Flacăra Iaşului, martie 1956 (Anul 12, nr. 2959-2985)

1956-03-01 / nr. 2959

Nr. 2959 Discuţii Una din cele mai importante con­diţii, care determină grăbirea ritmu­lui şi a volumului construcţiilor, a creş­terii productivităţii muncii in lucrările de construcţii este folosirea pe scară largă a mecanismelor. Pe lingă aces­tea ele uşurează, şi intr-o însemnată măsură înlocuiesc munca fizică a muncitorilor. Voi da unele exemple. In anul 1955, la şantierul alimentare cu apă s-au săpat cu săpătorul mecanic de şanţ, 3.155 metri cubi de pămint, lucru care înseamnă o economie de aproape 800 zile-om. Tot la acest şantier, descărcarea, încărcarea şi aşezarea în şanţ a tu­burilor de fontă, in greutate de cca. o tonă şi jumătate fiecare, s-a făcut cu ajutorul unei auto-macarale înlo­­cuindu-se munca a 8-10 oameni zil­nic. De asemenea in perioada septem­­brie-noiembrie au fost excavaţi 4875 metri cubi pămint munca manuală înlocuită, totalizînd 1220 zile om. La şantierul locuinţe muncitoreşti din strada Păcurari numai in cursul trimestrului II al anului trecut s-au săpat 8.084 metri cubi pămint eco­­tromisindu-se circa 2.000 zile­ om. La şantierul agronomic s-a execu­tat, cu ajutorul staţiei mecanice de tencuit, 1708 m.p. tencuieli, adică 250 m.p pe zi, cu un număr de 1­14 munciţi ,­­ pe zi în loc de 42 mun­citori cit ar fi fost necesari în mod normal pentru efectuarea acestui vo­lum de tencuieli. In afară de aceste mecanisme, pe şantierele trustului nostru s-au folosit şi alte mijloace mecanizate, ca, de exemplu, macara de turn, betoniere, buldozere, malax- Care etc. care au adus o contribuţie preţioasă la creşterea productivităţii muncii. Cu toate realizările frumoase ob­ţinute prin folosirea mecanismelor, trebuie să arăt că nu întotdeauna şefii de şantier au acordat atenţia cuvenită utilizării la maximum a mecanismelor. La şantierul locuinţe muncitoreşti, de pildă, la săpăturile efectuate, în cursul lunii octombrie 1955, de către un excavator, s-a rea­lizat o producţie orară de numai 16 m.c. în loc de 25 m.c., cit era capa­citatea excavatorului. De asemenea, capacitatea de producţie a săpătoru­lui de şanţuri de la şantierul ali­mentare cu apă a fost folosită nu­mai în proporţie de 65 la sută şi a­­ceasta datorită faptului că 20­­ la sută din timpul afectat producţiei el a fost defect, iar 15 la sută n-a fost folosit. L­a şantierul căminelor politehni­cii, datorită încetinelii în lucru a în­treprinderii de utilaje şi de transpor­turi, precum şi a serviciului de me­canizare din cadrul trustului, monta­rea şi darea în folosinţă a unei sta­ţiuni de mecanizare a tencuielilor s-a făcut cu mare întîrziere, adică atunci cînd aproape toate lucrările de tencuieli au fost terminate. Dacă la unele mecanisme, ca buldozere, automacarale, macarale turn, maca­rale pionier și altele indicele de uti­lizare a fost depășit cu procente, variind între 26-66 la sută altele că, de pildă, malaxoare-mortar, betonie­re grupuri­ electrogene etc. n-au fost folosite decit in proporţie de 66-85 la sută.­­ Nerealizarea indicelui de folosire a unor utilaje se datoreşte lipsei unor piese de schimb, a unui atelier de reparaţii bine organizat, cît şi lip­sei unei echipe de intervenţii dotată cu cele necesare efectuării reparaţii­lor. La acestea se mai adaugă şi ne­glijenţa condamnabilă a unor şefi de şantiere. Sarcinile planului de construcţii ce urmează a fi realizat în cursul pri­mului an al celui de al doilea cin­cinal sînt mai mari decît în anul 1955. In faţa noastră, a constructo­rilor, stau sarcini măreţe, sarcini izvo­­rîte din Directivele celui de-al Il-lea Congres al partidului. In directive se prevede că gradul de mecanizare al principalelor lucrări de construcţii va creşte astfel incit în anul 1960 să se execute mecanizat 90 la sută din săpăturile de pămint, 95 la sută la amestecarea betonului, trecindu-se treptat la mecanizarea complexă a celorlalte lucrări. Ne aflăm în preajma începerii campaniei de lucrări de construcţii din acest an. Sarcina de creştere a productivităţii muncii şi reducere­a preţului de cost impune folosirea în cit mai mare măsură a mecanisme­lor. Pentru asigurarea bunei funcţio­nări a utilajelor noastre şi întreţine­rii acestora pe şantiere, conducerea trustului a luat măsuri pentru execu­tarea reparaţiilor la întregul parc de utilaje pînă la data de 31 martie a.c. In acest an se va acorda o mai mare atenţie procurării de piese de schimb, atît prin ministerul Construc­ţiilor cit şi prin diferite întreprinderi locale ca de exemplu Atelierele CFR „Ilie Pintilie“.­­ Pentru ca în acest an să înregis­trăm succese mai mari decît în anul 1955, cred că este necesară înfiinţa­rea unei echipe mobile de reparare a utilajului şi una pentru organiza­rea controlului tehnic al reparaţiilor. De asemenea, este necesară desfăşu­rarea unei intense munci politice pe linie sindicală şi de partid, pentru creşterea simţului de răspundere al constructorilor faţă de utilajele ce le sunt încredinţate. In acest scop se va arăta muncitorilor constructori importanţa îngrijirii atente a utilaje­lor, creîndu-se o opinie de masă îm­potriva acelora care mai dau dovadă de neglijenţă in îngrijirea şi folosi­rea utilajului. Ing. SOLOMON IHILOVICI şeful serviciului utilaj transporturi al Trustului 14 Construcţii Iaşi Ce propuneţi pentru creşterea productivităţii muncii ? Folosirea deplină a mecanismelor Să lărgim suprafeţele cultivate cu plante medicinale Pe pămintul bogat al ţării noastre cresc nu­meroase plante cu o pu­ternică acţiune curativă, pe care poporul le cu­noaşte şi le foloseşte din cele mai vechi tim­puri sub numele de „bu­ruieni de leac“. Pină la apariţia primelor far­macii din ţara noastră — sec. XVIII — buruie­nile de leac au fost a­­proape singurele medi­camente folosite de ţă­ranii noştri, secătuiţi de vlagă şi roşi de tot felul de boli. Multă vreme nu se cunoştea cauza care face ca plantele — bu­ruienile de leac — să aibă acţiune tămădui­toare. Sub influenţa fi­lozofiei idealiste (mis­tice) acestora le erau atribuite chiar forţe mis­terioase. Abia ştiinţa farmaciei, preluînd în inventarul său plantele medicinale şi mergînd pe calea cercetărilor şti­inţifice, a arătat că ac­ţiunea acestora se dato­reşte unor substanţe ca: alcaloizi, glucosizi, vi­tamine, etc., fabricate de plantă în timpul creş­­terii şi acumulate în di­ferite­ părţi componente ale ei (frunze, flori, ră­dăcini etc.). In primele farmacii romîneşti se găseau a­­proape exclusiv plante medicinale şi preparate din aceste plante. Far­macistul ieşean Iosif Szabó, a descris într-o Forare apărută pe la 1840 aproape 1000 de plante medicinale folo­site pe atunci în farma­ciile noastre. In ultimul secol, cu toate că chi­mia farmaceutică a că­­pătat o importanţă covirşitoare şi realiză­rile ei sunt extrem de mari, remediile chimico­­farmaceutice nu exclud totuşi remediile curati­ve de natură vegetală. • Farm­acopeele tuturor ţărilor prevăd astăzi a­­lături de medicamente minerale şi de sinteză, un număr mare de re­medii curative de natu­ră vegetală. Farmaco­­peea noastră de pildă, (F.R.P.R. ed. VI, — 1948) prevede un nu­măr de mai bine de 100 droguri şi preparate de origine vegetală care se folosesc astăzi în farmacii. In trecut, această bo­găţie naturală a pămîn­­tului nostru n-a fost fo­losită raţional şi multe dintre plantele medici­nale culese în ţară erau trimise pe preţuri deri­zorii în Germania, unde erau sortate şi ambala­te şi de unde se întor­ceau în farmaciile noas­tre cu preţuri mari. Astăzi, in lumina ce­rinţelor economiei naţio­nale se acordă o mare atenţie plantelor medi­cinale. Folosirea aces­tora şi a preparatelor lor în medicină este con­siderabil lărgită, fapt care impune o intensifi­care a luptei pentru va­lorificarea acestei bo­găţii. O forţe de plante medicinale, sunt astăzi cultivate pe întinderi mari şi sunt recoltate ştiinţific, cei care le cul­tivă avînd ajutorul teh­nic şi material al statu­­lui pentru intensificarea şi extinderea acestor culturi. Cercetătorii noştri şti­inţifici au descoperit noi plante care cresc în ţară şi care conţin prin­cipii medicamentoşi în cantităţi chiar mai mari decît plantele care se a­­duceau din străinătate la preţuri ridicate. De aceea, plantele medici­nale, necesare sănătăţii poporului, sunt valorifi­cate astăzi prin farma­cii şi prin întreprinderi de stat speciale (,,Pla­far“) care le pun la d­is­poziţia bolnavilor în cantităţi suficiente şi de bună calitate. Cerinţele crescînde ale populaţiei consuma­toare impun extinderea cultivării şi recoltării în mod ştiinţific a plante­lor medicinale. O recoltare raţională a plantelor medicinale, precum şi o îndrumare a bolnavilor de către medici spre folosirea a­­cestor plante cu valoare terapeutică incontesta­bilă şi a preparatelor fabricate din ele, va duce la obţinerea unei abundenţe de medica­mente şi va face ca, în acelaşi timp, să dispară credinţa greşită că plan­tele medicinale nu au valoare. Plantele medicinale şi preparatele lor fiind me­dicamente din cele mai preţioase, trebuie să fie folosite cu încredere şi pe scară cît mai mare în scopul ocrotirii sănă­tății poporului.­­ ȘTEFAN CIULEI farmacist. FLACĂRA IAȘGULUI Ne scriu corespondenţii despre pregătirea campaniei agricole de primăvară Au selecţionat ultimul kilogram de sămînţă întovărăşită din satul Budăi, co­muna Podul-Iloaiei raionul T­g. Fru­mos au fost an de an primit la arat şi însămînţat, la secerat, treierat sau prăşit. Şi, după cum stau lucrurile, nici anul acesta nu se vor lăsa în­trecuţi. încă din primele zile ale lunii, fe­bruarie ei au întocmit şi discutat planul de producţie, au ales să­­mînţa necesară pentru întreaga su­prafaţă de teren. Membrii întovără­şirii au zorit reparatul uneltelor a­­gricole pentru ca la data de 20 fe­bruarie să fie pregătiţi de a ieşi in cîmp. Ei şi-au respectat angajamen­tul. Unii din întovărăşiţi au făcut probe de germinaţie, iar pe perime­trul întovărăşirii s-a cărat o mare cantitate de gunoi care a fost aşe­zat în platforme. De asemenea comitetul de condu­cere al întovărăşirii a întocmit şi planul folosirii braţelor de muncă, luînd măsuri ca în acest an întreaga suprafaţă destinată culturii porum­bului să fie însămînţată în pătrat. IVAN TITUS După sfatul tehnicianului agronom La căminul cultural, la şezători, sau chiar de la om la om Elena Pre­peliţă, tehniciană agronom a comu­nei Romîneşti, depune o stăruitoare muncă pentru a lămuri ţăranilor muncitori însemnătatea aplicării tu­turor regulilor agrotehnice. Ţăranii muncitori din Romîneşti i-au şi pus de aceea numele: „Mâna pământu­lui“. Şi, n-au greşit. Deşi e mai bă­­trîn, Gh. Ghemu a ascultat sfaturile ei şi le-a aplicat în practică. A pră­şit porumbul de 3 ori, fără a-l mu­şuroi, şi a recoltat peste 4.500 kg. la hectar. Şi exemple asemănătoare sînt multe. Pînă nu de mult, puţini erau ţăra­nii care nu aruncau gunoiul la rîpă. După sfatul tehnicianului, ei îl a­­dună insă acum fir cu fir, ca pe „iar­ba de leac“. „Un car de gunoi­ a­­duce un sac de grîu", i-a convins teh­niciană. com­­ Un număr de peste 45 ţărani m­un­citori şi-au făcut la capătul ogorului platforme de gunoi model, alţi 72 şi-au făcut platforme simple. Pentru Elena Prepeliţă, ţăranii muncitori Gh. Ghemu, Istrate Gr. Iorgu, Huli­­bei Ioan, Neculai Stegaru şi N. Şte­­fănache îi sunt cei mai buni prieteni — sunt fruntaşii satului în pregăti­rea campaniei de primăvară. TEODOR DELEANU Sínt pregătiţi pentru arat şi însămînţat ! In comuna Brăieşti, raionul Tg. Frumos pregătirile pentru campania agricolă de primăvară s-au terminat. Biroul organizaţiei de bază şi comi­tetul executiv al sfatului popular au muncit în această direcţie cu tot sim­ţul răspunderii. Pînă în prezent au fost reparate 143 pluguri şi 102 grape de cîmp, s-au cărat 315 tone gunoi de grajd care a fost aşezat în platforme la capătul ogorului. Pregătirea semin­ţei a fost considerată ca o problemă de bază. In comună au fost înfiinţate 5 centre de încercarea puterii de ger­minaţie. Din cele 540 probe luate, a reieşit că puterea de germinaţie la orz, ovăz, porumb şi floarea-soarelui este de 93-97 la­ sută. Fruntaşi în muncile de pregătire pentru campania agricolă de primă­vară sunt ţăranii muncitori Toader Gh. Păiuş, Petre Petroni, Calatin Leon şi Constantin C. Aştefănoaei. Un sprijin preţios l-a acordat co­operativa, care e foarte bine aprovi­zionată cu cărbuni, fiare de plug, cormane, cazmale, şuruburi şi fier brut. ION VIERU Pregătirea campaniei constă şi în învăţătură In cinstea alegerilor de deputaţi în sfaturile populare, ţăranii muncitori din comuna Dagîţa, raionul Negreşti desfăşoară cu avînt muncile de pre­gătire în vederea campaniei agricole de primăvară. Unii îşi repară unel­tele la cele 4 centre din comună, alţii transportă la cîmp gunoiul de grajd bine putrezit. In raza comunei s-au făcut 375 platforme. O preocupare de seamă a multor ţărani muncitori o constituie buna în­grijire a animatelor de muncă. Sunt ţărani muncitori ca Mihai Muscalu, C. Rusu şi alţii care îşi îngrijesc vi­tele conform normelor zooveterinare. In cadrul celor trei centre de se­lectare a seminţei a fost pregătită pentru însămînţ­ările de primăvară o cantitate de peste 8.000 kg. La toate pregătirile ce se fac se situiază frun­taşi comuniştii C. V. Zavu, C. Ciofu, Matei Herciu şi alţii. In această perioadă desfăşoară o vie activitate şi cele 3 cercuri agro­zootehnice la care sunt înscrişi şi frecventează peste 100 de cursanţi. Zilele acestea vor fi predate ulti­mele lecţii. La cercul agrozootehnic din satul Piscu-Rusului se organi­zează şi audiţii la radio la emisiu­nea pentru sate. Au fost organizate şi discuţii libere în cadrul cărora cursanţii au dovedit că şi-au însuşit pe deplin materialul predat. ION TRIFAN Pe urmele materialelor n­epublicate Un cititor al ziarului nostru, din oraşul Iaşi, s-a adresat redacţiei prin­tr-o scrisoare în care ne relata fap­tul că pe str. Filimon Sîrbu, din cauza unui canal de apă la care s-a lucrat prin luna mai a anului 1955 şi care s-a astupat în condiţii destul de proaste, abia în luna noiembrie a aceluiaşi an, circulaţia se face in­tr-un mod cu totul defectuos. Locui­torii de pe această stradă — scria corespondentul nostru — ar dori să ştie cine se face vinovat de această nepăsare şi să se ia de îndată mă­surile necesare. Sezisarea a fost trimisă spre rezol­vare sfatului popular orăşenesc Iaşi care cercetînd cele sezisate ne-a răs­puns: „Vă comunicăm că Trustul 14 Construcţii a făcut lucrări de proastă calitate pe unele străzi printre care Filimon Sîrbu şi Spinţi. Pentru aceas­ta conducerea Trustului a fost trasă la răspundere şi obligată să ia măsuri corespunzătoare pentru repararea în cel mai scurt timp a străzilor res­pective. D­ intr-o scrisoare trimisă de un co­respondent din comuna Cîrpiţi, ra­ionul Iaşi, ni se arată, printre altele, că tov. Cruceanu Laurenţia, salaria­tă a Sfatului popular comunal, nu-şi duce la bun sfîrşit sarcinile pe care le are de îndeplinit şi că lipseşte de­seori nemotivat. Primind copia acestei scrisori, Sfatul popular raional, ne-a răspuns: „In urma cercetărilor făcute s-a con­statat că sezisarea este justă. Ca ur­mare, s-au cerut comitetului executiv al sfatului popular Cîrpiţi să reţină din salariul tov. Cruceanu Laurenţiu suma echivalentă pentru zilele în care a absentat, sancţionînd-o în a­celaşi timp pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu ce-i revin. ro— Informaţie Zilele trecute a avut loc o plenară a Comitetului Regional P.M.R. Iaşi. Plenara a hotărît excluderea din Co­ndeiul regional P.M.R. şi din partid a lui Gheorghe Mozolea fost direc­­tor al Trustului regional de construc­ţii locale, pentru grave abateri de la disciplina de partid şi de stat, de muncă pe campanii şi n-a mobi­­­­lizat întovărăşiţii.­­ Cele mai mari greutăţi au fost produse de preşedintele întovărăşirii Neculai I. Agape — element duşmă-­­ nos, care a căutat să destrame into- Lvărăşirea. Călcînd in picioare hotă­ Pag. 3-a Adunările cooperativelor săteşti, prilej de îmbunătăţire a muncii Mogoşeşti In satul Mogoşeşti, din raionul Paşcani a avut loc acum cîtva timp adunarea membrilor cooperatori. Din discuţiile care s-au purtat a reieşit că, vechiul consiliu sătesc a reuşit să înscrie 52 membri noi şi să mărească fondul social cu încă 3.500 lei. In acelaşi timp însă parti­cipanţii la discuţii au arătat că ve­chiul consiliu sătesc nu a muncit or­ganizat şi, în special, nu a sprijinit consiliul de conducere al cooperati­vei în munca de achiziţii. Adunarea generală a ales un nou consiliu sătesc format din cei mai buni ţărani muncitori. Printre aceş­tia sunt I. Lungu, D. Pintilie, Mihai Rariţa şi alţii. Ca preşedinte al con­siliului sătesc a fost aleasă tov. Ca­­ranfil Paraschiva. I. DOMINTE—corespondent Tătăruşi Adunările ce au avut loc în satele Tătăruşi, Uda,­iorcani au constituit un prilej de vii discuţii asupra acti­vităţii consiliilor săteşti. Folosind arma criticii, membrii cooperatori şi-au îndreptat atenţia asupra lipsurilor, pentru ca acestea să fie înlăturate. Gestionarului co­operativei din satul Iorcani i s-au adus aspre mustrări că în relaţiile ce le are cu cumpărătorii nu are o atitudine tovărăşească. Membrilor consiliului sătesc Gh Vasile şi I. O­­laru, participanţii la discuţii le-au arătat că dezinteresul lor faţă de co­operativă nu contribuie la dezvolta­rea şi creşterea cooperativei săteşti. In vederea desfăşurării activităţii pe anul acesta, participanţii au ales noi consilii săteşti, care să sprijine munca comitetelor de conducere. G. P. ANTON—corespondent O întovărăşire bună, dar prost condusă In cei 3 ani care au trecut de la înfiinţarea ei, întovărăşirea agricolă din satul Sălăgeni, comuna Grozeşti, a obţinut impor­tante succese. Lucrarea în comun a pămîntului cu mijloace me­canizate, aplicarea metodelor agrotehnice, a făcut ca cm­ de an recoltele să devină tot mai bogate, iar veniturile întovărăşiţilor să crească. Din păcate însă, în 1955 în întovărăşire au început să se manifeste lipsuri serioase. Din cauza slabei munci organizatori­ce şi politice dusă de către comitetul de conducere şi organiza­ţia de bază lucrurile au început să şchioapete: metodele agro­tehnice au fost aplicate într-o măsură mai mică, parte din mun­cile agricole n-au fost executate la timp, s-au ivit neînţelegeri între întovărăşiţi... CHIRI­LA AXINTE corespondent * Intr-adevăr, cele 26 de familii de ţ ţărani muncitori din satul Sălăgeni,­­ care au pus bazele întovărăşirii a­ 5­gricole în primăvara anului 1953, au f pornit hotărîte munca în comun,­­ fiind pe deplin convinse de foloase-­­ le pe care le au de tras de pe urma f acesteia. încă de la început, membrii­­întovărăşirii au trecut la aplicarea l­i largă a metodelor agrotehnice în lu­crarea pămîntului ceea ce a dus la ridicarea producţiei la hectar. Recol­tele întovărăşirii au întrecut întot­deauna cu cel puţin 400 - 500 kg. pe cele ale ţăranilor muncitori cu gos­podărie individuală. Aceasta a făcut ca la sfîrşitul anului 1954 şi la în­ceputul anului 1955 să intre în înto­vărăşire alte 8 familii de ţărani mun­citori. Demn de remarcat este faptul că încă de la înfiinţarea întovărăşirii, membrii acesteia s-au orientat spre crearea unui fond de bază, pe care îl măresc în fiecare an. Pe baza cre­ditului acordat de către stat, întovă­­răşiţii şi-au cumpărat o pereche de­­ boi şi un car, care au devenit proprie­­t­­atea lor obştească.­­ Trebuie de arătat de asemenea că , aici, împărţirea tuturor produselor­­ se face după producţia medie obţi­­­­nută, în raport cu suprafaţa de te­­­­ren adusă de fiecare membru. Asta f bineînţeles după ce s-a oprit^ sămîn­­?­ţa, cotele datorate statului şi canti- I tatea stabilită pentru mărirea fondu- 0 lui de bază. Parte din produse mem- J brii întovărăşirii le valorifică în co­­­ mun prin cooperativă, aşa după cum J hotărăsc în adunarea generală.­­ După cum se vede, întovărăşirea­­ agricolă din Sălăgeni a pornit de la­­ bun început pe drumul cel bun şi­­ avea toate condiţiile să crească şi să­­ se dezvolte continuu.­­ De la o vreme însă lucrurile au­­ luat altă întorsătură. Asta s-a întîm­­­plat în anul 1954, cînd, datorită lip­­­­sei de vigilenţă a organizaţiei de­­bază şi a membrilor întovărăşirii, în­­ comitetul de conducere au pătruns f aici unele elemente necorespunzătoa- I re. De atunci înainte treburile au în- I ceput să meargă tot mai prost.­­ Astfel, în primăvara anului 1955, f datorită faptului că n-a fost încheiat­­ din vreme contractul de lucrări cu I S.M.T.-ul, însâmînțăriie au fost e­­i executate cu întîrziere. Tot cu întîrzie­­­­re și la un slab nivel au fost efectua­­­­te și alte munci deoarece comitetul­­ de conducere n-a întocmit planuri rîrile adunării generale, el lucra „după cum îl tăia capul“. Preşedin­tele întovărăşirii s-a opus aplicării unor metode agrotehnice cum ar fi semănatul porumbului în cuiburi aşe­zate în pătrat. „Lasă că se face po­rumbul şi aşa, dacă plouă“ — a răs­puns el întovărăşiţilor cînd i-au a­­tras atenţia asupra acestei hotărîri a adunării generale. Tot el a făcut ca cele 30 ha. cu grîu să nu fie privite, după cum din lipsa de organizare a muncii praşilele s-au efectuat tîrziu, unii membri începînd abia cînd cei­lalţi terminau. Aşa se face că pro­ducţia obţinută de întovărăşire, deşi bună, (2028 kg grîu şi 2300 kg. po­rumb la hectar) a fost mult sub po­sibilităţi. întovărăşiţii îşi amintesc cu ne­caz de perioada treierişului cînd e­­rau ţinuţi în loc de la muncă, deoa­rece preşedintele a primit la alte chiaburi şi alţi prieteni de-ai săi că­rora le-a dat voie să treiere înaintea întovărăşiţilor. Lucrurile s-au agra­vat însă toamna, la recoltatul porum­bului. Lipsa de control din partea comitetului de conducere şi faptul că preşedintele a părtinit pe unii, a fă­cut ca o serie de întovărăşiţi, de pil­dă, Ion Gh. Pîrţac, membru în comi­tetul de conducere, sau Const. Gorea — care a fost exclus din întovărăşi­re — să ducă acasă mai mult po­rumb decît li se cuvenea, în timp ce alţii au rămas cu cantităţi mai mici. Aceasta­ a făcut să se ivească noi ne­­mulţumiri în rîndul membrilor înto­vărăşirii. La acestea trebuie de adăugat că din lipsa de preocupare a comitetului de conducere nu s-a făcut plata pen­tru o serie de munci­ efectuate de SMT pe anul 1955, care împreună cu restanţele din 1954 se ridică la a­­proape 12.000 kg. cereale. O mare răspundere pentru lipsuril­­e arătate revine organizaţiei de bază (secretar Mihai T. Alexandru) care n-a analizat niciodată activitatea co­mitetului de conducere, ducind în ace­laşi timp o slabă muncă politică în rîndul membrilor întovărăşiţi. Ea s-a mărginit să analizeze la modul ge­neral problemele producţiei — toate deodată — fără a lua măsurile con­crete necesare în vederea îmbunătă­ţirii muncii. Trebuie să arătăm aici că organe­le de partid şi de stat ale fostului raion Codăieşti — de care aparţinea întovărăşirea din Sălăgeni — au cu­noscut întreaga situaţie. Dînd însă dovadă de lipsă de simţ de răspun­dere faţă de soarta întovărăşirii, tov. Găluţă Zaharia, preşedintele comite­tului executiv raional ca şi tov C. Costea, secretar al comitetului raio­nal de partid, au ridicat din umeri : „Fricţiuni tovarăşi, fricţiuni. Nu tre­buie să se întîmple asemenea lucruri între întovărăşiţi“. Şi atît. Ei n-au aplecat urechea la masa membrilor întovărăşiţi, n-au mişcat nici un de­get pentru lichidarea stării de lucruri existente în întovărăşire. La rîndul său, conducerea SMT Codăieşti n-a acordat ajutorul necesar întovărăşi­rii din Sălăgeni, creîndu-i chiar une­le greutăţi prin executarea unor lu­crări de proastă calitate (arăturile din toamna anului 1954 care au fost făcute la suprafaţă sau însămînţări­­le din primăvara lui 1955). In prezent, Neculai Agape, preşe­dintele întovărăşirii, se află acolo unde merită. Pentru lipsurile (citeş­te furturile) de la cooperativă, unde era Sasier’ (nu Şi pentru cele din întovărăşire) a fost deferit justiţiei şi condamnat. Restul comitetului de conducere însă (secretar Petre Dîr­­ţu) a lăsat totul în voia soartei, fără să-i pese de nimic. Acelaşi lucru se poate spune şi despre tov. Vasile Nechita, activist al comitetului raio­nal de partid Huşi,, care îşi duce ac­tivitatea în comuna Grozeşti de a­­proape un an de zile fără a ajuta însă în mod practic întovărăşirea. Şi pes­te toate acestea trec cu uşurinţă şi comitetul executiv al sfatului popu­lar raional Huşi şi comitetul raional de partid, tergiversînd luarea unor măsuri care să ducă la lichidarea lipsurilor. Este limpede pentru oricine că starea de lucruri existentă la întovă­rășirea din Sălăgeni nu mai poate dăinui. Un ajutor concret din par­tea comitetului raional de partid și al comitetului executiv al sfatului popular raional Huşi în rezolvarea problemelor arătate în întocmirea dării de seamă, a planului de produc­ţie este absolut necesar. Alegerea unui nou comitet de conducere al în­tovărăşirii, în care să fie atraşi oa­meni capabili, ataşaţi cu trup şi su­flet cauzei socialismului, îmbunătă­ţirea muncii , politice, vor duce fără îndoială la continua ridicare a înto­vărăşirii din Sălăgeni. Trebuie de arătat de asemenea, că cererile existente, faptul că ţăranii muncitori din sat sunt convinşi de a­­vantajele muncii în comun, arată că aici s-au creat condiţii ca în scurt timp să ia fiinţă o gospodărie colec­tivă. ★ Din cele arătate mai sus, comite­tul raional de partid şi comitetul e­­xecutiv al sfatului popular raional Huşi trebuie să tragă concluzii gene­ralizatoare. In raion mai sunt şi alte întovărăşiri în care se manifestă lip­suri. Faptul că în ultimul timp, nu­mărul membrilor noi înscrişi în în­tovărăşirile existente este încă scă­zut trebuie să dea mult de gîndit factorilor de răspundere din raion. Acordarea unui sprijin substanţial unităţilor agricole socialiste şi îmbu­nătăţirea prin toate mijloacele a muncii politice pentru crearea de noi gospodării colective, întovărăşiri a­­gricole şi asociaţii, simple, lichida­rea mersului de la sine în transfor­marea socialistă a agriculturii, tre­buie să constituie sarcina principa­lă a activităţii organelor de partid și de stat din raion. A. INDIANU

Next