Flacăra Iaşului, aprilie 1967 (Anul 23, nr. 6393-6418)
1967-04-08 / nr. 6399
FOLOSIM CHIBZUIT SURSELE DE ECONOMISIRE A METALULUI Aşa cim s-a subliniat la Plenara C.C. al P.C.R. din 21—23 decembrie anul trecut, în ridicarea întregii activităţi economice pe o treaptă superioară trebuie să se aibă în vedere reducerea consumurilor de materii prime şi materiale, lichidarea rebuturilor şi a altor cheltuieli neeconomicoase ce mai încarcă preţul de cost al produselor executate. 1. Ţinînd seama de acest lucru, muncitorii, inginerii şi tehnicienii din cadrul şantierului nostru au studiat cauzele ce generează în procesele tehnologice de execuţie a instalaţiilor de toate tipurile, consumuri mari de metal la fiecare şantier de instalaţii-montaj in parte. După cum era şi firesc, asemenea căutări ne-au permis să descoperim noi surse eficiente care să conviugă la o folosire mai chibzuită a tuturor materialelor, în special a metalului. Efectul studiilor întreprinse au o dublă importanţă. Prin soluţiile indicate putem reduce pe de o parte preţul de cost al unor instalaţii, iar apoi cu acelaşi consum de materiale şi materii prime putem realiza mai multe piese pentru diverse instalaţii. De exemplu, invăţînd din experienţa anilor trecuţi, noi am hotărît ca la orice fel de lucrări de instalaţii-montaj să extindem în anul 1967 prefabricarea lor cu aproape 20 la sută. In acest scop, în cadrul şantierului am amenajat un atelier centralizat pentru executarea prefabricăm în subansamble a instalaţiilor sanitare, electrice, încălzire centrală, transporturi pneumatice, desprăfuire, aerisire etc. Numai prin valorificarea acestei rezerve interne şi prin introducerea unor inovaţii şi raţionalizări de mare eficacitate (presă hidraulică de ambutisat, dispozitiv de tăiat fier cornier, dispozitiv de stanţuit tablă pînă la 3 mm., presă hidraulică pentru executarea curbelor la rece din ţeavă pină la şase ţoii etc.) noi vom reuşi ca, pe lingă creşterea productivităţii muncii cu peste 12 la sută, să obţinem în anul 1967 o economie de metal de 60 de tone. Punind un mare accent pe măsurile incluse in planul M.T-Q., noi le-am studiat atît sub aspectul posibilităţilor de înfăptuire imediată cit şi a eficienţei lor economice. Din obiectivele din planul M.T.O. o parte au ca temă schimbarea soluţiilor tehnice la confecţionarea gurilor de refulare de la tubulatura de aer cald prevăzută în proiectele tip C.S.C.A.S. pentru şantierele C.IA. Bacău şi fabricile de mobilă din Vaslui şi Rădăuţi. Prin înlocuirea acestora cu un nou tip de gură de refulare, conceput în întregime în cadrul şantierului nostru, consumul de metal a fost redus de la 69 de kg/bucată cit se prevedea în proiect, la numai 9,3 kg./bucată. Aceasta ne-a permis ca la produsele amintite, pe care le-am confecţionat pentru cele trei unităţi economice, să economisim mai bine de 17 tone de metal. Una din căile ce le folosim în vederea reducerii consumului de metal este şi micşorarea greutăţii pieselor de racordare şi fixare a tubulaturii de transport pneumatic şi desprăfuire de la silozuri, paralel cu îmbunătăţirea performanţelor tehnico-funcţionale şi a calităţii. Intîmpinăm unele greutăţi în aprovizionarea cu materiale neceare execuţiei planşelor. Am soluţionat neajunsul amintit cu înlocuirea lor cu manşoane etanşe, lucru ce ne-a creat posibilitatea să economisim circa şase tone de metal. Toate tipurile ae instalaţii pe care le executăm necesită o cantitate mare de organe de fixare cum sunt consolele. In urma unor studii făcute de către comisia inginerilor şi tehnicienilor din cadrul şantierului, am hotărît reproiectarea unor instalaţii şi a unor soluţii tehnice precizate prin proiectele de execuţie, precum şi reproiectarea unor ansamble sau subansamble tipizate prin norme C.S.C.A.S. Astfel, reţelele interioare de alimentare cu apă, termice, aer comprimat, care prin proiectele de execuţie erau prevăzute a se executa pe trasee distincte, noi le-am adus pe acelaşi traseu folosindu-se consolele de fixare comune, fără a se diminua prin aceasta parametrii tehnici ai instalaţiilor şi calitatea execuţiei. Aceeaşi metodă o aplicăm şi la instalaţiile electrice, prin gruparea pe acelaşi traseu a instalaţiilor de funtmnă, forţă şi semnalizare. Noile sisteme de fixare a instalaţiilor ne-a dat posibilitatea ca în trimestrul I a.c. să realizăm la atelierul mecanic, prin reducerea consumului de console, o economie de metal de peste 6 tone. Am amintit doar cîteva din măsurile întreprinse de colectivul şantierului nostru şi din realizările obţinute pe linia economisirii metalului. Rezultatele obţinute pînă acum, însă, nu reprezintă ultima treaptă. Avem condiţii ca şi de acum înainte să dobîndim noi succese în creşterea gradului de rentabilitate a unităţii noastre de construcţii. Ing. GH. LUPAŞCU şeful serviciului tehnic de la Şantierul 204 de instalaţii şi montaje — Iaşi O producţie suplimentară de 43,6 milioane de lei întreprinderile industriale din regiunea Iaşi au raportat- după încheierea primului trimestru din acest an- realizarea unui spor de producţie peste prevederi în valoare de 43,6 milioane de lei. Aceasta a fost posibil printr-o mai bună organizare a producţiei şi o mai judicioasă folosire a maşinilor şi utilajelor. Dovadă creşterea productivităţii muncii cu 2,2 la sută peste plan ; pe seama acestui indicator s-a obţinut 55 la sută din sporul de producţie realizat în primul trimestru. LA IAŞI. Filmări pentru documentarul „Costume de curte românească" - -echipă al studioului „Al- Săbia" a lucrat, zilele trecute, la Iaşi, la prima parte a filmului de ştiinţă popularizată „Costume de curte românească". Documentarul urmăreşte costumele de curte folosite încă din epoca premergătoare întemeierii Principatelor pînă la domnia lui Brîncoveanu. La Iaşi s-au filmat deja bijuteriile găsite în tezaurele de la Oţeleni şi Voineşti (secolul al XIII-lea), bijuteriile găsite în mormintul doamnei Maria Amirali, sofia lui Petru Şchiopu.Tot la Iaşi, s-au făcut filmări la mănăstirea Cetăţuia şi bisericile Trei Ierarhi şi Golia. Echipa de filmare (regizor Petre Sirin, operator W. Ott) a plecat în regiunea.. Suceava. Instantaneu de la grupa mare a Grădiniţei de copii cu ar normal nr. 5 Iaşi. 1 Geometrie în spaţiu. Foto : 1. Gheţiu Pe şantierul podului de peste Dunăre CONSTANŢA — Pe şantierul podului de peste Dunăre, intre localităţile Giurgeni şi Vadu Oii, a început, de curînd, construcţia pilonilor de susţineri. Pe malul sting al Dunării au fost turnate şi apoi bătute prin vibrare marile tronsoane prefabricate din beton care formează prima din cele 7 coloane ce se vor realiza la capul de pod de pe acest mal. Se fac, de asemenea, pregătiri în vederea turnării pilonilor pentru viaductul de pe malul sting. După cum este cunoscut, în final podul va avea o lungime de 1.450 metri, o lăţime a părţii carosabile de 14,50 metri, cu 4 benzi de circulaţie, precum şi trotuare pe ambele laturi. (Agerpres) PE MERIDIANELEGLOBULUI ..................................-■ ■ ■.......... - - •______^ • Delegaţia C.C. al P.C.R. a vizitat landul Niederösterreich • Situaţie politică Incornata in Grecia • Humphrey primit „zgomotos“ la Paris • Preşedintele de Gaulle a aprobat lista noului guvern „CANCERUL“ DEALURILOR ARE TOTUŞI LEAC O MOŞTENIRE NEDORITA DE CARE UI E SI SILESC SĂ SCAPE La o recentă plenară, comună, a Consiliului agricol raional şi Uniunii raionale cooperatiste Bîrlad, tov. ing. Gh. Stoian directorul Staţiunii experimentale agricole din Perieni spunea că în urma unui studiu întreprins în acest raion, peste 47.000 de hectare de teren arabil sunt afectate de eroziune ponderată, 17.000 de hectare de eroziune puternică, 18.000 de hectare de eroziune foarte puternică şi 7.000 de hectare de eroziune excesivă. Este o moştenire a agriculturii fărîmiţate. Dar nu asupra cauzelor care au adus suprafeţele aminte în situaţia arătată am vrea să ne referim în articolul de faţă, ci la măsurile pentru a stăvili procesul de eroziune, pentru o folosire raţională a pămintului. Cooperativizarea agriculturii, înzestrarea acesteia cu o puternică bază materială existenţa specialiştilor în fiecare unitate agricolă, au creat condiţii bune in acest scop. Care-s rezultatele obţinute de cooperativele agricole in această direcţie ? După cum am aflat de la Consiliul agricol raional, în toate cooperativele agricole s-a trecut la executarea arăturilor, a lucrărilor de însămînţare şi întreţinere a culturilor pe curba de nivel (o evidenţă precisă a suprafeţelor lucrate pe direcţia curbei de nivel nu există la Consiliul agricol).. Totuşi mai sînt cazuri cînd aceste lucrări se execută din deal în vale. De exemplu astă toamnă, la cooperativa agricolă din Avrămeşti, pe o tarla de circa 20 de hectare, arătura s-a făcut din deal în vale. De ce ? „Ca să terminăm mai repede lucrarea“ ne-a spus preşedintele unităţii, Ion Danu. Inginerul agronom Mircea Netedu a ţinut să precizeze : „Cînd am constatat acest lucru, era prea tîrziu. Am luat imediat măsuri şi pe această suprafaţă am însămînţat păioase, lucrarea executîndu-se pe curba de nivel". Ceea ce n-a făcut însă nici consiliul agricol, nici uniunea cooperatistă, nici factorii de răspundere de la comune, este că n-au îndrumat ţăranii cooperatori ca pe terenurile pe care le au în folosinţă sa execute lucrările agricole tot pe direcţia curbei de nivel.Peste tot în raion, pot fi văzute suprafeţe în folosinţă arate din deal în va- ÎN COOPERATIVELE AGRICOLE DIN RAIONUL BÎRLAD be). Poate o vor face de acum înainte. Tot tovarăşul ing. Gheorghe Stoian spunea ca circa 90 la sută din numărul ploilor sunt torenţiale. De unde rezultă că pe terenurile arabile cu pantă mai mare, numai executarea arăturilor şi celorlalte lucrări pe curba de nivel lui sunt suficiente. După cîte cunoaştem, de multă vreme se tot vorbeşte despre amplasarea culturilor în fîşii, despre organizarea benzilor înierbate. Dorind să aflăm care sunt rezultatele obţinute în această privinţă, ne-am adresat unor factori de răspundere din unităţi, de la consiliul agricol raional şi de la grupa operativă din Bîrlad a D.R.I.F.O.T.-ului, Ing. Ghilţ Corina de la cooperativa agricolă din Viişoara. „Suprafaţa arabilă a cooperativei noastre este de 2.250 de hectare. Pe 2.000 de hectare am amenajat benzi înierbate. era practicat şi culturi în fîşii pe suprafaţa de 90 de hectare. E puţin, dar anul acesta te vom extinde simţitor“. Ing. I. Malihin de la cooperativa agricolă din Epureni: „Avem benzi înierbate pe 90 de hectare. Din toamna anului trecut, am început să organizăm şi culturi în fîşii. Pe 250 de hectare, de exemplu, am semănat fîşiile de grîu, urmînd ca în această primăvară să le intercalăm cu fîşii de porumb şi alte prăşitoare“. Ing. I. Ibănescu, de la cooperativa agricolă din Ibăneşti: „Mare lucru n-am făcut fiindcă toamna nu se poate elibera terenul cu operativitate de culturile tîrzii. Info- GH. STEJARU (continuare in pag. a 3-a) Andheta noastră în unităţile de alimentaţie publică din oraşul Iaşi Dilin LA GALAPOD! Mergeţi de la un capăt la altul al străzii Cuza Vodă şi, n-o să intilniţi un drum altă unitate de alimentaţie publi- că în afară de o cofetărie ,opriţi-vă în Tg. Cucului, acest loc al Iaşului în permanenţă aglomerat, şi n-o să vedeţi decit un bufet (zis,,bombă“) şi o cofetărie, plimbaţiva pe str. Ştefan cel Mare şi, in afară de restaurantul , Dunărea" şi o cofetărie, nu mai intilniţi altă unitate de alimentaţie publică ; mergeţi pe una dintre străzile cele mai lungi ale oraşului, şi anume, Sărărie, şi n-o să intilniţi in drum decit un singur baiet Iaşul, acest oraş mare, care se Întinde pe o suprafaţă de 96 km.p., şi care la ultimul recensămint al populaţiei număra peste 162.000 de locuitori, nu posadă decit 11 restaurante (in afară de „Bolta Rece" — toate tară... personalitate !) 24 de bulete — ca 24 de frati gemeni, o singură braserie (una singură I), un singur lacto-bar (unul singur I), un singur bar-caleatutun (mai mult fum de tutun decit bar), un restaurantexpres (iar trebuie să exclamăm: „doar unul singuri"). Dacă mai punem la socoteală cele 20 de cofetării, cele 30 de chioşcuri de răcoritoare (dintre care unele un tei de barăci numerotate ori cu denumiri pompoase ca ,,Venus“ ori „Aurora") precum şi cele 12 grădini de vară ajungem la respectabila cifră de 101. Desigur, dacă spunem unuia care nu cunoaşte laşul decit din auzite şi din cărţi poştale ilustrate că ,,T.A.P.L.-ul nostru are 101 unităţi“, o să ridice mirat din sprîncene. Numai să nu-i spunem că 30 sunt chioşturi, 24 bufete etc., că pe urmă ne dăruieşte un zimbet compătimitor. In tot laşul n-ai să găseşti o plăcintărie unde să poţi minca o plăcintă caldă şi să bei o bere rece! In tot laşul n-ai să găseşti un birt popular, o simigerie ! La singura gogoşerie din Piaţa „Gheorghi Dimitrov" trebuie să faci coadăT^'răin cauza cerinţelor mari, gogoşile sint tăcute dinainte şi servite reci. La singurul restaurant expres trebuie să stai cu tava plină cu mincare în mină şi să aştepţi să se elibereze un scaunce idee la conducerea T A.P.L.-ului să introducă in localul „Expresului" un ... bufet ! Probabil pentru ca mesele să fie ocupate de cei care beau o ţuică, iar cei care mănincă să stea în picioare !?), îţi mai aduci aminte... Pină a pune mina pe condei să scriem aceste rinduri am stat de vorbă cu mulţi ieşeni, get-beget ieşeni, cu un mare număr de consumatori. Un bătrîn .. cizmar (Gheorghe Roman) ne spunea: „Eu trag pantofi pe acelaşi calapod şi tot nu seamănă intre ei ! Restaurantele şi buretele din Iaşi parcă sunt făcute pe acelaşi calapod! Numai Urma diferă. Nu poate fi redată viaţă şi renume unor localuri de altădată ale Iaşului Nu vrem să idealizăm localurile de altădată — aveau destule păcate. Dar experienţa bucătarilor şi grija lor pentru diversitatea, originalitatea meniurilor şi atenţia faţă de client, pot fi revindecate in condiţiile noi cerute de comerţul socialist, cină nivelul de trai al populaţiei a crescut paralel cu cerinţele. La „Trei sarmale“ puteai minca pui la irigare ori pui înăbuşiţi in ceaun. Ieşenii mai in virsta îşi aduc cu plăcere aminte de saramura de peşte ori găina cu rasol de la „Trei castani“. In localul fostului bufet al T.A.P.L.-ului, zis „Pietricica", închis, nu de mult, pentru nerentabilitate, era o bodegă unde se vindeau zilnic 1.500 de cimnaţi la grătar (cînd era a T.A.P.L.-ului se vindeau zilnic 20—30 de cirnaţi, dar in sus!) — Eu nu sint de fel din Iaşi, nu cunosc Iaşul — ne spune tov. Constantin Cămară, directorul T.A.P.L.-ului. — Vă înţelegem că in cele zece luni de cînd sînteţi director aici nu aţi avut timp suficient să cunoaşteţi bine laşul. Aveţi insă experienţă în această muncă, ni se pare, la Bacău. Vă întrebăm : sînteţi mulţumit de şablonizarea unităţilor, de această plată uniformizare ? — Nu! Aceeaşi întrebare („sînteţi mulţumiţi de uniformizarea unităţilor de alimentaţie publică“ ?) am pus-o şi tovarăşilor Gheorghe Filip, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular orăşenesc Iaşi, Virgil Vicol, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Sfatului popular orăşenesc care răspunde de sectorul comerţ, Ştefan Vrinceanu, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Sfatului popular regional, Corneliu Ouatu, directorul Direcţiei comerciale regionale, Mihai Chisăliţă, şeful serviciului alimentaţiei publice din Direcţia comercială regională. Răspunsul a fost acelaşi: „Nu suntem mulţumiţi". Şi cu toate astea... operativitatea e pe linie moartă! Aşadar, cei care conduc, îndrumă şi controlează comerţul, in cazul nostru sectorul alimentaţiei publice, nu sunt mulţumiţi de situaţia existentă TRAIAN CRAESCU (continuare în pag. a 3 a) . O sută de unităţi trase la şapirograf! Cîteva amintiri plăcute, dar nu pe placul conducerii T.A.P.L.-ului B „Autocritica“ unui director : „Eu nu cunosc Iaşul“ ! B Un răspuns şablon: .. Nu suntem mulţumiţi de şablonizare! g1] O victorie... măreaţă, nişte adrese ! Laboratorul întreprinderii ,,Textila" din Iași a fost înzestrat cu noi aparate de control. In clişeu, se verifică rezistenţa ţesăturilor. REPORTAJ PE GLOB In turcia Pictorul EUGEN ISPIR, care s-a reîntors dintr-o călătorie în Turcia, ne trimite însemnările de mai jos: Relieful frămîntat al bătrînei Tracii își arcuiește căile spre siniliul fără orizont ale apelor Mării Marmara. Adrianopolul — Edirneul de astăzi — prima capitală islamică în Europa, cu vestita sa moschee, opera reputatului arhitect Sinan, a rămas de mult în urmă. Intr-o clipă tot peisajul capătă o nouă transfigurare, topindu-se în luminile care se succed cu repeziciune cu cit te apropii de sud. Bosforul, Cornul de Aur, meandre strălucitoare, căi nautice care au ieşit victorioase în lupta cu uscatul, »explică raţiunea existenţei pe aceste locuri a vechiului Bizanţ, Istanbulul de astăzi. Străvechea aşezare, durată de-a lungul strîmtorii care desparte Asia de Europa, este un imens seif care ascunde în tainiţele sale comori seculare, a căror dimensiuni valorice n-au fost încă stabilite integral nici pînă în zilele noastre. Acest oraş, ridicat ca un triumf al istoriei pe înălţimile Bosforului, solicită competenţă şi pasiune pentru a-i putea pătrunde intimitatea fiinţei sale. Istambulul pare, la prima vedere, un imens templu, cu sute de minarete, adevărate coloane care susţin cupola de azur a cerului meridional. Un nume cunoscut pe toate meridianele pămîntului, fosta bazilică creştină, Sfînta Sofia, opera împăratului Iustinian şi a iscusitului arhitect Isidor din Milet, este un loc de atracţie atît pentru specialişti, cît şi pentru mulţimea de turişti, debarcaţi pe malurile Bosforului. Mozaicurile bizantine din secolele IX-X XI, îşi aruncă, zi de zi, tot mai mult, molozul obturant cu care au fost acoperite, după căderea Constantinopolului, în anul 1453. Aceleaşi operaţii întîlnim şi la vechea biserică Chora, cunoscută astăzi sub numele de Kahrie Giami. Bizantinologii socot că mozaicurile de la Kahrie — sec. XIV, oferă cel mai pur stil bizantin din cîte se cunosc pînă astăzi. Printr-o hotărîre a lui Ataturk, ambele monumente au fost transformate în muzee, ele neaparţinînd unui singur cult, ci lumii întregi. Intre Sfînta Sofia şi Moscheea Albastră, cea de a doua operă arhi(continuare în pag. a IV a)