Flacăra Iaşului, decembrie 1968 (Anul 24, nr. 6911-6937)

1968-12-03 / nr. 6912

MARTI 3 DECEMBRIE 1968 30 BANI Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.D. şi al Consiliului popular judeţean provizoriu 4 PAGINI ANUL XXII. Nr. 6912 ORGANIZAREA ŞTIINŢIFICĂ A PRODUCŢIEI ŞI A MUNCII PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCT) separată de neindeplinirea planului la acest capitol. In iulie s-a realizat numai 73 la sută din planul de transport, in august 08 la sută, in septembrie 84 la sută, in octombrie abia 58 la sută, iar în perioada 1—15 noiembrie numai 49 la sută. Se vede din aceste cifre că, o dată cu venirea toamnei, planul la transpor­turi suferă nerealizări mari, fie datorită ploi­lor, fie folosirii cu precădere a mijloacelor de transport la alte acţiuni. Nu cumva ar trebui ca studiile de organizare ştiinţifică a transpor­turilor să ţină seama de aceste fenomene care se petrec cu regularitate an de an ? De altfel, între Trustul de construcţii şi Direcţia regio­nală de transporturi auto se desfăşoară de Distanţa de la idei la realitate P­arcurgem o listă de studii de organi­zare ştiinţifică a producţiei şi a muncii elaborate de specialiştii de la Trustul local de construcţii şi încercăm o con­fruntare a ei cu realizările economice din acest an. Lăsăm la o parte studiile despre care se spune că se vor aplica în 1969. Din cele 16 studii cite cuprinde lista respectivă, numai 8 se aplică in acest an, prevăzîndu-se însă o eficienţă economică de 1.197.000 de lei. Dar e suficient să aruncăm o privire în bilan­ţul contabil pe trei trimestre pentru a observa că Trustul înregistrează pierderi de 1.704.000 de lei peste dotaţia acordată de bugetul sta­tului şi, în consecinţă, să ne punem întreba­rea : nu cumva studiile respective au fost clă­dite pe nisip ? Un răspuns global nu ar fi satisfăcător, deoarece n-ar putea discerne ade­văratele cauze care au dus la pierderile eco­nomice înregistrate şi ar minimaliza eforturile pozitive depuse, totuşi, în unele compartimente. Aşa, de exemplu, la materiale, constructorii au obţinut o economie de 781.000 de lei faţă de preţul de deviz, ceea ce constituie o reali­zare meritorie, care arată că „studiul privind reducerea cheltuielilor la consumurile specifi­ce" şi-a dovedit eficienţa. Cum stăm insă cu cheltuielile pentru transportul şi manipularea materialelor ? Pe hîrtie întilnim nu mai puţin de 8 măsuri rezultate din studiul aferent aces­tei probleme, care urmau să aducă Trustului economii de 520.000 de lei, dar bilanţul con­tabil, ne, arată la a­cest cipital o pierdere de 8,3 milioane de lei faţă, de preţul de devizM­ăsurile privind raţionalizarea transpor­tului şi manipulării materialelor prevăd alegerea unor trasee cu distanţe mini­me, eliminarea depoz­itelor intermediare, depozitarea materialelor în jurul maca­ralelor, introducerea mecanizării în depozite, folosirea integrală a capacităţii de transport a mijloacelor auto proprii. S-au făcut oare toate acestea ? Intr-un raport al conducerii Trustului se arată că controalele efectuate pe șantiere au scos la iveală in repetate rînduri aspecte de manipulare necorespunzătoare­­ a materialelor, transporturi încrucișate, folosirea transporturilor auto în loc de transporturile pe calea ferată care sint mai avantajoase et°. S-ar­­ părea că ne aflăm în faţa unei contra­dicţii care nu poate fi depăşită: avem studii bune, dar nu avem peste tot oameni în stare să le­ aplice în practică. Nu ni se pare a avea de a face cu vreo contradicţie, ci mai curind cu o înţelegere nerealistă a ceea ce se nu­meşte studiu de organizare ştiinţifică şi a ceea ce trebuie să fie un conducător al unui şan­tier sau al unei formaţii de lucru. Este greu de crezut că Trustul nu dispune de oameni capabili pentru toate posturile de conducere ; se impune însă o mai bună folosire a lor, iar această preocupare nu trebuie desprinsă de organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii pe şantiere. De asemenea, depăşirea cheltuielilor de trans­­port şi manipulare a materialelor nu poate fi mai mulţi ani o dispută care ar trebui să se încheie cel puţin acum cînd se vorbeşte atît de stăruitor despre organizare ştiinţifică. După părerea constructorilor, D. R. T. A. nu pune la dispoziţia şantierelor mijloacele de transport prevăzute în grafic, iar D.R.T.A. învinuieşte pe constructori că nu asigură aceste mijloace de transport cu încărcători sau că nu au drumuri practicabile pe timp de ploaie in interiorul şantierelor. Nu vrem să scoatem D.R.T.A. total din culpă, dar am vrea să arătăm că nefolosi­­rea raţională de către şantiere a mijloacelor de transport puse la dispoziţia lor este o reali­tate de care trebuie să se ţină seama. Tot datele statistice sunt acelea care ne arată că în 9 luni din acest an s-au înregistrat la Trust 258.433 ore absenţe nemotivate, fără a mai vorbi de nefolosirea integrală a timpului de lucru sub alte aspecte de către un mare nu­măr de muncitori, mai ales necalificaţi, care, în general, iau parte la transporturi şi din care majoritatea sunt navetişti. Aceştia sosesc cu intîrziere pe şantiere, pleacă mai devreme, neîncadrîndu-se în programul de lucru stabi­lit datorită mersului trenurilor care nu coincide cu acest program. După părerea noastră, orga­nizarea muncii nu trebuie să cuprindă progra­me standard, ci diferenţiate. Poate n-ar fi rău ca munca navetiştilor să fie organizată dife­renţiat de a celorlalţi constructori, in funcţie de posibilităţile oferite de mersul trenurilor, nu însă global, ci ţinîndu-se seama de dife­rite trasee, mergîndu se pină la organizarea unor şantieri, numai cu navetiştii de pe un tra­seu sau altul. In organizarea muncii ar fi bine să se ţină seama şi de faptul că un număr de salariaţi absenteaz­ă sistematic. Se poate face un calcul care să ne ajute să apreciem cit mai aproape de realitate proporţia de absenţi pentru a se angaja numărul necesar de salariaţi cu care să se poată îndeplini ritmic sarcinile de plan, inclusiv cele care privesc transportul de ma­teriale. Bineînţeles, că este de dorit ca printr-o susţinută activitate educativă, prin exigenţă sporită, numărul absenţelor să se reducă şi, în felul acesta, economiştii şi inginerii, spe­cialişti în probleme de organizare, să poată clădi studiile pe realităţi îmbunătăţite. Aferenţe între promisiunile făcute de stu­diile de organizare şi realităţile existen­te se observă şi la alte capitole de chel­tuieli. La manoperă, preţul de deviz este depăşit cu 1,9 milioane de lei. Studiile de organizare ştiinţifică prevăd o mai bună folosire a utilajelor tocmai în scopul reducerii manoperei (de exemplu, prin extinderea meca­nizării lucrărilor de finisaj urma să se cîştige în acest an 29.800 ore), dar lucrurile stau in­vers. De asemenea, se observă că în timp ce cheltuielile pentru manoperă sporesc, cresc în acelaşi timp şi cheltuielile la capitolul utilaje V. Gheorghiu (continuare in pag. a 3 a) |"I D în pagina a 3-a Conferinţe ale organizaţiilor orăşeneşti de partid Paşcani şi Tg. frumos ­ Solemnitatea depunerii jurămîntului militar Duminica dimineaţa, intr-o atmosfera sărbătorească, In garnizoana militară Iaşi a a­­vuit foc festivitatea depunerii Jurămîntului militar, moment important In viaţa tinerilor noştri ostaşi. La festivitate au participat tovarăşii Miu Dobrescu, mem­bru supleant al C.C. al P.C.R.* prim-secretar al Comitetului Judeţean de partid, preşedin­tele Consiliului popular ju­deţean Iaşi, Ion Manciuc, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, preşedin­tele Consiliului popular mu­nicipal, general-maior Con­stantin Buculei, ofiţeri supe­riori, ofiţeri. Cei de faţă au primit ra­portul comandantului unităţii, după care soldaţii au depus jurămîntul militar. Printre cei care depuneau acest sfînte legămînt era şi soldatul Gheorgh­e Chiş, venit toc­mai din părţile Satului Ma­re să-şi satisfacă stagiul mi­litar. Cuvintele jurămîntului militar erau rostite clar, răs­picat şi se simţea că prin acestea el se lega să apere cu toată fiinţa sa pamîntul scump al patriei, pămînt pe care pînă atunci N­­atase îl grăpase cu tractorul. Alături de el făcea acelaşi legămînt şi soldatul Val Ro­mulus Alexandrescu, tehnician de telecomunicaţii la Călăraşi, şi soldatul Tudor Drăghici, lă­cătuş mecanic la Olteniţa, şi soldatul Mircea Ovidiu Nico­­lau din Iaşi, şi soldatul Gheorghe Ştefănescu, bobina­tor din Bucureşti. Veniţi din toate colţurile ţării, ei s-au întîlnit aici, însufleţiţi de a­­ceeaşi dorinţă nestrămutată de a deveni fii demni ai ţării, de a-şi însuşi toate cunoştin­ţele necesare pentru apărarea patriei. Toţi militarii, cu arma strînsă puternic în mină, cu privirea dreaptă, au rostit cu­vintele sfinte, pline de o ne­strămutată dragoste de patrie, fiind conştienţi de înalta răs­pundere care le revine pentru apărarea suveranităţii ţării, a cuceririlor revoluţionare ale poporului nostru, a cauzei socialismului şi păcii. În faţa militarilor a luat apoi cuvîntul tovarăşul Miu Dobrescu, care a evocat fap­tele eroice de arme ale arma­tei române, tradiţiile sale glorioase de luptă pentru a­­părarea independenţei ţării. Cei mai tineri ostaşi sunt che­maţi să ducă mai departe a­­ceste tradiţii scumpe, să ur­meze pildele de vitejie ale strămoşilor. Lor li s-a încre­dinţat misiunea sfîntă de a apăra cuceririle revoluţiona­re ale poporului nostru, cu­ceriri obţinute sub conducerea înţeleaptă a Partidului Comu­nist Român, să-şi desăvîrşeas­­că pregătirea de luptă pentru a fi oricînd gata să-şi apere cu arma în mînă patria so­cialistă. La sfîrşitul solemnităţii, cu pas cadenţat şi ferm, noii os­taşi ai ţării au defilat prin faţa celor prezenţi.­­ Solemnităţi asemănătoare au avut loc în cursul zilei de duminică şi în alte unităţi militare. Cu aceeaşi însufle­ţire şi hotărîre tinerii care păşeau atunci pragul bărbă­ţiei rosteau cuvintele sfinte ale jurămîntului militar prin care ei se legau în faţa ţării să o apere neabătut, cu vigi­lenţă mereu trează. Cu acest prilej, au participat la a­­ceastă festivitate tovarăşii Au­rel Loghin, secretar al Comi­tetului judeţean de partid, şi Gheorghe Cambose, prim-vi­­cepreședinte al Consiliului popular municipal. Silozuri de ciment de la noua secţie­ pentru produ­cerea prefabricatelor din beton armaţi a întreprinde­rii economice de industrie locală —­­Paşcani.­­ Foto: G. Paul Sesiune de comunicări ştiinţifice Zilele trecute, cu ocazia împlinirii a 89 de ani de în­­văţămînt superior medical în Iaşi, la Institutul de medici­nă şi farmacie a avut loc o sesiune ştiinţifică pe tema „Metode actuale de explora­re renală în nefropatii", or­ganizată de Societatea de me­dici şi naturalişti din Iaşi, in­stitutul de medicină şi farma­cie şi Direcţia sanitară jude­ţeană. In cadrul sesiunii au fost prezentate rapoarte şi comunicări susţinute de cadre didactice şi medici specia­lişti de la spitalele din Mol­dova. De asemenea, s-a ţinut o masă rotundă cu tema „Practica explorării renale" cu care prilej s-au prezentat şi rezultatele măsurilor adop­tate în urma efectuării unor studii pe teren.­­ Pentru al doilea an la rînd, legu­micultura judeţului a rămas datoare cu mari cantităţi de legume proas­pete. Acest fapt ,constituie, pentru mulţi, un fenomen inexplicabil, de­oarece toate cooperativele producă­toare de legume-marfă au avut la dispoziţie baza tehnico-materială ne­cesară,­­compusă din echipament de irigaţii, credite, seminţe şi materiale pentru răsadniţă. Cu toate aceste mari avantaje, faţă de 23.000 de to­ne de legume ,contractate anul aces­ta pentru consumul local şi export, cele 77 de unităţi­ producătoa­re au livrat numai 16.000 tone, rămînînd cu o restanţă de 7.000 de tone. Este o cifră prea mare pentru a nu fi luată în seamă, mai ales că la a­­ceastă situaţie se mai adau­gă şi faptul că numeroase sor­timente au fost oferite popu­laţiei cu decalări de ter­mene cu mult peste pe­rioada optimă de consum. Ne referim, în special, la unele legume timpurii, care faţă de apariţia lor pe piaţă s-au numit impropriu trufandale. La salată, uni­tăţile producătoare au livrat ,la con­tract, începînd de la jumătatea lunii mai, doar 9 tone de marfă din 24 tone contractate pentru­­acest inter­val , la ridichi de lună, 5,7 în loc de 36 tone. Tre­­cînd apoi la legumele de vară şi toamnă, constatăm că şi aici situaţia nu-i bună. La roşii, de pildă, există o nerealizare de 300 tone, iar la rădăcinoase, din 3.750 de tone s-au livrat pentru o populaţie doar 900 de tone morcovi şi pătrunjel. Aşadar, restanţă de legume, în toate cele trei perioade mari de producţie le­gumicolă, fapt care, «după părerea noastră, nu poate fi motivat sub nici o terigă pe consideraţiuni de orfani obiectiv. Conducerile de coo­perative de­ la Probota, Trifeşti, Ţu­tora, Golăeşti, Cozmeşti, Gorban, a­­runcă vina pe seceta care s-a ma­nifestat, dar motivarea nu poate fi valabilă, deoarece «grădinile, in ma­rea lor majoritate, le ştim amplasate in perimetrele sistemelor de irigaţii. .Care sunt atunci adevăratele cauze ? După părerea noastră, slabele re­alizări ale sectorului legumicol se datoresc in­­mare măsură stilului de muncă necorespunzător al unor con­duceri de unităţi şi specialişti. Deşi rentabilă, legumicultura continuă să fie organizată în multe locuri ,sim­plist, pe unele terenuri necorespun­zătoare şi fărîmiţate, cu textură grea, pe care nu se­­face o fertilizare ştiinţifică. La unele cooperative ca Prisăcani, Ţuţora, Răducăneni, Pro­­bota, gunoiul de grajd, cel mai com­plet ,şi eficace îngrăşămînt, este lă­sat să-şi irosească bogăţia de sub­stanţe nutritive, pe marginea tarla­lelor, în loc să fie administrat la timp pe terenurile destinate­­ legu­­miculturii. Datorită faptului că­ spe­cialiştii neglijează problema eşalo­nării producţiei de legume în func­ţie de cererea de­­consum, o serie de cooperative se găsesc an de an în faţa unor „explozii" de produse, ca­re au loc ,cu regularitate în luna august şi prima parte a lui septem­brie, perioadă prea scurtă pentru a garanta valorificarea superioară a producţiei obţinute. Şi chiar dacă am admite ipoteza unei valorificări complete intr-un termen aşa de scurt, ,ce se-ntîmplă atunci cu apro­vizionarea populaţiei? O limităm la o lună şi jumătate, în loc să-i pre­lungim durata la cel puţin 7 luni, ţinînd­­cont de condiţiile climatice ale judeţului nostru ? Fără îndoială că neajunsurile in aprovizionare, ca şi „exploziile" de legume, constituie carenţe ale legu­micultura­l din judeţul nostru. Ele se pot evita în totalitate, dacă s-ar efectua la timp însăminţările de toamnă din etapele I-a şi a Il-a, dacă ,începînd de la însămînţările de primăvară in răsadniţe s-ar lu­cra tot eşalonat, la repicat şi plan­tat, la însămînţatul în cîmp , pe parcele­­mai mici, în vederea pro­ducerii de, legume la diferite perioa­de. Astfel de operaţiuni ar pune regulă definitivă în grădinile de le­gume, ar statornici ,pentru fiecare cultură un regim mai judicios de producţie, în cadrul căruia plantele ar creşte şi fructifica, nu la întim­­plare,­­ignorînd­ cererea de consum, ci în mod dirijat, adică ştiinţific, după vrerea cultivatorului. In altă ordine de idei, trebuie re­­levată aici şi o altă deficienţă Dorim roşii, mari şi frumoase, de calitatea I şi chiar extra (de ce nu?) fără a crea condiţiile nece­sare respectivei culturi. In majori­tatea grădinilor, culturile de tomate timpurii, de vară şi cele din soiuri tîrzii, nearăcite sau ancorate pe spa­­lieri, stau cu fructele mai mult pe pămînt, făcînd aproape imposibile lucrările de întreţinere, combaterea dăunătorilor şi recoltarea pe faze de coacere­­comercială. Nu întîm­­plător, la cooperativele Ţuţora, Leţ­cani, Cozmeşti şi în alte locuri, ro­şiile sub STAS predomină în produc­ţie, unităţile respective avînd mari neajunsuri în valorificarea lor. O altă problemă care trebuie şi ea amintită o constituie asigurarea forţelor de muncă pentru­­legumicul­tura. Dacă, teoretic, brigăzile şi echipele legumicole sunt organizate chiar din primăvară cu efectivele de lucrători necesari, în mod practic, situaţia este cu totul alta. Iată cîteva ca­zuri : la cooperativele agricole Cos­­tuleni, Probota şi chiar Prisăcani au rămas în grădini în toamna a­­ceasta importante cantităţi de pro­duse nerecoltate, din lipsa braţelor de muncă, folosite la alte treburi. Privind valorificarea­ producţiei, e­­xistă şi aici numeroase deficienţe, generate pe o parte de modul încă superficial cu care se face recolta­rea, sortarea­ şi ambalarea legume­lor de către C.A.P., iar pe de altă parte, de lipsa de operativitate în transporturi , a centrelor de legume­­fructe, de întîrzieri nejustificate în recepţie şi preluare pe locul de P. Cosfin (continuare in pag. a 3-a) in pagina a 4-a Vizita în Iran a ministrului de externe al României Corespondenţe din Tokio, Paris şi Londra Un nou tip de strung carusel de producţie românească După ce a încheiat asimila­rea construcţiei familiei de strunguri carusel, în şase­­ti­­podimensiuni, cu diametre di­ferite, colectivul Fabricii de maşini-unelte şi agregate din Bucureşti a trecut la realiza­rea­­unui alt strung într-o construcţie modernizată. Este vorba de un carusel cu dia­metrul de aşchiere de 1 600 mm, cu­ comandă program, ce se va construi ,în ţara noastră pentru prima dată. După omo­logare, noua maşină proiectată in ţară va intra anul viitor în fabricaţie de serie.­­ Mergînd mai departe pe li­nia perfecţionării produselor, colectivul acestei fabrici va realiza anul viitor un alt ca­rusel, cu diametrul de 1 250 mm, care poate primi coman­dă program numerică, adică i se­­poate fixa dinainte cota de aşchiere. Acest strung, după cum sub­­linia Inginerul şef de con­cepţie al fabricii, va sta la baza unei viitoare familii de carusele româneşti. (Agerpres) Au început lucrările de construcţie la apartamentele cu grad diferenţiat de confort In cartierul Tătăraşi din Iaşi a început, recent, con­strucţia primelor blocuri de locuinţe cu un grad di­ferenţiat de confort. Noile blocuri, un număr de trei, a căror construc­ţie a fost încredinţată co­lectivului șantierului nr. 13 al Grupului nr. 1 al Trustului local de construc­­ții. Însumează 120 de apara­­tamenta. în întimpinarea Adunării generale a compozitorilor Patriotismul -vibrant mesaj al muzicii „Menirea artistului - spunea George Enescu — ieste să­­ po­tolească patimile şi s-apropie inimile într-o caldă înfrăţire". Aşadar, operei de artă îi re­vine o­­înaltă misiune cogniti­vă şi educativă, rolul de a transmite, mai ales atunci cînd intră în circuitul valorilor uni-­ versale, idei­­şi comori spiritu­ale ale naţiunii căreia îi a­­parţine. In legătură cu aceasta am adresat cîteva întrebări unor muzicieni ieşeni : RED : Creatorii ieşeni înţe­leg în primul rînd inda orirea lor de a dărui poporului opere cit mai apreciate. Pornind de aici, dorim să punem întreba­rea : Ce consideraţi că ar pu­tea contribui la stimularea şi orientarea creaţiilor muzicale ieşene pe făgaşul autenticelor valori artistice ? Compozitorul ACHIM STOIA : Incontestabil că prima condiţie este efortul individual,­­ perma­nent, de autodepăşire, de in­formare asupra literaturii muzi­cale universale, asupra tendin­ţelor noi în tehnică, a lucrări­lor­­şi curentelor conţinînd mo­dalităţi de expresie moderne. Nu este vorba de o asimilare fără discernămînt sau fără a te trece prin prisma specifică- Ancheta noastră lui «nostru, dar cunoaşterea lor, spiritul înnoitor sunt indispensa­bile şi este regretabil că la Iaşi s-a întreprins puţin, în mod organizat, în această direcţie. Vreau­­să spun că ar fi trebuit mai multe mijloace de informa­re precum şi o activitate susţi­­­nută din partea noastră într-un s­cenaclu unde să fie dezbătute ■ astfel de probleme. Aş adăuga, chiar, că şi propriile noastre lu­crări au fost prea puţin supuse analizei, discuţiilor, atît pe plan local cit şi din partea Uniunii Compozitorilor. Un alt stimulent ar fi posibilitatea largă a afir­mării compozitorilor prin pro­gramarea mai frecventă a incP crărilor lor. In acest sens pot afirma că Filarmonica - princi­pală instituţie de difuzare, a muzicii în g rindurile publicului şi de încurajare a creaţiei ro­mâneşti, ne sprijină. Dar este oare aceasta de-ajuns, poate ea cuprinde totul ? Unde sunt formaţiile de amatori prestigi­oase, care ne obişnuiseră cu programe reuşite ? Compozitorul VASILE SPATA­­RELU : Eu aş propune pentru stimularea creaţiei şi organiza­rea unor concursuri, sub egida Filialei ieşene a Uniunii Com­pozitorilor, a Comitetului pentru cultură şi artă sau a Casei ju­deţene a creaţiei populare. Şi de ce nu s-ar institui la Iaşi un festival de muzică contem­porană, acum, cînd avem în acest centru nu numai o Fi­larmonică, dar şi o Operă şi un Conservator ? De dorit ar fi de asemenea o mai strînsă le­gătură cu Studioul de radio Iaşi, cu alte cuvinte posibilita­tea de a imprima la un nivel tehnic calitativ producţiile la zi ale creatorilor ieşeni şi de trimitere a benzilor şi la cele­lalte studiouri din ţară. Compozitorul ANTON ZEMAN: Intr-adevăr este necesar să se Elena Pietraru (continuare în pag a 2-a) Adunări de constituire consiliilor comunale ale Frontului Unităţii Socialiste . In marea majoritate a co­munelor din judeţul Iaşi au avut loc, în aceste­­zile, adu­nări de constituire a consilii­lor comunale ale Frontului Unităţii Socialiste. Au participat reprezentanţii organizaţiilor ,de partid, orga­nizaţiilor de masă şi obşteşti — desemnaţi pentru a face parte din consiliile comunale ale Frontului Unităţii Socia­liste." , Secretarii comitetelor comu­nale, de partid au prezentat în cadrul adunărilor expuneri, sub­liniind rolul şi importanţa Frontului Unităţii .Socialiste — organism politic menit să ri­dice pe o treaptă superioară unitatea poporului în jurul partidului, să mobilizeze oa­menii muncii la realizarea mă­reţelor sarcini trasate de Con­gresul al IX-lea şi Conferinţa Naţională a P.C.R. Participanţii la discuţii şi-au manifestat hotărîrea de a nu precupeţi nici un efort în ve­derea îndeplinirii exemplare a sarcinilor ce le stau în faţă. Au fost aprobate, cu acest prilej, proiectele planurilor de măsuri ale consiliilor comu­nale ale Frontului Unităţii So­cialiste privind pregătirea ale­gerilor de deputați de la 2 martie 1969. Volei Scrimă In pagina a 2-a S­P­O­R­T Fotbal Box

Next