Flacăra Iaşului, iunie 1965 (Anul 21, nr. 5825-5850)

1965-06-01 / nr. 5825

PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VA 1 ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.M.R. IASI ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXI NR. 5825 MARI 1­1 IUNIE 1965 4 PAGINI 25 BANI Deschiderea lucrărilor plenarei C. C. al P. M. R. In ziua de 31 mai 1965 s-a deschis şedinţa plenară a C.C al P.M.R. Plenara are următoarea ordine de zi: 1. Proiectul de Directive cu privire la dezvoltarea economiei naţionale în perioada 1966-1970. 2. Proiectul de Directive cu privire la dezvoltarea energeticii R. P. Române în perioada 1966-1975. 3. Proiectul de Statut al Partidului* Lucrările plenarei continuă» Cum folosim maşinile şi utilajele • Maşinile-un bun tovarăş. Dar noi? • Fişe pentru piesele de schimb • Ce fel de scule folosim? Ing. Dumitru Chetraru, şeful secţiei intţia ! Evident că buna întreţinere şi exploatare a maşinilor şi utilajelor are o mare însemnătate pentru îm­bunătăţirea calităţii producţiei. Noi, cei din secţia întîia, am înţeles acest lucru şi ne-am făcut din maşini un bun tovarăş de muncă. Sînt însă ca­zuri cînd ne dezminţim. Nu totdeauna se respectă cu stricteţe graficul de revizii şi reparaţii şi de aceea, în u­­nele perioade,­ se aglomerează nu­mărul maşinilor staţionate pentru in­tervenţii. In această situaţie se mai întîmplă ca unele revizii să nu se facă în mod temeinic,­ iar unele defi­cienţe să rămînă neremediate. De aici alte necazuri. De ce nu respectăm întotdeauna graficul de revizii şi re­paraţii ? Răspunsul e simplu : de tea­mă să nu rămînem în urmă cu planul de producţie. Trebuie să ne organi­zăm mai bine munca, să nu supraso-­ licităm maşinile, să evităm uzura pre­matură a maşinilor şi utilajelor. Pen­tru întreprinderea noastră, nouă, a­­ceste probleme au fost greu de re­zolvat la început. Dar în aceşti doi ani am obţinut o anumită experienţă, care trebuie folosită din plin. Ca să ne descurcăm mai bine în ceea ce priveşte buna întreţinere şi exploatare a maşinilor, propun să se întocmească o evidenţă a rulmenţilor existenţi în exploatare sau în depozite, să stu­diem gradul lor de solicitare şi po­sibilităţile practice de a procura al­ţii, de schimb. Fac această propu­nere pentru că se întîmplă uneori ca din cauza unui rulment să stăm în loc cu producţia, pe o maşină, zile in ştr. Ch. Horer, Inginer şef adjunct: Va trebui să întocmim fişe de piese de schimb pentru fiecare maşină şi uti­laj în parte, pentru a ne putea da seama din ce materiale sunt făcute, de timpul de uzură şi, bazaţi pe carac­teristicile lor, să încercăm să ni le confecţionăm singuri sau să cerem ajutorul altor întreprinderi din ţară. Ing. Corneliu Popovici, şeful atelie­rului de întreţinere . Este un lucru cert că pe toţi ne preocupă moda­lităţile de eliminare a stagnărilor în producţie. In acest sens s-au făcut diferite perfecţionări tehnice, inovaţii. Uneori însă ne lovim de neînţelege­rea unor operatori care nu lucrează cu atenţie, lată, de pildă, la linia întîia de extrudere ţevi, se rupeau des brezoanele de strîngere a capu­lui. Un timp s-a crezut că din vina atelierului de întreţinere, care n-ar fi dat atenţia cuvenită calităţii repa­raţiilor. De fapt, cauza era alta. Unii operatori nu foloseau la strîngerea şuruburilor chei potrivite, din care cauză şuruburile se rupeau. Cred că inginerii şi maiştrii din secţiile de producţie trebuie să ia astfel de mă­suri, incit operatorii să nu lucreze cu scule necorespunzătoare. Pentru mai multă operativitate în intervenţiile a­­supra utilajelor propun ca în fiecare secţie să se formeze un stoc raţional de piese de schimb, mai des între­buinţate. Se întîmplă uneori ca pen­tru un şurub să fie adus noaptea de-acasă un lăcătuş. Se pierde prea mult timp. Ing. Ion Dan : In ultimul timp nu­mărul de defecţiuni provocate din neatenţia operatorilor s-a micşorat foarte mult. In general, trebuie să spunem că stagnările utilajelor au devenit tot mai rare. La maşina de V. GHEORGHIU (Continuare in pag. 3) CALITATE SUPERIOARĂ LA FIECARE FAZA DE PRODUCȚIE Consfătuire organizată de „Flacăra Iaşului“ la Fabrica de mase plastice In ultimii ani, industria regiunii noastre a cunos­cut o dezvoltare însemnată, s-au construit între­prinderi noi, iar cele vechi au fost înzestrate cu maşini şi utilaje moderne. Conducerile întreprinde­rilor, organizaţiile de partid au luat măsuri pentru buna întreţinere şi exploatare a noilor maşini şi utilaje, pentru calificarea şi ridicarea calificării muncitorilor. Aceste măsuri au avut un rol impor­tant în creşterea productivităţii muncii, în îmbună­tăţirea continuă a calităţii produselor. Rezultatele de pînă acum dovedesc acest lucru, dar ele mai arată, totodată, şi unele deficienţe care trebuie înlă­turate operativ. In acest scop, redacţia „Flacăra laşului" a orga­nizat, în cadrul acţiunii „Calitate superioară la fiecare fază de producţie" o consfătuire la Fabrica de mase plastice — o unitate industrială modernă, aflată în al doilea an de producţie. Consfătuirea a fost organizată cu sprijinul organizaţiei de partid din întreprindere şi au participat la ea cadre tehnice şi muncitori fruntaşi. Iată observaţiile şi propunerile lor pentru o mai bună întreţinere şi exploatare a maşinilor şi utila­jelor în vederea îmbunătăţirii pe mai departe a calităţii produselor. lit centrul atenţiei LUCRĂRILE DE ÎBITRIŢIUERE A CULTURILOR In unităţile Trustului C. A. S. Birlod Prăşită întîia mecanică pe ultimele suprafeţe Copiii noştri Copiii noştri-s ramuri de măslini Şi porumbei mai albi decit tăcerea Cernută-n munţi străvechi prin tineri pin­ Cind zorii-n zări îşi susură r­adierea. Copiii noştri, colonade-n cint Turnate-n vis de mlini subţiri, maiastre. Eu n-am văzut vreun pui de brad înfrînt In nopţile cu fulgere albastre. Copiii noştri-s flăcări şi comori. Tablouri vii-n nepreţuite rame Şi Patria de clntece şi flori Li-i cea mai scumpă, dulce dintre mame. FLORIN MIHAI PETRESCU Lucrătorii din gospodăriile agricole de stat din Trustul Bîrlad, mobilizaţi de organi­­zaţiile de partid, îşi dau toată silinţa pentru a executa la timp şi la un înalt nivel a­­grotehnic lucrările de întreţi­nere a culturilor. La cultura porumbului, de exemplu, care ocupă 17.466 de hectare s-a e­­fectuat primii praşilă mecanică pe o suprafaţă de aproape 17.000 de hectare, această lu­crare fiind deja încheiată în gospodăriile agricole de stat din Fălcui, Bîrlad, Muşata, Crasna, Rîşeşti, Răducăneni, Avereşti, Banca, Zorleni şi al­tele. Pe 10.000 de hectare culti­vate cu porumb s-a executat şi praşila manuală pe rînd. In gospodăriile agricole de stat din Muşata, Fălciu, Avereşti şi Rîşeşti s-a terminat prăşitul manual, iar la gospodăria a­­gricolă de stat Muşata, meca­nizatorii au trecut la executa­rea celei de a doua prasile me­canice. Cu forţe sporite Pentru membrii cooperativei agricole de producţie din So­­leşti — Vaslui, întreţinerea culturilor prăşitoare la timp şi de bună calitate constituie o­­biectivul principal al întrecerii­ ce se desfăşoară între brigăzi şi echipe. La culturile de floa­­rea-soarelui (150 de hectare) şi sfeclă de zahăr (25 hectare) praşila întîia a fost încheiată. Brigăzile conduse de Mogoş Petru şi Pruteanu Neculai sunt fruntaşe în această acţiune. In prezent, ţăranii coopera­tori au pornit cu forţe sporite la prăşitul porumbului pe cele 662 de hectare. Cu mijloace mecanizate s-au prășit peste 300 de hectare cu porumb, membrii cooperatori executînd în continuare prășitul manual pe rînd. La gospodăria agricolă de stat din Huşi se pregăteşte teren pentru extinderea plantaţiilor de viţă de vie. Vara,­ parcurile şi grădinile ora­şului sunt foarte mult căutate. Mi­reasma florilor, umbra copacilor, aerul curat atrag un mare număr de oameni. In privinţa locurilor de odihnă şi agrement, Iaşul n-are a se plînge. Parcul expoziţiei: grădi­na Copou; Ciricul; Ştrandul, nu­meroasele spaţii verzi constituie puncte de atracţie cotidiene. Acum, în preajma verii, am fă­cut o vizită prin cîteva parcuri şi grădini ale oraşului. Au fost pre­gătite acestea pentru a-şi întîmpi­­na vizitatorii cum se cuvine ? Grădina Copou, un foarte fru­mos loc de recreere, deosebit de îndrăgit de ieşeni, poartă ampren­ta bunei gospodăriri. Aleile asfal­tate, zi de zi îngrijite, numeroasele straturi cu flori, băncile proaspăt vopsite stau mărturie. Ceva mai la deal, aproape de marginea oraşului — un alt loc frecventat - Parcul expoziţiei. Te plimbi pe aleile, acestuia, priveşti simetria graţioasă a straturilor cu flori şi constaţi că horticultorii şi-au făcut datoria. Ai luat nişte dulciuri de la chioşcul de răcoritoare din parc şi vrei să arunci ambalajul într-un coş de­ hîrtie. Te plimbi ju­mătate de oră şi nu găseşti unul măcar,­ de leac... Le-a luat între­prinderea tehnico-sanitară să le vopsească. Pe toate o dată. Ca şi cum în zilele frumoase ale acestei primăveri capricioase nu calcă pi­cior de om pe aici. Intr-un colţ al parcului se amena­jează „Orăşelul copiilor“. Gardul din lemn care delimitează spaţiul parcului în această parte (spre stadionul „23 August“) are spărturi prin care poate intra şi o căruţă. Pe unele alei ar mai trebui aşter­nut pietriş, că a rămas doar... pă­­mintul. Se vede clar că este o mare deosebire între atenţia care se a­­cordă grădinii Copou şi cea care se acordă Parcului expoziţiei, de­osebire în favoarea grădinii. De ce ? înainte de a ieşi din oraş, să ne oprim la spaţiile verzi de pe Calea 23 August, aflate printre modernele cămine şi cantine stu­denţeşti. Gospodarii oraşului au crezut, probabil, că, dacă au se­mănat gazon pe o suprafaţă ma­sivă de teren, între blocurile de locuinţe şi cantina studenţească din cartierul Copou, au făcut tot ce trebuia. Alei nu­ lumină elec­şi iarba necosită; vrînd să mărturi­sească neglijenţa gospodarilor a­­cestor locuri, au năpădit aleile. Ciricul, loc de odihnă amenajat în ultimii ani, propice serbărilor cîmpeneşti; notaţie, plimbărilor pe lac, odihnei „la iarbă verde“, este cel mai populat loc de odihnă pe vreme de caniculă. Acesta însă a lăsat într-o stare deplorabilă. Ce făcut este foarte puţin : a­ fost îtat lacul de canotaj, schiin­­du-se şi apa ; s-a amenajat un larcader pentru bărci şi hidro­­clete. Cam atît. Aleile sînt ne­­eţinute. Iarba şi buruienile au is o înălţime apreciabilă peste creînd aspectul unui loc pă­­r. Asfaltul de pe aleea din­­ terasei restaurantului este de­­orat în bună parte. Cîteva boli cu un aspect foarte urît, vor să fie chioşcuri. Nici una nu este deschisă. Nu se vede din partea Trustului de alimentaţie publică nici un fel de preocupare pentru instalarea unor chioşcuri moderne de răcoritoare, deschi­derea unei cofetării într-un local existent aici etc. întreprinderea de apă — canalizare - gaze — băi, care are în răspunderea sa aceas­tă bază, a rămas datoare. Cel mai mare şi mai atractiv loc de odihnă din Iaşi (ţinîndu-se seama de faptul că oferă posibilităţi va­riate de distracţie) a fost neglijat fără motiv. S-ar putea amenaja - cum am spus - chioşcuri de răcoritoare, guri de apă, o plajă, straturi­ de flori, alei cu prundiş (dacă nu cu asfalt), o scenă in aer liber pentru prezentarea de spectacole, terenuri de sport. Ni­mic din toate acestea. În zilele călduroase, mii de ie­șeni se îndreaptă spre, parcurile şi grădinile oraşului, pentru a se odihni. Ei trebuie să găsească locuri atractive, îngrijite, dotate cu toate cele necesare petrecerii în mod plăcut și instructiv a timpu­lui liber. M. GRIGORIU .............................................................................................................. PROBLEME CETĂŢENEŞTI » * Parcuri şi grădini ieşene în prag de vară frică nu, bănci nu. In loc de alei, jos trecătorii au înfiinţat cărări care s-a taie la întîmplare spaţiul verde, cur Nici urmă de flori. S-avem ierta- bîr­fe, dar seamănă a maidan, tova­ de răşi de la secţia de gospodărire bio comunală a Sfatului popular oră- întu­şenesc. aţii Vizavi, complexul studenţesc al tot Universităţii e înconjurat de un mi­­ros nunat spaţiu verde, pentru care taţ creatorii săi au consumat destulă ter imaginaţie. Numai că buruienile ba Recunoştinţa părinţilor Medicul pediatru Elisabeta Zahacinschi se pregătea să plece pe teren. Orele de con­sultaţii la sediul circumscrip­ţiei se terminaseră. Urmau vi­zitele la domiciliul copiilor pînă la un an. Peste cincizeci de asemenea copii sunt pe ra­za circumscripţiei a 11-a din Copou. Cel mai m­ic avea, la data vizitei noastre, cîteva zile, iar cel mai mare — a­­proape un an. Ne-am convins că medicul este foarte cunoscut de locui­torii acestei părţi a Iaşului, şi îndrăgit. Cristina Dumistrăcel are a­­bia şase luni. Dar e voinică şi frumoasă. Se dez­voltă foarte bine. „E primul nostru copil — ne spunea mama Cristinei. Nu m-aş fi descurcat uşor, dacă n-aş fi avut sprijinul permanent al tovară­şei Zahacinschi. Am respectat sfaturile pe care mi le-a dat". Viorel Mihoc este un ,,copil­­problemă". Mai simplu spus, are nevoie de o îngrijire aten­tă, deosebită. In primele două­zeci şi şase de zile, de cînd a sosit de la Maternitate, copilul a fost vizitat de zece ori de către medic. ..Vizitele la domiciliu le fa­cem în funcţie de starea de sănătate a copilului. Cei care se dezvoltă normal sunt vizi­taţi mai rar, adică cel puţin o dată pe lună. Ceilalţi, mult mai des. O astfel de muncă profilactică şi de supraveghe­re a noilor născuţi care pre­zintă probleme ne-a adus o mare satisfacţie ■ de trei ani mortalitatea infantilă pe raza circumscripţiei noastre este zero. E şi un merit al perso­nalului de la Maternitate, care asigură o atentă asistentă la naştere". Vorbele medicului Elisabeta Zahacinschi ne-au dus cu gîn­­dul la clădirea situată în stra­da Cuza Vodă, în interiorul căreia zeci şi zeci de cadre medico-sanitare înconjoară cu afecţiune pe viitoarele mame sau pe noii născuţi. ... In pavilioanele noilor năs­cuţi este, de obicei, linişte. Fiecare în cite o boxă, cei de numai cîteva ore sau mai... bătrîni, înveliţi în scutece al­be, stau liniştiţi. Doar la vre­mea prînzului (la ei, prînzul are un alt înţeles, nu-i numai odată pe zi, ci odată la cîte­va ore), încep să dea semne de nerăbdare. Atunci, mîini grijulii îi iau şi-i depun în bra­ţele mamelor. În timp ce micu­ţii ,,stau la masă", aşternutul le este schimbat. Peste tot, o curăţenie exemplară. Copiii sunt cîntăriţi la fiecare supt, pentru a li se urmări creşterea. O atenţie deosebită se acor­dă imaturilor, aflaţi într-un salon special. De altfel, această problemă preocupă pe specia­liştii ieşeni de mai multă vre­me. Tovarăşul director Gh. Lupaşcu ne informează că me­dici de prestigiu de la Mater­nitate şi Spitalul de pediatrie lucrează la un studiu intitulat „Imaturitatea în oraşul Iaşi“, în scopul prevenirii naşterilor premature. Aici, în colţul salonului, se află două instalaţii denumite incubatoare, cu doi imaturi, fiecare avînd o greutate de un kilogram şi cîteva sute de gra­me. In interiorul incubatoarelor există o temperatură şi o umi­ditate constantă. Personalul de aici se mîndreşte cu faptul că, acum cîteva luni, datorită unei îngrijiri deosebite, a putut fi păstrată viaţa unui imatur de numai 800 de gra­me. Copilul trăieşte şi se dezvoltă nor­mal acasă. Secţia de noi năs­cuţi este dotată cu aparatură modernă: incubatoare, lămpi ultraviolete, frigi­dere etc. Înainte de a pără­si acest lăcaş, se cu­vine să amintim nu­mele cîtorva cadre medico-sa­nitare a căror conştiinciozitate a atras aprecierea internatelor: medicii specialişti Nic. Triton — şeful secţiei nou născuţi,­ Viorica Trosc, Larisa Marian, Elena Trifan, asistenta de pe­diatrie Elena Ioniţă, sora Ma­ria Azoiţei, sora Eugenia Curecheru, sora Elena Bîrsan. ... Autosanitara, cu un nou născut, a ieşit de pe porţile Maternităţii. Se va opri unde­va, pe o stradă din oraş. In decurs de 24 de ore de la so­sire, copilul va fi vizitat la do­miciliu de medicul pediatru şi sora din circumscripţia sani­tară. Acum vreo două luni, fami­lia Ciubotaru din strada Moşu nr. 14 s-a mărit. A apărut Ca­melia, o fetiţă frumuşică, ido­lul părinţilor. E şi normal, pri­mul copil... De atunci, cam la două trei zile, sau medicul cir­cumscripţiei a 13-a sau asis­tenta de ocrotire, poposesc in această casă. ,,M-au ajutat foarte mult — ne spunea ti­­năra mamă Maria Ciubotaru. Mi-au arătat cum s-o îmbăiez, cum s-o îmbrac, o consultau de fiecare dată cu atenţie pen­tru a-i urmări starea de să­nătate". Dar asistenta Lidia Niţules­­cu nu se mulţumeşte cu atît. A confecţionat din hîrtie nişte modele de cămăşuţe şi bonete pentru sugari, pe care le lasă mamelor. Acestea nu au decit să aplice modelele pe material şi să confecţioneze îmbrăcă­mintea recomandată. Si in această circumscripţie, mortalitatea infantilă este zero de mai bine de doi ani. * Ne oprim aici, deşi sunt încă multe de spus despre pasiunea in muncă a multor cadre me­dico-sanitare, despre preocu­parea lor pentru ca noii năs­cuţi să se dezvolte armonios, sănătoşi. Acestora, părinții le sunt recunoscători. GH. MATEI, CARNET DE REPORTER I

Next