Flacăra Iaşului, decembrie 1955 (Anul 11, nr. 2881-2908)

1955-12-01 / nr. 2881

Oameni, fapte şi focuri cu care ne mîndrim Iubite tovarăşe cititor, desigur că de multe ori atunci cînd cineva îţi vizita oraşul sau satul in care lo­cuieşti ai simţit dorinţa de a-i arăta ce-i mai frumos, mai bun, mai nou. Şi atunci cînd vedeai în ochii vizi­tatorului un licăr de admiraţie îţi creştea inima de bucurie, erai nespus de mîndru că ai contribuit cu ceva la făurirea vieţii noi din acel loc.. Şi apoi nu de puţine ori s-a întim­­plat să auzi un tovarăş exclamînd cu admiraţie: „Frumoasă-i regiunea noastră“. E adunată în aceste pu­ţine şi simple cuvinte atita bogăţie de sentimente, atîta dragoste şi mîn­­drie! Dragoste şi mîndrie pentru frumuseţile şi bogăţiile regiunii, pen­tru trecutul glorios al acestor me­leaguri, neasemuită dragoste şi nea­semuită mîndrie pentru toate înfăp­tuirile noi. Despre frumuseţea şi bogăţia re­giunii noastre s-au scris nenumărate pagini măiestrite. Incepînd cu „Des­crierea Moldovei“ a luminatului Di­­mitrie Cantemir, aceste locuri au fost apoi cîntate în versurile lui Emi­­nescu şi Alecsandri, în cintecele lui Barbu Lăutaru, în proza lui Sado­­veanu. Şi nu a fost eveniment de seamă în mult zbuciumata istorie a ţării noastre care să nu-şi încrusteze a­­dinc aici mesajul său către viitorime. Vizitînd aceste locuri, citeşti ca într-o carte deschisă istoria luptei poporu­lui pentru libertate şi independenţă, istoria luptei truditorilor pentru o viaţă mai bună. De la Flămînzi a izbucnit in 1907 răscoala care a zdrun­cinat temeliile crudei orînduiri bur­­ghezo-moşiereşti. La Iaşi s-­a închegat un puternic centru al mişcării muncitoreşti din ţara noastră şi tot aici intelectualii legaţi de popor ■ au ridicat şi au ţinut sus steagul luptei pentru victoria concepţiilor noi, progresiste în ştiinţă şi cultură, laşul eroicei Nicoline se mîndreşte că a dat ţării asemenea luptători pentru libertatea şi fericirea poporu­lui, cum sunt Ilie Pintilie şi tovarăşii săi de luptă. laşul se mîndreşte că aici s-au scris multe din filele de aur ale străvechilor relaţii de strînsă prietenie şi dragoste frăţească cu marele popor rus. Şi-a venit ziua de 23 August 1944, cea mai frumoasă zi cînd a început să Înflorească o altă viaţă în cuprinsul regiunii noastre, in cuprinsul întregii ţări. Ţii minte tovarăşă Ecaterina Ciu­­tacu bucuria ce ne-a umplut sufle­­­­tele în ziua în care am alungat pa­­­­tronii din fabrică şi am devenit noi , stăpinii ei ? Iţi aminteşti tovarăşe , Vasile Banu strălucirea acelei zile ,cînd ai fost împroprietărit şi apoi şi mai marea bucurie a tuturor celor din sat cînd aţi întemeiat gospodăria co­lectivă ? Dar dumneavoastră, tova­răşe profesor Radu Cernătescu, cum vă străluceau ochii în prima zi cînd aţi predat o lecţie, aşa cum v-aţi do­rit-o întotdeauna, în faţa fiilor şi fiicelor oamenilor muncitori ! Am devenit noi stăpinii regiunii noastre, ai frumuseţilor şi bogăţiilor ei, ai muncii noastre libere, entu­ziaste. Am început să înlăturăm dă­­rîmăturie războiului şi pecinginea trecutului, să zmulgem buruienile, să punem noi temelii. De multe ori duşmanii ne-au lovit vicleni, în anii secetei cumplite am împărţit pîinea în mai multe felii, de multe ori am înnotat prin noroaie şi mina ne-a în­gheţat pe mistrie. Dar întotdeauna am învins, pentru că în luptă ne-a condus partidul, pentru că în pri­mele rînduri au fost întotdeauna co­muniştii. Am înălţat cu mîinile noastre con­strucţii impunătoare, cum sunt fa­brica de penicilină, fabrica de oxigen, şi cea de prefabricate din beton, clădirea Institutului Agronomic, zeci de blocuri muncitoreşti, sanatorii de noapte, case de odihnă, cămine cul­turale, cluburi, terenuri sportive. . Am întemeiat peste 300 gospodă­rii colective şi întovărăşiri. Şi cîte realizări n-am înfăptuit şi nu înfăptuim în fiecare zi. Iată chiar­­ acum două-trei zile o nouă întreprin­dere — „Textila Roşie“ — şi-a în­deplinit, în cinstea Congresului par­tidului drag, sarcinile de producţie pe întregul cincinal, iar fabrica de penicilină a dat prima şarjă de anti­biotice. Iată, chiar acum două-trei zile s-au aprins becurile electrice în încă o comună, la Lespezi. Şi chiar în aceste zile, poeţii şi prozatorii ieşeni pregătesc pentru apariţie un nou număr al revistei „Iaşul literar“, închinat celui de al II-lea Congres al partidului. Noile realizări schimbă mereu faţa regiunii. Dacă vei colinda satele ra­ionului Hirlău, vei găsi nu mai pu­ţin de 1500 case noi ale ţăranilor muncitori, case ridicate in ultimii ani. Toate acestea sunt înfăptuiri care vorbesc de la sine şi nu există om cinstit care să nu se mîndrească cu ele. Dar cel mai mult ne mîndrim, cu oamenii care le-au realizat, fruntaşii întreprinderilor, ai satelor, ai labo­ratoarelor. Sunt bine cunoscute în re­giunea noastră nume ca acelea ale prof. univ. Jules Niţulescu şi Cristo­­for Simionescu, ale lui Albert Balint, rindelar la Atelierele CFR „Ilie Pin­tilie“, şi Gh. Asofroniei, fierar la A­­telierele CFR Paşcani, ale ţesătoare­lor Lucreţia Olteanu şi Antoaneta Ocheană de la „Ţesătura“, ale ţăra­nilor muncitori Mihai Mancaş şi Tom­a Agrigoroaie, fruntaşi ai recol­telor bogate. Cunoaşterea frumuseţilor şî bogă­ţiilor regiunii noaste, a noilor rea­lizări, a oamenilor care le-au înfăp­tuit, îţi dă forţă nouă, elan construc­tiv, te face să-ţi iubeşti mai mult pa­tria şi să fii mîndru că Republica noastră dragă face parte din nebi­ruitul lagăr al ţărilor Socialiste, în frunte cu Uniunea Sovietică şi ma­rea Republică Populară Chineză. De aceea ,tovarăşe învăţător, tre­zeşte in sufletul copiilor dorinţa de a cunoaşte bine regiunea noastră, oraşul sau satul în care învaţă, să­deşte în sufletul viitorului construc-­­ tor al socialismului dragostea faţă­­ de locul său natal, vorbeşte-i despre viaţa grea din trecut, despre lupta eroică a partidului, despre marele sprijin pe care ni l-au dat şi ni-l dau fraţii noştri, oamenii sovietici. Tovarăşe utemist, străduieşte-te să cunoşti bine regiunea noastră. O­­preşte-te în faţa nemuritoarelor mesa­­gii ale istoriei, ale luptei pentru li­bertate; monumentele şi locurile is­torice din regiunea noastră te vor face să cunoşti mai bine această luptă, să-ţi iubeşti şi mai mult ţara, poporul. Opreşte-te în faţa noilor în­făptuiri şi sorbi elan tineresc pentru ca la locul tău de muncă să ridici mereu tot mai sus schelele construc­ţiei socialiste. Mergi împreună cu tovarăşii şi prietenii tăi în excursii pline de voioşie;; strădania îţi va fi înzecit răsplătită de frumuseţile pe care le vei întîlni. Tovarăşe agitator de partid, vor­beşte oamenilor muncii despre viaţa nouă din regiunea noastră şi arată-le că pentru izbînda ei comuniştii au zăcut în temniţi şi au sîngerat în faţa plutoanelor de execuţie. Vorbeş­­te-le cu căldură un glas despre parti­dul nostru drag, stegarul luptei şi al victoriilor noastre, despre comunişti —­ fala şi mîndria regiunii noastre. Să ne cunoaştem bine regiunea, oraşul sau satul, tovarăşii noştri de muncă, pentru a ne simţi mai puter­nici, a ne iubi mai mult patria, a fi luptători mai destoinici pentru so­cialism, pentru pace. Conferinţă despre unele probleme ale situaţiei internaţionale Teri a avut loc la Cabinetul de partid — Iaşi conferinţa tov. I. A­­dam, lector al C. C. al P.M.R., des­pre „Unele probleme ale situaţiei internaţionale“. In faţa unei numeroase asistenţe alcătuită din propagandişti şi cursanţi ai cercurilor şi cursurilor învăţămîn­­tului de partid, secretari ai organi­zaţiilor de bază, precum şi un mare număr de tovarăşi care studiază in­dividual marxism-leninismul. tov. I. Aanm a vorbit despre politica exter­nă a Uniunii Sovietice, politică ba­zată pe principiul leninist al coexis­tenţei paşnice între popoare, despre rezultatele Conferinţei de la Geneva a miniştrilor Afacerilor Externe ai celor patru mari puteri. Conferenţiarul s-a oprit şi asupra uneltirilor duşmănoase ale cercuri­lor războinice din occident, opunîn­­du-le eforturile Uniunii Sovietice şi ale ţărilor de democraţie populară îndreptate spre menţinerea păcii din lume. In Interiorul ziarului, împotriva formalis­mului în rezolvarea se­­zisărilor (pag 2-a) Cum munceşte un deputat în Sovietul oră­şenesc (pag. 2-a) — Sfaturi pentru ti­ranii muncitori: Ce lu­crări agricole trebuie executate în perioada de la 1-10 decembrie (pag. 2-a) — Viaţa de partid: Organizaţia de bază în fruntea luptei pentru în­deplinirea planului de producţie (pag. 3-a) — Să îndeplinim în cel mai scurt timp pla­nul de colectări . Rezultatele organiză­rii muncii (pag. 3-a) Tărăgănare şi lipsa de răspundere la baza de recepţie Vaslui (pag. 3-a) — Vizita lui N. A. Bulganin şi N. S. Hruş­­ciov la Calcutta (pag. 4-a) — Guvernul şi po­porul birman se pregă­tesc să facă o primire entuziastă conducătorilor sovietici (pag. 4-a) In cinstea Feroviarii de la Depoul Iaşi işi depăşesc angajamentele Fiecare zi care ne apropie de cel de al II-lea Congres al partidului drag este folo­sită din plin de feroviarii de la Depoul Iaşi pentru a traduce în viaţă entuziastele angajamente luate în cins­tea acestui măreţ eveniment Nu sînt stavile care să împiedice pe harnicii mun­citori ceferişti de a-şi respec­ta cuvîntul dat. Faptele lor frumoase sînt grăitoare chiar şi atunci cînd sînt exprimate în limbajul lapidar al cifrelor: pină la 24 noiembrie timpul de imo­bilizare al locomotivelor a fost redus cu 1,5 la sută, iar procentajul de defectare a locomotivelor pe linie a fost redus cu 33 la sută; pro­ductivitatea muncii a cres­cut cu 7,6 la sută faţă de­ cifra planificată, iar preţul de cost a fost redus cu 2,67 la sută sub prevederi. Depoul C.F.R. Iaşi se mîn­dreşte că au fost confirmate personal de locomotivă cinci­­sutist echipele de mecanici şi fochişti de pe 17 locomo­tive. "f ■ *» ■ t Cele mai frumoase reali­zări în întrecerea socialistă au fost dobîndite de meca­nicii Gheorghe Pavel, Ştefan Cozma cu fochiştii Constan­tin Ciobanu şi Gheorghe Pricop de pe locomotiva 50.498 care au realizat o e­­conomie de 30,7 tone com­bustibil convenţional şi de mecanicii Ştefan Popa, Va­sile Dascălu, cu fochiştii Ioan Apostolache şi Gheor­ghe Balaban de pe locomo­tiva 50.788 cu o economie de 25 tone combustibil conven­ţional. Succese deosebit de fru­moase au fost dobîndite şi de muncitorii din cadrul a­­telierelor de reparaţii ale De­poului. Astfel strungarii Ni­­colae Herman şi Gheorghe Avramiuc, precum şi lăcătu-­i­şii Ion Raţă, I. Mandache şi Ion Durac şi-au depăşit nor­mele de producţie cu pro­cente variind între 69 la su­tă şi 40 la sută. Colectivul de muncă de la Depoul C.F.R. Iaşi este ho­­tărît să dobîndească noi şi frumoase realizări în cinstea măreţului Congres al parti­dului. Iniţiativa Elisabetei Şlincu Ultimele zile ale lui octom­brie. In secţia unguente oa­menii preparau pentru prima dată produsul medicamentos „D­erminol“. Fabrica lor (I.C.F. Nr. 16), trebuia să realizeze şi să expedieze cît mai repede preparatul amin­tit, necesar medicinei veteri­nare. Se muncea intens. Un om fusese deja însărcinat pentru umplerea celor 1000 de borcane cu noul produs. Operaţia aceasta, care avea să se facă manual, nu era grea. In schimb, lua mult timp. Elisabeta Şlincu, munci­toare la una din maşinile de umplere automată, s-a gîndit la acest lucru. Ea a sugerat celor din secţie ideea umple­rii borcanelor la maşină. Ideea nu era de fel rea, dar maşina nu putea umple de­cit tuburi. Pentru aceeaşi operaţie la borcane se cerea o oarecare modificare a ma­şinii. Cei mai competenţi au studiat şi apoi au aplicat practic ideea Elisabetei Şlin­cu. Şi iată cum, pentru um­plerea manuala a 1000 de borcane cu „Derminol“ un om trebuia să efectuieze peste 4 zile de muncă, adică mai­­ bine de 33 de ore. Prin mica modificare a procesului de funcţionare a maşinii, ope­raţia de umplere a borcane­lor avea să necesite numai 2 ore. Folosind maşina în scopul amintit, omul care ar fi procedat manual la umplerea borcanelor, ar fi putut um­ple cu produse ungrente, el singur, la o maşină în cele peste 4 zile, mai bine de 35.000 borcane. Iniţiativa fruntaşei în pro­ducţie Elisabeta Şlincu s-a dovedit a fi fructuoasă Con­ducerea fabricii a hotărît ca inovația realizată în urma propunerii ei să fie folosită ori de cîte ori se va prepara produsul „Derminol“. Urmînd pilda patriotică a comunei Deleşti Cu comuniştii în frunte De curînd, în satele co­munei Dăneşti , raionul Codăieşti au avut loc şe­dinţe deschise ale organiza­ţiilor de bază, cu prilejul cărora s-a discutat îndepli­nirea în cel mai scurt timp, în cinstea Congresului par­tidului, a planului de colec­tări. Cu această ocazie, nume­roşi ţărani muncitori s-au angajat să urmeze pilda pa­triotică a comunei Deleşti- Vaslui, care a terminat deja predarea cotelor, îndeplinin­­du-şi această datorie patrio­tică către stat pînă la înce­putul lunii decembrie. In această acţiune, frun­tea comunei au constituit-o şi de astădată comuniştii. Ei au fost printre cei dinţii care şi-au predat la baza de re­cepţie toate cotele datorate statului, antrenînd în acelaşi timp şi pe ceilalţi ţărani muncitori în îndeplinirea in­tegrală a planului de colec­tări. Aşa au procedat comu­niştii Ilie Romaşcanu, Con­stantin Ciobotaru, Ion Lepă­­datu, Vasile Luiz, Constan­tin Buteanu şi alţii care, după ce şi-au achitat cotele, au lămurit şi pe M. Bor­­deianu, Dumitru Furnică, Constantin Radu, Nicolaie Zăpodeanu şi alţii să-şi ducă cotele datorate statului la baza de recepţie. De altfel, în satul de cen­tru Dăneşti, toţi membrii de partid şi-au achitat integral cotele cuvenite statului. Comitetul executiv al sfa­tului popular comunal, aju­tat îndeaproape de organi­zaţiile de bază , a organi­zat în ultimul timp în mod mai temeinic acţiunea de colectare, astfel încît anga­jamentul luat de a îndeplini planul de colectări pe comu­nă pină la începutul lunii decembrie, să poată fi înde­plinit. In fiecare zi, tot mai mulţi ţărani muncitori din Dăneşti anunţă cu mîndrie că, în cinstea Congresului parl.J­u­­lui, și-au achitat in­­ cotele datorate statului. Operativitate Pe o stradă a oraşului erau înşirate, intr-una din zilele trecute, vreo zece tramvaie. In nemişcare. Pentru un timp circulaţia s-a întrerupt. In fruntea şirului, un vagon defect. Vagonul cu Nr. 34. Remorcat de un altul, vagonul este con­dus apoi la depou. Aici vagonul de tramvai este intimpinat de echipa de intervenţie. Şeful acestei echipe s-a grăbit să-l întrebe numaidecît pe vatmant ! — Ce s-a întimplat? — Grav, maistre. Miroase a ars. — S-a ars sîrma de bobinaj la rotorul motorului? — Dumneata pricepi mai bine, ii răspunse vatmanul^ Mie așa îmi pare. ,sc.rA.,AV-' s-­In mai puțin de zece minute, şeful împreună cu tinerii V. Antal și Gh. Niculi s-au lămurit. Presupunerea maistrului s-a dovedit întemeiată. Imediat motorul este scos și transportat pe un cărucior la atelierul de bobinaj. Intre timp, sub directa supraveghere a comunistului Martin Balint, şeful depoului, vagonul este ridicat pe vinciuri. La atelierul de bobinaj motorul este „luat in primire”­­de maistrul Alexandru Ciofu. Acesta îl priveşte cîteva clipe şi dă din cap. I-a priceput îndată beteşugul. Lucrează doar de 32 de ani în meseria asta. Membrii echipei pe care o conduce, au făcut roată în jurul lui: — Băieţi, prima urgenţă. Reparăm motorul. „Băieţii"—R. Lupu, P. Vasiliu şi Gh. Surijeanu—s-au apu­cat de treabă. Ei ştiu că-i aşteaptă o muncă grea, dar e munca pe care au îndrăgit-o. Cit va dura această operaţiune migăloasă, dar deosebit de importantă pentru „readucerea la viață", a­ motorului ? —­ Ce spunefi băieți, îl dăm gata pînă-n seară ? Utemistul P. Vasiliu1 La privit cu dragoste pe maistrul tor. Cu ■ fata numai zimbet, i-a răspuns : — Poate și mai devreme, tovarășe Ciofu. Ți-aduci anunţe, că în cinstea Congresului ne-am angajat să lucrăm cu cea mai mare operativitate. Vagonul trebuie repus în circulaţie cît mai curînd. Ceilalţi îl aprobară zgomotos. Munca începu cu o însufle­ţire neobişnuită. Angajamentul a fost îndeplinit. Vagonul de tramvai cu nr. 34 a stat in reparaţie mai puțin cu o zi decit ar fi stat altădată. La cîteva orei de la defectarea lui, vago­nul a pornit-o din nou pe străzile oraşului. C. BOTEZ Jr- foto-G. PAUL Din viaţa nouă de azi A­nica Coman, o bătrînică în al cărui păr au nins peste şapte­zeci de ierni, şedea lîngă sobă şi împl­­ea un ciorap Din cînd în cînd, îşi arunca privirile la Viorel, nepotul ei, care nu are în­că împliniţi 5 ani, dar e neîntre­­cut în şoţii. Profitînd de un mo­­ment de neatenţie al bunicii, Vio­rel se urcă pe un scăunaş șî întoreînd pîrghia saltărului, cu­fundă camera în întuneric. — Ce-ai făcut șoiticule ? — strigă bătrînică înfuriată. A­­prinde electrica , altminteri îţi dau eu ţie. Aprinde, n-auzî ? ... Lasă că vin ei, ai tăi de la film. O să-i spun lui tat’tu să-ţi deie o bătaie, de-o să adune răcnind tot Băceştii... Satul Băceşti e situat unde­va prin meleagurile raionului Negreşti. Multe s-au schimbat în ult­imii ani în viaţa oamenilor de aici. Au învăţat cum să mun­cească mai bine pămîntul pentru a obţine roade bogate, s-au de­prins a duce un trai omenesc şi caută mereu să-şi rinduiască via­ţa aşa cum se cuvine. Despre rodul frămîntărilor, bu­curiilor şi năzuinţelor băceşteni­­lor se pot spune multe. Şi-au fă­cut în sat şcoală de 7 ani, gră­­diniţă pentru copii, au zidit prin autoimpunere un cămin cultural cu sală de cinematograf, şi-au electrificat joful. E drept, la le­topiseţul vremurilor noastre noi se înscriu zilnic sute de fapte asemănătoare. Şi totuşi, nu sunt simple fapte obişnuite. Dacă reconstitui în memorie cele scrise în procesul verbal, în­cheiat în adunarea populară unde s-a discutat electrificarea Băceş­­tilor dacă pătrunzi dragostea şi avîntul, dar în acelaşi timp şi ura pentru amintirile trecutului, exprimate cu acel prilej, de că­tre ţăranii muncitori de-aici, nu se poate să nu ţi-l imaginezi, bunăoară, pe deputatul Gheorghe Gorgan. II vezi parcă, după ce î s-a dat cuvîntul, ridicîndu-se în picioare şi, cu obişnuinţa o­­mului care a mai vorbit în a­­dunări, plimbîndu-şi privirile prin sală şi începînd a spune : — „La rîndul meu, voi cău­ta să ajut cu toate puterile şi pri­ceperea mea la propăşirea satu­lui. Sub regimul burghezo-mo­­şieresc, zeci de ani satul nos­tru a cunoscut numai mizerie, o­­bidă şi biciul boierului Mihala­­che. Astăzi, cînd sub îndrumarea partidului ne-am croit alt drum în viaţă, ne-am adunat aici să chibzuim electrificarea satului cei care au vorbit înaintea mea şi-au luat diferite angajamente. Sînt sigur că ele vor deveni fap­te și sînt mîndru că și în satul nostru vor arde becurile electri­ce...“ Nu mult după adunare, cele prevăzute atunci de deputatul 31)Iorgile Gorgan au început să se adeverească. Angajamentele au devenit fapte. S-au strîns în­­tîi sumele subscrise, apoi, loa­der Păun, Ion Ichim, Vasile Dia­­conu şi mulţi alţi ţărani munci­tori au împînzit satul cu stîlpi transportaţi tocmai din pădurea Poienari. In acelaşi timp, sfatul popular comunal s-a îngrijit şî de înălţarea localului uz­inei e­­lectrice. După ce s-au adus ma­terialele necesare, la efectuarea lucrărilor de construcţie au par­ticipat mulţi locuitori ai satului, ca Vasile Vizitiu, Constantin Nea­­gu şi Dumitru Cojocaru. Şi iată că­ s-a adus şi moto­rul. După ce a fost coborît de pe platforma camionului, s-au adu­nat oamenii în jurul lui de par­că ar fi fost ars. Constantin V. Mihai care era și el acolo, se apropie de „minune“ și, făcînd cu un deget cîrlig, o ciocăni. — Ce crezi că-­i chiup bădie Cos­­tache ?, îi luă în rîs un băiran căruia abia începuseră a-i miji tu­­leiere. — Lasă că știu eu. Asta-i mo­tor, motor electric. Şi dacă ai să legi o sîrmă cu un capăt de el, iar celălalt capăt ţi-l pui într-o nară a nasului, apoi să ştii că o să ţi s-aprindă luminările. ’ Nu a trecut mult de cînd răs­punsul lui Constantin Mihai, dat flăcăului obraznic, a stîpnit rîsul celor care erau de faţă, şi iată că preşedintele sfatului popular ra­ional Negreşti, scoase din ser­tarul biroului său o hartă ce de­­venise pestriţă de tot felul de semne. Aceasta, în traducerea a­­utorului lor însemna : gospodă­rie colectivă, întovărăşire agricolă, şcoală, dispensar sau cămin cultu­ral construit prin autoimpunere... După ce preşedintele urmări cu creionul roşu pe hartă, se opri în­­tr-un loc unde, lîngă alte semne, desenă un cerculeţ (cu asemenea cerculeţe erau însemnate pe harta raionului satele electrificate). Şi preşedintele îşi închipui că e pen­tru o clipă seară şi se află pe u­­liţele Băceştiului luminat de becuri electrice aurii... ★ — Ia seama de băiat mamă, se adresă Anicăi Coman feciorul ei, Dumitru, cînd a plecat cu Ilea­na, nevastă-sa, la cinematograf. După ce bătrînică, rămasă în pragul uşii, şi..a condus cu privi­rile feciorul şî nora pînă s-au pierdut în întunericul serii, s-a întors în casă. Lumina vie, muzica de la apa­­ratul de radio şi Viorel, care călăt­rea un scăunaş, făceau ca în ca­meră să domnească o veselie plăcută, veselie pe care o dorise atîta în tinereţile ei bătrînică. Şi chiar micile necazuri pe care i le face Viorel, o bucură. Anica Coman aprinse lumina și se aşeză din nou lîngă sobă, continuînd împletitul ciorapilor. Vrînd să fie mustrătoare, îşi a­­runcă privirile spre Viorel încer­­cînd să fie aspră, dar nu-şi maî putu stăpîni zîmbetul. — Nu-ţi stă bine supărată, bu­nico. Și-apoi ştiu eu că te bucuri şi matale... OV* SAVU

Next