetăţenii „fără domiciliu stabil”, între bogaţi şi săraci, între In prezent, gazeta de perete, „Sirena lui Vasile Roaită” — de la întreprinderea economică „Vasile Roaită“ Vaslui, cuprinde 4 articole. Şi toate aceste articole poartă în colţul de jos date cuprinse între 30. X. şi 2 XI. a.c. In mod normal se ştie că la o gazetă de perete al cărui colectiv redacţional, îndrumat îndeaproape de biroul organizaţiei de bază şi de către comitetul de întreprindere , dovedeşte preocupare faţă de sarcina ce i-a fost încredinţată, articolele se schimbă cel tîrziu din două în doua săptămîni. In felul acesta, gazeta serveşte drept o tribună de popularizare a faptelor noi petrecute în întreprinderea respectivă, —realizări cit şi lipsuri—contribuind astfel la cointeresarea oamenilor muncii, la mobilizarea lor pentru realizarea de noi succese sau la lupta pentru lichidarea lipsurilor. In cazul nostru la gazeta de perete al cărei colectiv redacţional are în frunte pe tov. Olga Picioroangă, nu s-au mai schimbat articolele de aproape 4 săptămîni. Şi acest fapt nu este intîmplător. Colectivul redacţional al acestei gaoament cu învăţătură şi cei fără învăţătură. Ea nu cunoaşte rezerve şi îngrădiri la exercitarea drepturilor electorale ale cetăţenilor, nu împarte cetăţenii în activi şi pasivi. Toţi cetăţenii U.R.S.S. care au împlinit vîrsta de 18 ani, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sex, religie, grad de cultură, durata domicilierii, origină socială, situaţie materială şi acuitate din trecut, au drept să ia parte la alegerea deputaţilor în Soviete, cu excepţia alienaţilor, a persoanelor condamnate printr-o sentinţă judecătorească la pierderea dreptului electoral. Democratismul Constituţiei Sovietice este undemocratism de un gen deosebit — un democratism socialist. El constă în aceea că Constituţia nu numai că proclamă drepturile cetăţenilor, dar şi garantează realizarea acestor drepturi. Dreptul fiecărui cetăţean sovietic la muncă este asigurat prin organizarea socialistă a economiei naţionale, prin creşterea neîntreruptă a forţelor de producţie ale societăţii sovietice, prin înlăturarea posibilităţii crizelor economice şi prin lichidarea şomajului. Dreptul cetăţenilor sovietici la odihnă este asigurat prin stabilirea zilei de muncă de opt ore pentru muncitori şi funcţionari, prin stabilirea de concedii anuale plătite, prin crearea unei reţele întinse de sanatorii, case de odihnă şi cluburi puse la dispoziţia oamenilor muncii. Realizarea unor asemena libertăţi politice, ca libertatea cuvintului, a presei, a întrunirilor şi mit i■ gurilor, a cortegiilor şi demonstraţiilor de stradă sunt asigurate punîndu-se la dispoziţia maselor muncitoare şi organizaţiilor lor, tipografiile, depozitele de hirtie, clădirile publice, mijloacele de comunicaţie şi alte condiţii materiale. Totodată, Constituţia Sovietică asigură cetăţenilor U.R.S.S. dreptul de asociere în organizaţii obşteşti . In sindicate profesionale, uniuni cooperatiste, organizaţii de tineret, organizaţii sportive şi de apărare, asociaţii culturale, tehnice şi ştiinţifice. Cetăţenii cei mai activi şi mai conştienţi din rîndurile clasei muncitoare şi ale celorlalte pături de oameni ai muncii se unesc în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice — forţa conducătoare şi îndrumătoare a societăţii socialiste. Poporul sovietic sprijină în unanimitate politica partidului şi îi acordă o încredere deplină. Fiind creată cu 18 ani în urmă, ca întruchipare a celor mai luminoase speranţe ale omenirii, în toţi aceşti ani Constituţia Sovietică a însufleţit de oamenii sovietici. Sub steagul Constituţiei poporul sovietic şi-a apărat onoarea, libertatea şi independenţa patriei în anii grei ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Sub acelaşi steag poporul sovietic repurtează noi şi noi victorii în anii de muncă paşnică, constructivă, de după război. Se dezvoltă industria şi agricultura sovietică, cresc bunăstarea materială şi nivelul cultural al oamenilor sovietici. Cel de al 5-lea plan cincinal prevedea sporirea producţiei industriale cu ■mroxifnativ 70%, îndeplinirea sarcinilor planului cincinal arată că chiar în primii patru ani ( 951-1954) producţia industrială a URSS va spori cu 63%, în comparaţie cu anul 1950. Academia Republicii Populare Române, Filiala Iaşi, Secţia de Studii Romîno- Sovietice, anunţă conferinţa tov. acad. prof. dr. N. Hortolomei cu tema : „Chirurgia cordului”. Conferinţa va avea loc astăzi miercuri, 1 decembrie 1954, ora 19, la sediul Filialei Academiei. Aceasta înseamnă că în ceea ce priveşte industria, planul cincinal va fi îndeplinit înainte de termen. Planul de stat al colectărilor şi achiziţionărilor de cereale a fost de asemenea îndeplinit de către colhozuri şi sovhozuri înainte de termen. Lupta care se desfăşoară în prezent în Uniunea Sovietică pentru un avînt puternic al producţiei de bunuri de consum popular şi dezvoltarea continuă a agriculturii au drept scop ridicarea continuă a nivelului de trai al poporului, satisfacerea cît mai deplină a nevoilor materiale şi culturale mereu crescînde ale oamenilor muncii. Oamenii muncii din Ţara Socialismului victorios văd în politica Partidului Comunist şi Guvernului Sovietic expresia intereselor lor vitale şi de aceea este atît de intensă activitatea lor creatoare, de aceea obţin succese atît de minunate in construcţia economică şi culturală. Democraţia socialistă, garantată de constituţie, deschide perspective nelimitate pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii, pentru creşterea impetuoasă a activităţii maselor în toate sectoarele vieţii de stat şi obşteşti. Lupta neobosită a Uniunii Sovietice pentru menţinerea şi consolidarea păcii, pentru prietenia şi colaborarea între popoare este sprijinită cu căldură şi se bucură de simpatia forţelor progresiste din toate ţările şi de pe toate continentele. Constituţia Sovietică însufleţeşte pe milioanele de oameni cinstiţi din întreaga lume în lupta lor nobilă pentru pace, democraţie şi progres.(S. I. B.) CONFERINŢA