Flacăra Iaşului, ianuarie 1959 (Anul 15, nr. 3839-3863)

1959-01-03 / nr. 3839

pag. 2-a. Í^^°‘A--:"'A‘" v *• *i® .»•* ,»V°‘.. v«‘VA*V- M** *.VS« »»**•»•* *••••»** •••• Sm/>iVwV«<Sm In ajunul pătrunderii omului în cosmos Rezultatele experienţei bi­ologice efectuate cu ajuto­rul celui de-al doilea satelit artificial sovietic al pămîn­tului au dovedit fără pu­­tinţă de tăgadă că un ani­mal superior, închis intr-o cabină ermetică, este ca­pa­­bil să suporte în mod satis­făcător efectul acceleraţiilor necesare realizării unei vi­teze de mişcare care să asi­gure plasarea satelitului pe orbită. A doua concluzie impor­tantă constă în aceea că or­ganismul este capabil să su­porte î­n mod satisfăcător starea prelungită de impon­derabilitate dinamică. Ambele aceste concluzii sînt de o uriaşă însemnă­tate, întrucît permit să se afirme că pe viitorii cos­monauţi nu-i vor pîndi pe­ricole necunoscute. Cum au fost obţinuţi in­dicii principalelor parametri ai funcţiilor circulaţiei sîn­­gelui, respiraţiei şi activi­tăţii locomotoare generale a organismului căţeluşei Lai­­ka, care a fost instalată la bordul celui de-al doilea sa­­­telit artificial al pămîntu­­lui? Criteriul pentru aprecie­rea activităţii cardiace l-a constituit o electrocardiogra­mă, iar pentru aprecierea funcţiei respiratorii — în­­registrar­ea frecvenţei mişcă­­­rilor respiratorii. ) Din punct de vedere teh-­ nic, aceşti indici au fost­­ înregistraţi în felul urmă- ? tor: pentru efectuarea elec- - trocardiogramei, în ţesuturi-­­ le noi ale cavităţii toracice­­ a animalului , au fost In­­ prealabil implantaţi electrozi *. de argint. Mişcările respi­ratorii au fost preluate de captatoare din tensolit cu reostate, aplicate sub formă de bituri pe cavitatea tora­­ică a animalului. Tensiu­nea­ arterială a fost măsu­rată în carotida, care a fost în prealabil deplasată prin­­tr-o operaţie pe un lambou­­ cutanat de pe gît.­­ Acest lambou a fost In. 1 conjurat cu o manşetă de­­ cauciuc goală în interior, vn­­ de V. PARIN care se insufla in mod pe­riodic aer potrivit unui pro­gram dinainte stabilit. Osci­­­laţiile pulsatorii ale perete­­lui arterial care se produ­­ceau astfel erau preluate de un traducător oscilatoriu piezoelectric. Un al doilea captator transforma în cu­­rent electric presiunea din manşetă corespunzînd unei amplitudini bine determina­tă a oscilaţiilor pulsatorii ale peretelui arterei. Analiza generală a datelor dovedeşte că Laika a supor­tat satisfăcător toate pertur­­baţiile care au intervenit în perioada scursă de la lansa­rea rachetei la stabilirea sa­telitului pe orbită. Deşi frec­venţa bătăilor inimii a cres­cut cu repeziciune de apro­ximativ trei ori faţă de cea iniţială, nu s-au constatat modificări patologice în ac­­tivitatea cardiacă­ O dată cu trecerea la sta­rea de imponderabilitate di­namică, frecvenţa bătăilor inimii şi a respiraţiei anima­lului, precum şi nivelul ten­siunii arteriale au început să revină, la starea iniţială■ Totuşi, timpul necesar atin­gerii nivelului iniţial al a­­cestor indici s-a dovedit a fi de trei ori mai lung de­­cit In condiţiile experienţe­lor de laborator M­odele noi „„un vis durează numai o fin­­ă ...o albină pentru a produce un kg­ de miere strînge nec­tarul a 500 000 de flori? ...plantele marine trăiesc pî­nă la o adîncime de 300 m, deoarece mai departe nu pă­trunde lumina solară? ... pe globul pămîntesc se vorbesc peste 3000 de limbi diferite? ... broasca ţestoasă poate să trăiască 500 de ani? ... omul cântăreşte dimineaţa cu 500 de grame mai puţin de­cât seara? Aceasta deoarece în timpul nopţii nu consumă a­­pă. ... bufniţa face parte din ca­tegoria animalelor. Care nu-şi pot mişca ochii? Această defi­cienţă este însă compe­nsat­ă de marea mobilitate a gîtului a­­cestei păsări, de imprimeuri pe mătase și fibre sintetice. S.a constituit de aseme­nea un sector pentru crearea mo­delelor. IN CLIŞEU: Se studiază un model inspirat din arta popu­lară chinezească. Foto: A. CONSTANTINESCU La întreprinderea „Luceafărul“ din Capitală a luat fiinţă o secţie Cea mai mare centrală atomo­­electrică din lume furnizează curera­ electric! Toată lumea a aflat noua vic­torie strălucită a ştiinţei şi tehni­cii sovietice. Recent, in URSS a fost pusă în funcţie prima tran­şă a construcţiei centralei atomo­­electrice.. Energetica statului so­cialist a crescut astfel cu 100 mii kilowaţi. Intrecînd cu mult Anglia, care de-abia a început construcţia unei CAE cu capacitatea de 500 mii kilowaţi, energeticienii sovietici con­tinuă cu succes construirea gigan­tului atomi­ care va atinge capa­­citatea de 600 mii kilowaţi. Supe­rioritatea noii CAE constă în fap­tul că ea va funcţiona pe bază de uraniu natural şi nu îmbogăţit. Potrivit celor declarate de aca­demicianul I .V. Kurceatov, aces­ta-i doar începutul grandiosului program de dezvoltare a energeti­cii sovietice. Uriaşele prospecţiuni ştiinţifice, care se efectuează în prezent, vor ajuta la alegerea căi­lor celor mai rentabile pentru crea­rea viitoarelor C.A.E. regionale Actualmente se şi construiesc cent­­rale atomo-electrice în regiunile Voronej, Leningrad şi în Uralj. Absorbite de goana înarmărilor ţările imperialiste, în primul rînd SUA, care nu posedă în prezent nici o centrală atomo-electrică, îşi concentrează toate eforturile asupra producţiei armelor nucleare. Pune­rea în funcţie a noii Centrale a­­tomo-electrice de către URSS este încă un exemplu viu al politicii de pace, a Patriei socialismului. * IN CLIŞEU: prima sală aparți­­nînd secției superioare a reactoru­lui noii C.A E. sovietice. O nouă metodă de betonare Pe şantierele de con­strucţii din Bratislava (R. Cehoslovacă) se fo­loseşte o nouă metodă pentru executarea lucră­rilor de betonare. Be­tonul este turnat în cutii de oţel montate în scheletul casei, cu ajutorul unei maşini care înaintează cu 10 — 15 cm. pe oră. Astfel zidurile întregii con­strucţii se înalţă cu­ 10—15 cm. pe oră. Prin folosirea acestui sistem cheltuielile­­ de construcție se reduc cu aproximativ 30 la sută. Descoperirea unei mări subterane Profesorii şi studenţii Fa­­cultăţii de geologie a Univer­sităţii din Nankin, (RP Chi­neză), în timpul practicii de producţie efectuată în provin­­ciile Tziansu şi Henan, au des­coperit o mare subterană care, după datele preliminare, ocu­pă o suprafaţă de 200.000 km². Această mare, formată acum 25.000 de ani, se află în pro­vinciile Henan şi Tziansu, cu­­prinzînd și o parte din pro­vinciile Anhoi şi Cijetzian. In trecutul îndepărtat ea făcea parte din Marea Chinei de est. —oOo— De zece ori mai subțire decît firul de păr omenesc ! In urmă cu cîţiva ani ar fi părut de domeniul fanteziei producția în masă a unui asemenea fir de sîrmă microscopic, izolat cu un strat de sticlă. Fabricarea sa cerea multă cheltuia­lă de timp. Astfel sîrma era întinsă pînă la dimensiunile necesare de cî­­teva maşini de trefilat, era trecută apoi prin cuptoare speciale după care se acoperea cu un strat izolator. La uzina ,,Mikroprovod‘' din Po­­dolsa (URSS) a fost recent pus la punct noul proces tehnologia de pro­ducţie a firului de grosime micros­copică. Cu ajutorul curenţilor de înal­tă frecvenţă firul de manganit este întins dintrodată la dimensiunile ne­cesare: 4 microni un diametru, fiind acoperit totodată cu izolaţie de sticlă. O mie de metri din acest fir cântă­­resc mai puţin de un gram. FESCAR1 BjSDttJl Mătase artificială din paie Institutul Central de Cercitări al­­ Ministerului Industriei Uşoare din­­ RPD Coreeană a reuşit să producă­­ mătase artificială din paie.­­ Din cinci-şase kilograme de paie i se pot obţine 15 metri de mătase ar­­­tificială.­­ De asemenea fabrica de sticlă din­­ Nampdl a realizat ţesături speciale­­ din fibre de sticlă. Aceste ţesături­­ vor îi folosite pentru confecţionarea­­ hainelor de protecţie necesare mun- I citorilor ce lucrează la temperaturi­­ înalte, ^ —000—■ | f­z. 3838 m-am pregătit de revelion şi unde l-am petrecut Ne mai rămăseseră 36 de ore pînă la revelion. Unde te duceai, unde te întorceai oameni cu sacoşe, coşuri supraîncărcate, da­migene. Pregătiri. Toată lumea se pregăteşte. Fireş­te nici noi nu puteam ră­­mîne în afara lor. Şi eu şi sofia mea ne-am sculat mai dimineaţă ca oricînd şi-am intrat în prima fază a pregătirilor: discuţiile. Au început dezbaterile care au durat aproape două ore. Pînă la urmă am căzut de acord, în unanimitate, a­­supra unor sortimente cu­linare tradiţionale: sarma­le în foi de varză şi de­­ viţă, răcituri, de porc, sa. ( Iată boeuf, vin şi ţuică. 3 prăjituri două feluri.­­ Am propus apoi ca eu­­ să am grijă de vin şi ţui­­­­că, întrucît în cîteva rîn­­duri nevastă-mea recunoscu­se deschis că am în a­­ceastă direcţie o experienţă suficient de bogată. M-am dus în baie să mă bărbie­resc­ repede de teamă ca sarcina pe care mi-o asu­masem în chip cu totul voluntar, să nu fie comple­tată și de altele, scornite de abilitatea nevesti-mi. Cînd m-am întors în bucă­tărie nevastă-mea nu mai era acolo. Nici în camera din fund. Plecase. Eram în culmea fericirii. Tocmai cînd ajunsesem sus pe a- J ceastă culme m-a apucat ^ amețeala. Pe masa de lîn­­v gă studio se afla un ceai-­­ ceai de hîrtie pe care erau ‘ înșirate o serie de articole ce trebuia să te cumpăr eu chiar în acea zi. In capul listei se aflau urmă­toarele cuvinte: Puiule, (pe mine mă cheamă Costică. Nota mea) „Azi am toată ziua trea­bă în fabrică. După masă, la terminarea programului, secţia pe care o conduc eu discută sarcinile de plan pe 1959. Iţi dai seama că nu pot lipsi. Mă intere­sează direct. Am de făcut cîteva propuneri importan­te. Aşa că tu, un bărbat descurcăreţ cu care mă mîndresc, ai grijă şi cum­­pără următoarele... (şi ur­mează lista care mi-a produs ameţeală). Sub za­hăr vanilat, ultimul articol din cele 22 pe care tre­buia să te cumpăr, am mai putut citi: „Ţie nu-ţi va fi prea greu să cumperi astea toate după masă şi chiar în cursul dimineţii. Ştiu că poţi s-o ştergi de la birou unde sînteţi patru inşi, dintre care cel puţin UNUL stă în fiecare zi de­geaba. Azi fii tu acela „Unul" mai ales că odată, şeful tău mi-a spus că ai „antrenament". După citirea ultimului rînd, n-am leşinat. Am inima tare. M-am repezit asupra listei pentru a o distruge. Cînd hîrtia a de­venit în mîinile mele în­­fierbîntate un simplu ghe­­motoc, m-am răzgîndit. Am despăturit-o cu grijă și-am început să citesc: carne 2 kg., orez 1 kg., una varză murată, bine înfoiată, ma­zăre (borcan conserve)... ★ Cum am ajuns la birou m,am aruncat bolid asupra telefonului. Am sunat-o pe nevastă-mea. — Alo, tu ești Emilio? Păi bine fetițo ce sunt cu­vintele acelea insultătoare din scrisoarea pe care mi-ai lăsat-o? Iţi baţi joc? — Habar n-am despre ce este vorba — aud vo­cea prefăcută a nevesti-mi. Nu am știut că denumirile unor articole alimentare pot constitui pentru tine... insul­te. — Lasă asta — am răc­nit eu. Adu-ți aminte ce-ai spus în încheiere... — Și te-ai supărat pen­tru atîta lucru? Am glu­mit. Sînt doar soția ta. Și-apoi dacă nu-i adevărat, de ce te superi? Mă îm­­bunez: — Să știi că mazăre n-o să-ți iau. Nu vrea ICRA. Vocea Emiliei devine su­părată. Foc. — Ica? Asta cine mai e? Să-ți fie rușine. — Nu Ica, Emilie. Fii serioasă. ICRA. Adică între­prinderea , comerțului cu ridicata pentru produsele ali­mentare. N-a trimis la ma­gazine un singur borcan cu mazăre. Așa că salata boeuf cade, mă-nțelegi? Ne­vastă.mea mi-a-nchis tele­fonul. Brusc. ★ Seara am avut discuții aprinse. Eu nu cumpăra­sem decît carne, zahăr, orez, și alte cîteva mărun­țișuri. Emilia era supărată că nu cumpărasem varza. — Bine ne-a făcut Apro­zarul. De alt an să pui varză la butoi. — De ce numai eu? Tu unde ai fost astă-toamnă? De ce n-ai pus tu? Vrei ca numai eu să am grijă de toate? muncesc ca și tine. Discuțiile pe acest ton au continuat și a doua zi. Pe la 3 după amiază am­ sosit acasă cu un ultim transport de două plase. Aveam aproape tot ce ne trebuia. — Ce ne facem Costică ? mă ia de la ușă nevastă­­mea, disperată. Acu' se vine? Cînd mai am timp să te pregătesc pe toate? Dacă pică cineva la noi astă-seră? Unde ne ascun­dem? Ultimele ei cuvinte au fost acoperite de bătăi se­vere în geamul ușii de la intrare. Am înlemnit amîn­­doi. Cuprins ca de frica morfii am făcut cu teamă cîțiva pași. Am dat discret la o parte perdeluța gea­mului. Am lăsat-o repede înapoi Emilia mă aude bîl­­bîind: — Pașcani... tata... Tatăl tău. . și soră­ ta, Ioana. Sínt afară... Dă-le drumul.. Eu... n-am curaj. Bătrînul și Ioana pășesc în casă zgomotos. Sínt­ încă veseli pentru că n-au­ văzut că în colţ lingă uşă, eu am rămas încremenit ca o stană de piatră. So­cru şi cumnata ne sărută, ne string la piepturile lor, sînt fericiţi. Reuşesc să în­­gîim: — Tată socrule, eşti om în vîrstă, serios. Fie-ţi milă de noi şi spune drept: cu ce ocazie pe la Iaşi? Bătrînul se uită roată prin casă, nu știu dacă a priceput ceva din situaţia noastră, dar ne spune cald, cu o voce de bas profund: — Măi băieţi, am venit cu gînduri bune. Numai să nu ne refuzaţi. Pe scurt, am venit să vă luăm la noi. Să petrecem revelionul împreună. Dar îmbrăcaţi-vâ repede că pierdem trenul. Peste o oră trebuie să fim la gară. Vă rugăm... Vă rugăm, auziţi? Ne roa­gă. Ce idee la bătrîn! Am sărutat mîna socru­­lui. Şi obrajii. Amîndoi. Şi ochii. Şi nasul. Am lă­sat totul baltă. Peste o oră cînd trenul s-a desli­­pit de peronul staţiei Iaşi eram în culmea fericirii. Am trăit cele mai fericite clipe din viaţa mea. Cum am petrecut revelionul? Ca-ntr-o casă de oameni cu adevărat gospodari. (La Paşcani se găsise mazăre iar varză aveau socrii două butoaie). Un revelion pe care nu-l vom uita nicio­dată. Cînd ne-am întors acasă, la Iaşi, necazurile au re­­început de la uşă. In cu­tia de scrisori am găsit printre alte felicitări de A­­nul Nou două plicuri pe care le urăsc. Pe o felici­tare scria aşa: Tovarăşu­lui C-tin Alexandrescu. „Anul 1959 să vă aducă ceea ce nu v-a adus anul 1958: punctualitate la ser­viciu, mai multă disciplină mai puţină linguşeală şi lucrări raza!­­ce lui ţinu. Pe această linie vă urăm „La mulţi ani!". Urmau trei semnături indescifra­bile, printre care una am recunoscut-o ca fiind a şe­fului meu. Pe cealaltă felicitare erau scrise următoarele cuvinte insuportabile: Tovarăşei E­­milia Alexandrescu. Cu o­­cazia Anului Nou organi­zaţia UTM din fabrica noastră vă felicită pentru succesele obţinute în acti­vitatea profesională şi po­litică din anul 1958 şi vă urăm din toată inima „La mulţi anii". In acea zi ne am schim­bat o singură vorbă cu nevastă-mea. ION HARITON Elicopterul „HC-21­( Recent, în R. Cehoslovacă a înce­­­­put producţia în serie a elicopteru-­­­lui ,,HC-2'’. Este vorba de o ma-­­­şină cu două locuri, care cîntăreşte 500 kg, dezvoltînd o viteză de 133 * km. pe oră. Aparatul poate atinge­­, o înălţime de 3.200 metri. Elicopterul cehoslovac ,,HC-2‘" este­­ destinat formării noilor piloți, pre- ^ cum și transportului de călători și­­ mărfuri.­­ Un zugrav ingenios Sinuciderile din Germania occidentală In ultimii ani, numărul si­nuciderilor din Germania oc­cidentală a crescut foarte mult. Conform unui studiu făcut, de psihologul Ringie, din 3000 de cazuri înregistrate anul tre­cut 400 au fost provocate din­­ cauze economice iar majorita­tea celorlalte de dezechilibru psihic al cărui factor princi­pal îl constituie modul de via-­­­ă americanizat. Capodopere în... subsoluri Presa franceză şi publicaţiile de artă din Franţa atrag în ultima vreme atenţia asupra situaţiei alarmante în care se află majoritatea muzeelor franceze. Din pricina alocaţiilor extrem de reduse acordate de stat pentru întreţinerea muzeelor de artă din Paris şi provincie, aproape toate colecţiile de artă ale Franţei se află în localuri cu totul necorespunzătoare şi sînt a­­meninţate să se deterioreze. Revista „Les Arts" arăta că în piv­niţele muzeului Louvre zac peste 3200 de tablouri şi peste 1200 sculpturi dintre care cel puţin 200 sînt adevă­rate capodopere. „Muzeele noastre — scrie revista — se distrug încetul cu încetul din cauza condiţiilor mizere în care sînt păstrate"... Chiţibuşerii juridice In Statele Unite ale A­­mericii sînt în vigoare şi acum o sumedenie de legi străvechi, care şi-au pier­dut orice raţiune. Aceste legi antedeluviene , care ofe­ră un cîmp larg pentru şicane, reflectă spiritul fă­ţarnic al legislaţiei bur­gheze. Enumerarea cîtorva legi numai care se aplică în statele americane oferă un tablou destul de grăitor. După cum relatează zia­ristul Arthur Webb în „Dai­ly Herald“, americanilor le sunt interzise sub ame­­nințarea pedepselor penale următoarele: Să citească în mers pe stradă, la New York; Să iasă cu dinți la plim­bare duminica, la Spring­field, statul Massachusets; Să facă grimase copiilor ce învaţă la şcoală, în Atlanta, statul Georgia; Să aducă cu sine lei la teatru, în Baltimore; Să ţină caii în garaj, la Hadgertorne, Maryland; Să se însoare cu pro­­pria-i soacră, la Washing­ton; Să călătorească într-un automobil de culoare roșie, la Mineapolis; Să aresteze off m­ort pentru datorii,- îft New York.- ' - "a.i. In afară­­de acestea, fie­­care bărbat din Branifd, statul Minnesota, este obli­gat prin lege­­ să-și lase barbă, în timp ce în sta­­tul Indiana sunt interzise mustăţile a coora care „se sărută de obicei cu fiinţe omeneşti“.- _ TjS-,.­Toate aceste aiureli ju­ridice n-ar provocă decît rîsul, dacă ele n-ar oferi totuşi deseori posibilitatea, unor judecători reacţionari de a băga la închisoare anumiţi cetăţeni „incomozi" pe motive ridicole. Practi­cile „comisiei pentru cer­cetarea activităţii antia­­mericane", care condamnă cetăţeni americani cu ati­tudini progresiste la ani de închisoare pentru simplul motiv că refuză să răs­pundă la unele întrebări constituie o mărturie evi­­dentâ, din S. U. A. —oOo— Churchill şi statuia sa Fostului prim ministru britanic Win­ston Churchill i s-a ridicat o statuie înaltă de doi metri şi grea de două ore în circumscripţia sa Woodford u­rmând să fie dezvelită anul viitor de însuşi mareşalul Montgomery. Recent locuitorii din Woodford au avut posibilitatea să vadă pentru pri­­­ma oară statuia fostului prim ministru . Şi lui mică le-a fost mirarea...! Sta­­f­­uia lui Churchill înfăţişa un fel de gorilă care — chiar dacă fostul prim ministru nu este un Adonis — aducea prea puţin cu el. „Această statuie reprezintă o gorilă" au protestat cei din Woodford, supăraţi că 11 se urî­ţeşte localitatea. Sculptorul David Metall a rănit­­însă impasibil declarînd: „Lăptarul fac tot un meu au apreciat opera. Și aceasta este ceea ce contează"* - FARA' CUVINTE Fabule în miniatură TABLOUL Scos afară din casă, Tabloul se grăbi să aprecieze întreaga na­tură vie din jur: — Toate acestea sînt egale cu zero, nici fond şi nici perspecti­vă. Trebuie să ţii to­tuşi seama, la urma urmei, de un cadru oarecare. STÎLPUL Terminîndu-şi învăţă­­mtntul superior în pă­dure, Stejarul, în loc să plece la vreun şan­tier de construcţii, ho­tări să-şi înfigă ră­dăcinile la oraş. Şi om n-a găsit alte locuri libere, ocupă postul de stîlp pentru lumină în parcul oră­şenesc. Se instală Intr­­unul din colţurile mai întunecoase care era pînă atunci un adevă­rat rai pentru îndră­gostiţi. Stîlpul se apucă de treabă cu mult zel Şi lumină atît de puter­nic acest colţişor ui­tat, îneît nici un în­drăgostit nu mai calcă pe acolo. —■ Ah, tinerii de as­tăzi! — se tîngui stîlpul. — Ei, care tre­buie să tindă numai spre lumină! Cîtă în­­tunecim­e! Cîtă necio­­plire! HORNUL Din punctul de ve­dere al Hornului toţi vecinii săi de bucătă­rie făceau treburi din cele mai prozaice. Ro­binetul, de pildă, um­­plea cu apă de dimi­neaţă pînă-n seară a­­ceeaşi găleată; Plita încălzea tot aceleaşi şi aceleaşi oaie, ceai­nice şi tigăi. Toporul în afară de lemnele pentru foc nu știa să despice nimic altceva. Numai el. Hornul* stătea mai presus de toate aceste interese mărunte de bucătărie: ilînsul alimenta cu fum .'dreg Univer­li (din „Ogoniok”) IN VITEZA Un răspuns la locul lui Pe stradă un băieţel uimpără ţigări de la un chioşc. Un trecător îl mustră supărat: — Nu ţi-e ruşine? Am să te spun învă­­ţătorului tău. — Poflim, — zîmbi băiatul. — Insă, chiar, el m-a trimis după ţig

Next