Flacăra Iaşului, martie 1957 (Anul 13, nr. 3271-3297)
1957-03-01 / nr. 3271
Conducerea de către partid a sfaturilor populare Conducerea de către partid a sfaturilor populare este o problemă de fmaire importantă. Rezol- Ivarea ei cu succes ţine de înţelegerea profundă a ceea ce înseamnă conducere de către partid, care nu poate fi confundată cu substituirea în muncă. La sate se observă, mai ales în timpul campaniilor agricole, ci unele organe de partid, văzînd slăbiciunile diferitelor sfaturi populare trasează sarcini activiștilor de partid să rezolve ei problemele urgente peste capul comitetelor executive. Asemenea practici dăunătoare duc la încătuşarea iniţiativei sfaturilor populare, la micşorarea spiritului de răspundere al acestora. Partidul nostru a combătut şi combate asemenea „metode“ care nu pot să ducă la întărirea activităţii organelor de stat. Una din problemele principale care stă în permanență în fața organelor de partid, atunci cînd e vorba de conducerea de către acestea a sfaturilor populare, constă în a îndruma organele de stat să realizeze o strînsă legătură cu masele largi populare. La noi în regiune se întîmplă, de multe ori, ca organele de stat să dea directive, ordonanţe, circulari, etc., valabile prin conţinutul lor, dar se ocupă mai puţin, unele chiar deloc, de munca cu masele, fără de care nu se poate concepe traducerea în viaţă a directivelor date. In oraşul Iaşi, de pildă, s-au obţinut, în vara trecută rezultate bune în privinţa curăţeniei oraşului, pentru că la această acţiune au participat masele de cetăţeni. In ultimul timp însă, problema curăţeniei este iarăşi privită de undeva de „sus“ şi lucrurile au început să şchioapete. Asistăm cu toţii la o situaţie destul de neplăcută, concretizată sub ochii noştri, prin noroiul care a ajuns chiar pe străzile asfaltate din centrul oraşului. Problema curăţeniei este o problemă de viaţă pentru oraşul nostru, şi, deşi s-ar părea că răspunzător este numai sfatul popular, nu putem să nu atragem atenţia şi comitetului orăşenesc de partid. De multă vreme comitetul orăşenesc de partid n-a analizat felul în care sfatul popular realizează legătură sa cu masele. S-au discutat în biroul comitetului orăşenesc alte probleme, importante şi ele pentru sfatul popular dar care aveau un caracter mai mult sau mai puţin administrativ. Considerăm că prin aceasta s-a cam alunecat pe panta unui practicism îngust, în dauna perspectivei politice. Sfatul popular ar cîştiga mai mult dacă ar fî ajutat să stabilească o legătură mai strînsă cu comitetele de cetăţeni create în primăvara anului trecut, cu deputaţii, din care unii şi-au cam uitat misiunea. Un rol important în această acţiune le revine şi organizaţiilor de bază din cartiere, care trebuie îndrumate să sprijine cu tărie măsurile sfatului popular. O altă problemă cu caracter permanenţ, căreia partidul nostru îi acordă o mare importanţă este respectarea de către organele de stat a legalităţii populare. Nu este permis nimănui să se sustragă controlului de partid, indiferent ce funcţie ocupă în aparatul administrativ sau financiar, sau să nu respecte indicaţiile date de organele de partid. Aceasta presupune însă ca organele de partid să cunoască temeinic legile statului nostru, să înţeleagă profund condiţiile istorice în care se aplică aceste legi. Rigiditatea, conformismul, ca şi nepăsarea faţă de modul în care se aplică legile de stat sunt străine spiritului de partid. Lupta de clasă este o trăsătură caracteristică dezvoltării ţării noastre în perioada actuală. Poziţia de apărare a intereselor clasei muncitoare, a intereselor poporului muncitor trebuie să caracterizeze interpretarea şi aplicarea legilor statului. Nici o îngăduinţă faţă de acei lucrători din aparatul de stat care favorizează într-un fel sau altul pe duşmanul de clasă, pe hoţi, sabotori, delapidatori, speculanţi, pe acei care deteriorează sau înstrăinează avutul obştesc. Printre multe alte sarcini, de o maremptală pentru dezvoltarea politică şi economică a statului nostru, organizaţiile de partid conduc opera de transformare socialistă a agriculturii îndrumînd sfaturile populare să-şi îndeplinească tot mai bine sarcinile în acest domeniu. De pildă, în comuna Găgeşti, raionul Murgeni, sub conducerea comitetului comunal de partid, sfatul popular şi-a întărit continuu legăturile cu deputaţii, cu ţăranii muncitori, cu intelectualii din comună, reuşind astfel să răspîndească larg în mase cuvîntul partidului. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că în comuna Găgeşti, circa 90 la sută din ţăranii muncitori îşi lucrează pămîntul în comun în cadrul întovărăşirilor agricole sau gospodăriilor colective pe care şi le-au întemeiat pe baza liberului consimţămînt. In unele locuri se întîmplă însă ca de problema transformării socialiste a agriculturii să se ocupe numai organizaţiile de partid, ceea ce este greşit şi dăunător. Lenin ne îmvaţă că revoluţiile nu sunt înfăptuite de revoluţionari, ci de masele largi ale poporului : revoluţionarilor Ie revine sarcina de a conduce masele la revoluţie. Prin importanţa ei, transformarea socialistă a agriculturii este o adevărată revoluţie. De aceea organizaţiilor de partid le revine sarcina de a mobiliza sfaturile populare, care nu mai îndeplinesc funcţiile vechilor primării, ci sunt organe alese de popor, cu posibilităţi nelimitate de a antrena mase tot mai largi la opera de înfăptuire a politicii partidului. Fără îndoială ,că în aplicarea în practică a directivelor partidului, un rol principal îl are exemplul personal al comuniştilor, prezenţa lor în sectoarele principale ale activităţii de stat. După rezoluţia plenarei CC al PMR din decembrie 1956, sfaturilor populare le revin sarcini mai complexe a căror îndeplinire cere multă iniţiativă, pricepere şi simţ de răspundere. De aici rezultă că organele de partid trebuie să întărească munca de conducere, să fie mai operative, să acţioneze cu multă siguranţă şi pricepere. C7-I r « f y -V«- && ‘ «r ,._ ... * f. J -1 & % * X* ** *n ff fWÖLETARl DIN TOATE TARILE ÜN1TLVJ1 ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.M.R. IASI SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XII, Nr. 3271 VINERI 1 MARTIE 1957 4 PAGINI 20 BANI Sînteţi, vreau să sper, cu toţii de acord că noţiunea de simpatie — atunci cînd ea se referă la raporturile dintre oameni — implică nemijlocit o anumită comportare. Cu prietenii, de pildă, sintem întotdeauna binevoitori, generoşi, tandri , e inutil să mai insistăm asupra manierelor străbătute de multă fineţe şi gingăşie, care caracterizează pe îndrăgostiţi. Simpatia fiind, aşadar, o expresie a afecţiunii sufleteşti, e firesc ca ea să aibă căutare chiar şi în lumea politică. In apus, în cercurile guvernante, ea operează pe două planuri — în relaţiile dintre cînjunitori şi popoare şi în raporturile directe dintre cercurile conducătoare din felurite ţări. Studenţii din Madrid, spre exemplu, nutresc o asemenea simpatie fierbinte pentru falangă, incit au ieşit în stradă şi au strigat furtunos : „Moarte lui Franco”, iar în mica colonie Uganda, băştinaşii înamoraţi peste măsură de cnutul colonial s-au adunat ieri cu miile în faţa clădirii guvernatorului englez cerînd energic independenţa. La fel, în ţara tuturor fabricatelor de „democraţie", Cuba. Batista—şeful suprem — se bucură de o largă „simpatie“ în masă, corespondentul lui „New York Times“, remarcă chiar isphit că la 15 februarie au explodat 15 bombe în oraşul Santiago, puse de populaţie în faţa sediilor autorităţilor Tot din „simpatie“ pentru Batista... Prin politica lor, guvernanţii apuseni cîştigă uneori sufragiul unanim al... monopoliştilor. Adesea, însă, chiar şi între aceste categorii există o simpatie originală. „Se au ca fraţii“, cum se spune. N-a declarat, oare, chiar Dulles că, dacă ar sosi în Orientul mijlociu „militarii americani n-ar trebui să fie flancaţi de militarii englezi şi francezi’’. Laburiştii, din „simpatie’’ i-au răspuns prompt că e „un măgar consacrat”. E limpede care-i sursa tuturor acestor „drăgălăşenii” : prăpastia — în ce priveşte interesele — care-i desparte pe capitalişti de popor şi, pe de altă parte contradicţiile dintre monopolişti. Un ocean de „„simpatii”... Avea multă dreptate B. Schaw atunci cînd a trebuit să fie.. prudent cu Churchill. înaintea unei premiere, acum 8 ani, marele dramaturg i-a oferit şefului de pe atunci al guvernului englez două bilete, însoţite de următoarea scrisorică : «Vă invit la piesa mea și vă trimit două bilete : unul pentru Dvs., iar celălalt pentru un prieten — dacă mai aveţi...’' I. STIRU Despre simpatie... Citiți îji pagina il-a : S A Ti R Ă r«*******#*£**^ UM O R ********************* Pagină specială pentru 1 MARTIE Folosirea raţională a timpului — o importantă rezervă de creştere a producţiei Rezultatele introducerii noii reţete La apretoria unităţii B. a fabricii „Ţesătura“ s-a introdus de curînd o nouă reţetă pentru prepararea pastei de apretare a urzelii. Printr-oscindare a amidonului cu cloramină B. s-a obţinut o pastă de încleiere superioară celei folosite anterior. Apretarea urzelii cu soluţia preparată după noua reţetă, face ca odată cu obţinerea unei urzeli de calitate superioară, să scadă cu peste 50 la sută frecvenţa ruperii firelor în timpul operaţiunii de ţesut. Prin aceasta, se evită oprirea repetată a maşinilor, realizînduse o mai bună folosire a timpului de lucru în sectorul ţesătorie. Lucrînd cu suluri de urzeală apretate cu pastă preparată după noua reţetă, fapt care a dus şi la o mai bună folosire a timpului de lucru, numai secţia II-a B. a reuşit ca în primele două decade ale lunii februarie să producă cu 500 metri pătraţi ţesături mai mult decît prevedeau sarcinile de producţie pe perioada respectivă. In perioada 1—20 februarie întreg sectorul ţesătorie al unităţii B. a fabricii „Ţesătura“ şi-a îndeplinit sarcinile de producţie în procent de 102 la sută depăşind totodată şi indicele de productivitate a muncii cu 1,5 procente. —-------------------------------------------- * --------------------------— -R ;——-------------- Printr-o atentă supraveghere a maşinilor Multe dintre muncitoarele de la fabrica „Textila Roşie“ obţin în ultimul timp succese deosebite în muncă. Zilnic ele reuşesc să producă un număr tot mai mare de kilograme de fire peste normă contribuind astfel din plin la îndeplinirea şi chiar depăşirea planului de producţie. Un exemplu: In perioada 1—20 februarie a.c. muncitoarele sectorului filatură au produs, faţă de sarcina prevăzută, cu 3.500 kg. mai multe fire. Pentru a dobîndi această depăşire a sarcinii de plan ele au muncit sîrguincios, au ştiut, în primul rînd, să folosească cu multă pricepere fiecare minut şi oră productivă. Bunăoară, filatoarele Maria Costache şi Ana Cohn, pentru a putea realiza o cantitate cît mai mare de fire supraveghează fără întrerupere maşinile. Ingrijindu-se de buna funcţionare a maşinilor, anunţînd maistrului la timp defecţiunile ivite, ele au scurtat simţitor timpul de staţionare al acestora. Astfel, Ana Cohn şi-a întrecut norma cu 23 procente, iar Maria Costache cu aproape 30 la sută. Realizările acestora au constituit pildă de urmat şi pentru alte muncitoare. Maria Marin a produs faţă de sarcina revenită ei pe cele două decade ale lunii februarie cu 18 la sută mai multe fire iar Lucia Petac cu 15 la sută. Succesul muncitorilor viticultori Ultimele zile au fost destul de călduroase, fapt care a permis muncitorilor secţiei Visarii a gospodăriei agricole de stat Bucium, să se apuce de lucru în livezi şi vii. Un tractor „Stalineţ“ a continuat să facă arături, în livada pe rod, pe care le-a început din toamnă, ajungînd ca zilele acestea să se poată constata că s-a arat o suprafaţă de 40 ha. Tov. Pascu Gheorghe, directorul gospodăriei, care tocmai ‘transmisese operativa la Trustul regional Gostat, ne informează că pe lingă aceste succese muncitorii viticultori au desfundat pînă acum 17 ha. cte teren pe care vor planta viţă din soiuri raionate cum sîrti: Fetească, Riesling şi Pinot De asemenea, au mai desfundat alte 2 ha. unde vor amenaja în primăvara aceasta o şcoală de viţă şi au ascuţit peste 3.000.000 araci. Paralel cu lucrările în vii s-au curăţit, tăiat, omizit şi stropit peste 20.000 pomi fructiferi din livada bătrînă. Zilele trecute a început stropitul şi în livada tînără. S-au mai împrăştiat pe 9 ha. livadă îngrăşăminte chimice şi s-a administrat gunoi de grajd la rădăcina a 1 000 pomi. In fruntea acestor lucrări s-au situat brigadierii Iftode Gheorghe, Maftei Nicolae şi alţii. C. MIHAILESCU Mai mult spirit de iniţiativă şi bunăvoinţă Tîmplarii atelierului de mobilă al întreprinderii „Proletarul“ sunt cunoscuţi îndeobşte ca oameni harnici, chibzuiţi. Prin folosirea raţională a timpului de producţie ei îşi realizează integral sarcinle de plan. Mai mult chiar, în prima lună a anului ei au depăşit cu 72 la sută sarcina prevăzută, iar acum, între 1—20 februarie, cu aproximativ 20 la sută. După părerea muncitorilor tîmplari, pînă la sfîrşitul lunii acesteia ei vor întrece simţitor sarcina privind confecţionarea şomierelor şi studiourilor. In acest sens lucrători ca : S. Marcu, Gh. Bîrlădeanu, Gh. Ciufu şi alţii se străduiesc ca, prin utilizarea la maximum a timpului, să realizeze pînă la sfîrşitul orelor de lucru o cît mai însemnată depăşire a normei. Zilele acestea ei au ajuns să înfăptuiască acest lucru, obţinînd în medie depăşiri de normă variind între 60—70 procente. Explicaţia constă în aceea că organizîndu-şi sistematic munca la maşini fiecare muncitor are prilejul de a utiliza la maximum agregatele Dacă despre colectivul atelierului de tîmplărie se spun numai cuvinte de laudă, despre cel al secţiei de preparare a făinii de oase, tăbăcirea pieilor şi altele conducerea întreprinderii are oarecare rezerve critice... Este adevărat că această secţie îşi realizează totuşi sarcinile de plan, dar... Aşa după cum afirmă unii membri din conducerea întreprinderii colectivul secţiei amintite ar putea să-şi depăşească planul. In primul rînd, printr-o mai bună întrebuinţare a timpului de lucru, o mai serioasă organizare a muncii. De pildă, ar fi bine ca să se pună un accent mai mare pe tăbăcirea stocului de piei, rămas încă din luna ianuarie a.c., decît pe operaţia de finisare a tălpii. In această privinţă conducătorul tehnic al secţiei, tov. S. Rusan trebuie, în scopul utilizării mai bune a timpului să organizeze un schimb de lucru care să lichideze stocul creat şi să se îngrijească în viitor, să nu se mai întîmple acest lucru. Numai astfel colectivul secţiei nu numai că-şi va realiza la timp sarcinile de plan, ci le şi va întrece. Pentru aceasta e însă nevoie de mai mult spirit de iniţiativă şi, bineînţeles, de bunăvoinţă.- ***** ******************* O nouă cooperativă de credit şi economii La Bogdăneşti, raionul Bîrlad, a luat fiinţă nu de mult o cooperativă de credit şi economii. Printre cei 155 de membri pe care îi numără cooperativa se află şi C. Pletea, N. Codreanu, Alecu Burghelea, Gh. Cozma şi alţii, care s-au înscris printre primii. Adunarea generală a decis ca, cooperativa să fie denumită „Stejarul“ iar din consiliul de conducere să facă parte C. Pletea, V. Tudose, N. Cristiniuc, şi alţii. Chiar în timpul adunării au mai dat cereri de înscriere în cooperativă ţăranii muncitori Popa I. Vasile, Toader Cernat, Moluş I. Vasile şi alţii. I V. TAMAŞANU corespondent Bojdeuca lui Creangă 9 In fiecare sat — sector agricol socialist puternic şi înfloritor NOI CERERI • VASLUI—In luna februarie în cuprinsul raionului Vaslui s-au înfiinţat 10 noi întovărăşiri agricole, în care au intrat 270 familii cu 242 ha. • In cele două întovărăşiri din comuna Albeşti - satele Gura Albeşti şi Albeşti au intrat 65 familii. • Convingîndu-se asupra recoltelor bogate pe care le-au obţinut întovăriiire în anii trecuţi, un număr de 162 de ţărani Muncitori au intrat în întovărăşirile existente mărind suprafaţa acestora cu 194 ha. • 61 este cifra ce reprezintă numărul familiilor intrate în întovărăşirea din Deleni. 48 de noi membri cu suprafaţa de 55 ha. au fost pri- miţi în mijlocul întovărăşirilor din Pungeşti. Şi ţăranii muncitori din comuna Munteni au citit cu interes chemarea colectiviştilor din Murgeni. 15 dintre ei s-au şi hotărît să rupă cu felul vechi de a lucra pămîntul și au făcut cereri pentru a închega o gospodărie agricolă colectivă. Lor li se adaugă zi de zi alți gospodari. V/i itt luoma vi* viv — -- te descurci intr-un oraş străin cînd ai un copil mic ce te necăjeşte şi care mereu vrea altceva, tot altceva. Dacă se întîmplă bunăoară să vii cu el pentru că e bolnav şi în oraş n-ai o rudă şi nici o cunoştinţă unde să poţi rămîne de la un tren la altul, situaţia e chiar foarte dificilă. In ajutorul acestor persoane vine casa mamei şi a copilului care se găseşte pe peronul gării Iaşi. O cameră bine încălzită, mare şi luminoasă. Cîteva paturi şi scăunele pentru copii, o toaletă şi chiar un dulap cu jucării pentru cei mici formează mobilierul încăperii. Covoarele de pe parchetul bine lustruit şi tablourile care reprezintă fragmente din diferite poveşti completează cadrul adecvat. Atît ziua, cît şi noaptea casa mamei şi a copilului îşi aşteaptă vizitatorii, găzduindu-i citeva ore în şir. îngrijitoarea Isac Aglaia, ca o bunicuţă blîndă şi bună e veşnic preocupată să aducă şi să îngrijească oaspeţii care îi sînt întotdeauna dragi. Pe tov. Aglaia am găsit-o citind foarte atent o carte. La casa mamei şi a copilului s-a întîmpinat şi apoi repede, aşa ca din obişnuinţă s.a uitat în jurul meu căutînd copilaşul care trebuia să mă însoţească. Am zîmbit şi i-am explicat pe dată scopul vizitei mele. Cum se întîmpla să nu fie prea ocupată am stat cîteva minute de vorbă. — La ora aceasta, după cum vedeţi nu am prea multă treabă. Oaspeţii nu mi-au sosit încă, dar... peste o oră soseşte trenul din Hîrlău şi atunci să vezi. Camera se umple de ciripitul lor vesel... alţii mai puţin cuminţi îmi dau de lucru. .. totuşi îmi sunt dragi şi fac tot ce se poate ca în aceste ore să se simtă ca la ei acasă. Ieri de exemplu am găzduit 12 mame cu copiii lor, alaltăieri 18, iar săptămîna trecută. . le-am şi uitat numărul. Cînd se întîmplă să nu fie nimeni, stau şi citesc. Trebuie să ştiţi că nu de mult am absolvit cursurile de alfabetizare şi acum n-aş mai făua cartea din mînă, ne spune tov, Isaci Dar eu sint mai bucuroasă — completează ea — cînd aici vin copiii cu mamele lor să le pot da In cas de nevoie, o mînă de ajutor, o cameră curată și caldă. PAULA AURIAN ?1120 de ani de la naşterea lui Ion Creatigă EVOCARE E tare mult de-atunci! Peste bandele plaiuri humuleştene de odinioară, peste cristalul Ozanei celei prea frumos curgătoare şi peste brîul negru-verde al codrilor dintre Moţca şi Paşcani,• peste toate satele şi cătunele de pe valea Bistriţei, au trecut de-o sută douăzeci de ori stolurile anilor şi cîrdurile albe ale cocostîrcilor! De-o sută douăzeci de ori, fetele şi flăcăii şi-or fi prins, la gît şi cheutoare, mărţişoarele lor gingaş împletite în două subţiri viţe, — un fir alb şi unul roşu, nu care cumva să-i piilească arşiţa soarelui peste vară. De sute de ori ne-am desfătat şi noi cu sfintele lui aduceri aminte şi cu poveştile! Şi totuşi, şi mic şi mare, în fiece zi întîi împrimăvărată de martie, îi pomenim cu toţii numele. E numele celui care, ascultînd de mititel, cu luare-aminte, graiul inimii truditorilor din ţara Moldovei de sus, ne-a dăruit, hăt cînd a crescut mare, pentru noi cei de azi şi pentru cei care vor să vină, filmul moldovenesc al copilăriei sale duioase şi sotelnice şi neîntrecute băsmuiri incrustate cu şiraguri de rare, nestemate, măiestru ţesute cu daurite alesuri de lumină. Acum, oi face şi eu ca dînsul: nu ştiu alţii cum sint, dar eu unu’ parcă-l văd aevea ION ISTMATI pe Nicu a lui Ştefan a Petrii stind ghemuieţ, ca un pui de bogdaproste, in căruţa lui moş Luca-harabagiul, cel cu două dubaie de căişori la oişte. Venea hai-hai cu zdrînga-zdringa, la Iaşi, la fabrica de popi de dincolo de piscul Socolei, cu gînd să pună piciorul în pragul soartei. Aici însă, în cea de-a doua capitală a ţării, în inima îndeobşte, caldă a Moldovei, nu mai aibă nimeni parte de ceea ce a avut el, fiindcă, este o vorbă, uneori e mai bine să ai de-a face cu dumnezeu decît cu sfinţii lui de pe pămint! De asta, bietul Creangă, de voie, de nevoie, a procedat ca-n zicala care spune că, la urma urmei, iepurelui cînd i-e foame, îi plac şi smochinele. Apoi la scofeturi de-acestea nu mai jinduiască nimeni, fiindcă iar este o bătrinească vorbă care grăieşte aşa: nu-i pe lume mai grea boală, decît cînd ţi-i punga goală! Dinspre partea asta, se poate spune fără greş că autorul „Amintirilor din copila ne- a suferit pînă a închis ochii, căci soarta nu i-a rîs ca lu feciorii de împărat. închipui cîntind, fudul nevoie mare, îngerul a strigat“, în biserica ’’plină de feţişoare zîmbitoare din HudnSA,lteori’ Parcă-l aud citind, pentru doi-trei greiţari poaoiii şi axioame la leturghie la biserica 40 de sfinţi, la Pantelimon şi la Bărboi şi-l văd mai mar-ales, apoi despopindu-se singur, infigind potcapul, fără a pune mina pe el, în tepuşii văddicăta de la Golia‘ Şi apoi’11 vad batind cucuri cu şederii lui de la Trei-Ierarhi şi din Păcurari şi ochii mi se-nlăcrimează pnvindu-l cum vinde muşteriilor la debit cutii cu bectimis şi cu mahorcă, în vreme ce toată cioclovimea din „dulce tîrgul leşilor" trăia tot aşa de uşor pe cît le era de lesne cracaleţilor să lashească bastoanele, plimbîndu-se pe Lăcuşneanu. Din pricini ca acestea cum nu era sărmanul om să fie uneori tot aşa de rău precît era de bun altă dată, cînd numai el ştie cît brătărea prin glodurile Tiedului, ridicînd dealul pe la şcoala evreiască de pe Sărăria laşilor celor cuprinşi de holeră boierească şi fără leac de mîntuire, pentru o pîine prea puţin răsplătită, plină de necaz şi de amar?! Dar vorba lui: de sărăcie, — zice, — nu m-am temut niciodată, căci totdeauna a fost cu mine. Dovadă că era aşa, se istoriseşte cum cică, într-un rînd, noaptea, pe hîtrul nostru humuleştean l-ar fi călcat, în bojdeuca lui din Ţicău, hoţii. Creangă tocmai se-ntorcea trudit acasă, venind de prin oraş şi cînd a deschis uşa şi-a văzut pe răufăcători cotrobăind pe-ntuneric, îi întrebă nedumerit: — Ce căutaţi voi acolo, măi? — Banii! strigară tiharii. — Măi, dar proşti mai sinteţi! Eu îi caut ziua mare şi nu-i găsesc, d-apoi voi, noaptea, cum o să daţi de dînşii ? O fi fost aşa, nu s-o fi întîmplat astfel, cine ştie ? Atita doar că, pe semne, îşi mai alunga şi el necazul c-o glumă. Alteori, se mai răcorea, destăinuindu-şi amarurile la cite un bun prieten. In privinţa aceasta, cel mai credincios tovarăş de suferinţă i-a fost, de bună seamă, Eminescu. * ..*„ S-ar fi cunoscut întîiaşi dată la şcoala primară din Păcurari unde Creangă era pe-al unei institutor şi unde Eminescu, revizor şcolar, o fi venit să-l vadă după ce îi citise şi îi recomandase ministerului cartea lui „Povăţuitorul“. Desigur, dăscălindu-şi elevii cum numai el se pricepea, Creangă le-o fi istorisit cu sau povestea lui Harap Alb, iar Eminescu o fi ascultat-o. Pe urmă se vedea lucru că or fi cutreerat amindoi, de cu seară pină în zoţi, pe sub dealurile cu podgorii ale Socolei, poate c-or fi făcut popas şi la vestita „La trei sarmale“, sau „Bolta rece“ şi tot impărtăşindu-şi frăţeşte . !Continuare în pag 3 a) Catastiful meu