Flacăra Iaşului, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 2803-2828)

1955-09-01 / nr. 2803

Pag. 2-a P­C­A C­A­R­A­I­A S­O­L­O ! Măsurile tehnico-organizatorice, factor important pentru realizarea de acum r­ări socialiste Chemarea la întrecere lansată de unele întreprinderi din regiunea Sta­lin, privind realizarea de acum,­u­­ri socialiste peste plan, a constituit pentru întreprinderea noastră un prilej de analiză a posibilităţilor e­­xistente în această privinţă. Din analiza făcută a reieşit că în cursul trimestrului I al anului în curs, cu toată depăşirea planului de producţie, acumulările socialiste planificate n-au fost realizate în întregime, întreprinderea noastră rămînînd datoare statului suma de 161.000 lei. Noi am analizat temeinic cau­zele nerealizării planului de acu­mulări, iar numeroși muncitori care au luat cuvîntul și-au exprimat hotărîrea de a lupta prin toate mij­loacele pentru lichidarea rămînerii în urmă, propunînd totodată măsuri corespunzătoare. Este ştiut faptul că descope­rirea şi folosirea rezervelor interne ale producţiei constituie factorul hotărîtor pentru mărirea producţiei şi a productivităţii muncii. Ori pen­tru ca aceste rezerve interne să poată fi descoperite şi folg'-He., este necesară luarea de măsuri teh­nico-organizatorice corespunzătoare, îndrumată de organizaţia de bază, conducerea întreprinderii şi-a în­dreptat atenl la sine reorganizarea procesului de producţie. Astfel, s-a făcut mutarea secţiei de pr­eparaţii într-o sală nouă, spaţioasă, lumi­noasă. Acest lucru a mărit cu mult capacitatea de producţie a sec­ţiei, precum şi posibilitatea de a se realiza economii. înlocuirea sis­temului de acţionare a maşinilor prin transmisie cu acţionarea indi­viduală la secţia bobinat a redus timpii mo­ici, a creat posibilităţi noi de economii la materiale şi îmbu­nătăţirea condiţiilor de muncă. Re­­amplasarea maşinilor în secţia maşini bază a permis o mai bună distribuire a utilajelor pe fiecare muncitor. De unde­ înainte, datorită vechii amplasări, muncitorii nu pute­au a­vea acelaşi cîmp de deservire, ceea ce împiedica pe mulţi din ei să fo­losească întreaga capacitate de pro­ducţiei după reamplasarea maşini­lor şi redistribuţia lor proporţională pe fiecare muncitor s-a putut rea­liza o creştere a producţiei şi a productivităţii muncii cu 12 la sută. Mutarea, secţiei de reparat într-o sală nouă,­­special amenajată, pe lingă faptul că a creat condiţii opti­me de muncă muncitorilor, a eli­minat operaţiunea de transportare a întregii producţii de la parter la etaj şi din nou transportarea ei la parter. O importantă rezervă internă fo­losită a fost şi extinderea inovaţiei­, de mărire a vitezei periferice la fi­nele maşini-baza. Aplicarea acestei măsuri a dus la o serioasă creş­tere­ a producţiei şi productivităţii muncii. Aplicarea inovaţiilor reali­zate în ultimul timp, privind ilu­minatul interior al maşinii Rundst­­hal şi aplicarea gresorului la axul de cuplare al maşinii a dus atît la îmbunătăţirea calităţii­­produselor, cît şi la întreţinerea utilajului în mai bune condiţiuni. Introducerea corpurilor persona­le de economii la ace în secţia maşini bază şi la stofe în secţia de croit a creat condiţii pentru redu­cerea consumurilor specifice. Aşa de exemplu prin aplicarea plăteilor din cupoane s-a realizat de la începutul anului o economie de 9360 lei. In aceeaşi perioadă de timp s-a realizat o economie de 29.000 lei prin întrebuinţarea cu­poanelor în locul pînzei nealbite Conducerea întreprinderii şi-a dat seama ca pentru a realiza o producţie şi o productivitate ridi­cată, superioară din punct de ve­dere al calităţii, este necesară ri­dicarea calificării profesionale a muncitorilor. In această direcţie s-au obţinut succese atît prin califi­carea la locul de muncă, cît şi prin cursurile de calificare. Astfel, însu­­şindu-şi o calificare superioară, nu­meroşi muncitori printre care şi E­milia Antonache, Iosub Zoiţa şi Paraschiva Anicăi, au devenit frun­taşe în producţie, aducînd un aport important la îndeplinirea şi depăşi­rea sarcinilor de plan. In aplicarea practică a măsurilor tehnico-orga­nizatorice în scopul măririi produc­ţiei şi productivităţii muncii şi re­ducerii preţului de cost, un rol deosebit de important l-a avut mun­ca politică de masă desfăşurată de organizaţia de partid din întreprin­dere care a antrenat în această muncă şi comitetul de întreprindere şi organizaţia U.T.M. Faptul că agitatorii au fost ins­truiţi să desfăşoare o susţinută muncă de agitaţie în rîndul mun­citorilor în ceea ce priveşte impor­tanţa realizării de cît mai multe a­­cumulări socialiste peste plan a făcut sa apară noi iniţiative crea­toare. Asa de pildă, în ultimul timp a căpătat o largă extindere metoda muncitoarei Elena Agapi din secţia finisaj, a cărei aplicare permite re­ducerea timpului de muncă necesar pentru finisarea storiiior, sau initia­tive muncitoarelor Teodora Andrei si Elena Bîsu care au cerut extin­derea metodei avansate Melnicova, la maşinile mari. De asemenea sub­ conducerea or­­ganizariei de partid organiza­ţia U.T.M. a dus muncă în rîndul brigăzilor de tineret în ve­derea intensificării luptei pentru acumulări socialiste. Ştiind ca prin creşterea acumu­lărilor socialiste statul nostru are posibilitatea să sporească investi­ţiile capitale, să dezvolte economia naţională asigurînd prin aceasta bunăstarea oamenilor muncii, noi vom lupta cu şi mai multă rîvnă pentru depășirea angajamentului luat privind realizarea de acumulări socialiste. N. DAVID directorul fabricii de tricotaje ..Moldova“ Zidurile zvelte, masive şi impun­toare domină împrejurul Sărăriei: e şantierul căminului Poli­tehnicii.. Netencuite încă, în culoarea cărămizii arsă bine, la care se adaugă pulberea aurie a soarelui, construcţia capătă infăţi­­şarea de cetăţi il­ei roşu. Numai dacă le pri­veşti cu ochiul acelu­ia care pune cărămidă peste cărămidă şi care peste legătura de mortar pune inima şi iscusinţa, îţi poţi da seama cită strădanie cît zel şi hărnicie închid aceste ziduri ieşene din talentul­ miinii de munci­tor creator. Ele înseamnă via mărturie a omului paşnic, dornic să clădească în slujba vieţii şi ferici­­rii­ Aici lucrează şi brigada de tencuit a lui Ion Năs­­tase. Hărnicia, priceperea şi îndeminarea lui a tre­cut-o şi meşterilor mis­triei, despre a căror iscu­sinţă îţi vorbeşte întreg şantierul. Jos, cîţivaa inşi plămădeau încărcătura de mortar. Pasta asta groa­să şi vîriătă o răsturnau în nişte cupe de fier, pe care o trompă uriaşă a macaralei le ridica pe niş­te scripeţi zornăitori, sus. Acolo era trecută în roabe, din care înfulecau în miş­cări scurte şi repezi, mis­­■HriMer­­era trtixul lin­­cit­lui, şlefuitul. Iar alţii în urmă dădeau glo- ■ tul de var, care odată zvîntat lăsa o urmă albă şi proaspătă cu un miros tare de casă nouă. Şi tot aşa mai departe, brigada aceasta înainta metru cu metru în apartamentul în­ceput, cu tot lucrul gata pîrlă Ici finisate. La capătul unei scări, peste zgomot şi inc­rdare, pierzlndu-se printre interi­oarele largi fără tuşi şi­ fe­restre, se desluşea un podi de chitic : „M-a făcut mai­ca oltean“. II şuiera domol, în ritmul mlădierii braţe­lor noduroase care descăr­caţi c-o lopată Cît toate zi­lele­­ căldări, tencuiala, muncitorul constructor Ion Gh. Androne. Şi-i, chiar ol­tean, din inima Olteniei, de la Craiova. L-o fi apu­cat­ dorul de casă şi de co­pila lui. Şi dacă-i neîntre­cut la cântec şi bun de gu­ră, nu-i mai puţin adevărat că-i cel mai săritor la trea­bă. De aceea flăcăii din e­­chipă i-au scos şi-o strigă­­tură: Bun eşti vere la glumit. Dar şi bun la jenant!­ ­ — Acesta e Petru Ha­varie, mozaicar. El a tur­nat toate scările astea cite se văd (și sint destul de multe) nu numai o săptă­­mînă, nu in două cum se stabilise in plan, — îmi explică Ion Năstase. Şi-mi mai vorbi apoi, despre el însuşi: — Meseria asta, e prac­tic de treizeci şi trei de ani. Am învăţat-o de la un „ta­lion“, prin Colentina Bu­­cureştiului. Pe şantierul a­­cesta lucrez de la pasul primei cărămizi. Am califi­cat pînă acuma şase ziduri. Intr-o odaie, un morman de tencuială început să Se usuce îţi atrage privirea. Omul a ghicit insă inten­ţia : ■— Acesta-i strins din ceea ce a rămas de la ten­curi. 11 dăm jos şi-l pre­facem din nou in mortar. Uite aşa facem nişte eco­nomii bunicele. Ajuns la capătul scări­lor, cînd priveşti in sus, nu poţi să nu simţi munca şi osteneala pusă in a­­ceste uriaşe clădiri. Şi izvorul acestei munci însufleţite stă tocmai in înţelegerea că oamenii muncesc pentru ei, pentru fericirea copiilor lor. — Mi-aş vrea ca aici să vie cindva student şi unul din copiii mei: să ştie la urcare şi coborîre că şi ta­tăl lor a pus un umăr, în anii marilor construcţii. De la tencuitorii de sus nu mai coborau decit cu­pele golite, pe care trompa macaralei le depunea jos, la încărcătorii de mortar. Ion Năstase a intrat intre ei. Munca a căpătat alt ritm, îmbucurat, chipul lui stropit puţin cu var se lu­minase de mulţumirea da­toriei împlinite. GH. IANCU O brigadă fruntaşă ill. 2863 Examene de admitere pentru învățămîntul fără frecvenţă Ministerul învăţămintului aduce la cunoş­ti­na celor interesaţi că între 10-17 septem­brie a.c. se va ţine examenul de admitere pentru învăţămîntul fără frecvenţă, la urmă­toarele instituţii de învăţămînt superior: I. Institutul Politehnic Bucureşti a) Facultatea Electronică şi Telecomunicaţii Secţia Telecomunicaţii b) Facultatea Energetică Secţia Electroenergetică c) Facultatea de Mecanici Secţia Maşini termice d) Facultatea Tehnologie mecanică Secţia Tehnologia prelucrării metalelor şi construcţiei de maşini e) Facultatea de Chimie industrială Secţia Tehnologia substanţelor organice „ Materiale de construcţii şi ceramică „ Tehnologia substanţelor anorganice II. Institutul Politehnic Timişoara a) Facultatea Electrotehnică Secţia Mecanoenergetică b) Facultatea de Construcţii Secţia Construcţii civile şi industriale III. Institutul Politehnic laşi a) Facultatea Electrotehnică Secţia Mecanoenergetică b) Facultatea de Ind. Uşoară Secţia Tehnologia mecanică textilă a) Ţesătorie b) Filatură IV. Institutul Politehnic Cluj a) Facultatea Tehnologia mecanică Secţia Tehnologia prelucrării metalelor şi construcţiei de maşini V. Institutul de Mine Bucureşti a) Facultatea de Mine Secţia exploatări miniere VI. Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti a) Facultatea de Exploatarea zăcămintelor de ţi­ei si gaze Secţia exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze VII. Institutul de Construcţii Bucureşti a) Facultatea de Construcţii Secţia Construcţii civile şi industriale b) Facultatea de Utilaj şi instalaţii Secţia Instalaţii pentru construcţii VIII. Institutul Tehnic Galaţi ai Facultatea de Tehnologia produselor alimentare Secţia Tehnologia morăritului, panificaţiei şi a pastelor căinoase Secţia Tehnologia şi conservarea produselor alimentare )X. Institutul Tehnic Craiova a) Facultatea de Mecanizarea Agriculturii Secţia Mecanizarea Agriculturii X. Institutul Forestier Or. Stalin a) Facultatea de Su­d­Cultură Secţia Silvicultură b) Facultatea Exploatarea şi Industriali­zarea lemnului Secţia Exploatarea produselor şi transpor­turilor forestiere Secţia Industrializarea lemnului, XI. Institutul de Căi Ferate „Gheorghe Gheorghiu-Dej*’ Bucureşti a) Facultatea Mecanică transporturilor Secţia Material rulant (locomotive) b) Facultatea de Construcţii Fere­viare Secţia Construcţii de linii feroviare şi clădiri C) Facultatea de Exploatarea feroviară Secţia Exploatare feroviară XII Universitatea „C .I. Parhon" Bucureşti a) Facultatea de Filologie Secţia Hum­ană" Istorie b) Făcut­atea de Ştiinţe Juridice Secţia Ştiinţe Jur­dice C) Facultatea de Matematică-Fizică Secţia Matematice -Fizică XIII. Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi a) Facultatea de Istorie şi Filologie Secţia Română-Istorie „ Limba şi literatura rusă. b) Făcu­ltate­a­de­ed­inţe Juridice Secţia Ştiinţe Juridice c) Facultatea Mate­mati­că-Fizică Secţia Matematică-Fizică d) Facultatea Ştiinţe Naturale Secţia Ştiinţe Naturale-Chimie. XIV. Universitatea „V. Babeş“ Cluj a) Facultatea de Istorie şi Filologie Secţia Română»Istorie „ Limba şi literatura ru­să b) Facultatea de Ştiinţe Juridice Secţia Ştiinţe Juridice c) Facultatea de Matematică-Fizică Secţia Matematică-Fizică d) Facultatea Ştiinţe Naturale Secţia Ştiinţe Naturale»Geografie XV, Universitatea ,,Bolyai“ Cluj a) Facultatea de Istorie Filologie Secţia Limba şi literatura maghiară „ Limba şi literatura rusă b) Facultatea Ş­tiinţe Juridice Secţia Ştiinţe Juridice C) Facultatea Matematică-Fizică Secţia Matematică“Fizică d) Facultate­a Ştiinţe Naturale şi C­­himie Secţia Ştiinţe Naturale-chimie. XVI. Institutul Pedagogic de La Rusă „Maxim Gorki“ Bucureşti a) Facultatea de limba rusă Secţia de limba rusă XVII. Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare „V. I. Lenin“ Bucureşti a) Facultatea de Planificare Secţia Economia industriei socialiste „ „ agriculturii socialiste b) Facultatea de Finanţe si Credit Secţia Finante „ Cre­dit „ Evidenţă contabilă. c) Facultatea de Comerţ si Mer­ce,ologit Secţia Economia Comerţului socialist d) Facultatea de St­astică Secţia Statistică industrială „ „ agricolă XVII, Institutul de Cultură Fizică şi Sport a) Facultatea de Ciutură Fizică şi Sp­ort Sec­ţia Cultură Fizică XIX­, Institutul de Arte teatrale şi ţine­ mail grafice „I. L. Caragiale“ Bucureşti a) Facult­at­a­te teatru Secţia Teidrologie şi filmologie b) Facultate­a de cinematografie Set­ia Reg­e de film. „ operato­re. XX Institutul Agronomic „N. Bălcescu" Bucureşti a) Facultatea de Agricultură Secţia Agricultură b) Facultatea Zootehnie Secţia Zootehnie XXI. Institutul de Arte Plastice „N. Gri­­gorescu“ Bucureşti a) Facultatea de Arte Plastice Secţia istoria şi teoria artelor. XXII. Conservatorul „Ciprian Porumbescu“* Bucureşti a) Facultatea de compoziţie, dirijat, pedaa­gogie. Secţia Muzicologie. Se lărgeşte reţeaua şcolilor tehnice Peste cîteva zile începe noul an şcolar in invăţămîntul tehnic. Cerin­ţele mereu in creştere de cadre ca­lificate pentru economia naţională au impus lărgirea reţelei de şcoli tehnice in care se pregătesc munci­tori calificaţi pentru cele mai diverse meserii. * In reţeaua de învăţămînt coordo­­na­tă de Ministerul Industriei Meta­lurgice şi Construcţiilor de Maşini funcţionează anul acesta 46 de şcoli profesionale şi şcoli tehnice, iar pe lingă majoritatea întreprinderilor au fost organizate şcoli tehnice de mai­ştri cu scoatere din producţie şi cu secţii fără frecvenţă. In primele două tipuri de şcoli cu o durată de 1—3 ani sunt pregătite cadre de munci­tori calificaţi şi personal tehnic pen­tru siderurgie, extracţia minereuri­lor, prelucrarea metalelor, construc­ţiile de maşini şi construcţiile na­vale. Corpul didactic va asigura o bună pregătire teoretică şi practică a elevi­lor. La aceasta se adaugă condiţii materiale optime — masă, cazare, re­chizite, remunerarea muncii practice. Şcolile profesionale şi cele tehnice sunt frecventate anul acesta de peste 15.000 de elevi. Şcolile tehnice de maiştri, înfiinţate în acest an, au o durată de 3 ani. Ele­vii sunt­ recrutaţi d•drrrrindul celor mai buni muncitori. Lor li se predau cu­noştinţe tehnice generale, organizarea producţiei, normarea tehnică, tehnica securităţii muncii, desenul tehnic şi altele. Cercurile A.S.I.T. din toate ora­şele ţării vor sprijini şcolile teh­nice de maiştri. ★ Ministerul Industriei Alimentare a luat măsuri în vederea deschiderii lai acest an de noi şcoli tehnice pentru pregătirea cadrelor. In Bucureşti au luat fiinţă o şcoală tehnică pentru normatori şi laboranţi şi una care pregăteşte maiştri pen­tru sectoarele conserve, zahăr, tutun şi ulei. La Cluj a fost înfiinţată o şcoală tehnică pentru industrializa­rea laptelui, una de zootehnie şi o şcoală tehnică de maiştri pentru in­dustria laptelui. De asemenea, in Si­biu va funcţiona anul atesta­t şcoală­­ tehnică de maiştri pentru industria cărnii, iar la Mamaia se va deschide o şcoală pentru tehnica pescuitului şi piscicultura. In Drăgăşani se vor mai înfiinţa o şcoală tehnică pentru vitiporm­icultură şi o şcoală tehnică de maiştri pentru sectorul vinifica­­tiei. (Ager­pres) Realizări ale industriei locale In anii puterii populare a fost creată în cuprinsul regiunii noastre o înfloritoare industrie locală, care foloseşte o parte din nepreţuitele bo­găţii naturale ale regiunii. Dacă în anul 1951 industria loca­lă număra 100 unităţi care produ­ceau 28 de produse, în anul 1955 numărul unităţilor de producţie a crescut la 238, iar acela al produse­lor la 123. Prin numeroasele şi va­riatele articole de larg consum pe care le produce, industria locală contribuie la creşterea nivelului de trai al populaţiei muncitoare. puterii de stat asigură pedagogilor condiţii de locuit, de aprovizionare, încălzit etc. învăţătorii şi profesorii au la dis­poziţie clădiri de şcoală bine amena­jate, dotate cu un bogat material di­dactic, cu mobilier didactic modern. Pe piepturile multora dintre învă­ţători şi profesori strălucesc ordine şi medalii ale Republicii, alţii au fost distinşi cu titlul de învăţător şi în ultimii ani, a sporit considera­bil volumul producţiei industriei lo­cale. Astfel, dacă în 1950 industria locală producea 158 tone prefabri­cate carne, în cursul acestui an pro­ducţia prefabricatelor de carne va reprezenta o cantitate de peste 360 tone. In cursul primului semestru al acestui an, fabricile de cărămizi ale industriei locale au produs cu peste 5 milioane cărămizi mai mult decit întreaga producţie a anului trecut. Datorită străduinţei organelor locale ale puterii de stat de a folosi la maximum resursele locale, datori­pentru merite excepţionale în munca didactică. Toate aceste dovezi ale preţuirii pe care statul democrat­­popular o acordă cadrelor didactice constituie un puternic imbold în mun­ca acestora pentru educarea tinerei generaţii şi luminarea maselor. Împreună cu ceilalţi intelectuali, învăţătorii din satele patriei noastre muncesc cu dragoste pentru educarea şi instruirea copiilor, pentru lichida. Ştiinţa de carte — bun al maselor largi populare S-au încrustat pe răbojul vremii multe urme despre dezinteresul stă­­pînirii capitaliste faţă de învăţămin­­tul public din ţara noastră. O măr­turisesc înseşi datele oficiale de pe atunci. In 1944, erau peste 4 milioa­ne de analfabeţi şi semianalfabeţi. In anul 1933, peste un milion de copii rămineau în afara şcolii, îngro­­şau rindurile neştiutorilor de carte. Politica ce se ducea atunci în acest domeniu urmărea restrîngerea numă­rului şcolilor, reducerea sumelor des­­tinate învăţămintului şi a numărului cadrelor didactice. Baza materială a învăţămînt­ului era redusă cu mult sub limita minimă. In rindurile învăţătorilor şi profe­sorilor bîntuia flagelul şomajului. O statistică parţială din anul 1933 ară­ta că, în Rominia acelor vremuri nu­mai 5 la sută dintre cadrele didac­tice ocupau posturi definitive, 63 la sută ocupau posturi intimplătoare, iar 32 la sută erau şomeri. Alta este viaţa învăţătorului în ţara noastră astăzi. Reforma invăţă­­mîntulu­i statornicit hotarul intre şcoala veche şi şcoala nouă a regi­mului de democraţie , populară, s-au si limbat radical, condiţiile de muncă şi de viaţă ale învăţătorilor şi profe­sorilor. Astăzi, profesia de pedagog a fost ridicată la locul de cinste ce i se cuvine. Ca urmare firească a a­­cestui fapt a crescut simţitor numă­rul învăţătorilor, care este în prezent de două ori mai mare decit în anul 1938. In aceeaşi proporţie a crescut numărul instituţiilo­r de învăţămînt în care se pregătesc pedagogi. Prin Hotărirea partidului şi guver­nului din 16 august 1951 şi Hotări­­rea Consiliului de Miniştri din 19 septembrie 1952 s-au luat măsuri de mare însemnătate pentru ridicarea nivelului învăţămintului şi îmbună­tăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale cadrelor didactice. S-au sta­bilit norme noi de salarizare a tutu­ror cadrelor din Învăţămînt, corespun­zătoare calificării profesionale şi stagiului de activitate pedagogică. Pedagogilor tineri numiţi in învăţă­­mint, într-o altă localitate decit in cea în care au domiciliat, li se acordă o indemnizaţie de instalare egală cu un salariu lunar. Or­ganele locale ale profesor emerit sau au primit premii­lă avîntului în întrecerea socialistă al muncitorilor din industria locală, volumul producţiei pe primele 6 luni ale acestui an întrece cu 13 la sută volumul producţiei din aceeaşi peri­oadă a anului trecut. In ultimul timp, industria locală a sporit consi­derabil producţia de ţesături de bumbac şi mătase din deşeurile de la unităţile textile din Iaşi, a pro­duselor din fier, patiserie, mobilă populară, confecţii. De curind, a luat fiinţă în regiunea noastră o impri­merie de mătase, singura de acest fel din întreaga Moldovă, rea ultimelor rămăşiţe ale analfabe­tismului, pentru ridicarea nivelului cultural al maselor. Cadrele didactice îşi desăvîrşesc necontenit pregătirea profesională, studiind experienţa pedagogiei sovie­tice şi a învăţătorilor şi profesorilor, fruntaşi din ţara noastră. Pentru ri­dicarea nivelului ideologic şi profe­sional şi râspîndirea celor mai îna­intate metode pedagogice, s-au creat Institutul central pentru perfecţiona­rea cadrelor didactice şi Institutul de ştiinţe pedagogice, învăţători ca Ştefan Ştefănescu din comuna Popeşti Leordeni, Bifat Paraschiva din comuna Sovata, Re­giunea Autonomă Maghiară, Dumitru Balica din comuna Buciumeni, re­giunea Birlad, Zinica Ionescu din co­muna Săbăoani, regiunea laşi, Va­sil Diaconu, din comuna Ducinişu, regiunea Craiova şi mulţi alţii, işi îndeplinesc cu cinste nobila misiune de a contribui la râspîndirea culturii şi ştiinţei în rindurile ţărănimii mun­citoare. Ei sunt preţuiţi şi iubiţi deo­potrivă de elevi şi părinţi, de între­gul popor muncitor, bucurindu-se din plin de rodul muncii lor. La catedră sau la căminul cultural, la cercul agrotehnic sau la biblioteca sătească, în gospodăria agricolă co­lectivă sau la cursurile de alfabeti­zare, cadrele didactice îşi pun toate forţele in slujba poporului, muncitor, a înfloririi culturii in cele mai în­depărtate colţuri ale patriei. Se dezvoltă reţeaua unităţilor şcolare în regiunea Iaşi Şcoala reprezintă astăzi unul din cele mai puternice mijloace prin cărei partidul educă oamenii muncii şi pe copii lor în spiritul patriotismului socialist, al internaţionalismului proletar, al luptei hotărîte pentru pace, pentru prietenie între popoare. Evidente sînt uriaşele transformări petrecute în anii de la eliberarea ţării noastre. Numeroasele şcoli răspîndite în regiunea Iaşi ca şi pe întreg cuprinsul patriei, sînt în regimul nostru centre ale luminii, focare de unde se răspîn­deşte cultura înaintată. Aşa de pil­dă, dacă în regiunea noastră existau în anul 1950 un număr de 918 unităţi şcolare, în 1955 numărul lor a crescut pînă la cifra de 972. Totodată, de la numărul de 80.985 elevi, cîţi frecventau şcolile în acelaşi an, astăzi pe uşile şcolilor noastre intră peste 97.455 de elevi, iar în ceea ce priveşte construcţiile şcolare, procentajul de sută la sută existent in anul 1950, s-a urcat în 1955 pînă la 280 la sută.

Next