Flacăra Iaşului, martie 1956 (Anul 12, nr. 2959-2985)
1956-03-01 / nr. 2959
Nr. 2959 Discuţii Una din cele mai importante condiţii, care determină grăbirea ritmului şi a volumului construcţiilor, a creşterii productivităţii muncii in lucrările de construcţii este folosirea pe scară largă a mecanismelor. Pe lingă acestea ele uşurează, şi intr-o însemnată măsură înlocuiesc munca fizică a muncitorilor. Voi da unele exemple. In anul 1955, la şantierul alimentare cu apă s-au săpat cu săpătorul mecanic de şanţ, 3.155 metri cubi de pămint, lucru care înseamnă o economie de aproape 800 zile-om. Tot la acest şantier, descărcarea, încărcarea şi aşezarea în şanţ a tuburilor de fontă, in greutate de cca. o tonă şi jumătate fiecare, s-a făcut cu ajutorul unei auto-macarale înlocuindu-se munca a 8-10 oameni zilnic. De asemenea in perioada septembrie-noiembrie au fost excavaţi 4875 metri cubi pămint munca manuală înlocuită, totalizînd 1220 zile om. La şantierul locuinţe muncitoreşti din strada Păcurari numai in cursul trimestrului II al anului trecut s-au săpat 8.084 metri cubi pămint ecotromisindu-se circa 2.000 zile om. La şantierul agronomic s-a executat, cu ajutorul staţiei mecanice de tencuit, 1708 m.p. tencuieli, adică 250 m.p pe zi, cu un număr de 114 munciţi , pe zi în loc de 42 muncitori cit ar fi fost necesari în mod normal pentru efectuarea acestui volum de tencuieli. In afară de aceste mecanisme, pe şantierele trustului nostru s-au folosit şi alte mijloace mecanizate, ca, de exemplu, macara de turn, betoniere, buldozere, malax- Care etc. care au adus o contribuţie preţioasă la creşterea productivităţii muncii. Cu toate realizările frumoase obţinute prin folosirea mecanismelor, trebuie să arăt că nu întotdeauna şefii de şantier au acordat atenţia cuvenită utilizării la maximum a mecanismelor. La şantierul locuinţe muncitoreşti, de pildă, la săpăturile efectuate, în cursul lunii octombrie 1955, de către un excavator, s-a realizat o producţie orară de numai 16 m.c. în loc de 25 m.c., cit era capacitatea excavatorului. De asemenea, capacitatea de producţie a săpătorului de şanţuri de la şantierul alimentare cu apă a fost folosită numai în proporţie de 65 la sută şi aceasta datorită faptului că 20 la sută din timpul afectat producţiei el a fost defect, iar 15 la sută n-a fost folosit. La şantierul căminelor politehnicii, datorită încetinelii în lucru a întreprinderii de utilaje şi de transporturi, precum şi a serviciului de mecanizare din cadrul trustului, montarea şi darea în folosinţă a unei staţiuni de mecanizare a tencuielilor s-a făcut cu mare întîrziere, adică atunci cînd aproape toate lucrările de tencuieli au fost terminate. Dacă la unele mecanisme, ca buldozere, automacarale, macarale turn, macarale pionier și altele indicele de utilizare a fost depășit cu procente, variind între 26-66 la sută altele că, de pildă, malaxoare-mortar, betoniere grupuri electrogene etc. n-au fost folosite decit in proporţie de 66-85 la sută. Nerealizarea indicelui de folosire a unor utilaje se datoreşte lipsei unor piese de schimb, a unui atelier de reparaţii bine organizat, cît şi lipsei unei echipe de intervenţii dotată cu cele necesare efectuării reparaţiilor. La acestea se mai adaugă şi neglijenţa condamnabilă a unor şefi de şantiere. Sarcinile planului de construcţii ce urmează a fi realizat în cursul primului an al celui de al doilea cincinal sînt mai mari decît în anul 1955. In faţa noastră, a constructorilor, stau sarcini măreţe, sarcini izvorîte din Directivele celui de-al Il-lea Congres al partidului. In directive se prevede că gradul de mecanizare al principalelor lucrări de construcţii va creşte astfel incit în anul 1960 să se execute mecanizat 90 la sută din săpăturile de pămint, 95 la sută la amestecarea betonului, trecindu-se treptat la mecanizarea complexă a celorlalte lucrări. Ne aflăm în preajma începerii campaniei de lucrări de construcţii din acest an. Sarcina de creştere a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost impune folosirea în cit mai mare măsură a mecanismelor. Pentru asigurarea bunei funcţionări a utilajelor noastre şi întreţinerii acestora pe şantiere, conducerea trustului a luat măsuri pentru executarea reparaţiilor la întregul parc de utilaje pînă la data de 31 martie a.c. In acest an se va acorda o mai mare atenţie procurării de piese de schimb, atît prin ministerul Construcţiilor cit şi prin diferite întreprinderi locale ca de exemplu Atelierele CFR „Ilie Pintilie“. Pentru ca în acest an să înregistrăm succese mai mari decît în anul 1955, cred că este necesară înfiinţarea unei echipe mobile de reparare a utilajului şi una pentru organizarea controlului tehnic al reparaţiilor. De asemenea, este necesară desfăşurarea unei intense munci politice pe linie sindicală şi de partid, pentru creşterea simţului de răspundere al constructorilor faţă de utilajele ce le sunt încredinţate. In acest scop se va arăta muncitorilor constructori importanţa îngrijirii atente a utilajelor, creîndu-se o opinie de masă împotriva acelora care mai dau dovadă de neglijenţă in îngrijirea şi folosirea utilajului. Ing. SOLOMON IHILOVICI şeful serviciului utilaj transporturi al Trustului 14 Construcţii Iaşi Ce propuneţi pentru creşterea productivităţii muncii ? Folosirea deplină a mecanismelor Să lărgim suprafeţele cultivate cu plante medicinale Pe pămintul bogat al ţării noastre cresc numeroase plante cu o puternică acţiune curativă, pe care poporul le cunoaşte şi le foloseşte din cele mai vechi timpuri sub numele de „buruieni de leac“. Pină la apariţia primelor farmacii din ţara noastră — sec. XVIII — buruienile de leac au fost aproape singurele medicamente folosite de ţăranii noştri, secătuiţi de vlagă şi roşi de tot felul de boli. Multă vreme nu se cunoştea cauza care face ca plantele — buruienile de leac — să aibă acţiune tămăduitoare. Sub influenţa filozofiei idealiste (mistice) acestora le erau atribuite chiar forţe misterioase. Abia ştiinţa farmaciei, preluînd în inventarul său plantele medicinale şi mergînd pe calea cercetărilor ştiinţifice, a arătat că acţiunea acestora se datoreşte unor substanţe ca: alcaloizi, glucosizi, vitamine, etc., fabricate de plantă în timpul creşterii şi acumulate în diferite părţi componente ale ei (frunze, flori, rădăcini etc.). In primele farmacii romîneşti se găseau aproape exclusiv plante medicinale şi preparate din aceste plante. Farmacistul ieşean Iosif Szabó, a descris într-o Forare apărută pe la 1840 aproape 1000 de plante medicinale folosite pe atunci în farmaciile noastre. In ultimul secol, cu toate că chimia farmaceutică a căpătat o importanţă covirşitoare şi realizările ei sunt extrem de mari, remediile chimicofarmaceutice nu exclud totuşi remediile curative de natură vegetală. • Farmacopeele tuturor ţărilor prevăd astăzi alături de medicamente minerale şi de sinteză, un număr mare de remedii curative de natură vegetală. Farmacopeea noastră de pildă, (F.R.P.R. ed. VI, — 1948) prevede un număr de mai bine de 100 droguri şi preparate de origine vegetală care se folosesc astăzi în farmacii. In trecut, această bogăţie naturală a pămîntului nostru n-a fost folosită raţional şi multe dintre plantele medicinale culese în ţară erau trimise pe preţuri derizorii în Germania, unde erau sortate şi ambalate şi de unde se întorceau în farmaciile noastre cu preţuri mari. Astăzi, in lumina cerinţelor economiei naţionale se acordă o mare atenţie plantelor medicinale. Folosirea acestora şi a preparatelor lor în medicină este considerabil lărgită, fapt care impune o intensificare a luptei pentru valorificarea acestei bogăţii. O forţe de plante medicinale, sunt astăzi cultivate pe întinderi mari şi sunt recoltate ştiinţific, cei care le cultivă avînd ajutorul tehnic şi material al statului pentru intensificarea şi extinderea acestor culturi. Cercetătorii noştri ştiinţifici au descoperit noi plante care cresc în ţară şi care conţin principii medicamentoşi în cantităţi chiar mai mari decît plantele care se aduceau din străinătate la preţuri ridicate. De aceea, plantele medicinale, necesare sănătăţii poporului, sunt valorificate astăzi prin farmacii şi prin întreprinderi de stat speciale (,,Plafar“) care le pun la dispoziţia bolnavilor în cantităţi suficiente şi de bună calitate. Cerinţele crescînde ale populaţiei consumatoare impun extinderea cultivării şi recoltării în mod ştiinţific a plantelor medicinale. O recoltare raţională a plantelor medicinale, precum şi o îndrumare a bolnavilor de către medici spre folosirea acestor plante cu valoare terapeutică incontestabilă şi a preparatelor fabricate din ele, va duce la obţinerea unei abundenţe de medicamente şi va face ca, în acelaşi timp, să dispară credinţa greşită că plantele medicinale nu au valoare. Plantele medicinale şi preparatele lor fiind medicamente din cele mai preţioase, trebuie să fie folosite cu încredere şi pe scară cît mai mare în scopul ocrotirii sănătății poporului. ȘTEFAN CIULEI farmacist. FLACĂRA IAȘGULUI Ne scriu corespondenţii despre pregătirea campaniei agricole de primăvară Au selecţionat ultimul kilogram de sămînţă întovărăşită din satul Budăi, comuna Podul-Iloaiei raionul Tg. Frumos au fost an de an primit la arat şi însămînţat, la secerat, treierat sau prăşit. Şi, după cum stau lucrurile, nici anul acesta nu se vor lăsa întrecuţi. încă din primele zile ale lunii, februarie ei au întocmit şi discutat planul de producţie, au ales sămînţa necesară pentru întreaga suprafaţă de teren. Membrii întovărăşirii au zorit reparatul uneltelor agricole pentru ca la data de 20 februarie să fie pregătiţi de a ieşi in cîmp. Ei şi-au respectat angajamentul. Unii din întovărăşiţi au făcut probe de germinaţie, iar pe perimetrul întovărăşirii s-a cărat o mare cantitate de gunoi care a fost aşezat în platforme. De asemenea comitetul de conducere al întovărăşirii a întocmit şi planul folosirii braţelor de muncă, luînd măsuri ca în acest an întreaga suprafaţă destinată culturii porumbului să fie însămînţată în pătrat. IVAN TITUS După sfatul tehnicianului agronom La căminul cultural, la şezători, sau chiar de la om la om Elena Prepeliţă, tehniciană agronom a comunei Romîneşti, depune o stăruitoare muncă pentru a lămuri ţăranilor muncitori însemnătatea aplicării tuturor regulilor agrotehnice. Ţăranii muncitori din Romîneşti i-au şi pus de aceea numele: „Mâna pământului“. Şi, n-au greşit. Deşi e mai bătrîn, Gh. Ghemu a ascultat sfaturile ei şi le-a aplicat în practică. A prăşit porumbul de 3 ori, fără a-l muşuroi, şi a recoltat peste 4.500 kg. la hectar. Şi exemple asemănătoare sînt multe. Pînă nu de mult, puţini erau ţăranii care nu aruncau gunoiul la rîpă. După sfatul tehnicianului, ei îl adună insă acum fir cu fir, ca pe „iarba de leac“. „Un car de gunoi aduce un sac de grîu", i-a convins tehniciană. com Un număr de peste 45 ţărani muncitori şi-au făcut la capătul ogorului platforme de gunoi model, alţi 72 şi-au făcut platforme simple. Pentru Elena Prepeliţă, ţăranii muncitori Gh. Ghemu, Istrate Gr. Iorgu, Hulibei Ioan, Neculai Stegaru şi N. Ştefănache îi sunt cei mai buni prieteni — sunt fruntaşii satului în pregătirea campaniei de primăvară. TEODOR DELEANU Sínt pregătiţi pentru arat şi însămînţat ! In comuna Brăieşti, raionul Tg. Frumos pregătirile pentru campania agricolă de primăvară s-au terminat. Biroul organizaţiei de bază şi comitetul executiv al sfatului popular au muncit în această direcţie cu tot simţul răspunderii. Pînă în prezent au fost reparate 143 pluguri şi 102 grape de cîmp, s-au cărat 315 tone gunoi de grajd care a fost aşezat în platforme la capătul ogorului. Pregătirea seminţei a fost considerată ca o problemă de bază. In comună au fost înfiinţate 5 centre de încercarea puterii de germinaţie. Din cele 540 probe luate, a reieşit că puterea de germinaţie la orz, ovăz, porumb şi floarea-soarelui este de 93-97 la sută. Fruntaşi în muncile de pregătire pentru campania agricolă de primăvară sunt ţăranii muncitori Toader Gh. Păiuş, Petre Petroni, Calatin Leon şi Constantin C. Aştefănoaei. Un sprijin preţios l-a acordat cooperativa, care e foarte bine aprovizionată cu cărbuni, fiare de plug, cormane, cazmale, şuruburi şi fier brut. ION VIERU Pregătirea campaniei constă şi în învăţătură In cinstea alegerilor de deputaţi în sfaturile populare, ţăranii muncitori din comuna Dagîţa, raionul Negreşti desfăşoară cu avînt muncile de pregătire în vederea campaniei agricole de primăvară. Unii îşi repară uneltele la cele 4 centre din comună, alţii transportă la cîmp gunoiul de grajd bine putrezit. In raza comunei s-au făcut 375 platforme. O preocupare de seamă a multor ţărani muncitori o constituie buna îngrijire a animatelor de muncă. Sunt ţărani muncitori ca Mihai Muscalu, C. Rusu şi alţii care îşi îngrijesc vitele conform normelor zooveterinare. In cadrul celor trei centre de selectare a seminţei a fost pregătită pentru însămînţările de primăvară o cantitate de peste 8.000 kg. La toate pregătirile ce se fac se situiază fruntaşi comuniştii C. V. Zavu, C. Ciofu, Matei Herciu şi alţii. In această perioadă desfăşoară o vie activitate şi cele 3 cercuri agrozootehnice la care sunt înscrişi şi frecventează peste 100 de cursanţi. Zilele acestea vor fi predate ultimele lecţii. La cercul agrozootehnic din satul Piscu-Rusului se organizează şi audiţii la radio la emisiunea pentru sate. Au fost organizate şi discuţii libere în cadrul cărora cursanţii au dovedit că şi-au însuşit pe deplin materialul predat. ION TRIFAN Pe urmele materialelor nepublicate Un cititor al ziarului nostru, din oraşul Iaşi, s-a adresat redacţiei printr-o scrisoare în care ne relata faptul că pe str. Filimon Sîrbu, din cauza unui canal de apă la care s-a lucrat prin luna mai a anului 1955 şi care s-a astupat în condiţii destul de proaste, abia în luna noiembrie a aceluiaşi an, circulaţia se face intr-un mod cu totul defectuos. Locuitorii de pe această stradă — scria corespondentul nostru — ar dori să ştie cine se face vinovat de această nepăsare şi să se ia de îndată măsurile necesare. Sezisarea a fost trimisă spre rezolvare sfatului popular orăşenesc Iaşi care cercetînd cele sezisate ne-a răspuns: „Vă comunicăm că Trustul 14 Construcţii a făcut lucrări de proastă calitate pe unele străzi printre care Filimon Sîrbu şi Spinţi. Pentru aceasta conducerea Trustului a fost trasă la răspundere şi obligată să ia măsuri corespunzătoare pentru repararea în cel mai scurt timp a străzilor respective. D intr-o scrisoare trimisă de un corespondent din comuna Cîrpiţi, raionul Iaşi, ni se arată, printre altele, că tov. Cruceanu Laurenţia, salariată a Sfatului popular comunal, nu-şi duce la bun sfîrşit sarcinile pe care le are de îndeplinit şi că lipseşte deseori nemotivat. Primind copia acestei scrisori, Sfatul popular raional, ne-a răspuns: „In urma cercetărilor făcute s-a constatat că sezisarea este justă. Ca urmare, s-au cerut comitetului executiv al sfatului popular Cîrpiţi să reţină din salariul tov. Cruceanu Laurenţiu suma echivalentă pentru zilele în care a absentat, sancţionînd-o în acelaşi timp pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu ce-i revin. ro— Informaţie Zilele trecute a avut loc o plenară a Comitetului Regional P.M.R. Iaşi. Plenara a hotărît excluderea din Condeiul regional P.M.R. şi din partid a lui Gheorghe Mozolea fost director al Trustului regional de construcţii locale, pentru grave abateri de la disciplina de partid şi de stat, de muncă pe campanii şi n-a mobilizat întovărăşiţii. Cele mai mari greutăţi au fost produse de preşedintele întovărăşirii Neculai I. Agape — element duşmă- nos, care a căutat să destrame into- Lvărăşirea. Călcînd in picioare hotă Pag. 3-a Adunările cooperativelor săteşti, prilej de îmbunătăţire a muncii Mogoşeşti In satul Mogoşeşti, din raionul Paşcani a avut loc acum cîtva timp adunarea membrilor cooperatori. Din discuţiile care s-au purtat a reieşit că, vechiul consiliu sătesc a reuşit să înscrie 52 membri noi şi să mărească fondul social cu încă 3.500 lei. In acelaşi timp însă participanţii la discuţii au arătat că vechiul consiliu sătesc nu a muncit organizat şi, în special, nu a sprijinit consiliul de conducere al cooperativei în munca de achiziţii. Adunarea generală a ales un nou consiliu sătesc format din cei mai buni ţărani muncitori. Printre aceştia sunt I. Lungu, D. Pintilie, Mihai Rariţa şi alţii. Ca preşedinte al consiliului sătesc a fost aleasă tov. Caranfil Paraschiva. I. DOMINTE—corespondent Tătăruşi Adunările ce au avut loc în satele Tătăruşi, Uda,iorcani au constituit un prilej de vii discuţii asupra activităţii consiliilor săteşti. Folosind arma criticii, membrii cooperatori şi-au îndreptat atenţia asupra lipsurilor, pentru ca acestea să fie înlăturate. Gestionarului cooperativei din satul Iorcani i s-au adus aspre mustrări că în relaţiile ce le are cu cumpărătorii nu are o atitudine tovărăşească. Membrilor consiliului sătesc Gh Vasile şi I. Olaru, participanţii la discuţii le-au arătat că dezinteresul lor faţă de cooperativă nu contribuie la dezvoltarea şi creşterea cooperativei săteşti. In vederea desfăşurării activităţii pe anul acesta, participanţii au ales noi consilii săteşti, care să sprijine munca comitetelor de conducere. G. P. ANTON—corespondent O întovărăşire bună, dar prost condusă In cei 3 ani care au trecut de la înfiinţarea ei, întovărăşirea agricolă din satul Sălăgeni, comuna Grozeşti, a obţinut importante succese. Lucrarea în comun a pămîntului cu mijloace mecanizate, aplicarea metodelor agrotehnice, a făcut ca cm de an recoltele să devină tot mai bogate, iar veniturile întovărăşiţilor să crească. Din păcate însă, în 1955 în întovărăşire au început să se manifeste lipsuri serioase. Din cauza slabei munci organizatorice şi politice dusă de către comitetul de conducere şi organizaţia de bază lucrurile au început să şchioapete: metodele agrotehnice au fost aplicate într-o măsură mai mică, parte din muncile agricole n-au fost executate la timp, s-au ivit neînţelegeri între întovărăşiţi... CHIRILA AXINTE corespondent * Intr-adevăr, cele 26 de familii de ţ ţărani muncitori din satul Sălăgeni, care au pus bazele întovărăşirii a 5gricole în primăvara anului 1953, au f pornit hotărîte munca în comun, fiind pe deplin convinse de foloase- le pe care le au de tras de pe urma f acesteia. încă de la început, membriiîntovărăşirii au trecut la aplicarea li largă a metodelor agrotehnice în lucrarea pămîntului ceea ce a dus la ridicarea producţiei la hectar. Recoltele întovărăşirii au întrecut întotdeauna cu cel puţin 400 - 500 kg. pe cele ale ţăranilor muncitori cu gospodărie individuală. Aceasta a făcut ca la sfîrşitul anului 1954 şi la începutul anului 1955 să intre în întovărăşire alte 8 familii de ţărani muncitori. Demn de remarcat este faptul că încă de la înfiinţarea întovărăşirii, membrii acesteia s-au orientat spre crearea unui fond de bază, pe care îl măresc în fiecare an. Pe baza creditului acordat de către stat, întovărăşiţii şi-au cumpărat o pereche de boi şi un car, care au devenit proprietatea lor obştească. Trebuie de arătat de asemenea că , aici, împărţirea tuturor produselor se face după producţia medie obţinută, în raport cu suprafaţa de teren adusă de fiecare membru. Asta f bineînţeles după ce s-a oprit^ sămîn?ţa, cotele datorate statului şi canti- I tatea stabilită pentru mărirea fondu- 0 lui de bază. Parte din produse mem- J brii întovărăşirii le valorifică în co mun prin cooperativă, aşa după cum J hotărăsc în adunarea generală. După cum se vede, întovărăşirea agricolă din Sălăgeni a pornit de la bun început pe drumul cel bun şi avea toate condiţiile să crească şi să se dezvolte continuu. De la o vreme însă lucrurile au luat altă întorsătură. Asta s-a întîmplat în anul 1954, cînd, datorită lipsei de vigilenţă a organizaţiei debază şi a membrilor întovărăşirii, în comitetul de conducere au pătruns f aici unele elemente necorespunzătoa- I re. De atunci înainte treburile au în- I ceput să meargă tot mai prost. Astfel, în primăvara anului 1955, f datorită faptului că n-a fost încheiat din vreme contractul de lucrări cu I S.M.T.-ul, însâmînțăriie au fost ei executate cu întîrziere. Tot cu întîrziere și la un slab nivel au fost efectuate și alte munci deoarece comitetul de conducere n-a întocmit planuri rîrile adunării generale, el lucra „după cum îl tăia capul“. Preşedintele întovărăşirii s-a opus aplicării unor metode agrotehnice cum ar fi semănatul porumbului în cuiburi aşezate în pătrat. „Lasă că se face porumbul şi aşa, dacă plouă“ — a răspuns el întovărăşiţilor cînd i-au atras atenţia asupra acestei hotărîri a adunării generale. Tot el a făcut ca cele 30 ha. cu grîu să nu fie privite, după cum din lipsa de organizare a muncii praşilele s-au efectuat tîrziu, unii membri începînd abia cînd ceilalţi terminau. Aşa se face că producţia obţinută de întovărăşire, deşi bună, (2028 kg grîu şi 2300 kg. porumb la hectar) a fost mult sub posibilităţi. întovărăşiţii îşi amintesc cu necaz de perioada treierişului cînd erau ţinuţi în loc de la muncă, deoarece preşedintele a primit la alte chiaburi şi alţi prieteni de-ai săi cărora le-a dat voie să treiere înaintea întovărăşiţilor. Lucrurile s-au agravat însă toamna, la recoltatul porumbului. Lipsa de control din partea comitetului de conducere şi faptul că preşedintele a părtinit pe unii, a făcut ca o serie de întovărăşiţi, de pildă, Ion Gh. Pîrţac, membru în comitetul de conducere, sau Const. Gorea — care a fost exclus din întovărăşire — să ducă acasă mai mult porumb decît li se cuvenea, în timp ce alţii au rămas cu cantităţi mai mici. Aceasta a făcut să se ivească noi nemulţumiri în rîndul membrilor întovărăşirii. La acestea trebuie de adăugat că din lipsa de preocupare a comitetului de conducere nu s-a făcut plata pentru o serie de munci efectuate de SMT pe anul 1955, care împreună cu restanţele din 1954 se ridică la aproape 12.000 kg. cereale. O mare răspundere pentru lipsurile arătate revine organizaţiei de bază (secretar Mihai T. Alexandru) care n-a analizat niciodată activitatea comitetului de conducere, ducind în acelaşi timp o slabă muncă politică în rîndul membrilor întovărăşiţi. Ea s-a mărginit să analizeze la modul general problemele producţiei — toate deodată — fără a lua măsurile concrete necesare în vederea îmbunătăţirii muncii. Trebuie să arătăm aici că organele de partid şi de stat ale fostului raion Codăieşti — de care aparţinea întovărăşirea din Sălăgeni — au cunoscut întreaga situaţie. Dînd însă dovadă de lipsă de simţ de răspundere faţă de soarta întovărăşirii, tov. Găluţă Zaharia, preşedintele comitetului executiv raional ca şi tov C. Costea, secretar al comitetului raional de partid, au ridicat din umeri : „Fricţiuni tovarăşi, fricţiuni. Nu trebuie să se întîmple asemenea lucruri între întovărăşiţi“. Şi atît. Ei n-au aplecat urechea la masa membrilor întovărăşiţi, n-au mişcat nici un deget pentru lichidarea stării de lucruri existente în întovărăşire. La rîndul său, conducerea SMT Codăieşti n-a acordat ajutorul necesar întovărăşirii din Sălăgeni, creîndu-i chiar unele greutăţi prin executarea unor lucrări de proastă calitate (arăturile din toamna anului 1954 care au fost făcute la suprafaţă sau însămînţările din primăvara lui 1955). In prezent, Neculai Agape, preşedintele întovărăşirii, se află acolo unde merită. Pentru lipsurile (citeşte furturile) de la cooperativă, unde era Sasier’ (nu Şi pentru cele din întovărăşire) a fost deferit justiţiei şi condamnat. Restul comitetului de conducere însă (secretar Petre Dîrţu) a lăsat totul în voia soartei, fără să-i pese de nimic. Acelaşi lucru se poate spune şi despre tov. Vasile Nechita, activist al comitetului raional de partid Huşi,, care îşi duce activitatea în comuna Grozeşti de aproape un an de zile fără a ajuta însă în mod practic întovărăşirea. Şi peste toate acestea trec cu uşurinţă şi comitetul executiv al sfatului popular raional Huşi şi comitetul raional de partid, tergiversînd luarea unor măsuri care să ducă la lichidarea lipsurilor. Este limpede pentru oricine că starea de lucruri existentă la întovărășirea din Sălăgeni nu mai poate dăinui. Un ajutor concret din partea comitetului raional de partid și al comitetului executiv al sfatului popular raional Huşi în rezolvarea problemelor arătate în întocmirea dării de seamă, a planului de producţie este absolut necesar. Alegerea unui nou comitet de conducere al întovărăşirii, în care să fie atraşi oameni capabili, ataşaţi cu trup şi suflet cauzei socialismului, îmbunătăţirea muncii , politice, vor duce fără îndoială la continua ridicare a întovărăşirii din Sălăgeni. Trebuie de arătat de asemenea, că cererile existente, faptul că ţăranii muncitori din sat sunt convinşi de avantajele muncii în comun, arată că aici s-au creat condiţii ca în scurt timp să ia fiinţă o gospodărie colectivă. ★ Din cele arătate mai sus, comitetul raional de partid şi comitetul executiv al sfatului popular raional Huşi trebuie să tragă concluzii generalizatoare. In raion mai sunt şi alte întovărăşiri în care se manifestă lipsuri. Faptul că în ultimul timp, numărul membrilor noi înscrişi în întovărăşirile existente este încă scăzut trebuie să dea mult de gîndit factorilor de răspundere din raion. Acordarea unui sprijin substanţial unităţilor agricole socialiste şi îmbunătăţirea prin toate mijloacele a muncii politice pentru crearea de noi gospodării colective, întovărăşiri agricole şi asociaţii, simple, lichidarea mersului de la sine în transformarea socialistă a agriculturii, trebuie să constituie sarcina principală a activităţii organelor de partid și de stat din raion. A. INDIANU