Flacăra Iaşului, noiembrie 1967 (Anul 23, nr. 6573-6598)
1967-11-01 / nr. 6573
A ANUL XXIII, Nr. 65ÎN MIERCURI 1 NOIEMBRIE 1961 4 PAGINI 23 BANI Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ al Comitetului regional Iaşi al P.C.R. şi al Sfatului popular regional CARACTERUL CREATOR AL POLITICII PARTIDULUI IN CONDUCEREA ŞI PLANIFICAREA ECONOMIEI NAŢIONALE Conducted complexul proces de construire a noii societăţi — societatea socialistă — Partidul Comunist Român se preocupă de perfecţionarea continuă a tuturor laturilor vieţii economice şi sociale. O trăsătură caracteristică a acestei activităţi o constituie cunoaşterea şi folosirea experienţei acumulate în timp de societatea umană şi, îndeosebi, a experienţei nonoarelor care construiesc socialismul. Folosind experienţa organizării de stat, economice şi sociale a altor ţări, partidul nostru respinge însă orice copiere şi transpunere mecanică a acestei, experienţe, orice ignorare a cerinţelor fiecărei etape sau a condiţiilor şi particularităţilor naţionale proprii. De aceea, privind în contextul general al politicii partidului, proiectul Directivelor cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale corespunzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României, ne apare ca o sinteză programatică, ale cărei principii corelate evidenţiază concepţia unitară, gîndirea creatoare şi larg cu CONST. SECRIERU doctor în economie prinzătoare a conducerii partidului nostru. Spiritul ştiinţific al proiectului Directivelor reiese din faptul că a fost conceput pornindu-se de la caracteristica fundamentală a dezvoltării societăţii socialiste, care constă în peri*Ază de plan, a structurilor , corelaţiilor din sfera economică şi cea social-politică, prin stabilirea, în fiecare etapă, a metodelor de conducere şi a formelor de organizare în strînsă dependenţă de conţinutul proceselor sociale, îmbunătăţirile preconizate de proiect evidenţiază faptul că, în etapa actuală a procesului de desăvîrşire a construcţiei socialiste, sporesc şi mai mult răspunderea partidului comunist, rolul său conducător în activitatea economică, în întreaga viaţă socială. Sistemul unitar de principii, pe care proiectul de Directive le cuprinde, este impus de cerinţele dezvoltării unei economii moderne. El este străbătut, în ansamblul său, de ideea creşterii rolului planificării pe măsura înaintării construcţiei socialiste. De altfel, eficienţa conducerii pe bază de plan a vieţii economice şi sociale este demonstrată de rezultatele obţinute de poporul nostru în decursul celor aproape 20 de ani de economie planificată. Economia românească a cunoscut în acest timp o dezvoltare ascendentă. Societatea socialistă dispune in mod efectiv de toate condiţiile necesare pentru coordonarea reproducţiei în ansamblu, pentru dirijarea conştientă a întregii vieţi sociale, în vederea satisfacerii, la un nivel cit mai ridicat, a nevoilor materiale şi spirituale ale membrilor societăţii. Planificarea şi dezvoltarea pe bază de plan a economiei constituie marile avantaje ale socialismului verificate în practica socială. Recunoaşterea, însă, astăzi aproape universală a necesităţii de a corela, influenţa sau reglementa prin planuri procesele economice de ansamblu, pînă nu de mult restrînse la țările socialiste, s-a extins considerabil. Aceasta se explică, in continuare în pag. a 3-a) ÍN PAG. all-a SPORT Pe şantierul de pediatrie Constructorii Grupului nr. 3 şantiere din Iaşi lucrează de zor la construcţia noului Spital de pediatrie din Iaşi. Acesta este amplasat pe cornişa Tătăraşi şi se compune dintr-un Spitalului din Iaşi complex de clădiri cu 400 de paturi pentru copii şi 80 de paturi pentru mame. Corpul de spitalizare va avea 10 nivele, iar cele pentru determinarea diagnosticului — 5 etaje. Spitalul va mai dispune de o clinică universitară cu două săli de curs și un amfiteatru cu 150 de locuri pentru practica viitorilor medici. Alte corpuri de clădiri sunt pentru serviciile de sterilizare şi dezinfecţii, centralele termică şi telefonică, staţie de oxigen proprie, un bloc administrativ şi altele. Spitalul urmează să fie dat în folosinţă în anul viitor. Mecanicul pășcănean Mihai Vasiloaia — la pupitrul de comandă al locomotivei Diesel. »M.®®®cu-J^stKA / Noi materiale de construcţii Două noi creaţii ale Institutului de cercetări pentru materiale şi prefabricate de construcţii din Capitală se impun, prin calităţile lor, atenţiei producătorilor şi constructorilor. Plăcile de faianţă cu wallastonit (rocă metamorfică din silicat de calciu natural), realizate în colaborare cu Combinatul chimic — Tîrnăveni, sunt mai albe decit faianţa obişnuită, mai rezistente şi economice. Tehnologia de fabricare a fost adaptată instalaţiilor existente în ţara noastră pentru producţia de faianţă. Cel de al doilea produs nou — perlitul expandat — este un material mineral, termo şi fonoizolator, stabil faţă, de agenţii chimici, atmosferici şi faţă de acţiunea microorganismelor. Datorită variaţiei mari de temperaturi la care poate rezista — de la minus 200 grade Celsius la plus 1.350 grade, noul material are un vast domeniu de folosire. Sub diferite forme şi în diverse compoziţii, perlitul expandat se foloseşte la lucrări de izolaţii termice şi fonice în construcţii civile şi industriale, la tencuieli, la izolaţii în industria chimică şi petrolieră, la fabricarea materialelor refractare întrebuinţate la căptuşirea cuptoarelor şi în alte domenii. (Agerpres) „Expresul 1" şi-a început cursele pe Dunăre GALAŢI — Marţi şi-a început cursele pe Dunăre a doua navă de pasageri de tipul celor cu aripi imerse, cu care a fost înzestrată flota noastră comercială. „Expresul", cum se numeşte vasul, atinge o viteză maximă de 65—70 km. pe oră, se deplasează cu întreg corpul ridicat deasupra apei, este foarte mobil în timpul navigaţiei şi are o capacitate de 64 locuri. „Expresul" şi-a făcut debutul pe ruta Galaţi—Brăila, unde cerinţele de transport sunt mai mari, urmînd ca după o serie de probe să preia definitiv traseul Galaţi — Tur (Agerpres) PE MERIDIANELE GLOBULUI Sesiunea O. N. U. Declaraţia guvernului r.d. Vietnam Demisii din guvernul grec COMENTAR EXTERN „Papa Doc“ şi tragedia haitiană Academicianul Iuliu Nițulescu în mijlocul unui grup de colaboratori din secția biochimie a laboratorului de fiziopatologie. Lucrări de finisaj la noua aerogara din Iași. Aparat pentru depistarea cancerului epitelial Un aparat pentru măsurarea caracterelor cromatice ale corpurilor opace a fost realizat de ing. Alexandru Ciureși.i...:„:---------1 r'. z-1 _,— I sl »ac icmm.iuj.iux x^v*x* cam de la Institutul medicofarmaceutic din București. Aparatul aduce o contribuţie originală în depistarea cancerului epitelial, precum şi a unora din factorii ce contribuie la geneza tumorilor canceroase ale pielii. Noua realizare are la bază o metodă proprie de apreciere a unei surse de lumină monocromată reflectată de piele. Faţă de vechile procedee, cu acesta se stabileşte o relaţie între culoarea pielii şi posibilitatea acestui organ de a generaliza tumori canceroase. aparat este uşor portabil şi permite cercetarea cu uşurinţă a oricărei suprafeţe tegumentare. Aparatul a fost verificat în cadrul experimentărilor făcute pe un lot de circa 100 de bolnavi. In prezent, el este utilizat cu rezultate pozitive în clinica dermatovenerologică a Spitalului Colentina din București. (Agerpres) Invenţie privind sistemul de iluminare pentru autovehicule TIMIŞOARA — Lt. major ing. Viorel Crişan de la Direcţia regională a miliţiei Banat şi inginer Vasile Hossu sunt posesorii brevetului unei invenţii privind sistemul de iluminare pentru autovehicule în timpul nopţii. Sistemul conceput, adaptabil la toate tipurile de autovehicule, constă în folosirea suplimentară a două lămpi reflectoare cu fază mică, ecranate, montate una în faţă, pe partea dreaptă a maşinii, şi alta în spate, pe partea stîngă. Cînd vehiculele care circulă din sens opus ajung la distanţa regulamentară, luminile obişnuite se sting concomitent cu aprinderea celor instalate după poziţia arătată. Lumina razelor proiectate în faţă serveşte la orientarea proprie a conducătorului auto, în timp ce lampa din spate, aşezată pe partea stingă a vehiculului, luminează lateral drumul pentru cel ce vine din direcţia opusă. Dat fiind că o mare parte din accidentele de circulaţie pe timp de noapte sunt cauzate de „orbirea" reciprocă cu farurile, noul sistem de iluminare asigură circulaţiei nocturne un grad sporit de siguranţă. (Agerpres) E un făcut. Dacă te-ai oprit la Sculeni sau Grădinari, la Petreşti sau Golăeşti, toate drumurile duc la Meleieni. Şi cind ajungi la hotarul acestui sat dintre Jijia şi Prut priveşti cu emoţie tăbliţa unde e scris un cuvint: Medeleni. Satul acesta cu 54 de familii are ceva aparte faţă de altele. Casele sînt ca nişte jucării, ornate cu mult bun gust, şi, ceea ce-i mai atrăgător, au pe pereţi multe flori: sinziene, conduruldoamnei, sîngele voinicului, trandafiri şi panseluţe, ce s-au adunat din luncile şi pădurile din împrejurimi, din grădini şi cimpie, aici, la Medeleni. Iar cind ai intrat in sat şi-ai întilnit in drum un ţăran, nu-i urare mai frumoasă care să-l facă pe om să-şi deschidă larg sufletul decit să-i spui: sănătate ! Acest cuvint are, aici, la Medeleni, un tîlc aparte. Oamenii sunt harnici, gospodari, au vocea domoală şi blindă ca o rază de soare primăvăratic. Şi ei îi spun: „Toate se pot face, dacă e sănătate“. Oprifi-vă intr-o dimineaţă la Medeleni, cind bărbafii pleacă la cimp şi veţi auzi din zeci de guri urarea : — Să ne vedem sănătoşi, nevastă... — Lucrează sănătos, măi române, să vii sănătos... Poposiţi apoi la şcoala din sat, acolo pe unde şi-a purtat paşii Ionel Teodoreanu, şi dacă veţi adresa celor 119 elevi întrebarea care-i cel mai cunoscut scriitor român pe aceste meleaguri, veţi obţine, cu siguranţă, in proporţie de sută la sută următorul răspuns : Ionel Teodoreanu. Şi alături de acest nume, ca făcut, toţi vor spune sau vor scrie: La Medeleni. Şi dacă în recreaţie veţi trage indiscret cu urechea la elevi o veţi auzi pe Olgula spunindu-i lui Dănuţ: „Buftea, Buftea poloboc, cioc-poc, ciocpoc ! Şi apoi Olgula, Monica şi Dănuț vor merge Împreună la bordeiul din pădure, la moş Petre Boz, pădurarul, şi vor asculta cintecele mierlelor şi privighetorilor. Căci are obiceiul acest moş de 72 de ani să-i cheme pe copii şi să le spună nişte poveşti grozave cu lupi şi bursuci, cu veveriţe şi căprioare. — Uu-uu! Uu-uul Uu-uul — Cine face aşa în pădure, moş Petre ? întreabă copiii cu glas speriat. — Uguiesc porumbeii, dragii moşului. Şi spaima se risipeşte repede fiindcă în uşa bordeiului a apărut dinele pădurarului. Copiii îl primesc cu urale şi îi comandă toţi intr-un glas: — Patapum, drepţi ! Şi Patapum tace sluj. — Patapum, bum! Patapum cade drept pe spate. — Patapum, sus ! Patapum învie dind din coadă. Şi copiii izbucnesc in ris, strigind cit îi jin gura : „Bravo Patapum" ! Şi chipul viu, şi ghiduş al moşneagului se umple de bucurie. Şi pînă tîrziu continuă programul, li place tare mult lui moş Petre să asculte cintecele din sat ION ARHIP (continuare in pag. a 2-a) OAMENI $I LOCURI LA MEDELENI-1967 La S. M. T. Băcești s-a trecut la repararea utilajului pentru campania agricolă din primăvara viitoare. Un S.O.S. emoţionant, mişcător, un apel la umanitate : „cu lacrimi în ochi“. E introducerea unor scrisori. Cui aparţin aceste scrisori scrise cu lacrimi în ochi ? Cu peste 15 ani în urmă, când, în faţa ofiţerului stării civile, Adela Lăzărescu spunea „da“ din toată inima, privindu-l cu încredere şi dragoste pe cel care din acest moment devenea soţul ei, nu se gîndea că va veni o zi cindi o cută de amărăciune îi va brăzda trăsăturile. Aşa cum, chiar dacă s-ar fi privit atunci în oglindă, lui Vasile Lăzărescu i-ar fi venit greu să întrevadă că peste numai 15 ani figura aceea tînără de mire va ajunge imbătrînită şi nişte ochi roşii, de alcoolic, îl vor privi fără expresie. Dar acesta este purul adevăr : după 15 ani de căsnicie, Vasile Lăzărescu a coborît toate treptele indiferenţei (fiindcă acestea se coboară, nu se urcă) ajungînd la brutalitate şi ură şi intrînd într-un cerc vicios , îşi bate nevasta fiindcă bea şi bea (nu apă, bineînţeles) fiindcă şi-a bătut nevasta. Aşa incit Vasile Lăzărescu îşi duce viaţa între două coordonate : scandalurile de acasă şi paharul cu vin. Ca să stăm de vorbă cu el l-am căutat şi l-am găsit acolo unde era normal să-l găsim la miliţie. Fusese prins în stare de ebrietate la volan şi i se întocmeau actele cuvenite. Cu o noapte înainte îşi bătuse soţia, o alungase afară din casă cu lipsa de omenie a beţivului, iar el se culcase. întîmplările din noaptea dinainte erau verificate. L-am invitat la o discuţie despre familie : - De ce v-aţi căsătorit ? - Din dragoste, şi ca să am un trai fericit. Urmează o cuvîntare aprinsă despre cei doi băieţi pe care-i are, amîndoi elevi foarte buni. - Sînt mîndru de ei, se avîntă tatăl. - Dar pe ei i-aţi întrebat dacă sînt mîndri de dumneavoastră ? în loc de răspuns urmează o avalanşă de acuzaţii absurde şi, de ce să nu spunem, mincinoase la adresa soţiei. În apartamentul primitor din dealul Copoului unde locuieşte familia Lăzărescu e linişte. Băieţii îşi văd de lecţiile lor, mama pregăteşte mîncarea. O familie liniştită, pe care n-ai nici un motiv să ţi-o închipui nefericită. E linişte numai fiindcă Vasile Lăzărescu încă n-a ajuns acasă, deoarece atunci se schimbă lucrurile. Adela Lăzărescu, soţia, ne împărtăşeşte citeva dintre necazurile ei : Pînă acum cîţiva ani, nu era un bărbat rău. Dar acum s-a schimbat. Vine mereu pus pe ceartă, şi cînd mai şi bea scandalul e gata. Mă bate, mă dă afară din casă. Am stat nopţi întregi pe scări în faţa uşii, îngheţată şi flămîndă, iar el dormea în casă. Copiii sînt speriaţi, n-au linişte şi mă mir cum mai învaţă. Dar eu şi acum ţin la el, îl respect, îl îngrijesc. Aseară m-a bătut şi după aceea plingînd m-am apucat să-i calc pantalonii să-i aibă astăzi cu dungă, îi joacă lacrimile în ochi, se opreşte deseori să şi le şteargă. Aminteşte scene de familie penibile, care stîrnesc revoltă. Cit despre influența educativă a capului de familie, ea e prezentă numai prin contrast. „Să nu ajungi ca taică-tău“e un avertisment sever. Totuși, l-am întrebat pe băiatul cel mare, Vasile : - Tu bei, aşa, din cînd în cînd ? - Am băut pînă la 8, 9 ani. Acum m-am lăsat. Cuvintele acestea spuse cu seriozitate de un copil abia trecut de 10 ani sunt uluitoare. Acestea sunt numai citeva din consecinţele ideii lui Vasile Lăzărescu, capul familiei, că el în casa lui face ce vrea cu nevasta şi copiii lui. Nu ştim dacă Vasile Lăzărescu şi Toader Ciobanu se cunosc. Dacă nu se cunosc îi punem noi în legătură. In legătură cu aceeaşi lipsă de omenie, în legătură cu aceeaşi brutalitate manifestată faţă de cei care ar trebui să le fie cei mai apropiaţi oameni. Toader Ciobanu e şofer la I.T.I. şi locuieşte în str. Sf. Andrei nr. 4, unde însă nu veţi găsi pe uşă decit un lacăt. De ce? Fiindcă Toader Ciobanu şi-a stabilit domiciliul la o altă ,,dragoste“, iar cea care-i poartă încă numele, Elena Ciobanu, nu locuieşte nici ea acasă de frica soţului. Pentru a nu fi acuzaţi de sentimentalism, redăm cîteva rînduri din scrisoarea Elenei Ciobanu, scrisoare scrisă şi ea cu lacrimi în ochi. ,.Sînt în vîrstă de 45 de ani şi am fost pensionată pe caz de boală. Soţul meu Toader Ciobanu şi-a găsit o amantă, iar cu mine se poartă neomeneşte, mă bate, mă scoate întimpul nopţii în stradă. Eu sufăr de o boală greu vindecabilă : neoplasm. El vrea să-mi scurteze şi zilele pe care le mai am“. Vi-l puteţi închipui pe Toader Ciobanu, cel care-şi bate sălbatic soţia pe stradă, oriunde o întîlneşte, vi-l puteţi închipui deci tinăr, îndrăgostit, spunînd „da“ în faţa ofiţerului stării civile, care-i a-N. ALDIN (continuare în pag. a 2-a) „Cu lacrimi în ochi...“ ANCHETA NOASTRĂ