Flacăra Iaşului, decembrie 1954 (Anul 10, nr. 2572-2598)

1954-12-01 / nr. 2572

Pag. 2 Marele cetăţean­­ S. M. Kirov de GHEORGHI HOLOPOV scriitor sovietic cu 20 an; în urma, la î decembrie 1934 a căzut doborît de glontele mişelesc al­ unui mercenar fascist unul din oamenii minunaţi ai epocii noastre —■' Serghei Mironovici Kirov. Kirov şi-a cîştigat marea dragoste a par­tidului şi a tuturor oamenilor muncii din Uniunea Sovietică multinaţională prin devo­tamentul său nemărginit faţă de cauza construirii socialismului, pentru care şi-a dat viaţa sa luminoasă. Kirov a fost unul din cei mai apropiaţi­­discipoli ai lui Lenin, tovarăş de luptă al lui Stalin. Partidul îl trimetea întodeauna în muncile cele mai de răspundere. F.­ era înzestrat cu o fermitate şi tărie neobiş­nuită în lupta pentru îndeplinirea sarci­nilor trasate de partid. Cu energia sa ine­puizabilă, cu uriaşul său talent or­ganizatoric, Kirov ştia să observe oa­menii, să aleagă dintre ei pe cei de care avea nevoie, să-i ajute, să le insufle în­credere, să sprijine orice iniţiativă preţioa­să, să stringă în jurul său nu numai pe comunişti, ci şi pe cei fără partid şi să-i conducă spre ţelul propus. El ştia să pri­vească în viitor şi de aceea a putut cu o Forţă uimitoare să însufleţească oamenii la cele mai îndrăzneţe fapte. Minunată a fost calea pe care a parcurs-o în viaţă Kirov. El s-a născut în 1886 intr-un sat înde­părtat, Urjum, din nordul ţării. Copilăria i-a fost grea. Rămas fără părinţi de la vîrsta de 7 ani, Kirov a crescut într-un orfelinat. La vîrsta de 15 ani, el a fost trimis de o societate de binefacere la o şcoală medie mecanică din Kazan. Acolo, venind în contact cu studenţimea revoluţio­nară, el a­ început să activeze în cadrul cercurilor muncitoreşti şi, ferm hotărît, să-şi dăruiască toate forţele luptei împo­triva absolutismului, după terminarea şco­lii pleacă la Tomsk. Acestea se întîmplau în 1904, în ajunul primei revoluţii ruse. La Tomsk, el devine membru­ al grupului bolşevic din organi­zaţia social-democrată şi se dedică în în­tregime muncii revoluţionare. Kirov orga­nizează o tipografie ilegală, participă pen­tru prima oară la o demonstraţie armată, conduce o demonstraţie politică a ferovia­rilor. La Tomsk, tînărul revoluţionar a fost arestat şi deţinut în închisoare timp de a­proximativ doi ani. Aici, el s-a pregătit in­tens pentru viitoarea luptă, a citit mult, a studiat literatura politică. Pus în libertate, Kirov s-a dedicat din nou în întregime muncii revoluţionare, dar fiind nevoit să se ascundă de jandarmi, pleacă curînd în Caucazul de nord, unde a trăit opt ani. Acolo el a colaborat activ la ziarul local „Terek”, publicînd adeseori articole care demascau politica absolutis­mului ţarist, a desfăşurat o clocotitoare muncă revoluţionară în rîndurile munci­torilor, ţăranilor şi populaţiei din munţi. In zilele grele ale războiului civil, par­tidul l-a trimis pe Serghei Mironovici la Astrahan — unul din sectoarele cele mai de răspundere ale frontului, însemnătatea strategică a Astrahanului şi a regiunii de pe cursul inferior al Volgai era imensă. Astrahanul împiedică joncţiunea forţelor con­trarevoluţionare ale lui Denikin şi­ Kolceak in vederea înaintării lor comune către ini­ma ţării — Moscova—, frîna pe interven­ţioniştii englezi care se năpustiseră spre gurile Volgăi. Sosind la Astrahan în ianuarie 1919, Kirov a întărit în primul rînd organizaţia orăşenească de partid, a ridicat proletaria­tul, din Astrahan la apărarea ţinutului şi gurilor Volgai. ’ Aceasta a fost o perioadă extrem de grea. Oraşul era lipsit de pîine şi com­bustibil, aici bintuia tifosul. La apus, în stepa Kalmîkă, şi la vreo două­zeci verste de oraş şi în nord se dădeau lupte crince­ne cu duşmanii Revoluţiei. Pe Volga se întrerupsese orice contact cu cen­trul. La răsărit, în raionul Ganiuşko, îna­inta grupul generalului Tolstoi, la sud, la gurile Volgăi, mişunau torpiloare şi sub­marine engleze. In aer, aviaţia engleză era superioară, oraşul era aproape zilnic bombardat. Dacă la toate acestea se mai adaugă şi ordinul trădător dat de Troţki cu privire la evacuarea oraşului în scopul de a „nivela frontul”, panica din instituţii şi din rîndurile populaţiei, activitatea jos­nică a menşevicilor şi eserilor, comploturi­le lor împotriva Puterii Sovietice, — e lesne de înţeles ce fel de om trebuia să Fie cel căruia i se încredinţase conducerea apărării Astrahanului! Sînt cunoscute cu­vintele înflăcărate rostite în, acele zile de Kirov: „Atît timp cit în Astrahan exis­tă măcar un singur comunist, gurile fluviu­lui Volga au fost, sînt şi vor­­rămîne so­vietice”. Astrahanul a rămas sovietic: sub con­ducerea lui Kirov, armata a II-a a dezlăn­ţuit curînd ofensiva şi a participat activ la îndeplinirea planului pentru nimicirea lui Denikin, de eliberare a Caucazului... In iulie 1921, Kirov a sosit la Baku unde a fost ales secretar al C.C. al Parti­dului Comunist din Azerbaidjan. Mari şi grele erau sarcinile pe care par­tidul i le-a trasat lui Kirov în acea perioa­dă.­ Trebuia asigurată aplicarea în repu­­b­lică a politicii naţionale a partidului, trebuiau ridicate din ruine sondele petro­lifere din Baku, ţara intrase în etapa de construcţie paşnică. La un an după sosirea lui Kirov la Bacu problema petrolului era rezolvată. Tînăra industrie sovietică primea combustibil in cantitate suficientă. Intr-o perioadă grea pentru patrie, par­tidul i-a încredinţat lui Kirov conducerea organizaţiei de partid din oraşul Lenin­grad. Aceasta s-a întîmplat în 1926, în zilele de luptă crîncenă împotriva du­şma­nilor poporului. Cu talentul care-i era propriu, Kirov a demascat în faţa muncitorilor din Lenin­grad esenţa burgheză a „teoriilor” opozi­ţioniste, al căror scop final era restaurarea capitalismului in ţară şi a reuşit să nori­i­­cească cuiburile duşmanilor poporului. Kirov a ştiut să mobilizeze în ritm ra­pid organizaţiile de partid şi clasa munci­toare din oraşul lui Lenin în vederea în­deplinirii sarcinii istorice .— industria­lizarea ţării. El pătrundea perseverent în toate amănuntele producţiei acestui uriaş oraş industrial, conducea în mod concret munca organizaţiilor de partid ale celor mai mari uzine. Cu ajutorul lui, uzinele din Leningrad au început să producă pri­­mele tractoare sovietice, bluminguri, turbi­ne, generatoare, motoare puternice, diferi­te maşini, maşini-unelte şi aparate de cea mai înaltă precizie. Pe cînd mai era încă in viaţă Kirov, a fost terminată construcţia hidrocentralei de la Volhov şi începute lucrăriie de con­strucţie a hidrocentralei de la Svir. Din iniţiativa lui au fost construite cele rm­i nordice hidrocentrale din lume — cele de pe Neva şi Turoma. De numele lui Kirov este legată constru­irea canalului Marea Albă — Marea Baltică, lupta pentru marea cale martimă nordică şi multe alte construcţii la fel de grandioase. Deşi ocupat cu importante probleme de partid şi de stat, Kirov era întotdeauna plin de solicitudine pentru­­nevoile oame­nilor muncii. Cu ajutorul şi îndrumările lui au fost construite noi case, clubri, şcoli, cantine, grădiniţe de copii şi creşe. Kirov a­­fost un om cu un suflet mare, un minunat tovarăş. Glontele mercenarului fascist din banda troţkisto-buharinistă a răpus viaţa l­ui Kirov în plină dezvoltare a forţelor lui creatoare. Poporul sovietic a pierdut atunci pe unul din cei mai buni fii ai lui, dar ca­uza pentru care a luptat şi şi-a dat viaţa Kirov este nemuritoare. (SIB) FL’ACARÂ 1 A S­U­V­U 1 IŞtiri si­ Meci de şah inter-oraşe In scopul dezvoltării continute a activităţii şahiste din oraşul nostru, C.C.F.S. regional a organizat zilele trecute o întâlnire amicală a echipelor reprezentative de şah din oraşele Iaşi şi Bacău. Intilnirea a avut loc la Bacău, unde avind o comportare meritorie, şahiştii ieşeni şi-au adjudecat victoria cu sco­rul de 8—3. îndeosebi, jucătorul M. Cojocaru a cîştigat frumos, la capătul unei partide dirz disputate, în faţa lui S. Pregherman, campionul oraşu­lui Bacău. Iată rezultatele meciului: SENIORI JUNIORI I. Weisman — I. Jarovici 1-0 Gh. Găvază — M. Gruber 1 0 FETE M. Kovali — M. Kaiseriiu 1-0 IASI BACAU B. TOVSTIUC corespondent —0— Cupa sfatului popular regional Iaşi la tir C.C.F.S. regional Iaşi prin comi­sia regională de tir, organizează in zilele de 4—5 decembrie 1954, „Cupa sfatului popular regional Iaşi”, după următorul program : 4 decembrie 3 x 20 armă sport cu înălţător, pe echipe. 5 decembrie 3 x 40 armă liberă, individual. La acest concurs participă regiu­nile Bucureşti, Arad, Cluj, Oraşul­ Stalin, Tg. Mureş şi Iaşi. Concursul va avea loc la poligonul de tir „Progresul”. LICA COJOCARU corespondentă -o— fil­onosport Rezultatele concursului Nr. 34 Flacăra Ploieşti — Flamura Roşie Arad (pronostic final) 3—1 = 1 Flacăra Ploieşti — Flamura Roşie Arad (pronostic la pauză) 0—1=2 Locomotiva Bucureşti — C.C.A. (pronostic final) 0r—1 = 2 Locomotiva Bucureşti — C.C.A. (pronostic la pauză) 0—0 = X Metalul Reşiţa — Locomotiva Timi­şoara (pronostic final) 2—0=1 Metalul Reşiţa — Locomotiva Timi­şoara (pronostic la pauză) 1—0=1 Dinamo Bucureşti — Flamura Roşie Sf. Gheorghe (pronostic final) 3-0=1 Dinamo Bucureşti — Flamura Roşie Sf. Gheorghe (pronostic la pauză) 3-0=1 C.C.A. — Ştiinţa Timişoara (bas­chet masculin) 91—49=1 Progresul F. B. — Locomotiva PTT (baschet masculin) 93—45=1 Progresul Tg. Mureş — Flamura* R. Cluj (baschet masculin) 85—71=1 Dinamo Oradea — Progresul C.S. (baschet masculin) 71—68=1 CIFRE CARE VORBESC Pentru minorităţile naţionale din ţara noastră, învăţămintul in limba maternă, care era un vis de nerealizat în trecut, a devenit o realitate în anii puterii populare. Maghiari sau germani, turci sau sîrbi, ucraineni, bulgari sau tătari în­vaţă astăzi în şcoli anume create pen­tru ei. Despre această realitate vor­besc numeroase cifre şi fapte. In peste 3.200 de unităţi de învă­­ţămînt preşcolar, elementar şi mediu, materiile se predau în limbile a 15 mi­norităţi naţionale. In anul şcolar 1953—1954 au funcţionat pentru popu­laţia maghiară aproape 1.600 de şcoli elementare, medii, medii tehnice şi pedagogice, frecventate de aproape 190.000 de elevi; pentru populaţia ger­mană 329 de şcoli elementare şi medii cu peste 38.000 de elevi; pentru popu­laţia rusă şi ucraineană 137 de şcoli elementare, medii şi pedagogice, cu­­prinzind 14.880 de elevi, etc. La Cluj şi la Tg. Mureş funcţio­nează 8 instituţii de învăţămînt supe­rior, cu 16 facultăţi cu limba de pre­dare maghiară. Printre acestea sunt Universitatea „Bolyai“ şi Institutul pedagogic „Bolyai“ din Cluj, Institu-­­ tul medico-farmaceutic şi Institutul de teatru „Szentgyörgy István” din Tg. Mureş, etc. Toate aceste instituţii de învăţămînt sunt frecventate de peste 370.000 de elevi şi peste 3.000 de studenţi. Şcolile cu limbile de predare ale mi­norităţilor naţionale sunt înzestrate cu tot materialul didactic necesar bunei lor funcţionări. Dacă im anul 1948, anul înfăptuirii reformei invăţămintului, au fost editate pentru aceste şcoli 39 de titluri de manuale didactice, în 265.950 exemplare, în anul 1953 numărul tit­lurilor acestor manuale a crescut la aproape 200, cu un tiraj de peste­ 1.400.000 exemplare. Intre anii 1948— 1953 totalul titlurilor tipărite în lim­bile minorităţilor naţionale a atins ci­fra de peste 860, intr-un tiraj de 5.379.000 exemplare. In acest an, s-au editat 179 de titluri de manuale didac­tice în peste 1.180.000 exemplare, din­tre care în limba maghiară: 79 de tit­luri în 970.260 exemplare; în limba germană: 63 de titluri în 188.850 exemplare; în limba sîrbă : 200 de tit­luri în 15.920 exemplare, etc. (Agerpres) Vie activitate la biblioteca sătească din Secuieni Deşi nu a trecut multă vreme de­­cind primii fulgi de zăpadă au acope­rit pămîntul în haina albă a iernii, totuşi ţăranii muncitori din Secuieni, raionul Roman, — ne mai fiind ocupaţi cu muncile agricole la cîmp — folosesc timpul citind broşuri agrotehnice sau căr­ţi de literatură, ridicîndu-şi astfel nivelul cultural. Acest lucru se poate constata şi din faptul că, în ultima vreme, numărul ţăranilor muncitori care împrumută cărţi de la biblioteca sătească din Se­cuieni a crescut simţitor. Printre cititorii cei mai activi ai bi­bliotecii sînt ţăranul muncitor Cojoca­ru Mihai, care a studiat de curînd bro­şura „Tehnica lucrării solului”, iar il­eum citeşte lucrarea „Pentru recolte tot mai bogate”, şi Amarghioalei Jorj care a împrumutat romanul lui Şolohov „Pe Donul liniştit“. De ase­menea printre vizitatorii cei mai frec­venţi ai bibliotecii se numără şi ţă­ranii muncitori Amarghioalei Ion Chirilă Maria, Andrei Virginia şi al­ţii. Cu mult interes cetăţenii din Secu­­ieni participă şi la manifestările cul­turale organizate în cadrul bibliotecii. De exemplu, la cele şapte lecturi în colectiv care au avut loc la această bibliotecă au participat numeroşi ţă­rani muncitori. De asemenea, la recen­­zia romanului „Bărăgan”, ţinută de tov. Borş Ivan, sala căminului cultu­ral era neîncăpătoare. O contribuţie însemnată în această acţiune de culturalizare a ţăranilor muncitori din comuna Secuieni o a­­duce bibliotecara E. Boris care, pe lingă faptul că pune la dispoziţia ci­titorilor cele 3.058 volume existente în bibliotecă, ea merge prin casele ce­tăţenilor indemnîndu-i şi recoman­­dindu-Ie ce să citească. I. BOGHEAN corespondent O gazetă de perete fără activitate zete obişnuieşte să-şi amintească că are acest rol — de a răspunde ‘de bu­na desfăşurare a muncii gazetei de perete—numai la zilele festive (in acest caz 7 Noiembrie). Acest fel de a ■•'/‘dea lucrurile este încă profund greşit, deoarece rolul u­­nei gazete de perete este acela de pro­pagandist, agitator şi organizator co­lectiv. In acest scop acest organ de pre­să trebuie să oglindească întotdeau­na noul, să fie produsul iniţiativei crea­toare a unui întreg colectiv. Pentru a­­ceasta se cere insă ţinerea unei legă­turi cit mai strînse cu masele, o per­manentă îndrumare a corespondenţi­lor şi tocmai acest lucru nu l-a fă­cut colectivul redacţional al gazetei­­ de perete „Sirena lui Vasile Roaită”. La rîndul lor şi biroul organiza­ţiei de bază, precum şi comitetul de întreprindere trebuie să dea dovadă de mai multă preocupare faţă de organul de presă şi să ia deîndată măsurile ne­cesare pentru ca această gazetă de pe­rete să-şi îmbunătăţească activitatea. T. LEUŞTEAN corespondent Nr. 2572 însemnări „ Vine imediat“ 999 Să zic că-s indignat, e prea pu°­­in!... Dar cum sa spun altfel ? Ajuta­­ți-mă voi, căci singur nu găsesc cum­inatul care să exprime îndeajuns ne­cazul ce-am avut, pentru simplul fapt că — flămînd fiind — am vrut să-mi astimpăr foamea la restauran­tul „Victoria" din Iași. Lucrurile s-au petrecut de fapt simplu: Noiembrie 1954, orele 23 Mă întorc de la şedinţă şi aş vrea să minunc ceva. Intru la „Victoria", unde nu-i­ aşa de aglomerat, cu convingerea că nu voi aştepta prea mult. Mese libere ci­ pen­tru o sută de flăminzi ca mine. Iau loc... Aştept... Ora 23.15 — Tovarăşe ospătar, fii bun te rog... — O clipă­­... Ora 23.35. — Tovarăşe ospătar, aş dori o porţie de c­trnăciori. Aveţi răbdare; numai o clipă... Ora 23.50. — Tovarăşe ospătar, te rugasem de nişte cirnăciori! — Nu mai sunt tovarăşe! Avem nu­mai crap şi muşchi de vacă la grătar. — Dă-mi te rog, dar, muşchi de vacă! — Se face numai la comandă! Dacă sunteţi dispus să aşteptaţi... — Aştept numai să-mi aduci odată. — Se poate! ? Nu există local cu os­pătari mai prompţi! Ca la noi... la nimeni! — Mă rog, mă rog, zic eu, ca să nu-l supăr cumva. Dar în gindul meu: „Se şi vede!“. Ora 24 — Tovarășe... — Gata, îndată! — Adu-mi pînă una alta un lichior ! — Mare, mic ? — Mic, poate îl aduci mai reped?.. A doua zi, ora 0,30. Acorduri de vioară... — Aha! — zic către un tovarăș de suferință de la masa de alături, — să știi­ c-o fi vreun chefliu pe-aici cu vioara. — Nu frate, s-a trezit orchestra ! — !?! Ora 0,45 O tovarăşă un halat alb şi cu-n şer­vet pe umăr se apropie de masă şi intihzind uşor gitul către mine: — Pot să string ? aţi terminat ?­­Uitasem să vă spun că de tacimuri nu duceam lipsă. Avuseseră grijă os­pătarii să nu mai stringă tacimurile celor care mîncaseră (?!) înaintea mea.) _ Și tocmai cind îi spuneam că nu eu sint fericitul care să fi mîncat, numai ce aud o voce de bariton că declamă solemn: —Tovarăși, vă rugăm, se închide localul! — Dar friptura mea ? întreb eu cu disperare. — Nu-i nimic, mă consolează dinsul, bine că s-a făcut comanda, veniţi mine şi-o serviţi. Aşa promptitudine mai zic şi eu. IOAN HIRJOABA •instructor la Filiala S.R.S.C. Iaşi —0— Democratismul Constituţiei La 5 decembrie, poporul sovietic sărbătoreşte Ziua Constituţiei. Constituţia Uniunii Sovietice a fost adoptată cu 18 ani in urmă, la 5 decembrie 1936, de către cel de al VIII-lea Congres extraordinar al So­vietelor din U.R.S.S. Ea este un do­cument istoric, care vorbeşte într-o formă simplă şi concisă despre eli­berarea de sub robia capitalismului a oamenilor muncii de pe a şasea parte a globului, despre victoria so­cialismului în U.R.S.S., a democra­ţiei largi, consecventă pînă la capăt. Lumea a cunoscut şi cunoaşte multe constituţii, dar Constituţia Uniunii Sovietice a întruchipat pen­tru prima oară tot ceea ce au visat minţile cele mai luminate ale ome­nirii. Particularitatea Constituţiei So­vietice constă in primul rînd în fap­tul că ea porneşte de la lichidarea regimului capitalist şi victoria so­cialismului în U.R.S.S. La baza Constituţiei Sovietice stau principiile fundamentale ale socialismului: pro­prietatea socialistă asupra uneltelor şi mijloacelor de producţie; desfiin­ţarea exploatării şi a claselor ex­ploatatoare; lichidarea mizeriei ma­jorităţii şi a luxului minorităţii, li­chidarea şomajului, dreptul fiecărui cetăţean la muncă, odihnă şi învă­ţătură, la asigurarea materială la bătrîneţe, precum şi în caz de boala sau de pierdere a capacităţii de muncă. După cum se arată în Constiţia Sovietică, fraza economică a U.R.S.S. o formează sistemul economic socia­list şi proprietatea socialistă asupra de A. ŞIŞCOV —O— uneltelor şi mijloacelor de producţie. Solul, subsolul, apele, pădurile, uzi­nele, fabricile, minele de cărbuni şi de minereuri, transporturile ferovia­re, pe apă şi aeriene, băncile, mij­loacele de transmisiune, marile în­treprinderi agricole organizate de către stat (sovhozurile, staţiunile de maşini şi tractoare etc.) precum şi întreprinderile comunale şi cea mai mare parte a fondului de locuinţe de la oraşe sunt proprietatea statului. Cu alte cuvinte, toate acestea apar­ţin poporului, sunt proprietatea în­tregului popor. In afară de proprietatea de stat, în Uniunea Sovietică există proprie­tatea cooperatist-colhoznică din care fac parte întreprinderile obşteşti ale colhozurilor şi organizaţiilor coope­ratiste, împreună cu inventarul lor viu şi mort, producţia colhozurilor şi a organizaţiilor cooperatiste, pre­cum şi clădirile obşteşti. Spre deo­sebire de proprietatea de stat, pro­prietatea cooperatist-colhoznică­­ nu constituie un bun al întregului po­por, ci al unor anumite organizaţii cooperatiste şi colhozuri, care dis­pun de ea. Trăsătura comună a pro­prietăţii de stat şi a celei coopera­­tist-colhoznice o constituie faptul că amîndouă sunt forme ale proprietăţii socialiste, în care nu există exploa­tarea omului de către­ om şi care se bazează pe munca colectivă a unor Sovietice oameni egali in drepturi — cons­tructori ai comunismului. Constituţia Sovietică a consfinţit pentru prima oară in lume o orîn­­duire socială în avantajul oamenilor muncii — făuritorii tuturor bunuri­lor materiale şi spirituale. Ea por­neşte de la faptul că în societatea sovietică nu există clase antagoniste, că această societate este alcătuită din două clase prietene — muncitori şi ţărani, că tocmai aceste clase deţin puterea. „Uniunea Republicilor So­vietice Socialiste este un stat socia­list al muncitorilor şi ţăranilor”,­­ se spune în primul articol al Cons­tituţiei. In U.R.S.S., întreaga putere aparţine oamenilor muncii de la ora­şe şi sate, reprezentaţi de Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii de la oraşe şi sate aleşi pe baza drep­tului de vot universal, egal, direct şi secret. Sovietele de deputaţi ai oa­menilor muncii constituie baza poli­tică a U.R.S.S., marea ei putere şi forţă de nebiruit. O particularitate a Constituţiei So­vietice este faptul că ea conru­lieri'' l­a o lege nestrămutată egalitatea în drepturi a cetăţenilor U.R.S.S., fă­ră deosebire de naţionalitate şi rasă, în toate sectoarele vieţii economice, de stat, culturale şi social-politice. O altă caracteristică minunată a Constituţiei Sovietice este democra­tismului ei rom­secvent pînă la capăt Constituţia U.R.S.S. nu recunoaşte doa‘debîrî de drepturi între bărbani şi femei, între cetăţenii „cu domicilii­ stabil” şi cetăţenii „fără domiciliu stabil”, între bogaţi şi săraci, între In prezent, gazeta de perete, „Sire­na lui Vasile Roaită” — de la între­prinderea economică „Vasile Roaită“ Vaslui, cuprinde 4 articole. Şi toate a­­ceste articole poartă în colţul de jos date cuprinse între 30. X. şi 2 XI. a.c. In mod normal se ştie că la o ga­zetă de perete al cărui colectiv redac­ţional, îndrumat îndeaproape de biroul organizaţiei de bază şi de către comi­tetul de întreprindere , dovedeşte preocupare faţă de sarcina ce i-a fost încredinţată, articolele se schimbă cel tîrziu din două în doua săptămîni. In felul acesta, gazeta serveşte drept o tribună de popularizare a faptelor noi petrecute în întreprinderea respectivă, —realizări cit şi lipsuri—contribuind astfel la cointeresarea oamenilor mun­cii, la mobilizarea lor pentru realiza­rea de noi succese sau la lupta pentru lichidarea lipsurilor. In cazul nostru la gazeta de perete al cărei colectiv re­dacţional are în frunte pe tov. Olga Picioroangă, nu s-au mai schimbat ar­ticolele de aproape 4 săptămîni. Şi acest fapt nu este intîmplător. Colectivul redacţional al acestei ga­oament cu învăţătură şi cei fără în­văţătură. Ea nu cunoaşte rezerve şi îngrădiri la exercitarea drepturilor electorale ale cetăţenilor, nu împarte cetăţenii în activi şi pasivi. Toţi ce­tăţenii U.R.S.S. care au împlinit vîrsta de 18 ani, fără deosebire de rasă, naţionalitate, sex, religie, grad de cultură, durata domicilierii, origi­nă socială, situaţie materială şi ac­­uitate din trecut, au drept să ia par­te la alegerea deputaţilor în Soviete, cu excepţia alienaţilor, a persoanelor condamnate printr-o sentinţă jude­cătorească la pierderea dreptului e­­lectoral. Democratismul Constituţiei Sovie­tice este un­­democratism de un gen deosebit — un democratism socia­list. El constă în aceea că Constitu­ţia nu numai că proclamă drepturile cetăţenilor, dar şi garantează reali­zarea acestor drepturi. Dreptul fie­cărui cetăţean sovietic la muncă este asigurat prin organizarea socialistă a economiei naţionale, prin creşterea neîntreruptă a forţelor de producţie ale societăţii sovietice, prin înlătu­rarea posibilităţii crizelor economice şi prin lichidarea şomajului. Dreptul cetăţenilor sovietici la odihnă este a­­­sigurat prin stabilirea zilei de mun­că de opt­ ore pentru muncitori şi funcţionari, prin stabilirea de con­cedii anuale plătite, prin crearea unei reţele întinse de sanatorii, case de odihnă şi cluburi puse la dispozi­ţia oamenilor muncii. Realizarea unor asemena libertăţi politice, ca libertatea cuvintului, a presei, a întrunirilor şi mit i■ gurilor, a cortegiilor şi demonstraţiilor de stradă sunt asigurate punîndu-se la dispoziţia maselor muncitoare şi or­ganizaţiilor lor, tipografiile, depozi­tele de hirtie, clădirile publice, mij­loacele de comunicaţie şi alte condiţii materiale. Totodată, Constituţia Sovietică a­­­sigură cetăţenilor U.R.S.S. dreptul de­ asociere în organizaţii obşteşti . In sindicate­ profesionale, uniuni coope­ratiste, organizaţii de tineret, orga­nizaţii sportive şi de apărare, aso­ciaţii culturale, tehnice şi ştiinţifice. Cetăţenii cei mai activi şi mai conş­tienţi din rîndurile clasei muncitoare şi ale celorlalte pături de oameni ai muncii se unesc în Partidul Comu­nist al Uniunii Sovietice — forţa conducătoare şi îndrumătoare a so­cietăţii socialiste. Poporul sovietic sprijină în unanimitate politica par­­tidului şi îi acordă o încredere de­plină. Fiind creată cu 18 ani în urmă, ca întruchipare a celor mai luminoa­se speranţe ale omenirii, în toţi aceşti ani Constituţia Sovietică a însufleţit de oamenii sovietici. Sub steagul Constituţiei poporul sovietic şi-a a­­părat onoarea, libertatea şi indepen­denţa patriei în anii grei ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Sub acelaşi steag poporul sovietic repur­tează noi şi noi victorii în anii de muncă paşnică, constructivă, de după război. Se dezvoltă industria şi agri­cultura sovietică, cresc bunăstarea materială şi nivelul cultural al oa­menilor sovietici. Cel de al 5-lea plan cincinal preve­dea sporirea producţiei industriale cu ■mroxifnativ 70%, îndeplinirea sarci­nilor planului cincinal arată că chiar în primii patru ani ( 951-1954) pro­ducţia industrială a URSS va spori cu 63%­, în comparaţie cu anul 1950. Academia Republicii Populare Ro­mâne, Filiala Iaşi, Secţia de Studii Romîno- Sovietice, anunţă conferinţa tov. acad. prof. dr. N. Hortolomei cu tema : „Chirurgia cordului”. Conferinţa va avea loc astăzi miercuri, 1 decembrie 1954, ora 19, la sediul Filialei Academiei. Aceasta înseamnă că în ceea ce pri­veşte industria, planul cincinal va fi îndeplinit înainte de termen. Planul de stat al colectărilor şi achiziţionă­rilor de cereale a fost de asemenea îndeplinit de către colhozuri şi sov­hozuri înainte de termen. Lupta care se desfăşoară în pre­zent în Uniunea Sovietică pentru un avînt puternic al producţiei de bunuri de consum popular şi dezvoltarea continuă a agriculturii au drept scop ridicarea continuă a nivelului de trai al poporului, satisfacerea cît mai de­plină a nevoilor materiale şi culturale mereu crescînde ale oamenilor muncii. Oamenii muncii din Ţara Socia­lismului victorios văd în politica Partidului Comunist şi Guvernului Sovietic expresia intereselor lor vi­tale şi de aceea este atît de intensă activitatea lor creatoare, de aceea ob­ţin succese atît de minunate in construcţia economică şi culturală. Democraţia socialistă, garantată de constituţie, deschide perspective neli­mitate pentru dezvoltarea multilate­rală a personalităţii, pentru creşterea impetuoasă a activităţii maselor în toate sectoarele vieţii de stat şi obş­teşti. Lupta neobosită a Uniunii Sovie­tice pentru menţinerea şi consolida­rea păcii, pentru prietenia şi colabo­rarea între popoare este sprijinită cu căldură şi se bucură de simpatia for­ţelor progresiste din toate ţările şi de pe toate continentele. Constituţia Sovietică însufleţeşte pe milioanele de oameni cinstiţi din întreaga lume în lupta lor nobilă pentru pace, democraţie şi progres.­(S. I. B.) CONFERINŢA

Next