Flacăra Iaşului, martie 1958 (Anul 14, nr. 3581-3606)

1958-03-01 / nr. 3581

Pas- 2-a fLA­CATU IASULUI Nr. 3591 SCAMATO­R11 Nea Samson — electoral«1 S-a fost dus la scamator Ca să vadă „cina devine« Cazul cu minciuna tor“. Muite a văzut acolo, Coţcării de orice soi, Ouă Heite-n pălârie Care scot şi pui apoi, Săbii mestecate-n gură, Flăcări mari ieşind pe nas; Unul alerga pe sîrmă Şi cânta la contrabas ; Altul doar dintr-o mănuşă A scos lucruri fel şi fel (De umpluse scena toată. Şi în plus — un porumbei ! Şorticari vestiţi în lume Au alcătuit finalul... Dar nimica nu-i plăcuse Lui Samson — electoralul. — Ăştia e coţcari ? Aiurea! Ăştia, scamatori? Sărmanii... Fac acum scandal la casă Să-mi înapoieze banii. Ei îmi scot dintr-o mănuşa Priză de vreo zece coturi; Eu scoteam, aşa, din aer, Peste zece mii de voturi» Chestia cu porumbelul Alţii pot să 0 admire; F­e trezeam de pe sub lespezi­­ţii cei din cimitire, Şi-i puneam ca să voteze Liberalii, ţărăniştii. Eu îţi alegeam, băiete, Şi primarii şi miniştrii. Dacă-aşa devine cazul Cu scamatoria lor, Eu, Samson — electoralul, Sínt mai mare scamator­— Nea Samsoane, eşti în urmă, Rog a nu te mînia; Scamatori sínt azi în lume Şi mai mari ca dumneata : Unde bîntuie dolarul 11 găseşti şi-n drum. In cale-s Un exemplu vrei ? De pildă Ia-l pe domnul Foster Dulles. Mare scamator ! Iţi spune Că gingaşa bombă „H“ Drăgălaşă-i şi „curată“, Bună ca un papanaş; Că atomicele toate, Şi-alte ouă de-acest fel. Le cloceşte-n SUA, frate, Chiar al păcii porumbei. Şi apoi cînd fac „alegeri“ Să mi-i vezi trăgînd la sfori... Nu te supăra, dar ăştia.­ Cei mai straşnici scamatori. Nea Samsoane, n-am ce-ţi face Dar aşa „devine cazul“ Pină cînd şi pe acolo S-o schimba cîndva macazul. SANDU FAUR Remediu sigur «— Votaţi cercul şi scăpaţi de toate.» („Vremea“ — 26 iunie 1932) Rugăciunea ţăranului In numărul din 25 decembrie 1921 al ziarului „Cuvîntul ţără­nimii“ ca­re apărea la Bîrlacî, pe frontispiciu a fost publicata rugăciunea unui ţăran înainte de culcare. Rugăciunea era următoarea : „Pazeşte-mă doamne de sece­tă, de boală şi de liberali!“. Şi Domnul cînd îl păzea de liberali, îi trimitea în loc pe­­ţă­rănişti. Promisiuni şi realităţi Vom face drumuri noi... la Nissa Vă vom da asistenţă medicală gratuiti.g­a­ şi, în general, vă vom seaca de toate necazurile Btsena d* ST, M1ROJS !"Alegerile din trecut aduceau cu ele nedreptăţi, ile­galităţi la care nu te poţi gîndi decit cu ură şi dispreţ. LTotdeauna prin falsificarea voinţei corpului electoral, în urma alegerilor veneau „ai noştri" care înlocuiau pe „ai noştri". Se rînduiau deci In rosul ciolanului puterii partidele bugetivore. In cele ce urmează prezentăm cititorilor noștri ma­teriale care cuprind aspecte ale alegerilor din timpul trecutelor regimuri, unele materiale fiind spicuite chiar din presa acelor timpuri. CANDIDATUL (instantanee politice) Aleargă disperat, din sat în sat De zece zile Domnul Candidat Bătindu-se în piept ca toţi tribunii­­ Că el e salvatorul naţiunii. Şi lumea adunată ca la urs. De-un ceas ascultă marele-i discurs. Dar Domnul Candidat e bun de gură Vădeşte şi promite şi se jură Că ei va da săracilor avere Şi orbilor din naştere — vedere Incit mulţimea începe să se v!3ltae.: — Ce facem cu atîta fericire ? Discursul este acum pe terminate. Tribunul e — aşteptat în alte sate Căci el e­ apărătorul ţărănimii In lupta ei în contra boierimii... Şi ca să se convingă alegătorii Se pupă-n faţa lor cu ’nvăţatorii. Şi-n timp ce în ovaţii şi urale Tribunul prin mulţime-şi face cale, Un moş, ţinînd căciula-n miini, îi strigă — Dar, Domnule, noi n-avem mămăligă­— N-aveţi nevoie, orice sărac De-acum se va hrăni cu cozonac, Răspunde candidatul din maşină Cu gîndul la diurna ce-o să vină. („Vremea“ — 13 dec- 1928) Amintirile unui fost agent electoral . Cînd mă întîlneam cu alegă­torii, aveam eu argumentele mele cînd era vorba să-l lămuresc cu cine să voteze. Nu știu insă de ce din alegători, deveneau. . . alergători.­­ In general, argumentele mele erau pline de idei. Dacă-mi lipsea la un moment dat vreo idee mai convingătoare, mai legam Un ciot și. . . gata. 0 Logica mea era de fier. De fier călit, care nici nu se rupea, nici nu se-ndoia. 0 Concluziile la adunări le tră­geam tot eu. Așa le trăgeam că nu mai putea scoate nimeni un cuvint. 0 Nu se poate spune că promisiu­nile făcute în timpul alegerilor nu se realizau. Căci fiecare dintre alegă­tori se alegea cu ceva. Am ca martori pe toţi doctorii şi felcerii din car­tierul meu. 0 Totdeauna, cînd se numărau vo­turile, familia mea era tare îndure­rată. Făcea doar parastasul celor 3 generaţii ale noastre care-şi dădu­seră duhul.­­ Nu puteam spune niciodată di­nainte cine cîștigă alegerile. Eu însă totdeauna. . . cîștigam­. p. conf. S. H. Coane­lor gale. O durere mare îmi sfirtecă inima în bu­căţi şi de aceea m-am decis să vă scriu ca să ştiţi şi dvs. Iaca ţărănoii din comuna noastră se pregătesc iar pen­tru alegeri. Cînd îi văd m-apucă panda­­xia. Toată ziua se a­­dună, cînd la şcoală, cînd la fosta noastră primărie, discută ce au făcut şi ce mai au de gînd să facă. Se laudă atîta cu şcoala aceea nouă cu etaj, cu casele noi (vreo sută) a unor nişte coate­ goale, cu drumuri pietruite, cu magazinul cooperati­vei şi cîte şi mai cîte de-ţi vine coane Iorgule, vă rog să iertaţi, greaţă. Se a­­dună şi discută şi joacă la căminul cul­tural de parcă cine ştie ce mare bucurie a dat peste capul lor Odată l-am auzit vor­bindu-vă tare de rău Nu spun cum, din respect faţă de dvs Dar fiţi fără grijă că nu m-au uitat nici pe mine. Vă în­treb insă pe dvs . care sînteti mai lu­minat ca mine : se cuvine să vorbească astfel intr-un cămin care-i mai zice cultural ? Acum nu zic discutam şi noi odinioară, ba încă de un ton mai risft din care ieşea mai întotdemuna cu-nghe­­suială la ieşire. Da­la mine îa cîrci­um­a şi nu la căminul cul­tural, care nici nu exista din cauză de treburi mai urgente şi mai importante. Sînteţi un om fericit că aţi plecat de aici din comună, deşi cred că şi acolo la oraş unde hodiniţi, n-o duceţi mai bine decit o duc eu. Cel puţin dvs. nu puteţi vedea grozăviile care se petrec pe aici. Ascul­taţi coane Iorgule şi vă minunaţi : îl mai ţineţi minte pe Vasi­le Adomnicăi, cel că­ruia i-aţi rupt cu mina personală a dvs. şase coaste în capăt fiindcă îndrăz­nise mocofanul să ceară baniţa de mă­lai pentru osteneala lui de o vară întrea­gă la moşie ? II mer­ge bine acuma şi s-a făcut cît un urs. Bgn&­SREKSSSSHHRIH Din carnetu­î unui fost agent electoral S-a scris în gospodă­ria colectivă. El şi-n­­că mulţi ca dînsul au nnebunit la bătrî­­neţe, şi-au cumpărat ochelari şi buchisesc cit îi ziulica de mare în nişte cărţi dracu ştie cum le zice. Fata lui, Ileana, a umblat pe unde a umblat şi-a­cuma s-a întors în sat şi cică-i profe­soară la şcoala cea nouă. Coane Iorgule m-au năpădit amintirile şi nu mai pot dormi nopţile. Iaca acuma au să fie alegerile. Şi cum au să fie ? Am văzut şi-n alţi ani şi nu mi-a plă­cut: oamenii-s liniştiţi stau la rînd şi vo­tează. Şi cine credeţi că face tărăboiul mai mare coane Iorgule ? Femeile coane Iorgu­le care înainte nu vo­iau, că în locul lor voiau morţii, deşi ele erau vii, da‘ cică nu voiam noi şi legile de-atunci. Spun poe­zii, se-ncing hore, oa­menii petrec. Astea, sînt alegeri coane­lor gute ? Fără să mai simtă omul pe spi­narea lui mîngîierea dulce a „argumentu­lui electoral" pe care eu şi cei din ceata mea, îl mînuiam — v-aduceţi aminte cu atîta hărnicie ? Plîng şi mă topesc cînd mi-aduc aminte ce bine petreceam eu şi alţii de-ai noştri în sfînta circiumă a mea — care-o ştiţi că era vis-a-vis de bise­rică — pe vremea cînd dvs. veneaţi şi ne ţineaţi cîte un ils curs. Dar ce discurs? Ce frumos vorbeaţi. Parcă v-aud: — Nu-i serios par­tidul nostru bă ? Ai ? Care-a zis bă aşa ? (şi aplecîndu-vă la ure­chea mea: — Ţine-i minte pe cei care ne contrazic şi la urmă sfinţeşte-i în numele tatălui). Cu cît sînt mai breji liberalii de­cit noi — spuneaţi dvs. N-am făcut ni­mic, recunosc, dar li­beralii re-au făcut ? tot nimic. Atunci !». Unde-i deosebirea ? Astea argumente coane Iorgule care ia un loc cu al meu făceau ca alegerile să aibă un farmec aparte. Coane Iorgu­le, mi-am pierdut răb­darea. Nu știu de ce, dar am impresia că timpurile acelea n-or să mai vină niciodată. Dvs. ce credeţi ? Aş­tept răspuns urgent. Cu regret semnez VASILE POTROACA fost agent electoral cu -vachime, purtător de argument (ştiţi dvs. de care) ! P.S. Ştiţi dvs. că ia vechiul conac acum - palat cultural pen­tru ăştia, cum le zi­ce, pionierii din sat? Mi-i mai mare mila de ce-a ajuns conacul dvs. O rușine. Curată violare de domiciliu. p. conf. ION HARITON Personagiile alegerilor : înainte şi după (Dimineaţa" — 16 iulie 1932) .CÂND VOT AHT în oglindă ■—oOo— Peştele La un miting un candidat vorbea alegătorilor : — Eu sínt din Bretania, unde se pescuiesc mulţi peşti... Sínt — ca să zic aşa — ca un peşte ! Zburd pe uscat, alerg, mă zbat pentru alegăto­rii mei... - O fi ! — interveni un alegător, întrebarea e însă, cînd ai fost pes­cuit ? LIBERATION PARIS Desen de FRED WRIGHT (din FEDERATED PRESS) Tolba cu săgeţi electorale La urbii, întrunirile liberale pe sub­­iau parte două categorii de oameni, acei ce vin — de nevoie — cu poliţia după ei; as­cultătorii; şi acei ce vor pleca (de la Primărie) — tot de ne­­voie — şi tot cu poliţia după ei, vorbitorii. Printre alte acuzaţii ce se a­­duc liberalilor este şi aceea de a fi furat urne. Inexact. Dovadă la Parlament, unde 30 deputaţi guvernamentali, cînd votează o lege­­ patriotică, departe de a fura urna, pun în loc de 30, o sută cincizeci de vo­turi. Aşa­dar nu hoţi ci patrioţi. („Frontul Unic”—februarie 1926). Alegeri in scona dolarului MOZAIC ELECTORAL B­ox in vederea alegerilor, oamenii de serviciu ai primăriei s-au pregătit învăţînd boxul. Lor li s-a­ adăugat o­­ serie de candidaţi pentru considera­tul municipal. Oamenii de serviciu au motivat hotărîrea luată prin ex­perienţa din trecut cu şedinţele con­silierilor municipali, unde bătăile t-­­­rau la ordinea zilei, iar ei deveneau ţap­i ispăşitori. — De acum încolo, va fi altfel ! — ne-a asigurat „şeful“ oamenilor de serviciu. Vom şti să răspundem domnilor consilieri pe ... limba lor ! („DER SPIEGEL “-Hamburg) Trumfful Bogatul doctor Pablo Candaras, ca să fie cît mai apropiat de popor, se îmbracă în haine țărănești și pleacă în mediul rural, pentru muncă elec­torală. — De ce te-ai travestit astfel ? îl întrebă un cunoscut. Cînd vei fi de­­putat n-or să te mai cunoască ale­­gătorii. — Nici nu-i nevoie. Ce, parcă, o­ să mai aibă ocazia ? Candidatul Un ziar londonez anunţa la rubri­ca ştiri politice: „Pentru prispa oa- t ră, după treizeci de ani, s-a născut, prin grija directorului nostru, un pui de cameleon. El va candida în ale­gerile comunale ca reprezentant a! grădinei zoologice . . .“ . Lucrurile s-au lămurit : nu puiul de cameleon candida, ci directorul­­ grădinei zoologice, care trecea prin toate partidele. Aşa că prea mare diferenţă nu era I . (PUNCH I­ondra) CMig Giovani Gentile ţine un discurs e­­lectoral înflăcărat într-o margine de­­ prăjel, în sudul Italiei. O bătrînă care paşte o capră, se apropie să asculte despre făgăduitele binefaceri. Capra, flamîndă și nesupravegheată, îi ia candidatului pălăria de paie din mînă și i-o mănîncă. Bătrîna e chemată după cîteva luni la jude­cată : — De ce eşti veselă ? Uite,­ ţi se ia capra, o mustră judecătorul. — Pentru că tot sunt în cîştig. Gentile nu s-a ales. Altfel, îmi pier­deam şi coliba. La şcoală Lar gin de zoologie, într-un orăşel american ! — Elevul Smith să-mi spui care sînt animalele cele mai primejdioase din ţara noastră. — Elefantul şi măgarul, domnule profesor. — Cum așa ? — Pentru că tata care nu a vrut să voteze elefantul șade și azi în închi­soare, iar unchiul care nu a vrut să voteze măgarul zace și acum la spi­tal. Scriitorul american John Steinbeck DESPRE ALEGERILE DIN SUA Cum poate fi recunoscut un candidat în SUA? Cînd un ticălos descoperă dintr-o dată că inima lui bate pentru tonele tuturor, cînd un globtrotter bogat nu mai frecventează ca­sele de toleranţă , cînd un businessman caută subit prietenia ne­grilor, a muncitorilor şi a jucătorilor de baseball, pe scurt, cînd dintr-un Soulus se face peste noapte Poulus atunci să nu vă în­­închipuiţi cumva că ar fi vorba de un om cu însuşiri de cameleon, ci pur şi simplu de _________________________________________ un candidat american Cum se comportă un veritabil candidat yan­keu pe plan politic ? Candidatul este în primul rînd contra co­munismului. Avînd în vedere însă că acest adversar nu are nimic comun cu jaful, cu ne­dreptatea socială şi cu corupţia — calamităţi împotriva cărora can­didatul trebuie să ia a­­titudini, dacă vrea să pună mâna pe voturi— el îşi îndreaptă atacu­rile împotriva afaceri­lor necurate ale guver­nului. — Ce caută aici duba poliţiei? — Pentru eventualitatea că reuşeşte candidatul indigen. Alegeri „cinstite“ sub pază... militară NEW ^ YORK cHeralb tribune! tnrepia* Edltio» şQlortesl Election :J Armed Troops Keep Walch ■§ A c PLnnI v r'îtii _ D~ 11_ >:> Inchipuiţi-vă cum ar arăta un sediu de votare înconjurat de trupe înarmate şi o urnă păzită de cer­beri în uniforma mi­litară. Mergeţi mai de­parte cu imaginaţia şi gîndiţi-vă cum v-aţi simţi dacă în ziua a­­legerilor ar trebui să treceţi în revistă sute de soldaţi de pază a­­liniaţi de-a lungul drumurilor ce duc spre localul de votare. Ei bine, pentru a trăi un asemenea coşmar ale­gătorii din Phenix City (S.U.A.) n-au trebuit să recurgă la imaginaţie, ci la gro­­pril lor ochi. Despre cele humul plate în oraşul lor în ziua alegerilor „New York Herald Tribune“ a scris ur­mătoarele : „Alegeri cinstite. Militari înarmaţi stau pază cînd cetăţenii din Phenix City se duc la urne“ (vezi facsimilul). Ziarul a ţinut să precizeze că „ochiul vigilent al militarilor înarmaţ­i" a fost necesar pentru a se împiedica actele de corupţie politică. Nu ştim dacă „paza“ ar­mată a ferit urna de vot din Phenix City de corupţia tradiţio­nală, dar este semni­ficativ faptul că în „lumea liberă“ a do­larului baionetele mi­litare şi bastoanele poliţieneşti sînt consi­derate indispensabile pentru desfăşurarea unor aşa zise „ale­geri libere“. *—oOo— Alegeri în Italia Ţăranii !­­către deputat — Ne-aţi promis în alegeri trac­toare şi acum ne trimiteţi tancuri Deputatul: Ce să fac, dacă americanii nu ne dau tractoare ? Şi apoi, cu tractoare, nu putem apăra ţara de... voi! Desen din „II naese“

Next